Ungaria vrea vaccin chinezesc împotriva COVID-19 fără respectarea normelor UE

Ungaria încerca să aprobe intern, în regim de urgenţă, folosirea unui vaccin chinezesc împotriva COVID-19,  fără să respecte normele UE, de evaluare obişnuită efectuată de Agenţia Europeană a Medicamentului (EMA), a anunţat vineri pe contul său de Facebook ministrul ungar de externe Peter Szijjarto, potrivit Reuters.

Acelaș Ministrul (Peter Szijjarto) anunţa în urmă cu o lună că la sfârşitul lunii noiembrie că Rusia le va permite medicilor şi experţilor sanitari ungari să studieze procesul de producţie al vaccinului rusesc împotriva COVID-19 „Sputnik V”, iar această colaborare ar putea accelera procesul prin care autorităţile sanitare ungare vor lua o decizie privind o posibilă folosire a acestui vaccin în Ungaria.

Este de menționat că nici Rusia şi nici China nu au solicitat până în prezent agenţiei europene autorizarea vaccinurilor lor. China a aprobat trei vaccinuri-candidat, dezvoltate de Sinovac şi compania de stat Sinopharm, pentru utilizare de urgenţă.

„Siguranţa unui vaccin nu este o chestiune politică sau ideologica, ci una profesională (…) Dacă experţii iau o decizie pozitivă, vom începe imediat să întocmim contractul pentru a importa vaccinul”, a menţionat Szijjarto, adăugând că Ungaria a primit vineri documentaţia cerută, dar fără a preciza numele producătorului vaccinului la care s-a referit.

Potrivit normelor europene, orice vaccin necesita autorizarea EMA, dar statele membre ale UE pot să apeleze la o procedură de urgenţă care le permite distribuirea temporară a vaccinului. Este ceea ce a făcut Regatul Unit – care în perioada de tranziţie post-Brexit trebuie să aplice normele europene – aprobând la începutul lunii decembrie vaccinul împotriva COVID-19 produs de Pfizer-BioNTech. EMA a anunţat că va decide pana pe 29 decembrie dacă va acorda o autorizaţie provizorie pentru vaccinul Pfizer-BioNTech, subliniind că procedura europeană de evaluare, deşi puţin mai lentă decât cea britanică, este mai riguroasă.

 




#jesuiscoltescu Cotidianul maghiar Magyar Nemze ia apărarea arbitrului român Sebastian Colţescu, acuzat nejustificat de rasism

„Negru. În română, asta înseamnă negru. Nici mai mult, nici mai puțin. Când Sebastian Colțescu a rostit acel cuvânt nu a crezut că se va sfârși cariera lui” titrează cotidianul maghiar Magyar Nemze. Potrivit lui Pataki Tamás, autorului articolului,  astăzi „je suis” român. Azi eu sunt român, altfel vom ajunge cu toții în situația românului, dacă lăsăm poliția gândirii și rasismului să revolte”.

Arbitrul român Sebastian Colţescu este acuzat de rasism, după ce, la începutul partidei PSG – Istanbul Başakşehir din Liga Campionilor, i-a cerut centralului Ovidiu Hațegan să îi dea un cartonaș galben pentru proteste lui Pierre Webo, indicându-l pe fostul atacant camerunez folosind cuvintele „ăla negru”.

Extrase din articolul maghiar:

Je suis román

Negru. În română, asta înseamnă negru. Nici mai mult, nici mai puțin. Când Sebastian Colțescu a rostit acel cuvânt, nu ar fi crezut că cariera lui s-a încheiat. (…) a spus „cel negru”. Așa a spus el la meciul PSG-İstanbul Bașakșehir BL atunci când și arbitrul șef român l-a întrebat cine a vorbit cu cine pe teren, cui să arate cartonașul roșu și Sebastian Colțescu a spus „ăla negru”. Nu a spus  ticălosul (negru) (in engleză Nigger – ofensator n.r.)

Dar când Pierre Webo a auzit cuvântul „negru”, el s-a supărat și toți ceilalți au reacționat (…). Jucătorii turci nu au vrut să continue meciul, jucătorii de culoare ai PSG s-au plâns și ei de parcă nu ar fi jucători de fotbal care câștigă milioane de euro, ci fetițe preșcolare. Admir că au părăsit terenul fără a îngenunchea – din solidaritate cu Black Lives Matter. Așa se termină o carieră. Probabil că cariera lui Sebastian Colțescu s-a terminat. Poate că nu și-a amintit numele jucătorului și l-a numit pe baza culorii pielii sale. Ce este degradant în asta? Te-a rănit până la sânge? Te-ai lovit în onoarea ta? Haide, despre ce vorbim: cea mai recentă mișcare împotriva rasismului american nu se numește și Black Lives Matter? (Viețile negrilor contează? n.r) Atunci cel „negru” nu este în regulă, negru nu este în regulă pentru că a a fost spus în limba  română? Nu este asta culoarea pielii unei persoane? Este îngrozitor că aceste lucruri trebuie explicate. Și, între timp, a ieșit și din robinet că arbitrul român, ticălosul român, românul este insensibil. Românul. Ticălosul acela inconștient al Europei de Est. (…)  Și nu numai site-urile internaționale liberalizate, ci și unele portaluri de știri maghiare au început să scotocească în trecutul arbitrului român. Nu glumesc, chiar au făcut acest lucru: bănuiau că există semne ale acestuia, adică, că s-ar „înnegri” mai devreme sau mai târziu. Este un tip periculos, (…)  un nenorocit român rasist. Mai mult, chiar și președintele turc a intrat în meciul mediatic occidental și a turnat gaz pe foc, pe pagina sa de Twitter. Așadar, astăzi „je suis” român. Pentru că vom fi cu toții  în situația românului dacă lăsăm poliția gândită și rasistă să revolte.




#blacklivesmatter #jesuiscoltescu #romanianlanguagematter Românii se solidarizează cu Sebastian Colţescu! Vedeți cazurile în care românii au fost umiliți și nu s-a reacționat

Apar din ce în ce mai multe mesaje de apărare a arbitrului român Sebastian Colţescu. 

„Rasismul nu trebuie încurajat și nici promovat. Legat de incident… am gasit un text veritabil. Nu știm cui îi aparține, dar este foarte clar. Respect.

„JE SUIS COLȚESCU!

Simona Halep câștigă Rolland Garos – revista Charlie Hebdo si-a bătut joc de ea, prezentând un om cu cupa în sus care striga „Fier, fier!”

SITUAȚIA NU A FOST CONSIDERATĂ RASISM DE NICI UN FOR OFICIAL !!!

România – Franța, 13.02.2002 – francezii ne-au făcut „țigani”

SITUAȚIA NU A FOST CONSIDERATĂ RASISM DE NICI UN FOR OFICIAL !!!

Irina Begu – Caroline Garcia, primul tur al turneului de la Charleston, 2016.

„Nu pot să cred că mă bate o țigancă”, declară Caroline Garcia la finalul partidei.

SITUAȚIA NU A FOST CONSIDERATĂ RASISM DE NICI UN FOR OFICIAL !!!

CFR Cluj – Slavia Praga, 20.08.2019. Suporterii echipei adverse scandează „țiganii, țiganii” – meciul continuă

SITUAȚIA NU A FOST CONSIDERATĂ RASISM DE NICI UN FOR OFICIAL !!!

Napoli – Steaua București, 2010. Italienii ne spun că suntem „o rasă de rahat, neam de țigani de rahat” – partida se joacă.

SITUAȚIA NU A FOST CONSIDERATĂ RASISM DE NICI UN FOR OFICIAL !!!

Sebastian Colțescu spune „dă-i cartonaș lu ăla negru”, fără conotație denotativă. Partida PSG – Bașakșehir se oprește, jucătorii ies de pe teren, toată lumea îl molestează și ESTE ACUZAT DE RASISM.

#JeSuisColtescu „, se arată pe pagina de Facebook Gentlemen’s Club International.

Apar din ce în ce mai multe mesaje de apărare a arbitrului român Sebastian Colţescu. 

https://www.facebook.com/gtmsocialclub/posts/3734166803289326

 




Centrul Cyber al Uniunii Europene va avea sediul în România. Este prima structură europeană ce își stabilește sediul în țara noastră

România va găzdui, la Bucureşti, Centrul european de competenţe industriale, tehnologice şi de cercetare în domeniul securităţii cibernetice – Centrul Cyber. Este  prima structură a UE care va avea sediul în România, a anunţat Ministerul Afacerilor Externe de la București.

„Ministerul Afacerilor Externe salută cu deosebită satisfacţie decizia luată de statele membre UE privind localizarea la Bucureşti a sediului viitorului Centru european de competenţe industriale, tehnologice şi de cercetare în domeniul securităţii cibernetice (Centrul Cyber al UE), urmare procedurii de vot desfăşurate în data de 9 decembrie la Bruxelles şi finalizate în această dimineaţă. Pentru România, decizia are o valoare istorică, dat fiind că Centrul european de competenţe în domeniul securităţii cibernetice reprezintă prima structură a UE pe care ţara noastră o găzduieşte în calitate de stat membru”, se arată într-un comunicat de presă al MAE transmis AGERPRES.

Potrivit ministerului, succesul României este „cu atât mai relevant” în contextul unei competiţii „puternice” între mai multe state membre.

„Prin decizia de plasare la Bucureşti a Centrului european de competenţe în domeniul securităţii cibernetice sunt recunoscute angajamentul ferm al României pentru consolidarea proiectului european şi expertiza deosebită pe care ţara noastră o deţine în domeniul digital şi al securităţii cibernetice”, a subliniat MAE.

Rezultatul obţinut de România a fost posibil în urma unor demersuri diplomatice „intense” în ultima perioadă derulate atât la Bucureşti şi Bruxelles, cât şi în capitalele statelor membre, a explicat sursa citată.

„România aduce o certă valoare adăugată la dezvoltarea securităţii cibernetice în Europa şi pe plan internaţional, iar încrederea acordată astăzi de statele membre reconfirmă această contribuţie. Sunt convins că decizia de stabilire a Centrului Cyber la Bucureşti, prima structură a UE de pe teritoriul României, va contribui la promovarea unei abordări cuprinzătoare şi incluzive în cadrul Uniunii în acest domeniu, la consolidarea securităţii Pieţei Unice Digitale şi la îndeplinirea obiectivelor UE în era digitală”, a declarat ministrul Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu.

Propunerea de regulament de instituire a Centrului Cyber al UE a fost lansată de Comisia Europeană în 2018, fiind discutată inclusiv pe durata Preşedinţiei române a Consiliului UE.

Statele membre au decis iniţierea unei competiţii deschise pentru stabilirea sediului acestui centru, iar ţările interesate au depus până la 6 noiembrie dosarele de candidatură. S-au înscris în competiţie Belgia (Bruxelles), Germania (Munchen), Lituania (Vilnius), Luxemburg (Luxemburg), Polonia (Varşovia), Spania (Leon) şi România (Bucureşti). Comisia Europeană a publicat pe 2 decembrie evaluarea sa cu privire la candidaturile depuse.

Procedura de selecţie pentru stabilirea sediului viitorului Centru Cyber a fost organizată miercuri la Bruxelles şi finalizată în această dimineaţă. În urma votului statelor membre, s-a stabilit ca sediul centrului să fie localizat la Bucureşti.

Conform MAE, Centrul Cyber va reprezenta „o structură cheie” în contextul eforturilor de la nivel UE de configurare a unui ecosistem european în materie de securitate cibernetică. Centrul va avea un rol important în sprijinirea creării de legături între actorii publici şi privaţi din domeniu, mediul academic şi industria de profil din UE, asigurând, totodată, coordonarea între centrele naţionale pentru securitate cibernetică din statele membre.

De asemenea, centrul va acţiona pentru stimularea cercetării şi inovării tehnologice în vederea consolidării securităţii cibernetice în cadrul Uniunii Europene, fiind principalul organism de gestionare a fondurilor europene disponibile prin cele două programe cu relevanţă pentru sector – Europa Digitală şi Orizont Europa, potrivit Agerpres.




S-a constituit Consorțiul „Mitropolitul Petru Movilă”. Punte de spiritualitate creştin-ortodoxă între România, Ucraina și Republica Moldova

În perioada 25 – 27 noiembrie 2020 s-au desfăşurat cele trei sesiuni on-line în cadrul conferinţei de lansare a proiectului “Mitropolitul Petru Movilă”. Conferința a urmărit tematici axate pe spiritualitate, educaţie, cultură, economie, politici transfrontaliere, cercetare-dezvoltare,tehnologie, infrastructură de transport turism și mediu.

În cadrul sesiunii de Spiritualitate, desfăşurată în ultima zi a conferinţei, au fost prezentate lucrări având ca subiect comun Sfântul Ierarh Petru Movilă, Mitropolit al Kievului, Galiţiei şi întregii Rusii.

Deasemenea, în finalul sesiunii, au fost evocate momente mai puţin cunoscute ale prezenţei Sfântului Apostol Andrei în Dobrogea.

Au fost susţinute prezentări de către reprezentanţi ai Universităţilor din Bucureşti, Cernăuţi, Craiova, Iaşi, Ivano-Frankivsk, Suceava şi Sibiu, mediul de afaceri şi ONG-uri, din România, Ukraina şi R. Moldova.

Participanți in cadrul celor trei sesiuni online ale Conferinței

Valentin BERCĂ – Director General SC BRK SYSTEMS SRL (ROMÂNIA) – Director proiect; Marian CLENCIU – Preşedintele Asociatiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina (ACPBB) (ROMÂNIA); Părintele Constantin NECULAPreot Lect. Dr. Daniel NIȚĂ-DANIELESCU (ROMÂNIA); Vlad CEREMUȘ – Camera de Comerț și Industrie Tracia (REPUBLICA MOLDOVA); Conf. univ. dr. Alexandru-Ionuț PETRISOR (ROMÂNIA); Mihai COPEȚCHI (KOPECKY)– ACPBB București (ROMÂNIA); Dr. Mădălina ANDREI – președinte Filiala ACPBB Bucureşti / Director RBN Press (ROMÂNIA); Prof.dr. Gheoghe IONAȘCU – ACPBB București (ROMÂNIA); Ing. Valentin BRINISTER (REPUBLICA MOLDOVA)); Vasile DRON – Director Consiliul Mondial Român – Filiala Moldova (REPUBLICA MOLDOVA); Oleh SHMANKO – doctor în științe istorice, profesor asociat la Catedra de Pedagogie și Asistență Socială, Universitatea Națională „Yuriy Fedkovych” din Cernăuți (UCRAINA); Oleksandr RUSNAK – doctor în științe istorice, lector la Catedra de Istorie a Ucrainei, Universitatea Națională „Yuriy Fedkovych” din Cernăuți. Președinte al ONG-ului „Centrul de cooperare regională „Dialog” -Cernauti (UCRAINA); Serhii HAKMAN – doctor în științe istorice, conferențiar, director adjunct al Centrului regional Cernăuți pentru recalificarea și formarea continuă a funcționarilor publici; Vice-președinte al Fondului de caritate ”Resurese și Inițiative Publice”Cernauți (UCRAINA); Yevhenii KABANETS – cercetător principal la Rezervația Istorică și Culturală Națională Kiev- Pechersk, (UCRAINA); Prof. Dr. Ing. Gheorghe MANOLEA (Craiova); Asist. dr. Alexandru PRELIPCEAN (ROMÂNIA); Prof.univ.dr. Ștefan PURICI Prorector Universitatea din Suceava (ROMÂNIA); Andrii KOROLKO – doctor în științe istorice, profesor asociat la Catedra de Istorie a Ucrainei, Universitatea Națională Precarpatică Vasyl Stefanyk (Ivano-Frankivsk – Ucraina).

La final, după o sesiune maraton de trei ore, membrii consorţiului au stabilit ca următoare conferinţă să aibă loc la începutul lunii februarie 2021, păstrând acelaşi format:

– Spiritualitate – având ca temă prezentarea personalităţii Sfântului Paisie Velicikovski de la Neamţ,

– I3M – având ca temă prezentarea proiectului comun Coridorul Feroviar de Transport Marea Baltică – Marea Neagră.

Un subiect special ce urmează a fi dezbătut în anul viitor, pornind de la personalitatea multilaterală a Sfântului Ierarh Petru Movilă, Mitropolit al Kievului, Galiţiei şi Întregii Ruşii, va fi acela al construirii unui coridor de spiritualitate creştin-ortodoxă de la Marea Baltică, la Marea Neagră.

Până la data următoarei conferinţe membrii consorţiului vor evalua procedurile pentru înfiinţarea Centrului de Dezvoltare Transfrontalieră Prutul de Sus „Mitropolit Petru Movilă”.

Consorțiul va publica pe parcursul lunii decembrie 2020, aspecte din lucrările Conferinței în format text, foto și video pe pagina de web a Consorțiului, disponibilă la adresa https://rouamd.eu/

 

Departamentul Comunicare

Consorţiul „Mitropolit Petru Movilă”.

 

* * *

Consorțiul „Mitropolitul Petru Movilă”

Constituire

Având în vedere

– Puntea de spiritualitate creştin-ortodoxă construită în urmă cu 400 de ani, de SFÂNTUL IERARH PETRU MOVILĂ, MITROPOLIT AL KIEVULUI, GALIŢEI ŞI ÎNTREGII RUSII,

– Împlinirea a 20 de ani de la înfiinţarea EURO REGIUNII PRUTUL DE SUS,

– Împlinirea a 10 ani de la DECLARAŢIA COMUNĂ PRIVIND INSTITUIREA UNUI PARTENERIAT STRATEGIC ÎNTRE REPUBLICA MOLDOVA ŞI ROMÂNIA PENTRU INTEGRAREA EUROPEANĂ A REPUBLICII MOLDOVA,

– PARTENERIATUL ESTIC, reprezentând dimensiunea estică specifică politicii Uniunii Europene de vecinătate,

– STRATEGIA DUNĂRII, şi nu în ultimul rând
– INIŢIATIVA CELOR TREI MĂRI,

Un grup de iniţiativă, format din organizaţii civice și firme private din România, Ukraina şi R. Moldova, a înfiinţat, având la bază un Memorandum de Înţelegere, semnat pe data de 27 august 2020, Consorţiul “Mitropolitul Petru Movilă”, denumit astfel în semn de profund respect faţă de Sfântul Ierarh Petru Movilă, personalitate marcantă a continuităţii spiritualităţii creştin-ortodoxe în ultimele sute de ani, într-un spaţiu geografic frământat de tumultul istoriei, de multe ori potrivnice.

Organizatori și inițiatori ai Consorțiului „Mitropolitul Petru Movilă”:
Valentin BERCĂ – Director General SC BRK SYSTEMS SRL, Director proiect (ROMÂNIA)
Marian CLENCIU – Preşedintele Asociatiei Culturale Pro Basarabia şi Bucovina – ACPBB (ROMÂNIA)
Vlad CEREMUȘI – Director Camera de Comerț și Industrie Tracia (REPUBLICA MOLDOVA)
Mădălina ANDREI (Președinte ACPBB București ) / Director Agenția de presă ROMÂNIA BREAKING NEWS – RBN Press
Dorian Theodor CLENCIU (ACPBB BUCUREȘTI) – Redactor Șef ROMÂNIA BREAKING NEWS – RBN Press
Oleksandr RUSNAK – doctor în științe istorice, lector la Catedra de Istorie a Ucrainei, Universitatea Națională „Yuriy Fedkovych” din Cernăuți. Președinte al ONG-ului „Centrul de cooperare regională „Dialog” Cernăuți (UCRAINA)
Serhi BOSTAN – Organizația Guvernamentală regională din Cernăuți „Institutul Basarabiei” – Cernăuți (UCRAINA)
Serhii HAKMAN – doctor în științe istorice, conferențiar, director adjunct al Centrului regional Cernăuți pentru recalificarea și formarea continuă a funcționarilor publici; Vice-președinte al Fondului de caritate ”Resurese și Inițiative Publice” din Cernăuți (UCRAINA)
Sveatoslav MIHALACHE – Președintele Institutului European de Dezvoltare Regională (REPUBLICA MOLDOVA)
Viorel CUCULESCU – Președinte Camera de Comerț și Industrie „Tracia”  (REPUBLICA MOLDOVA)

Cuvintele Cheie care stau la baza iniţiativei sunt:

– Dialog,

– Spiritualitate,

– Euroregiunea Prutul de Sus,

– Strategia Dunării,

– Parteneriatul Estic şi respectiv,

– Iniţiativa celor Trei Mări.

Consorţiul îşi propune ca, prin acţiunile sale, ce se doresc a fi derulate pe o perioadă de minim 7 ani, 2021 – 2027, încercând astfel a fi urmărit şi Cadrul Financiar Multianual al UE, să contribuie, alături de părţile interesate publice şi private, la o continuă dezvoltare inovativă şi sustenabilă a educaţiei, culturii, infrastructurii şi economiei, într-un mediu curat, în comunităţi locale inteligente, dezvoltare bazată pe tradiţiile spirituale comune existente de-a lungul unei istorii de sute de ani, în regiunea transfrontalieră Prutul de Sus.

Pornind de la aceste realităţi istorice cu profunde valenţe spiritual creştin-ortodoxe, proiectul „Mitropolitul Petru Movilă” îşi propune relansarea dialogului între cetăţenii Românie, Ukrainei şi R. Moldova, respectiv minorităţile naţionale din regiunea transfrontalieră Prutul de Sus, în scopul construirii unui viitor comun plin de prosperitate, prin refacerea comuniunii de credinţă, încredere, toleranţă şi respect reciproc, creştin-ortodoxe, dezvoltarea economică şi culturală sustenabilă şi asigurarea apărării acestor valori.

Ca primă acţiune, membrii Consorţiului vor colabora pentru pregătirea unui şir de trei conferinţe online, ce urmează a fi organizate cu parteneri și invitați de la București, Chișinău, Cernăuți și alte orașe din statele menționate.

Departamentul Comunicare

Consorţiul „Mitropolit Petru Movilă”.

Dat spre publicare la data de 1 noiembrie 2020




AUR Alianța Pentru Unirea Românilor vs „ceilalți”. Surprize surprize sau (in)suficiență în politică?

AUR – Alianța pentru Unirea Românilor, rezultatul surpriză, consternează, bucură și îngrozește în aceiași măsură. A surprins clasa politică ajunsă la o cotă catastrofală de autosuficiență care își arogase dreptul de a fi unică dar și perpetuă. Și a aflat în premieră națională (poate și mondială) că nu glasul cel mai tare strigă adevărul.

AUR și-a câștigat locul și dreptul de a fi parte (voce) în Parlamentul României. Așa că vreți nu vreți, vă convine sau nu, mai puneți sau eliberați un scaun la masa decizională.

AUR a demonstrat că fără televiziuni și fără marea presă care a înghițit bani buni și mulți în reclame, discuții, analize și pronosticuri poate obține un loc de invidiat. Fără doar și poate suficiența analiștilor și observatorilor profesioniști au făcut ca surpriza Aur să fie și mai mare.

AUR a câștigat pentru că a avut o echipă tânără, rodată, eficientă, organizată și disciplinată care a avut ceva de spus. Ceva ce a convins, ceva ce a adus susținere, ceva ce a produs surprize, surprize.

AUR a rupt vechile cutume și acum surprinșii, ies la atac simultan pe toate fronturile, cu toate supozițiile și presupunerile.

Surprinșii mei dragi unde a-ți fost până ieri???

Vă îndemn să vă reveniți și să vă comportați corect politic,

AUR-ul are deja o valoare de care bursa politică trebuie să țină cont. AUR a performat în bună măsură datorită suficienței/plafonării a actorilor politici deja existenți pierduți în lupta pentru întâietate.

AUR va avea un drum greu și contondent. Exuberanța trebuie înlocuită cu maturitatea politică, cu eficiență, cu realizări, corectitudine, diplomație. Nu va fi ușor să schimbe poziția din protestatar – vârf de lance, cu cea de decident politic responsabil în opoziție.

Atenție, AUR și-a obținut locul propunându-şi să militeze pentru ce vrea tot românul și aici nu poate fi atacat pentru că se identifică cu năzuința națională iar atacurile pe probleme din trecut ale tinerilor ce-și căutau locul său vroiau să conteste ceva poate și în mod nu tocmai nimerit or fi venit și poate vor mai veni. Dar dacă vin, vin de la nişte imaculați?

Nu sunt fan AUR, sunt apolitic asumat, dar nu pot să nu țin cont de situație. AUR este o realitate, dar și o perspectivă. Va reuși dacă-și va gestiona corect problemele, discursul și dacă își va îmbunătăți prestația și prestanța.

Cam atât deocamdată, mai ales că mi-am adus aminte de o vorbă: „Politica-i o curvă”, fără de care lumea nu poate produce toate relele inventate și ne inventate, câte o dată și bune, ce se abat asupra unei nații. Politicienii prin „profunzimea”, „pregătirea”, „implicarea” și „corectitudinea” lor pot fi ieftini sau de lux, dar cu siguranță toți VIP-uri.

Trăim într-o lume democrată, plină de drepturi, libertăți și prejudecăți și asta ne omoară tot timpul, resursele și IQ-ul. De aceea avem nevoie de partide și VIP-uri ca să ne conducă, să ne arate calea, să ne mărească salariile, pensiile, să dea pensii speciale, să ne facă deștepți, neapărat cu diplome și doctorate, să ne pună iarbă și panseluțe pe potecile patriei sau la margine de șanț și să putem aplauda cu sârg sau înjura.

Vă place sau nu, vă convine sau nu, Măria Să Alegătorul a decis – AUR ca parte a scenei politice, așa cum a decis ca alții să nu mai fie.

Bun venit AUR și succes în ringul politic.

Dacă acumulezi puncte, te vei califica și la repriza din 2024, iar dacă falsezi, vei fi spulberat, șters și uitat, s-a întâmplat și la case mai mari. Așa este în politică.

Marian CLENCIU – Președinte al Consiliului Național al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina




Centrul Regional de Recuperare „Vasile Andrei” demarează programul „DizAbilitatea – un copil autonOM”

Comunicat de presă

Centrul Regional de Recuperare „Vasile Andrei” demarează programul „DizAbilitatea – un copil  autonOM” ”, program finanțat de Active Citizens Fund (ACF) și implementat de Asociația pentru copii cu dizabilități „Mă Bucur de Viață”.

 

„Într-o campanie de advocacy este foarte important să interacționăm în permanență cu oamenii. Cetățenii sunt cei care ne explică cum sunt afectați de o problemă, cum pot participa la soluționarea acesteia și, oricât de tehnică ar fi soluția, oamenii trebuie să participe la fiecare etapă. Din păcate, mulți nu fac asta pentru că necesită efort suplimentar, însă acest lucru este obligatoriu dacă vrei să creezi comunități și spații democratice. Trebuie să avem răbdare pentru că, de cele mai multe ori, rezolvarea unei probleme necesită foarte mult timp, fie că este vorba de a pune un bec pe o stradă sau a promova o modificare legislativă. Încă trăim vremurile când asta poate să dureze luni sau chiar ani. Dar nu trebuie să renunțăm după prima petiție la care nu ni s-a răspuns, s-o scriem pe a doua, a treia, să facem un marș, un protest, dar să nu ne oprim”. Experta spune că trebuie să le arătăm oamenilor cum anume îi afectează o problemă și cum viața lor se va schimba spre bine dacă această problemă nu va mai exista, vorbindu-le nu doar despre partea negativă, dar și de partea pozitivă a lucrurilor.

Sunt greu de combătut egoismul, lipsa de inițiativă, pasivitatea, cinismul, neîncrederea în instituțiile si liderii politici, înclinația spre corupție, necinstea, nepăsarea față de voluntariat, atâta timp cât practicilecontrare cetățeniei active au succes și sunt promovate de societate. Ce putem face? Credeți în puterea cetățenilor? Credeți că putem fi parte a procesului decizional?Putem, noi, cetățenii, avea o contribuție reală la îmbunătățirea deciziilor publice? Cum? Știați că majoritatea decidenților politici sunt obligați să-și anunțe public proiectele de acte normative inițiate? Care este cel mai recent proiect despre care ați aflat? Cum ați aflat? De ce principiul ,, voce unică” crește prioritatea problemelor unei coaliții de organizații? Cum pot fi asigurați decidenții că nu li se diminuează puterea prin colaborarea cu coaliții de advocacy? Nu putem cere autorităților publice să fie transparente, să manifeste integritate în achizițiile publice, să evite conflictele de interese și să descurajeze corupția, dacă nu ne construim, la rândul nostru, oreputație bazată pe profesionalism și pe un set consistent de bune practici ce resping discriminările, mita, comisioanele, cadourile, decontările de cheltuieli false și contribuțiile politice și caritabile interesate.

La 3 decembrie este marcată, în fiecare an, Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi, pentru a promova incluziunea şi eliminarea prejudecăţilor faţă de aceste persoane. Pentru Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Vâlcea este o zi plină de semnificaţie, un prilej de reafirmare a valorilor şi drepturilor fundamentale ale persoanelor cu dizabilităţi. Aşadar, şi anul acesta celebrăm Ziua internaţională a persoanelor cu dizabilităţi printr-o serie de activităţi culturale şi artistice desfăşurate la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Neuropsihiatrică Nr.2 – Băbeni. Evenimentele de astăzi, în special, şi toate activităţile noastre, în general, urmăresc promovarea înţelegerii problemelor legate de dizabilităţi şi mobilizarea suportului pentru demnitatea, drepturile şi bunăstarea persoanelor cu dizabilităţi

În prezent, conform Organizației Mondiale a Sănătății, peste un miliard de oameni trăiesc cu anumite forme de dizabilitate, 80% dintre ei provin din țări dezvoltate, iar 50% nu au acces la sistem de îngrijire medicală. ONU doreşte ca întreaga lume să devină mai responsabilă în ceea ce priveşte integrarea persoanelor cu dizabilităţi în societate.

CAMPANIA 1 „Urban Renewal & Delivering New Investment in Cape Town” – Africa de Sud
 
 

Obiectivul

Schimbarea perceptiei publicului prin repozitionarea Districtului Financiar Central al Cape Town-ului ca zona a investitiilor de varf; atingerea unui nou nivel de investitii in zona, care sa depaseasca 250 de milioane de USD.

Motivatia

Sarcina asumata a fost aceea de a bloca «scurgerea» de capital din Districtul Financiar Central catre alte piete si de a schimba sensul acesteia la 180 de grade, precum si de a atrage noi investitii prin schimbarea perceptiei publice, utilizand activitati extensive de cercetare, planificare, lobbying si comunicare la nivel international.

Chiar daca obiectivul era clar, natura complexa a mediului sud african a facut ca mijloacele de atingere a obiectivelor propuse sa fie ceva mai complicate.

Proiectul a presupus activitati extensive de cercetare, creativitate, energie, expertiza si responsabilitate, dar a avut la dispozitie un buget extrem de limitat pentru o foarte larga si variata audienta. Perceptiile publicului au fost complet schimbate, obiectivul prevazut la capitolul investitii fiind depasit cu peste 70%.

Formularea problemei / descrierea oportunitatii

Victima a  tendintelor la nivel global, Districtul Financiar Central al CapeTown-uluia trecut printr-o perioada de declin pana in anul 1999, moment in care s-a format parteneriatul public privat  “The Cape Town Partnership”. Scopul declarat al acestuia a fost de de a rezolva problema “uzurii urbane”, a scurgerii de capital in favoarea altor arii geografice, a scaderii nivelului investitiilor in zona de interes si, nu in ultimul rand, de a cauta raspunsuri adecvate la problemele cresterii nivelului poluarii si a ratei crescande a infractionalitatii.

Prin intermediul acestui proiect s-au realizat imbunatatiri in domeniile sigurantei cetatenilor si al curateniei urbane, perceptia publicului incepand sa se schimbe dupa formarea unui mini-district de testare a proiectului, ale carei rezultate au inceput sa fie vizibile la sfarsitul anului 2000. La inceputul anului 2001 migratia de capital incepuse deja sa isi incetineasca ritmul, dar investitiile inca nu atinsesera cresterea scontata. In 2001, a demarat o campanie concertata si au fost stabilite tinte ambitioase de investitii pentru perioada de pana in aprilie 2003.

Intr-un mediu caracterizat de o lenta crestere economica, nu a fost deloc usor sa se obtina investitii, doar sprijinind initiativa in sine. Un factor nefavorabil era reprezentat de nivelul ridicat al impozitelor din Districtul Financiar Central. Dat fiind faptul ca DFC genera 20,7 % din economia orasului, 27,2 % din numarul de angajati si 15% din economia statului, obiectivul proiectului era prioritar, dar, cu toate acestea, era insuficient finantat. In mod evident, o campanie de Public Affairs construita in urma unei cercetari asidue si completata de o actiune de lobbying era calea cea mai fezabila pentru a reusi.

A fost implicata o larga audienta, lucru care a contat foarte mult tinand cont ca perceptia publica influenteaza considerabil atitudinea investitorilor. Provocarea a fost cu atat mai mare cu cat Africa de Sud este o societate foarte complexa, cu 11 limbi oficiale, o multitudine de culturi si religii si o mare plaja de venituri. La acest public s-a adaugat si o audienta internationala.

In competitia GWA 2003 a intrat campaniacare cuprinde activitatile realizate in numele « The Cape TownPartnership », in perioada ianuarie 2001 – aprilie 2003.

 

 

Cercetarea

Au fost necesare studii pe o gama larga de subiecte, printre care s-au numarat:

– Competitivitate

– Servicii

– Parteneriate

– Marketing (tendinte in marketingul global)

– Descentralizare/reduceri de impozite

– Managementul spatiului urban

– Transportul local

– Piete

– Comert cu amanuntul

– Spatii de parcare

– Proprietati

Planificarea

Obiective-cheie

Obiectivul principal: atragerea de noi investitii in Districtul Financiar Central al Cape Town, prin schimbarea perceptiei publice si modificarea de atitudine.

Sub-obiective:

– a face din Cape Town o zona de investitii competitiva pe plan international;

– a elabora o strategie de marketing agreata de proprietarii de afaceri si de actiuni;

– monitorizarea si imbunatatirea perceptiei publice prin comunicarea imbunatatirilor obtinute;

– mentinerea la un nivel ridicat a prezentei in media si altele.

Criterii de masurare

Succesul se putea masura cel mai bine prin indicatori ca:

– volumul de investitii atrase (obiectiv propus: 250 milioane USD, din care 85% de provenienta autohtona);

– schimbarea (demonstrata) a perceptiei publice;

– recunoasterea internationala a DFC drept zona atractiva de investitii;

– alte criterii pe subnivele ale proiectului.

Identificarea publicului-tinta

– mari companii si afaceri nationale, precum si organizatii de afaceri;

– detinatori de proprietati in DFC, in oras si in tara

– media locala, nationala si internationala

– comunitatea din Cape Town

– comerciantii locali si nationali

– investitori autohtoni si (partial) internationali

– turisti

– primaria orasului si administratia publica regionala

Formularea mesajelor

Continutul mesajelor a rezultat in urma cercetarii si a feed-back-ului din media:

– DFC este o zona investitionala de top;

– DFC este o zona competitiva din punctul de vedere al preturilor, curata, sigura, bine administrata si creativa

– Organizatiile internationale influente recunosc schimbarile pozitive produse in Cape Town

– Studiile arata ca DFC a evoluat considerabil ca zona investionala

– Expertii recomanda investitiile in DFC si investesc ei insisi

– Investitii majore in zona comerciala au rezultat in urma transformarilor

Canale de comunicare

– Publicarea de rapoarte de cercetare cantitative si calitative (la nivel local si international)

– Consolidarea relatiilor cu media

– Productia de materiale tiparite si electronice

– Lobbying: in sectorul public si privat

– Prezentari si speechuri business-to-business

– Utilizarea si promovarea site-ului Parteneriatului

– Expozitii internationale, conferinte pe teme de investitii

 

Bugetul

 

200.000 USD

Executia

Descrierea modului de implementare

– Realizarea de cercetari si studii de caz

– Redactarea de rapoarte de cercetare, strategii si recomandari pentru fiecare subproiect

– Masurarea perceptiilor si adaptarea strategiei in functie de acestea

– Identificarea pietelor-tinta pentru fiecare subproiect si a celor mai bune canale de comunicare

– Organizarea de intalniri cu presa si de lansari pentru fiecare subproiect

– Prezentari business-to-business pentru anuntarea evolutiei si noilor planuri

– Promovarea in cadrul unor evenimente internationale

– ValorificareabranduluiCapeTown in turism

– Dezvoltarea de noi publicatii

Evaluarea

– Pana in aprilie 2003, a fost obtinut un volum de investitii total de peste 450 milioane de dolari (targetul fiind de 250 milioane)

– Conform unui studiu realizat in 2002, perceptia publica s-a modificat fata de 1999 astfel: ponderea perceptiilor pozitive a crescut de la 9% la 62% in privinta sigurantei si de la 6,8% la 39% in privinta curateniei orasului

– Ponderea turistilor care au revenit in Cape Town a crescut de la 71% la 93%

– Acoperirea in media nationala: 19 editoriale, 15 titluri de prima pagina si alte 20 de titluri.

  CAMPANIA 2 „Credit Card Roulette” – Turcia  
     
   Desfasurata pe o perioada de 3 luni, campania a avut ca rezultat imbunatatirea gradului de protectie a celor 21 de milioane de utilizatori de carti de credit din Turcia care trebuiau sa faca fata unor debite in continua crestere, datorita metodelor arbitrare de schimbare a ratelor dobanzii la creditele astfel contractate. Campania a influentat toate bancile mari din Turcia sa isi schimbe politicile de plati prin cardul de credit, devenind expresia vocilor publicului larg, dar si a peste 1,1 milioane de familii care se aflau pe “listele negre” ale debitorilor. Camera de Comert din Ankara (CCA) – autorul acestui proiect – a folosit  comunicarea interna, relatiile cu media si abordarea tip business-to-business pentru a oferi un contact eficient intre consumatori, media, banci si autoritati publice.

 

Background

A fi posesorul unei carti de credit in Turcia este ceva normal; in schimb, responsabilitatile de natura financiara care decurg din acest statut sunt un fel de ruleta ruseasca. Motivele sunt compexe, iar pentru un milion de detinatori de carduri, chiar tragice. Situatiile de criza generate astfel au afectat 27 de milioane de cetateni, aproape intreaga clasa de mijloc a Turciei.Cartile de credit au fost introduse pe scara larga in Turcia in anii “80; intre 1990 si 1995, bancile au saturat piata trimitand carti de credit clientilor fara a face o analiza clara a posibilitatilor reale de plata ale acestora. Publicul neavizat a devenit astfel victima unei capcane a debitelor din imprumuturile astfel contractate, bancile luand masuri dure cu acei clienti care intarziau cu platile. In anul 2001, CCA a prevazut aceasta criza, alertand bancile si publicul, fara ca cei doi actori principali ai acestei drame sa ia masuri.

 Enuntarea problemei

Natura institutiei

 

CCA este un ONG, dar, in acelasi timp, este cel mai important “think tank” economic al tarii, fiind institutia autoare a unei liste impresionanta de initiative economice inteligente.

Problema specifica abordata de program

La o populatie de 67 de milioane de locuitori, in Turcia exista peste 21 de milioane de carti de debit si credit, 1,1 milioane de turci fiind pe listele negre ale bancilor din cauza intarzierilor la plata creditelor contractate. Existenta girantilor si a familiilor ridica numarul celor afectati la peste 8 milioane, cu un nivel al debitelor neachitate de peste 200 de milioane de USD. Bancile au impus 3 nivele de dobanzi in cazul cartilor de credit:

·         taxa standard de folosire a cardului 120 — 126%

·         majorare pentru intarzierea la platadebitelor – 180 %, la prima abatere

·         penalizari cuprinse intre 180 — 375% pentru restantele majore acumulate in timp

 

Nici unul dintre posesorii de carduri nu avea la dispozitie o copie a contractului care sa stipuleze cresterea arbitrara a sumelor cu care erau taxati atunci cand serviciul era folosit. Acestia nu erau la curent cu responsabilitatile lor sau cu ratele dobanzilor practicate de banci. Bancile nu au reusit sa anunte in timp util utilizatorii de cresterea tarifelor practicate. Familii intregi au fost afectate grav datorita dobanzilor si penalizarilor practicate: sinucideri ale membrilor familiei, faliment, divort, somaj sau chiar consecinte penale.

Pentru a aborda eficient aceasta problema, CCA a initiat doua campanii care s-au desfasurat in paralel. O campanie media pentru a forta schimbarea din proprie initiativa a atitudinii bancilor si o campanie de relatii publice si lobby care viza introducerea unor noi legi. Proiectul la care ne referim in acest material face parte din campaniamedia.

Zona geografica

Programul a fost implementat in Turcia.

Cercetare

Au fost folosite 3 programe de cercetare, doua efectuate inaintea campaniei si unul dupa. Metodologia a inclus interviuri individuale si focus-grupuri. Candidatii au fost selectati prin intermediul interviurilor stradale si al folosirii codului de strada al adresei pentru a identifica grupul socio economic din care cei chestionati faceau parte.

 

Principalele rezultate:

100% dintre acestia nu au primit o copie a contractului de la banca emitenta;

78 % nu au citit contractul inainte sa il semneze sau nu i-au inteles termenii;

73.7 % nu au inteles modul in care vor fi taxati de catre banca;

54.4 % foloseau un singur card de credit;

50.9 % foloseau cardul avand pe acesta suma minima acceptabila;

43.1 % au avut dificultati cu platile;

36.3 % au fost in imposibilitate de plata cel putin o data pe an;

33.6 % foloseau mai mult de un singur card — utitlizandu-l pe al doilea doar pentru a plati la timp debitul primului card;

5% au fost victime ale  dobanzilor la credite;

3% au fost in imposibilitate de plata a creditului;

73.4% nu cumparau bunuri daca nu puteau sa le plateasca cash.

– Creditul total anual disponibil catre consumatori era, conform datelor obtinute de la banci in septembrie 2002, in valoare de 2.4 miliarde de USD;

– Media debitului personal pe termen lung era de 2431 USD per detinator de card;

– Familiile din clasa de mijloc au fost cele mai afectate;

– A crescut cererea pentru masini la mana a doua si produse cosmetice si de igiena personala cu preturi mai mici;

– Consumatorii faceau cumparaturi local, pentru a reduce cheltuielile legate de folosirea cartii de credit;

– Gradul de folosire al masinilor si al telefoanelor mobile s-a redus cu 20%;

– Numarul de casatorii s-a redus cu 50%, numarul de divorturi a crescut cu 14%.

 

Planificare

Obiective

– Informarea consumatorilor despre drepturile si responsabilitatile lor prin intermediul unei surse independente de la care acestia sa poata obtine sfaturi si informatii de incredere.

– Lobby asupra sistemului bancar: intocmirea de contracte imbunatatite; schimbarea structurii de tarifare, restructurarea platilor debitelor intr-un sistem cu dobanzi mai mici la penalizarile datorate intarzierilor la plata.

– Acceptarea de catre banci a faptului ca utilizatorii nu fac fata dobanzilor la penalizarile pentru intarzieri.

– Lobby politic pentru introducerea unui nou suport legislativ care sa protejeze consumatorul.

– Incurajarea participarii mass media in oferirea de sprijin sau patronarea acestui program.

– Atragerea de partea campaniei a personalitatilor influente din domeniul afacerilor si cel al politicii din Turcia.

– Eliminarea de catre banci a “listelor negre” de rau-platnici.

-Identificarea CCA drept organizatie care serveste interesele consumatorului si ca un factor al schimbarii.

 Strategie

Strategia CCA s-a bazat pe:

– Folosirea studiilor pentru a confirma starea de fapt si impactul la nivel national;

– Transformarea victimelor listelor negre in persoane reale, cu povesti emotionante;

– Axarea pe impactul social si oferirea de solutii reale;

– Construirea unei campanii flexibile care sa permita raspunsuri rapide la oportunitati si obiective noi;

– Contestarea sistemului propus fara a cauta vinovati;

– Pregatirea angajatilor CCA pentru a oferi informatii de calitate la cererea consumatorilor;

– Sublinierea discordantelor intre legislatia europeana in materie de credit si cea turca din acelasi domeniu;

– Transformarea CCA in vocea publicului.

Categoriile de public  implicate

Grupurile tinta ale acestei campanii au fost:

–         Personalul CCA;

–         Consumatorii;

–         Mass Media;

–         Bancile;

–         Guvernul si administratia publica;

–         Comunitatile de afaceri, financiare si politica;

–         Liderii de opinie sociali si economici.

Formularea mesajelor pentru public

-Consumatori: CCA va furniza informatiile necesare pentru ca acestia sa inteleaga responsabilitatile care le revin. CCA este o institutie independenta si de incredere.

-Bancile: trebuie sa adopte reglementari riguroase, sa schimbe politicile de eliberare a cardurilor de credit, sa-si asume responsabilitatile si obligatiile.

-Media: va publica de studii de caz privind impactul schimbarilor asupra consumatorilor; participa activ la campaniade comunicare.

-Guvernul: va trebui sa introduca o noua lege de protectie a consumatorilor, incluzand reglementari privind nivelul datoriilor rezultate din utilizarea in necunostinta de cauza a cardurilor de credit.

Selectia canalelor de comunicare

–          Comunicare interna

–          Media

–          Linie telefonica gratuita a consumatorului

–          Corespondenta directa prin posta

–          Internet

–          Intalniri directe

 

Crearea de vehicule

Campania a tintit:

–          presa financiara si publicatii care se adreseaza consumatorilor, televiziunea si radio-ul;

–          intalniri personale ale presedintelui si echipei CCA cu reprezentantii bancilor, lideri de opinie si oameni de afaceri influenti;

–          linia consumatorului.

Actiuni de consultare

Pentru dezvoltarea si implementarea programului, presedintele CAA a numit o echipa manageriala formata din managerii departamentelor Juridic, Economic, Politic, Resurse Umane, IT si Comunicare din cadrul CCA. Consultarile au avut loc intre echipa CCA si reprezentanti ai ministerelor economic si de justitie, ai bancilor si editorilor din presa economica.

Executia

Programul a fost implementat utilizand urmatoarele discipline si canale: Comunicare Interna, Relatii media, Corespondenta directa, Linia consumatorului, Internet, canale business-to-business.

Septembrie — Octombrie 2002: Cercetare si planificare, completate de comunicare interna si training;

Noiembrie 2002 — Martie 2003: Campanie media monitorizata zilnic. Principalele puncte ale campaniei: anuntarea rezultatelor cercetarii; publicarea integrala a studiilor; Mediatizarea victimelor si transformarea acestora in povesti emotionante; Intalniri cu conducerea bancilor, cu ministri, politicieni si alti oficiali; Discursuri ale presedintelui CCA; Discursuri ale politicienilor; Elaborarea de declaratii de presa in urma acestor intalniri; Intalniri saptamanale cu presa; Mediatizarea unor cazuri dramatice de victime ale sistemului defectuos de eliberarea a cardurilor de credit (sinuciderea unui ofiter de armata din cauza datoriei acumulate si arestarea unui star de muzica pop).

Decembrie 2002 — Martie 2003: Prezentarea obiectivelor programului catre Guvern, Banci si Justitie.

Linia consumatorului: a fost deschisa in zilele de luni pana vineri inclusiv. Persoanele interesate au primit raspunsuri constand in informatii sau solutii concrete de rezolvare a problemelor.

Internet: Site-ul programului a inregistrat 50.000 de vizitatori in perioada campaniei.

Evaluarea

Constientizarea consumatorilor in privinta drepturilor si responsabilitatilor

–          Posesorii de carduri solicita in prezent copia contractului si un deviz de pret in avans

–          Cercetarile efectuate dupa implementarea programului au confirmat cresterea gradului de  intelegere a consumatorului si reducerea cheltuielilor efectuate pe cardul de credit

Punerea la dispozitia consumatorilor a unui punct de informare si consiliere

-Linia telefonica “Helpline” a inregistrat in primele 10 zile un numar de 8953 de apeluri; cu o media de 460 pe zi, in urmatoarele 3 luni; Linia continua sa functioneze si in prezent.

-Au fost primite 2107 scrisori de reclamatii, dintre care 478 au primit raspuns individual;

-Web-site-ul programului a inregistrat 50.000 de accesari in prima luna.

Bancile elibereaza copii dupa contracte si notificari de schimbare a dobanzilor 

–          12 banci (reprezentand 85% din piata bancara) au anuntat ca se angajeaza sa respecte obiectivele programului;

–          cea de-a doua banca din tara— ca marime — a semnat un protocol bancar pe aceasta tema in ianuarie 2003.

Sprijin politic pentru introducerea unei noi legi de protectie a consumatorului

– Guvernul a anuntat in Decembrie 2002 ca intentioneaza sa introduca noua lege a consumatorului- care a si fost aprobata in martie 2003.

Acoperirea in media

–          ca rezultat al comunicatelor, intalnirilor cu presa si aparitiilor TV, programul CCA a beneficiat de o mare vizibilitate in media timp de 23 de zile pe parcursul campaniei si a continuat sa retina atentia media in urmatoarele 5 luni.

–          prezenta in media s-a concretizat in 306 articole si 349 aparitii la televiziune.

Bancile elimina “lista neagra” a datornicilor 

-Bancile au fost de acord sa scoata de pe lista neagra clientii care si-au achitat datoriile.

 CCA a fost identificata de public drept organizatia care a aparat interesele consumatorilor si a determinat schimbarea sistemului de plati prin cardul de credit

–          Consumatorii, organizatiile de protectie a consumatorilor, media, guvernul, partidele din opozitie, parlamentari, formatori de opinie si reprezentantii bancilor au multumit CCA si i-au recunoscut acesteia puterea de influenta.

–          CCA continua sa primeasca cereri de informatii si indrumare pe diferite teme.

Presedintele CCA a fost premiat de Guvern cu “Excellent Services Award” si de alte doua grupuri care apara drepturile consumatorilor.




Alianța USR PLUS ia poziție față de tentativa socialiștilor din Republica Moldova de conservare a controlului asupra Republicii Moldova

Alianța USR PLUS consideră că tentativa disperată a socialiştilor moldoveni de conservare a controlului asupra Republicii Moldova nu are sorți de izbândă, voința cetățenilor moldoveni exprimată prin vot va fi respectată şi apărată, se arată într-un comunicat către presă al USR PLUS

În cursul zilei de ieri, 3 decembrie 2020, cu încălcarea procedurilor legislativului moldovean și a Constituției Republicii Moldova, parlamentarii socialiști și cei controlați de Ilan Șor, au votat mai multe legi controversate: aprobarea politicii fiscale care include multe portite pentru corupție și creșteri de taxe pentru cetățeni, excluderea Preşedintelui Maia Sandu din procesul decizional privind Serviciului de Informații și Securitate al Republicii Moldova, acesta urmand a fi controlat doar de ei prin parlament.

De asemenea, au mai fost adoptate o serie de reglementări cu privire la statutul și folosirea limbii ruse în republica Moldova, cu privire la bugetul de stat pe anul 2021, a fost modificată legea antipropagandă astfel încât buletinele TV de știri propagandistice rusești să poată fi din nou recepționate în Republica Moldova și s-au acordat puteri sporite regiunii autonome găgăuze (denumită UTA Găgăuză).

Ca peste tot în Europa de Est, marionetele Moscovei sunt disperate, însă nu au învățat nimic din eșecurile recente. Vremea lor a trecut, folosirea unor metode de punere a cetățenilor în fata faptului împlinit nu face decât să amintească de evenimente din România când adoptarea unor reglementări împotriva voinței cetățenilor în stilul „noaptea ca hoții” nu a avut rezultate. Nu va avea nici în Republica Moldova rezultatul aşteptat de ei.

Cetățenii Republicii Moldova deja au reacționat ieri printr-un protest spontan față de cele întâmplate, și a fost anunțata o altă mare manifestație pentru duminică, ora 11:00, în Piața Marii Adunări Naționale. Parlamentarii forțelor pro-europene au contestat deja legile respective la Curtea Constituțională.

Ne vom asigura că și Parlamentul European va avea o reacție rapidă și solidă la această încercare de a pune o nouă piedică parcursului european al Republicii Moldova. Atât Dacian Cioloş, președintele grupului Renew Europe, Dragoş Tudorache – raportorul Parlamentului European pentru Republica Moldova, cât și restul europarlamentarilor USRPLUS vor pune acest subiect pe agenda instituțiilor europene. – USR PLUS




102 Ani de la Marea Unire! „Prezentul nostru este rezultatul trecutului nostru” –

Ion Aurel Pop

Am recitit recent aceste cuvinte: „Prezentul nostru este rezultatul trecutului nostru. De aceea noi nu avem nici o putere asupra prezentului: el este urmarea logică a trecutului”. Vorbele acestea sună așa de grav, cum se întâmplă de multe ori, încât par să aibă putere de maximă și chiar au, în mare măsură. A exclude din ecuația prezentului trecutul este ca și cum ți-ai repudia memoria, ca și cum ai alege să nu mai ai amintiri de niciun fel. Este ca și cum ai crede că o casă poate să fie viabilă și trainică fără temelii sau că un arbore este important doar prin ceea ce se vede din el, prin trunchi și coroană, fără rădăcini. Numai că prezentul nu este în totalitate rezultatul trecutului, ci este o încununare a multor factori, unii veniți din trecut, alții din prezent și alții care se văd doar in nuce și care urmează a se prefigura în viitor. Putem pretinde că și viitorul este rezultatul prezentului, pentru că – nu-i așa!? – cum ne așternem acum, astfel vom dormi peste ani. Timpul este continuu, iar împărțirea lui în trecut-prezent-viitor este o convenție omenească asupra căreia am căzut demult de acord, dar care poate fi adesea înșelătoare.

Pentru un istoric, este măgulitor să poată ridica trecutul la rangul de determinant unic al prezentului. Numai că o asemenea întreprindere ar fi labilă și ar conduce la fatalism. Din moment ce prezentul este rezultatul exclusiv al trecutului, ce rol mai avem noi, oamenii de astăzi? Dar, în loc de teorie, care îi stă bine unui filosof și nu unui istoric, ar fi mai bine să revedem faptele. Mulți analiști, mai ales în vremea regimului comunist, au spus că actul de la 1 Decembrie 1918 este rezultatul întregii noastre istorii, că românii (chiar și când nu erau încă români) au luptat pentru „permanență, continuitate și unitate”. Alții au gândit și au scris că nimic trainic și valoros nu ar fi fost posibil pentru români în ultimul secol fără Marea Unire. Avântul unor asemenea ziceri poate să fie justificat de prea mult entuziasm, de prea mult patriotism, adică de bune intenții, dar și de „comanda socială” în anumite regimuri totalitare, de oarecare ignoranță, de amatorism sau chiar de orgoliu nemăsurat. Mai ales la aniversări, mulți dintre noi ne lansăm în discursuri înflorite, preamărim fapte și oameni, facem abstracție de anumite lucruri ca să le putem reliefa mai bine pe altele, ținem seama numai de dreptatea noastră și nu vrem să vedem și „dreptățile” altora.
Evident, Unirea de la 1918 a fost un act epocal pentru români, a fost – cum ar fi zis Stefan Zweig – „ora astrală” a românilor. Cei care neagă importanța actului acestuia sunt fie superficiali, fie semidocți, fie inamici ai românilor, fie stimulați să susțină minciuni. Ne-am strâns atunci, la 1918, energiile națiunii noastre, am învins toate piedicile și, când speranțele păreau complet pierdute, ne-am ridicat ca Pasărea Phoenix din propria cenușă și am făcut o țară întregită. Faptul nu a scăpat observatorilor onești, care au știut și știu să spună și să scrie adevărul, atât cât se poate cunoaște acesta. Este clar că au fost atunci anumite împrejurări interne și internaționale favorabile unirii: declanșarea și desfășurarea Primului Război Mondial; simpatia majorității clasei politice și a poporului român în general față de Antanta (alianța dintre Franța, Anglia și Rusia); victoria Antantei, confirmată în 1918; „defectarea” Rusiei în 1917 (act care ne-a și canonit și ne-a și ajutat); intrarea în război a Statelor Unite și cuvântul hotărâtor avut de acestea la finele conflictului; destrămarea, sub presiunea popoarelor și a războiului, a imperiilor multinaționale în 1918; primejdia bolșevismului pentru Europa; politica greșită a elitei austro-ungare (mai ales, ungare) și țariste față de minoritățile naționale; opoziția minorităților față de această politică; poziția Statelor Unire, exprimată prin cele 14 puncte ale președintelui Woodrow Wilson etc. Am mai putea descoperi, firește, și alte circumstanțe mai generale care au favorizat unirea noastră. Dar, oare, numai aceste realități să poată explica actul de la 1918? Vă propun să trecem în revistă și alte fapte: mișcările de emancipare națională din Transilvania, Bucovina și Basarabia, declanșate cu multe decenii înainte de 1918 (în Transilvania încă de pe la 1700, cu cel puțin două secole înainte de Marea Unire); politica României, susținută de la 1859 încoace, de sprijinire a luptei naționale din provincii; atitudinea intelectualității românești de educare a poporului în spirit național unitar, după principiul (enunțat clar de „Tribuna”, începând cu 1884) că „soarele pentru toți românii la București răsare”; decizia regelui României, Ferdinand I, de a ordona, în august 1916, „Treceți batalioane române Carpații!”; prezența reginei Maria pe front, între români și în lume, ca avocat al cauzei Unirii; victoriile românești din sudul Moldovei, din vara anului 1917; revenirea României alături de Antanta, în ajunul capitulării Germaniei; maniera de a negocia inteligent a unora dintre membrii clasei politice; intransigența lui Ion I. C. Brătianu în tratativele de la Paris cu marile puteri; arta de „a pertracta” a lui Alexandru Vaida-Voevod la conferința păcii; inteligența armatei române de a sprijini unirea fără să intervină direct în luarea deciziilor de unire de la Chișinău, Cernăuți și Alba Iulia; oprirea de către armata română, în 1919, prin campania din Ungaria, a înaintării bolșevismului spre Europa Centrală; dialogul constructiv al partidelor politice și al celor două biserici istorice românești în susținerea idealului național; încrederea majorității românilor în dinastie, în clasa politică și în instituțiile statului român de atunci. Ar mai putea fi descoperiți și alți factori.
Natural, peste toate acestea stă un lucru esențial, uitat adesea în analizele contemporane: majoritatea etnică românească a acestor teritorii (provincii istorice) unite cu România la 1918. Cu alte cuvinte, românii nu au forțat nota ca să aducă în Țara Românească țări neromânești, cum s-a întâmplat prin alte părți. Vă rog să observați că nu am spus „majoritatea absolută” românească, fiindcă, în toate provinciile despre care vorbim „se lucrase” intens pentru schimbarea structurii etnice, pentru deportarea românilor, pentru deznaționalizarea lor, pentru aducerea de populații alogene etc. Cu toate acestea, în chip paradoxal, Transilvania (privită în sens larg), care stătuse cel mai mult înstrăinată și care nu făcuse parte niciodată dintr-o țară politic românească (cum se întâmplase cu Bucovina și Basarabia, rupte din trupul Țării Românești a Moldovei la 1775 și, respectiv, 1812), era singura care avea – conform datelor, „prelucrate” și ele, ale recensământului ungar (austro-ungar) din 1910 – majoritate absolută românească. Numai aici, în acord cu documentele oficiale, românii depășeau 50% din totalul populației. Ei erau, în fapt, cam două treimi, dar se găsiseră subterfugii subtile de diminuare a lor în scripte. În celelalte două provincii, situația era diferită din cel puțin trei puncte de vedere. Mai întâi, politica mai recentă de schimbare a structurii populației fusese de o amploare mult mai mare decât în Transilvania, unde aducerea de populații străine se petrecuse, cu intensitate majoră, în Evul Mediu. De exemplu, în Bucovina, austriecii au reușit să scadă proporția românilor de la peste 85% (câți erau ei la răpirea provinciei) la sub 50% (după datele lor oficiale, greu de verificat azi, la mult mai puțin de 50%). În al doilea rând, falsificările de date erau la ordinea zilei, iar în acest sector excelau autoritățile țariste, care, deși au adus în Basarabia grupuri mai mari sau mai mici de străini (de la ruși și ucraineni până la găgăuzi, bulgari sau germani), nu au putut disloca populația românească. În ciuda acestor fapte, însă, în al treilea rând, spre deosebire de Transilvania, în aceste două provincii (Bucovina și Basarabia), românii puteau invoca și dreptul lor istoric. Nu au făcut-o decât tangențial. Argumentele delegației române la Conferința de Pace de la Paris au fost prioritar pragmatice și moderne. Lupta cea mare s-a dat pentru Transilvania, unde, pe de o parte, dreptul istoric nu ne avantaja deloc, iar, pe de altă parte, românii erau majoritari ca populație, chiar și în acord cu datele austro-ungare. Prin urmare, recunoașterea internațională de dreptului de autodeterminare a popoarelor ni se potrivea ca o mănușă. Delegația ungară a mizat pe dreptul istoric și a adus o serie de argumente ale gloriei trecute, ale drepturilor imprescriptibile ale „Sfintei Coroane a Sfântului Ștefan” asupra tuturor teritoriilor care aparținuseră Regatului Ungar în Evul Mediu, ale „misiunii civilizatoare” pe care au îndeplinit-o ungurii, din anul 1000 (ba chiar din 896) încoace, asupra tuturor popoarelor din „Bazinul Carpatic” etc. Aceste argumente, care nu s-au bucurat de aproape niciun succes în anii 1919-1920 (la Paris și în Occident în general), au fost dublate de altele, de-a dreptul xenofobe și rasiste, acestea din urmă augmentate mereu pe parcursul perioadei interbelice, odată cu recrudescența revizionismului. Precaritatea surselor referitoare la români și la strămoșii lor – mai ales în primul mileniu al erei creștine – era exploatată pentru a-i caracteriza pe români drept un popor „fără istorie”, născut să fie supus și ascultător, cu scopul de a fi civilizat de marile popoare „cu istorie”. Aroganța aceasta a ajuns să fie dublată repede, după 1920, de un soi de lamentare orgolioasă, menită să stârnească mila Occidentului și să schimbe situația geopolitică stabilită la Paris. Laitmotivul era pierderea de către „eterna Ungarie istorică” a două treimi din teritoriu și din populație, prin decizia „catastrofală” de la Trianon. „La Belle Époque” (perioada de pe la 1880 până la 1914) era idealizată ca și cum ar fi fost „raiul pe pământ”, „binefacerile” regimului austro-ungar apar augmentate și multiplicate, se inventează o politică paternalistă față de minoritățile de până la Marele Război etc. „Mutilarea Ungariei civilizate” și răsplătirea pe nedrept a „României balcanice și înapoiate” sunt texte prezentate mereu, în acei ani și ulterior, ambasadelor de la Budapesta, autorităților din marile state ale lumii, istoricilor și analiștilor cu influență în opinia publică și tuturor celor dispuși să citească și să asculte. Psihoza creată anume, aceea de popor-victimă, zdrobit de marile puteri și de vecinii perfizi, a rodit în Ungaria, încât o parte importanță dintre unguri se vedeau pe sine ca oropsiți de istorie, îngenuncheați, martirizați prin „tragedia Trianonului”.
Propaganda românească în exterior, în tot acest timp, a făcut enorm de puțin, iar, când a încercat câte ceva, a suferit, de cele mai multe ori, lamentabile eșecuri. De altminteri, în ciuda deciziilor de la Paris, din 1919-1920, România a și pierdut, între anii 1940 și 1944, jumătate din Transilvania (în care populația maghiară era spre o treime) în favoarea Ungariei. Evident, nici factorii responsabili (sau care se cred responsabili) din România nu au stat cu mâinile încrucișate și i-au prezentat, pentru publicul românesc, pe unguri ca abia „descinși de pe cal”, purtând „carnea crudă sub șa”, „mâncători de creștini” în vremea raziilor lor de jaf spre din secolul al X-lea etc. Între propaganda ungară și cea românească persistă aceleași deosebiri, venite din trecutul diferit al celor două popoare. Maghiarii accentuează dreptul lor istoric și, câteodată, prezintă date false despre „milioanele” de unguri care ar trăi „asupriți” în Transilvania. Tot ei subliniază mereu „transilvanismul”, o ideologie dragă unor intelectuali unguri, mai ales după ce și-au dat seama că demografia etnică a Transilvaniei nu poate să fie modificată substanțial în favoarea maghiarilor și maghirofonilor. Românii subliniază dreptul celor mai mulți, dar și discriminarea la care au fost supuși înainte de 1918 și care a declanșat mișcarea modernă de emancipare națională după 1700. Deosebirea fundamentală dintre cele două puncte de vedere este însă alta și se vede din răspunsul la întrebarea: „Cine a destrămat Ungaria istorică?”. În vreme ce maghiarii (și foarte puține voci din afara Ungariei) răspund invariabil că marile puteri nedrepte au distrus Ungaria în 1920, prin semnăturile lor pe Tratatul de la Trianon, românii (dar și slovacii, croații, rutenii, sârbii, cehii, polonezii etc., adică popoarele și părțile de popoare care au scăpat din chinga Imperiului Austro-Ungar) arată că voința acestor popoare (părți de popoare) supuse și asuprite a pecetluit soarta imperiului bicefal și, implicit, a Regatului Ungariei multinaționale, cuprins în acest imperiu. Pentru români, Trianonul este doar o confirmare internațională a ceea ce deciseseră românii, pentru maghiari Trianonul este totul, este actul fundamental care a distrus Ungaria. Ce remarcăm dacă ne plasăm în epocă? Se vede clar că destrămarea, de fapt și din punct de vedere al dreptului intern, a Austro-Ungariei s-a petrecut în anul 1918. Rând pe rând, atunci s-au proclamat și s-au format Slovacia (inclusă apoi în Cehoslovacia), Croația (cuprinsă apoi în Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor, numit din 1929 Iugoslavia), Transilvania unită cu România și chiar Ungaria desprinsă de Austria și Austria desprinsă de Ungaria. Tratatul de pace cu Ungaria s-a semnat după un an și jumătate de la aceste evenimente, când totul era făcut, hotărât și statuat, cu o excepție: recunoașterea internațională a schimbărilor voite și realizate de popoarele în cauză. În aceste condiții, oare ar fi putut marile puteri – chiar dacă ar fi intenționat asta – să modifice ceva, să revină la situația de dinainte de război, să calce peste voința popoarelor, să scoată Slovacia din Cehoslovacia, Croația din entitatea slavilor de sud și Transilvania din România? În iunie 1920 – când s-a semnat Trianonul – harta Europei Centrale și Central-Orientale era demult statornicită. Mai lipseau câteva detalii privind linia frontierelor, se mai semnalau unele dispute, se simțea nevoia atenuării câtorva litigii succesorale, se impunea protecția minorităților etc. Deși ne mișcăm pe terenul înșelător al istoriei contrafactuale, mă întreb cine ar fi putut, după Marele Război, reface harta din 1914, cine ar fi putut impune schimbarea noilor instituții formate în Slovacia, în Croația sau în Transilvania devenite părți ale altor state? Prin urmare, chiar dacă pentru opinia publică ungară s-a cultivat și s-a impus ideea Trianonului ca act decisiv pentru soarta Ungariei de o sută de ani încoace, românii (și nu numai ei) privesc tratatul în cauză drept un document de confirmare internațională a voinței lor înaintașilor lor, exprimate la Alba Iulia, în ziua de 1 Decembrie 1918. Diferența aceasta de accent – nesemnificativă pentru unii – valorează cât o întreagă istorie, explică marile diferențe de percepție a trecutului și marile abordări distonante ale României și Ungariei de astăzi.
După toate acestea ne putem întreba din nou dacă prezentul nostru este rezultatul trecutului nostru. Da și nu! Românii nu și-au făcut și nici nu ar fi putut să-și facă singuri istoria, fiindcă nu au trăit pe o insulă izolată, în afara lumii. Dar, în anumite momente esențiale, românii au știut să-și impună voința de grup și, de la o vreme, voința națională. Dacă nu ar fi făcut-o, probabil că azi ar fi fost topiți în masa altor popoare, cum s-a întâmplat cu atâtea neamuri în istorie. Au avut românii noroc în istorie, au fost ajutați și de alții, au profitat de împrejurările favorabile lor? Firește, la toate aceste întrebări trebuie să răspundem cu da. La un moment dat, marele patriot și om politic Petre Carp, oțărât (după Marea Unire) că nu avusese dreptate când pretinsese alianța României cu Germania, ar fi spus că România are atâta noroc încât nici nu are nevoie de politicieni. Zicerea este inteligent formulată, fiindcă fruntașul conservator era un om de spirit. Natural, românii au avut și noroc, ca toate popoarele care au ajuns până în secolul al XXI-lea. Dar au avut și elite responsabile. O țară nu se poate guverna fără oameni politici (mai ales fără oameni de stat) și trebuie să recunoaștem asta, chiar dacă astăzi suntem așa de dezamăgiți de clasa politică românească. Unii mari oameni politici români au știut și că norocul și-l face omul singur (Quisque suae fortunae faber est), ca și faptul că „soarta (norocul) îi ajută pe cei îndrăzneți” (Audaces fortuna iuvat). Când Mihai Viteazul a intrat în Transilvania în 1599, când fruntașii românilor ortodocși și uniți s-au adresat împreună, la 1791, „măritului împărat”, când, în 1859, Alexandru Cuza a fost ales unic domn la Iași și la București (în vreme ce marile puteri stabiliseră legal că trebuie aleși doi principi), când în prag de iarnă, în 1918, poporul s-a adunat la Alba Iulia, când s-a ieșit pe străzi în decembrie 1989, românii au avut nevoie de îndrăzneală și de curaj ca să-și facă norocul.
Este clar că și în anii 1918-1920 – când s-a făurit România Întregită – românii au avut noroc, dar au avut și voință națională clar formulată și susținută de o elită responsabilă și conștientă de menirea ei. În rândul acestei elite, s-au remarcat adevărați oameni de stat, de la perechea regală și Ionel Brătianu până la Pantelimon Halippa, Constantin Stere, Ion Inculeț, Iancu Flondor, Gheorghe Pop de Băsești, Vasile Goldiș, Iuliu Maniu, Miron Cristea sau Iuliu Hossu, pe lângă mulți alții.
Noi, cei de-acum, după atâta vreme de pace, de bunăstare și chiar de răsfăț, am devenit cârcotași și ne-am gândit – unii dintre noi – să schimbăm istoria după gustul publicului, al unei părți extravagante a publicului. Așa că punem sub semnul întrebării (pe baza unor false argumente) voința de unire a românilor ardeleni, pretindem că germanofilii din Vechiul Regat erau mai mulți decât erau, exacerbăm superioritatea culturii austro-ungare de care s-ar fi lăsat copleșiți românii ardeleni, nimicnicim cu orice preț istoria noastră și ne punem cenușă în cap și când nu ne cere nimeni asta, ne autoflagelăm, ne autoexilăm și ne ponegrim mereu neamul și țara, cu un patos demn de o cauză mai bună. Totuși, măcar unii dintre noi și măcar din când în când ar fi bine dă ne gândim cu recunoștință la făurarii Unirii, la acei oameni care au crezut sincer în Țara Românească, care și-au călcat peste toate orgoliile și îndoielile ca să ridice pe un meritat piedestal civilizația românească în ansamblul ei. Ei au fost privilegiații sorții și nenorociții sorții, în același timp, fiindcă după marea lor operă națională, comunismul i-a băgat în închisori și, pe mulți, i-a ucis, la Sighet și la Gherla, la Aiud, la Pitești ori la Canal. Dar toți, fără excepție, au păstrat neatinsă în suflet icoana neamului românesc, nu s-au plâns și n-au confundat niciodată oamenii răi și instituțiile totalitare și corupte cu poporul român, cu națiunea și cu Țara. S-au supărat pe netrebnici, dar nu pe Țară. Țara nu am făcut-o noi, epigonii, ci marii oameni de stat (amintiți în parte aici) și mulțimile de români entuziaști din trecut. Noi am moștenit Țara și, dacă nu ne este dat să o înălțăm, măcar să nu o maculăm, să nu o micșorăm prin gândurile și faptele noastre. Țara noastră este casa noastră și, mai mult, este însăși viața noastră ca popor. Câtă vreme avem această Țară – chiar dacă ne-am risipit, milioane dintre noi, în cele patru vânturi, chiar dacă ne-am pierdut încrederea, chiar dacă ne-am lăsat cuprinși de ură și de deznădejde – încă nimic nu este iremediabil pierdut.
Din ceea ce am spus, se poate uita totul, cu excepția a două realități, care nu pot fi ignorate sau distorsionate de nimeni: 1. Când s-a semnat Trianonul, soarta Transilvaniei era demult (de un an și jumătate) hotărâtă; 2. Transilvania s-a unit cu România prin voința și faptele românilor, care reprezentau majoritatea absolută a populației acestui ținut istoric. Restul datelor pot fi privite ca argumente neglijabile, mai ales de către cei care nu agreează istoria și care au alergie la trecut.
Vă propun ca, de Sărbătoarea Națională, să medităm nu neapărat la trecut – care ne-a fost nenorocit, glorios sau pur și simplu oarecare, ca viața – ci la Țara Românească de-aici, de peste Prut și de oriunde trăiesc români, la România de pe hartă, dar și la cea din suflete, la țara a cărei arhitectură ideală s-a construit în urmă cu un secol și care, dacă ne vom sili s-o facem „mănoasă și în fericire”, ne va ocroti și ea pe noi. Numai așa vom putea avea un loc demn în „satul global” pe care vor să-l consolideze mai marii planetei. Trecutul ne determină în parte prezentul, dar viitorul îl pregătim și noi, cu forțele noastre.
Ioan-Aurel Pop