Video: Un veac de la Marea Unire – ediţie specială de Ziua Armatei cu Alba Popescu

În această ediţie specială de Ziua Armatei puteţi urmări: evocarea mareşalului Constantin Prezan, comandant al Armatei în timpul Primului Război Mondial, prima parte a filmului documentar intitulat „Dealul Sângelui” despre uriaşul sacrificiu al militarilor români în timpul bătăliei de la Oarba de Mureş din timpul celui de-al Doilea Război Mondial şi un Dialog Esenţial cu Dl. Gen. Alexandru Grumaz despre vocaţia de militar.




Washington / Comitetul Romano-American pentru Basarabia denunță atitutdinea autorităților din Republica Moldova și cere considerarea REÎNTREGIRII ROMÂNIEI în interesul SUA

Comitetul Romano-American pentru Basarabia reprezentată de Prof. Dr. Nicholas Dima a dat publicității  scrisoarea de lamurire si protest înaintată Departamentului de Stat pe data de 12 octombrie a.c., în numele comunității românești din SUA.  Scrisoarea denunță tratamentele autorităților din Republica Moldova față de cetățenii români și atrage atenția asupra cele mai delicate probleme românești – Basarabia, care a fost ignorată de vechile administrații de la Washington, deși România este un pivot important al SUA în zonă și soldații români luptă și se sacrifică pe teatrele de operațiuni alături de armata americană în Orientul Mijlociu. Prof. Dr. Nicholas Dima propune  Departamentului de Stat să considere reunificarea Romaniei ca fiind în interesul național al SUA.
Redăm mai jos textul tradus în limba română al documentului:

„Stimate d-le Secretar de Stat:

In calitate de cetateni Americani dorim sa vedem America din nou Mare si Puternica. In acelasi timp, dorim sa vedem si tara noastra natala reintregita si o aliata puternica a Americii. In prezent, Romania reprezinta deja un pivot important al politicii SUA in Europa de Est si in ultimii ani trupele romanesti au luptat si s-au sacrificat impreuna de cele Americane in Orientul Mijlociu…

Cu toate acestea, una din cele mai delicate probleme romanesti, anume Basarabia, a fost insa ignorata de administratiile Americane anterioare. Fosta provincie romaneasca a fost ocupata de URSS in urma protocoalelor secrete ale pactului Ribbenrop-Molotov din August 1939. Cea mai mare parte a provinciei a fost transformata intr-o republica sovietica care dupa dizolvarea URSS-ului in 1991 a devenit Republica Moldova. Majoritatea locuitorilor acestei republici sunt etnci romani si dorinta lor de a se reuni cu Romania este in continua crestere…

Domnule Secretar, la inceputul lunii Octombrie, George Simion, cetatean roman si secretar general al organizatiei Actiunea 2012 care militeaza pentru reunificarea Republicii Moldova cu Romania, a fost retinut, abuzat si maltratat fizic de autoritatile de la Chisinau. In plus, i s-a interzis sa reintre in Republica Moldova pe o perioada de cinci ani…

In  numele comunitatii de origine romana din Statele Unite protestam categoric fata de un asemenea act si cerem Departamentului de Stat sa ia atitudine in apararea natiunii romane.

Ne exprimam totodata convingerea ferma ca reunificarea Romaniei este iminenta! Cu cat Washingtonul intelege mai repede acest lucru si Depatamentul de Stat actioneza in mod corespunzator, cu atat mai bine pentru interesele nationale ale Statelor Unite.”

October 15, 2018

Honorable Michael R. Pompeo

United States Secretary of State

U. S. State Department

2201 C Str. NW

Washington, DC, 20520

Dear Mr. Secretary:

We write you as loyal Americans who want to see America great again. At the same time and as citizens of Romanian origin we also want to see our native country great and an ever stronger ally of the United States. Romania is currently a staunch American friend and one of the main pivots of U.S. policy in Eastern Europe. In recent years, for example, Romanian troops fought and sacrificed together with the American troops in the Middle East.

One of the most delicate Romanian issues that have been ignored by the previous U.S. administrations is Bessarabia, a former Romanian province that was separated from Romania by the secret provisions of the Molotov-Ribbentrop Pact of August 1939. This part of Romania became a Soviet Republic and then, after the collapse of the Soviet Union in August 1991, the independent  Republic of Moldova. Most of the inhabitants of this area are ethnic Romanians and their desire to reunite with Romania is ever growing.

Mr. Secretary, at the beginning of October, George Simion, a Romanian citizen and the General Secretary of the Actiunea 2012, a Romanian organization that advocates the reunification of Moldova with Romania, while travelling through Moldova was detained by the Moldovan authorities, was abused and maltreated, and was banned for five years to reenter Moldova.

On behalf of the American community of Romanian origin we protest strongly against such acts and ask the Department of State to take a stand in defense of the Romanian nation.

In our deep conviction, the sooner Washington understands that reunification of the Romanian nation is imminent, and the sooner the State Department acts correspondingly, the better for America’s national security interests.

Sincerely

Prof. Dr. Nicholas Dima

12 October 1018

romaniabreakingnews.ro




25 octombrie – Ziua Armatei Române

Ziua Armatei României este sărbătorită anul acesta printr-o serie de manifestări organizate în principalele garnizoane de pe teritoriul național, ţările în care România are acreditaţi ataşaţi ai apărării şi în bazele militare din teatrele de operaţii unde sunt dislocaţi militari români.

Ministrul apărării naţionale, Mihai Fifor, și șeful Statului Major al Apărării, generalul Nicolae Ciucă, vor participa joi, 25 octombrie, la manifestările organizate cu prilejul Zilei Armatei României de la Păuliș, Carei și București.

Potrivit biroului presă al MApN, începând cu ora 8.00, ministrul Fifor și generalul Ciucă vor fi prezenți la ceremonia militară de depunere de coroane de flori de la Monumentul Eroilor din Păuliș, județul Arad, iar de la ora 11.00, la manifestările de la Ansamblul Monumental „Glorie Ostașului Român”, din Carei, județul Satu Mare.

În București, echipa de conducere a M.Ap.N. va participa, începând cu ora 15.00, la Mormântul Ostașului Necunoscut, din Parcul Carol I, la o ceremonie militară și religioasă care va cuprinde depuneri de coroane de flori, schimbarea gărzii la Mormânt, înmânarea și decorarea unor Drapele de luptă.

De asemenea, ministrul Fifor și generalul Ciucă vor vizita expoziția de tehnică și echipamente militare, precum și standurile de promovare a carierei militare amenajate în parc.

În Bucureşti, activităţile se vor desfășura după următorul program:

– în perioada 17-24 octombrie, Campania “Ziua Armatei României în şcoli” – expoziţii de tehnică şi echipament militar, concert al Muzicilor militare şi standuri de promovare a carierei militare;

– 25 octombrie, între orele 09.00-16.00, la Muzeul Militar Naţional “Regele Ferdinand I” şi la sediul Serviciului Muzicilor Militare din Bulevardul Iuliu Maniu – “Ziua Porţilor Deschise”;

– 25 octombrie, între orele 10.00-13.00, la Instanțele Militare – Curtea Militară de Apel București din Șoseaua Progresului, se va desfășura Ziua Porţilor Deschise (prezentarea de către magistrați militari-judecători și grefierii de instanță a istoricului și specificului activităților Instanțelor Militare);

– 25 octombrie, începând cu ora 15.00, la Mormântul Ostaşului Necunoscut – ceremonie militară de depunere de coroane, jerbe şi buchete de flori, ceremonii de înmânare şi de decorare a Drapelelor de Luptă a unor structuri, ceremonie de schimbare a gărzii;

– 25 octombrie, în Parcul Carol, între orele 11.00-18.00 – miniconcert de muzică de fanfară susţinut de către Muzica militară a Brigăzii 30 Gardă “Mihai Viteazul”, spectacol folcloric în care îşi vor da concursul membrii Ansamblului artistic al Armatei, expoziţii (tehnică şi echipamente militare, standuri instrucţie şi de promovare a carierei militare, standuri de carte, fotografie etc.);

– 25 octombrie, ora 09.00, la Monumentul Eroilor Patriei din Al Doilea Război Mondial şi la Monumentul Eroilor Genişti – Leu – ceremonii militare şi religioase de depuneri de coroane şi jerbe de flori;

– 25 octombrie, ora 19.00, ceremonie de Retragere cu torţe, pe itinerarul: Monumentul Ostaşului Necunoscut, Palatul Parlamentului, Palatul Cotroceni, Brigada 30 Gardă “Mihai Viteazul” din Bulevardul Timişoara.

În garnizoanele din ţară, la monumentele eroilor, vor avea loc joi, 25 octombrie, ceremonii de depuneri de coroane de flori, în memoria celor care s-au jertfit pentru patrie.

Cu prilejul Zilei Armatei României, statele majore ale categoriilor de forţe ale armatei, comandamentele, marile unităţi şi unităţile militare de pe întreg teritoriul ţării organizează Ziua Porţilor Deschise, activităţi de promovare a profesiei militare, activităţi cultural-artistice şi sportive, simpozioane, întâlniri cu veteranii de război, expoziţii, gale de filme, spectacole şi activităţi de îngrijire a cimitirelor şi monumentelor eroilor.

De asemenea, în teatrele de operaţii unde sunt dislocaţi militari români, se vor desfăşura ceremonii militare, activităţi cultural-educative, videoteleconferinţe şi competiţii sportive alături de invitaţi ai armatelor partenere.

În şcoli, licee şi colegii din marile garnizoane se desfăşoară proiectul „Ziua Armatei României în şcoli”, iar voluntarii din grupul INVICTUS România continuă „Ştafeta Veteranilor”.

În efortul de război, România a pierdut circa 170.000 de ostaşi, alte sute de mii fiind răniţi sau dați dispăruți. Eliberarea teritoriului naţional, la 25 octombrie 1944, a fost obţinută prin lupta a peste 520.000 de militari români. Armata României a continuat apoi să lupte pe teritoriile Ungariei, Cehoslovaciei şi Austriei, alături de trupele aliate, contribuind, prin noi jertfe şi sacrificii, la marea victorie obţinută la 9 Mai 1945, ce a marcat sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa.

În prezent, aprecierile de care se bucură militarii români participanți în misiuni și operații în afara teritoriului țării contribuie la creşterea prestigiului internaţional al ţării noastre și sunt dovada concretă că Armata României deține importante resurse în domeniul asigurării securităţii.

Armata României începe un amplu proces de înzestrare cu sisteme moderne de armament pentru toate categoriile de forţe și se prezintă ca o structură modernă și adaptată provocărilor momentului, garantă a suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a ţării.

Sursa foto: Manifestări dedicate împlinirii a 90 de ani de la inaugurarea Crucii Eroilor Neamului de pe Vârful Caraiman și Centenarului Marii Uniri – sâmbătă, 15 septembrie




Video / Rușii despre Revoluția Română din Decembrie `89: „TASS ESTE ÎMPUTERNICITĂ SĂ DECLARE…”

În perioada 17–20 octombrie 2018, la Galeria Artelor a Cercului Militar Naţional, are loc cea de-a XIV-a ediţie a Salonului de carte „Polemos” – istorie, ştiinţe politice, securitate şi apărare, eveniment prin care Editura Militară marchează Ziua Armatei României, 100 de ani de la participarea României la Primul Război Mondial şi Centenarul Marii Uniri.

În cadrul salonului de carte, Joi, 18 octombrie, a.c., a avut loc  la standul Institutului Revoluţiei Române din Decembrie 1989lansarea volumului Decembrie 1989. TASS este împuternicită să declare…”, autor Cristian Chirca. Au prezentat Gelu Voican Voiculescu, Constantin Corneanu, Antoaneta Olteanu, și invitatul special: Nikolai Morozov.

Video:

 




VIDEO: NECENZURAT despre ISTORIA și CENTENARUL ROMÂNIEI cu Florian BICHIR

Discurs NECENZURAT despre ISTORIA si CENTENARUL ROMÂNIEI / Aspecte din Conferința „MODERNISM și CONSERVATORISM ÎN SPAȚIUL CULTURAL ROMÂNESC”, parte din evenimentul „ȘEZĂTORILE LA ROMÂNI”, organizat de Centrul Cultural al Sectorului 1, BUCUREȘTI / 10.10.2018




De CENTENAR să nu-i uităm pe cei de „peste Tisa” și de „peste Nistru”, care la 1918 au votat UNIREA! Eveniment la Clubul Țăranului Român

  • * ACTUALIZARE AUDIO / VIDEO / FOTO – 05.11.2018

Marea Unire desăvârşită în anul 1918 nu a izbutit să strângă în hotarele statului naţional unitar român toate colectivităţile româneşti, deşi acestea şi-au manifestat entuziast hotărârea de a fi cuprinse în acest stat. Au cântat „Deşteaptă-te române” într-un glas cu întreaga naţiune română…

La Alba Iulia, pe Câmpul lui Horea, în ziua de 1 decembrie 1918, delegaţii maramureşenilor din dreapta Tisei au protestat când, viitorul patriarh Miron Cristea a rostit deviza: „Unire, de la Nistru până la Tisă”. Au cerut îndreptarea deciziei:

„„Protestăm contra devizei „De la Nistru pin’la Tisa”. Nu pentru asta am venit noi din Maramureş, de peste Tisa aici, ca să ne lăsaţi altora! Noi încă voim să fim uniţi cu România Mare. Trăiască România Mare: de la Nistru pân’ peste Tisă”.””

La răsărit, ţăranul Toma Jalbă din Transnistria a cerut Unirea în cuvinte simple şi emoţionante:

„Fraţii noştri şi neamurile noastre cari suntem moldoveni dintr-un sânge, cui ne lăsaţi pe noi moldovenii cei ce suntem rupţi din coasta Basarabiei şi trăim pe celălalt mal al Nistrului?
Fraţilor nu ne lăsaţi, nu ne uitaţi!
Iar dacă ne veţi uita, noi vom săpa malul Nistrului şi vom îndepărta apa pe dincolo de pământul nostru, căci mai bine să-şi schimbe râul mersul, decât să rămânem noi moldovenii despărţiţi unii de alţii”.

Institutul Frații Golescu pentru românii din străinătate, vă invităm marţi 23 octombrie 2018, ora 18:00,  la CLUBUL ŢĂRANULUI din cadrul MUZEULUI ŢĂRANULUI ROMÂN la manifestarea ” MARGINILE UNIRII”, manifestare dedicată acelor teritorii cu populaţie românească pentru care visul unităţii naţionale a rămas un vis neîmplinit.

Organizatorul manifestării, Institutul Frații Golescu pentru românii din străinătate, împreună cu partenerii: Consiliul Județean Maramureș, Institutul Județean de Etnografie și artă populară MARAMUREȘ, Asociaía Culturală Pro Basarabia și Bucovina și Alianța pentru Centenar, au ca invitați la acest eveniment pe domnii Dr. Ion CONSTANTIN – istoric, Dr. Ilie GHERGHEȘ – cercetător ştiinţific, Dr. Constantin BUCHET, Prof.univ.dr. Constantin HLIHOR.

Manifestarea va cuprinde și lansarea la București a cărții  „Maramureşenii şi Marea Unire de la 1 Decembrie 1918”, scrisă de istoricul Dr. Ilie GHERHEŞ, carte apărută la Editura Gutinul din Baia Mare. Cartea va fi prezentată de Dr. Robert STĂNCIUGEL – istoric și Dorian Theodor CLENCIU – jurnalist (membru al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina). Autorul cărții, Dr. Ilie GHERHEŞ, este cercetător ştiinţific la Muzeul de Etnografie Maramureş, lector universitar, preşedintele Filialei Maramureş a Societăţii de Ştiinţe Istorice, preşedintele Comisiei de Heraldică Maramureş.

*  *  *

ÎNREGISTRARE VIDEO

ÎNREGISTARE AUDIO

FOTO: Autor Lucian CURELARIU

 




Premiul Internațional de Poezie pe anul 1918 a fost acordat românului Cassian Maria Spiridon. Drapelul ROMÂNIEI a fluturat pe Cerul Poeziei Internaționale

La Festivalul de poezie Li Bai – Du Fu, Tianshui, China, Premiul Internațional de Poezie pe anul 1918 a fost acordat scriitorului român Cassian Maria Spiridon.
Cassian Maria Spiridon, autor a peşte 45 de volume de poezie, eseistică și publicistică, s-a născut la 9 aprilie 1950 în orașul Iași. Este Membru al Comitetului Director și al Consiliului Uniunii Scriitorilor din România și președinte al U.S.R. – Filiala Iași. În anul 1971 debutează în presa literară (în revistele „Amfiteatru” și „România Literară”).

Scena Festivalului Internațional de poezie Li Bai – Du Fu, Tianshui, China

A obținut numeroase premii și distincții literare, printre care: Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru poezie, Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu pe anul 2003, Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pe anul 2011, Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova etc. În anul 2000 a fost distins prin Decret prezidențial cu Medalia Comemorativă Eminescu-2000, iar în anul 2010, cu Meritul Cultural în grad de Comandor.

Cassian Maria Spiridon în competiție culturală pe Scena Festivalului Internațional de poezie Li Bai – Du Fu, Tianshui, China

Cassian Maria Spiridon este tradus și publicat în engleză, franceză, germană, spaniolă, suedeză, rusă, chineză, polonă, cehă, slovacă, albaneză, maghiară, sârbă, coreeană, arabă ș.a. Este fondator și director al revistei de cultură poetică POEZIA (din anul 1994), director al Editurii TIMPUL – Iași (din 1995), director al revistei Convorbiri literare (din 1995).

Prezent la Festivalul de poezie Li Bai – Du Fu, Constantin Lupeanu, directorul Institutului Cultural Român de la Beijing descrie ambianța în care s-a desfășurat: Festivitatea, însoţită de recitaluri ale laureaţilor, s-a ţinut pe un stadion modern cu deschiderea către un lac, în centrul oraşului Tianshui, în prezenţa a 3 000 de spectatori şi a autorităţilor locale, în frunte cu primarul oraşului, prof. Univ. Wang Rui. A plouat continuu, o curgere uşoară a apei din Ceruri, poate pentru a ne demonstra, nouă, străinilor prezenţi, că numele oraşului n-a fost ales la întâmplare (Tianshui înseamnă Ape Cereşti). În localitatea aceasta din centrul Chinei, pe ploaie, limba română recitată de Cassian Maria Spiridon a răsunat spiritualizată, poleită într-o armură antică […] Este o minune că pe aceste locuri de legendă au trăit o vreme cei doi titani ai poeziei Chinei, Li Bai sau Li Tai-pe, cum a fost cunoscut la noi în traducerea lui Eusebiu Camilar, 701 – 762 şi Du Fu, 712 – 770, prieteni buni.

CERTIFICATUL DE ATESTARE din partea organizatorilor: Premiul Internațional de Poezie pe anul 1918 a fost acordat scriitorului român Cassian Maria Spiridon

Cassian Maria Spiridon este un poet remarcabil, care şi-a creat propriul său stil poetic, un stil unic, se spune în Declaraţia privind acordarea Premiului internaţional de poezie Li Bai şi Du Fu pe anul 2018. În ceea ce-l priveşte, poezia poate fi o floare care înfloreşte sub cer. Divinitatea, conştiinţa, spiritual de libertate şi atitudinea de explorare reprezintă nu numai forţa motrice în interiorul poeziei sale, dar şi temele poetice permanente ale poeziei sale. Poemele sale sunt concise, sincere, ferme, pline de tensiune interioară, cu dialoguri profunde între suflet şi trup, între om şi lumea cu care rezonează. Având în vedere contribuţia remarcabilă a poetului Cassian Maria Spiridon la poezia contemporană, îi conferim Premiul internaţional de poezie Li Bai şi Du Fu pe anul 2018.
Cum simte câştigătorul prestigiosului premiu poemul, cum vede rostul lui, aflăm din cartea Alte gânduri despre poezie.

Cassian Maria Spiridon – câștigătorul Festivalului de poezie Li Bai – Du Fu, Tianshui, China

Poezia este veșmântul care îmbracă iubirea și moartea. Rostul poeziei și rostul rugăciunii sunt cuprinse de același fără de rost al utilului – ține de împărăția inutilului. Ce rost are limba dacă din cuvintele ei nu se întrupă poemul! Prin poem cuvântul se înalță din cotidian în starea de grație. Rostul poeziei se afirmă când din haosul în care se mișcă armada dispersată a cuvintelor naște un nou cosmos, o nouă lume în care spiritul să se regăsească. Poezia lucrează la re vrăjirea lumii, la ridicarea sufletului (în lumea mitului) la înălțimea realului care sacralizează.




CENTENAR: ROMÂNIA TURISTICĂ de ieri și de azi

O lucrare de excepție, prin conținutul său informativ/instructiv/educativ, se adresează – și este dedicată ,,Centenarului Marii Uniri” – învățământului universitar de geografie și turism, profesioniștilor din turism și tuturor celor care iubesc frumusețile patriei, turismul și sunt aproape de populația românească din regiunile istorice învecinate, dar și a românilor de pretutindeni, precum și pentru preocupările și năzuințelor lor.

Autorul, dl. Prof. Univ. Dr. Vasile Glăvan, cu o carieră îndelungată și prodigioasă dedicată turismului românesc și învățământului  universitar de specialitate aduce o contribuție remarcabilă – prin publicarea acestei lucrări în premieră absolută pentru literatura de specialitate -, care vine să completeze tot ceea ce s-a scris despre potențialul turistic al României.

România de azi este înzestrată cu bogate și variate resurse turistice naturale și antropice, ce-i conferă o mare disponibilitate pentru turism.

Complexitatea potențialului României, urmărită pe treptele majore de relief, crește de la câmpie la dealuri și podișuri până la culmile Carpaților, excepție făcând litoralul românesc al Mării Negre și Delta Dunării, cu trăsături geografice originale, cu o valoare europeană recunoscută, sau înscrise în lista Patrimoniului Mondial Cultural și Natural al UNESCO.

Un capitol separat – și o noutate în domeniu -, este dedicat ținuturilor din afara țăriiMaramureșul istoric, nordul Bucovinei, Herța, Basarabia și Cadrilaterul, încă locuite de români și despre care se scrie în premieră în  această carte, scoțând în evidență valorile cultural–istorice, care au reușit să păstreze și să permanentizeze identitatea, tradițiile și spiritualitatea românească, greu încercate de-a lungul istoriei.

În urma Tratatului Ribbentrop–Molotov, din iunie 1940, s-a produs o ,,ruptură” în integritatea teritorială a țării, în existența și valorificarea unitară a acestui patrimoniu turistic prin cedarea acestor teritorii istorice.

Aceasta a fost România de ieri, România Mare, Reîntregită, cu atracții turistice și stațiuni montane, ape minerale cu proprietăți terapeutice și băi recunoscute în Europa, valori cultural–istorice care au făcut din țara noastră – din perioada interbelică -, o atracție turistică însemnată și apreciată de turiștii și oamenii de seamă ai vremii.

România de azi se află cuprinsă în granițele stabilite la sfârșitul războiului, prin ,,Tratatului de Pace de la Paris”, din februarie 1947.

România de ieri și de azi – deținătoarea unui bogat tezaur de vestigii arheologice, monumente istorice, de arhitectură si de artă, ca și a unui inestimabil patrimoniu etnofolcloric -, atestă evoluția și continuitatea acestui fond cultural–istoric ce a format și formează o parte însemnată a ofertei turistice românești – de ieri și de azi -, și o componentă a imaginii, nu numai turistice, a țării noastre, ci și una emblematică.

Lucrarea a fost lansată pe data de 27 septembrie 2018,  la sediul Muzeului Național a Literaturii Române, din Calea Griviței nr. 64-66, cu sprijinul Asociației Jurnaliștilor și Scriitorilor de Turism din România, precum și a Asociației Române de Turism ,,Gioni Baboș”.




BUCOVINA – Repere dintr-o analiză geopolitică

Istoria Bucovinei constituie obiectul de studiu a cel puţin patru istoriografii naţionale (română, austriacă, ucraineană, poloneză) care, fiecare în parte, exprimă punctul de vedere al naţiunii / imperiului / regatului / statului naţional din care această provincie de frontieră a făcut parte de-a lungul istoriei. ,,Literatura istorică asupra Bucovinei este pe cât de bogată, pe atât de variată. S-a scris foarte mult despre Bucovina atât în limba română, cât şi în limbile engleză, germană, poloneză, cehă, slovacă, maghiară şi ucraineană. S-a insistat însă numai asupra unor anumite laturi ale problemei”, ne lămureşte Ion Nistor în cartea sa ,,Istoria Bucovinei”, tipărită postum, după căderea comunismului în România[1].

Geopolitica Bucovinei – Coperta

,,Analizând istoria Bucovinei din perioada stăpânirii habsburgice (1774-1918), ne întrebăm dacă multiculturalismul şi multilingvismul, lăudat de unii şi criticat de alţii, „reprezintă [ca experienţă istorică] un anacronism sau o perspectivă”? Mai ales, în contextul actual, când se discută intens despre ,,tradiţiile multiculturale bucovinene” în raport cu „sistemul de valori general europene”, când se doreşte ,,o integrare totală în ,,Casa comună a Europei”, ca singură posibilitate care ar aplana şi, în final, ar lichida toate problemele interetnice existente, încă, în această zonă”. Să nu uităm că Bucovina este prima provincie românească în care iluminismul european găseşte – în timpul lui Iosif al II-lea (1780-1790) -, cadrul optim de aplicare.

Legislaţia iluministă prefigurează, în fond, ,,esenţa începuturilor Europei moderne”.

,,Ce s-a întâmplat în cazul Bucovinei, ruperea unei provincii istorico-geografice în două, nu este decât un segment din tragedia unei zone mai largi. În întregul Centru de Răsărit al Europei, graniţele au fost mutate şi contestate, iar oamenii siliţi să plece în pribegie ori să accepte o nouă cetăţenie, austriacă, slovacă, română, sovietică sau ucraineană”.(Iacobescu, M., ,,Căutând arhivele Bucovinei”, Ed. Junimea, Iaşi, 2003 (pag. 256)).

Astăzi, pentru a înţelege cât mai corect complexitatea situaţiei în context internaţional – creat de-a lungul timpului -, se impune un nou tip de abordare, în care cercetarea istorică să se grefeze pe ​​analiza geopolitică. Domeniu metodologic încă în construcţie, analiza geopolitică urmează nişte norme care nu sunt încă foarte bine stabilite, dar, furnizează un cadru şi o ,,foaie de parcurs” pentru cei care doresc să se aventureze pe nişte căi incomode (dar sigure) de înţelegere a conflictelor (mocnite, în bună parte) iscate în jurul unor spaţii de interes strategic şi pentru securitatea diverselor naţiuni, implicate în acest ,,joc”.

Vom vorbi, în termenii consacraţi ai unei analize geopolitice (teritoriu, factor uman, reprezentări, rivalităţi, (f)actori externi, etc.) despre una dintre cele mai pitoreşti, mai iubite şi mai controversat cercetate provincii ale noastre, Bucovina.

Geografia politică” sau „geopolitica” a apărut ca disciplină şi metodă de cercetare istorică complexă, care implică deopotrivă geografia şi politica, în contextul afirmării statelor-naţiune europene, în acel moment din istoria Europei când (de)marcarea frontierelor fusese finalizată, şi când au apărut premizele omogenizării teritoriului – şi a culturii -, atunci când în mentalul colectiv s-a produs legătura strânsă dintre identitatea naţională şi sentimentul naţional.

Sarcina primordială a geopoliticii este de a evidenţia originile rivalităţilor, conflictelor şi a motivaţiilor factorilor implicaţi. Trebuie să existe un proces riguros de selecţie a datelor, bazat pe un singur criteriu, care constituie, în definitiv, problema recurentă a unei analize geopolitice: de ce, pe un (anumit) teritoriu au (avut) loc confruntări sau (mai) există rivalităţi?

Teritoriul – ca sursă de conflict – este pe larg analizat în diverse studii de geografie politică, militară şi socială. El are importanţă în ceea ce priveşte compoziţia etnică a populaţiei, evaluarea realităţilor religioase sau înţelegerea altor aspecte de funcţionare a statelor.

In perimetrul graniţelor unui stat se află, de regulă, toate structurile administrative şi economice, conducerea ţării (care asigură unitatea teritorială în organizarea forţelor şi relaţiilor de producţie prin intermediul reglementărilor statale şi sociale), efectivul numeric al populaţiei (ca principal potenţial de dezvoltare economică) etc.

În acest context, o analiză geopolitică a Bucovinei se poate elabora pe patru paliere: cercetarea teritoriului, cu luarea în calcul a fluctuaţiilor istorice ale acestuia (I), analiza tipurilor de populaţie din teritoriul respectiv, cu stabilirea interacţiunii dintre aceste tipuri (II), identificarea rivalităţilor şi stabilirea cauzelor generatoare de conflicte (III), reperarea şi evidenţierea agenţilor (factorilor) externi de influenţă a evenimentelor şi a cursului istoric (IV).

Poziţia geografică a Bucovinei reclamă o analiză concertată a factorilor interni şi externi de dezvoltare a provinciei, care să ţină seama de contextele istorico-politice create aici în diverse timpuri, precum şi de relaţiile cu vecinii, stabilite de-a lungul istoriei. În procesul dezvoltării istorice, astfel de teritorii cu poziţie geografică ,,nefavorabilă” cunosc transformări neaşteptate: uneori, ele beneficiază, în chip paradoxal, de această poziţie şi devin teritorii prospere, alteori (şi acest lucru se întâmplă cel mai des) ele suportă consecinţele acestei poziţii şi devin teritorii supuse şi paupere. Poziţia geografică poate avantaja sau defavoriza un stat, o naţiune, un popor şi, de ce nu (?!), o provincie, mai ales dacă aceasta se află într-o zonă disputată – frontalieră -, sau – cum e cazul Bucovinei -, împărţite în două, transfrontalieră.

 Vom defini poziţia geopolitică a Bucovinei ca fiind o rezultantă a raportului dintre localizarea geografică şi potenţialul natural şi etno-demografic al provinciei, pe de o parte, şi legăturile (rivalităţile) politice, economice şi militare ale statului – din care teritoriul respectiv face parte (integral sau parţial, în funcţie de perioada istorică) -, cu statele vecine ori cu puterile regionale, pe de altă parte. Poziţia geopolitică determină orientarea relaţiilor externe ale statelor respective spre axe de interes geopolitic. Raporturile de forţă – mizele sau jocurile privind stabilirea marilor sfere de influenţă -, modifică adesea poziţia geopolitică a unui stat (a se vedea, spre exemplu, evoluţia geopolitică a României în sec. XX).

Hotarele Bucovinei, care au suportat importante modificări în diverse perioade istorice,  sunt privite, în termenii analizei noastre, ca parametri de influenţă geopolitică şi geoeconomică majoră, reprezentând acea linie naturală şi/sau convenţională de demarcaţie care separă teritoriile statelor din care provincia a făcut sau face parte, ca entităţi geografice, politice, istorice, economice. Aceşti parametri sunt expresia geopolitică a teritorialităţii.

,,Bucovina istorică este un concept cu care operează istoriografii. Dar pentru oamenii de rând, interesaţi de istorie la modul general, care  locuiesc de-o parte şi de alta a graniţei româno-ucrainiene, Bucovina/Bukovina este denumirea unui spaţiu mental, a unui „teritoriu ale cărui graniţe şi-au pierdut de mult conturul exact”, devenind „aproape un teritoriu de legendă”, un brand comercial, o atractivitate turistică sau altceva, în orice sens.

Prin apartenenţa la o zonă aflată la intersecţia unor interese geopolitice, geostrategice, cultural-religioase şi ideologice diferite, prin schimbarea repetată, în ultimele trei secole, a naţiunii politice dominante, destinul istoric şi cultural al acestui străvechi subspaţiu etno-cultural românesc a devenit unul de excepţie”.

Cel mai bine a înţeles şi exprimat întreaga dramă a românilor bucovineni din vremea sa părintele profesor Simeon Florea Marian (1847-1907). Iată ce spune , marele etnolog, folclorist, naturalist şi istoric al Bucovinei: ,,Nu ştiu de s-a mai aflat, ori se mai află undeva pe faţa pământului vreo ţară care să fi fost de atâtea ori cutreierată, prădată şi pustiită de către atâtea limbi străine, păgâne şi creştine, de câte ori a fost ţara noastră (Bucovina – n.n.). Şi iarăşi nu ştiu de se mai află, undeva, vreun popor, care să fi avut atâtea de suferit din partea nenumăraţilor şi cumpliţilor săi duşmani, ca românii …..” (citate de M.Iacobescu în ,,Căutând arhivele Bucovinei”, Ed. Junimea, Iaşi, 2003 (pag. 357)).

Apreciere făcută la sfârşit de secol XIX, perfect valabilă şi la început de secol XXI.

Sub aspect geografic, acest ,,colţ” de ţară, atât de jinduit de imperiile din jur, în mod paradoxal, se află chiar în centrul Europei. Capitala Cernăuţi se află la o distanţă de circa 120 km – spre est – de centrul geografic al Europei, consemnat în anul 1887, la Trebuşeni (Dilove – la 5 km de graniţa cu România), de către cartografii militari austrieci.

Destinul Bucovinei, ca provincie care, în diverse perioade ale istoriei, a aparţinut Principatului Moldovei, Austro-Ungariei, României, URSS, iar acum – parţial -, şi Ucrainei, a depins (şi încă depinde) – după o cercetare riguroasă şi corelarea datelor, din surse noi, oricât de paradoxal ar putea să pară acest lucru unora dintre analişti -, ….de destinul Poloniei!

De-a lungul istoriei sale, România a avut cele mai sigure graniţe pe Dunăre, la Marea Neagră şi cea cu Polonia, stabilită din 1366, sub domnia lui Cazimir cel Mare, şi neîntrerupt vecină la hotarul nostru nordic – până-n 1940 -, polonii obişnuind să spună: „Între noi şi Moldova însuşi Dumnezeu a statornicit fluviul Nistru” – Inter nos et Valachiam ipse Deus flumine Tyras dislimitavit.

Polonia a suferit trei împărţiri teritoriale la sfârşitul secolului al XVIII-lea.

Prima ,,partiţie” a avut loc în anul 1772. Bucovina a fost ocupată de trupele austriece în toamna anului 1774 – la doi ani după prima împărţire a Poloniei -, printr-un ,,şiretlic diplomatic”, devenind provincie austriacă, oficial, la 7 mai 1775. A doua partiţie a Poloniei a avut loc în anul 1793, iar a treia în anul 1795, când, practic, şi-a încetat existenţa Uniunea polono-lituaniană, ca stat suveran. La 6 noiembrie 1918, cu ajutorul ,,aliaţilor”, s-a proclamat „Republica Populară Polonă”, iar la 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat în unanimitate – cu sprijinul majorităţii reprezentanţilor etnici poloni şi germaniunirea Bucovinei cu România.

Cea de a patra împărţire a Poloniei, care a afectat teritorial şi politic viitorul acestei ţări, s-a făcut între Germania nazistă şi Rusia bolşevică, în baza Pactului Ribbentrop-Molotov din august 1939. Pe 26 iunie 1940, într-un context geopolitic amplu, ambiguu şi complex, Uniunea Sovietică ocupă teritoriul românesc dintre Prut şi Nistru, respectiv, Basarabia şi nordul Bucovinei, acţiune ce se află – şi de data aceasta – în legătură directă cu (re)împărţirea Poloniei. Nu e o coincidenţă – pur şi simplu -, întâmplătoare. Era o consecinţă predictibilă.

România a intrat în cel de-al Doilea Război Mondial ca aliat al Germaniei, pentru a lupta împotriva Uniunii Sovietice care ocupase Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei, acţiune bazată pe o decizie discutabilă, atribuită exclusiv lui Ion Antonescu, care va plăti cu viaţa, pe lângă alte ,,poliţe” şi ,,îndrăzneala” de a se fi opus ocupantului bolşevic.

Acest cumul de probleme ,,neclare” ale istoriei Bucovinei din ultimele trei secole generează întrebări la care nu se poate da un răspuns clar şi plauzibil decât în condiţiile aplicării unei analize echidistante şi nepărtinitoare, opusă metodelor clasice – ideologizate politic -, care obişnuiesc să reconstituie contrafactual evenimentele trecutului.

O analiză geopolitică a Bucovinei ar putea permite o mai bună, facilă şi corectă înţelegere a situaţiei actuale a provinciei şi ar lămuri în termeni mult mai clari locul ei în istorie, ajutând generaţiile viitoare să afle: ce a fost, cum a fost, ce va fi şi cum va fi (dacă va mai fi ?!).

Sarcina primordială a unei asemenea analize este să pătrundă cât mai adânc în esenţa problemelor nerezolvate ale istoriei, la originea rivalităţilor – a conflictelor -, să dezvăluie adevăratele interese ale ,,actorilor” imperiali sau locali care i-au motivat să acţioneze într-un fel sau altul, pecetluind soarta Bucovinei. Este ca şi cum am încerca să ,,rezolvăm” un puzzle de-o altă factură, mai complex şi mai dificil de descifrat tocmai datorită multitudinii ,,pieselor” care-l compun. Or, iată că avem la dispoziţie câteva dintre ,,piesele” de bază ale unui puzzle geopolitic despre Bucovina: un teritoriu disputat, rivalităţi istorice, conflicte ,,îngheţate”, factori de influenţă, motivaţii, argumente şi protagoniştii, învingători sau învinşi.

Astăzi, se discută despre românii din nordul Bucovinei, ca despre niște simple prezențe fizice în mijlocul unor ,,jocuri geopolitice” – niște subiecți nedoriți la intersecția sferelor de  influență -, și nu ca despre niște generatori sau beneficiari ai unei identități distincte, într-un spațiu geocultural și geoistoric, care, în mod nefast s-a aflat ,,în calea tuturor răutăților”.

În preajma sărbătoririi centenarului Marii Uniri este important să discutăm despre Bucovina nu doar în termeni festivi – sau în limbajul consacrat al patrioţilor de conjunctură şi al euforiei provocate de show-urile cu artificii -, ci şi în contextul realităţilor incomode care au marcat trecutul – dar şi prezentul -, în termeni de analiză istorică, geopolitică şi geostrategică.

[1] I. Nistor, Istoria Bucovinei, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1991.(p. 2)

Autor: Mihai COPEŢCHI – KOPECKY




Să spunem DA familiei binecuvântate de Dumnezeu! – Apelul ANB pentru participarea la referendum

Adunarea Națională Bisericească întrunită în şedinţa din 29 septembrie 2018 a lansat un apel către toţi cetăţenii ortodocși români pentru participarea la Referendumul din 6-7 octombrie 2018 în scopul afirmării, apărării și promovării familiei ca instituție binecuvântată de Dumnezeu.

Apelul Adunării Naţionale Bisericeşti:

  1. Adunarea Naţională Bisericească, compusă din toţi ierarhii Sfântului Sinod, reprezentanţii clerului şi reprezentanţii credincioşilor mireni din eparhiile Patriarhiei Române, întrunită în şedinţa din 29 septembrie 2018, îndeamnă pe toţi cetăţenii ortodocși români să participe la referendum şi să spună DA clarificării textului articolului 48 din Constituţia României privind definirea căsătoriei, adică înlocuirea expresiei confuze: „uniunea liber consimţită între soţi, cu formularea clară şi precisă: „uniunea liber consimţită între un bărbat şi o femeie”.
  2. Prin această precizare clară şi fără echivoc, în Constituţia României, se afirmă, se apără şi se promovează familia ca instituţie umană fundamentală creată şi binecuvântată de Dumnezeu pentru creşterea şi perpetuarea umanității, potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi: „Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie. Şi Dumnezeu i-a binecuvântat zicând: Creşteţi şi vă înmulţiţi şi umpleţi pământul şi-l stăpâniţi!” (Facere 1, 27-28). Această familie bazată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie a fost binecuvântată şi cinstită de Mântuitorul Iisus Hristos prin prezenţa Sa, a mamei Sale şi a ucenicilor Săi, la Nunta de la Cana Galileii, unde a săvârşit minunea transformării apei în vin (cf. Ioan 2, 1-11), arătând astfel valoarea sfântă a familiei conjugale pentru viaţa Bisericii. În acest sens, Sfântul Apostol Pavel recomandă ca iubirea mirelui faţă de mireasă să fie asemenea cu iubirea lui Hristos faţă de Biserică (cf. Efeseni 5, 22-25, 32).
  3. Familia binecuvântată de Dumnezeu, spre a cultiva iubirea reciprocă şi a da naştere la copii, este izvor de viaţă pentru fiecare popor şi pentru întreaga umanitate. Prin urmare, participarea la referendum, în zilele de 6 şi 7 octombrie 2018, este un act de mărturisire a credinţei în iubirea lui Dumnezeu pentru familie, un act de maximă responsabilitate pentru viitorul poporului român, precum şi un examen de maturitate spirituală pentru a alege între valori permanente şi ideologii efemere.
  1. Cuvântul „referendum” înseamnă: „consultare directă a cetăţenilor chemaţi să se pronunțe prin vot asupra unui proiect de lege de o deosebită importanţă pentru stat sau asupra unor probleme de interes general” (DEX). Aşadar, participarea cetăţenilor statului la acest referendum decizional pentru definirea căsătoriei în Constituţia României este un act profund democratic şi patriotic-naţional, de o deosebită importanţă pentru întreg poporul român, deoarece se votează pentru apărarea familiei bazată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie şi pentru viitorul copiilor poporului român. De fapt, în articolul 2 din Constituţia României se precizează că prin referendum se exprimă suveranitatea naţională a României.
  2. În pofida multor acţiuni de boicotare agresivă şi denigrare injustă a referendumului, trebuie să apărăm darul sacru al vieţii persoanei umane care se naşte din iubirea conjugală între un bărbat şi o femeie, preţuind astfel şi generaţiile de părinţi şi copii care au asigurat continuitatea poporului român de-a lungul veacurilor.

Să cinstim, aşadar, Centenarul Marii Uniri din 1918, printr-o mare unire de cuget şi acţiune naţională în apărarea familiei creştine şi a viitorului poporului român!

Preşedintele Adunării Naţionale Bisericeşti

† Daniel

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

 

Consiliul Consultativ al Cultelor din România îndeamnă pe toți cetățenii români să participe la acest referendum decizional și să spună DA familiei binecuvântate de Dumnezeu, prin care se asigură viitorul României. În statele democratice, fiecare cetățean se implică activ în viața socială, mai ales când este chemat să se pronunțe prin vot asupra unui proiect de lege important.

Participarea cetățenilor români la acest referendum decizional pentru definirea clară a căsătoriei în Constituția României este, deci, un act profund democratic, susţinut de cultele religioase pentru afirmarea familiei ca instituție umană creată și binecuvântată de Dumnezeu Creatorul universului și al omului, potrivit învățăturii religiilor monoteiste iudaism, creștinism și islam.

Astfel, mărturia comună a cultelor religioase din România exprimă coresponsabilitatea și cooperarea lor pentru binele societății românești.

Inițiativa demarată încă din anul 2015 de Coaliția pentru familie, din care fac parte și unele organizații și asociații ale cultelor religioase din România, avea ca scop să înlăture orice echivoc cu privire la termenul „soți”, precizând că numai uniunea liber consimțită între un bărbat și o femeie se poate numi căsătorie; mai precis, termenul de căsătorie neputând fi utilizat decât pentru a defini realitatea uniunii stabile între un bărbat și o femeie.

În tradiția iudaică, încă din Tora, este înscris faptul că familia trebuie să fie uniune între un bărbat și o femeie, iar cel care nu îndeplinește această poruncă încalcă credința în Dumnezeul Unic.

Potrivit învățăturii creștine, familia întemeiată pe căsătoria între un bărbat și o femeie a fost binecuvântată și cinstită de Mântuitorul Iisus Hristos prin prezența Sa, a mamei Sale și a ucenicilor Săi, la Nunta din Cana Galileii, unde a săvârșit minunea transformării apei în vin (cf. Ioan 2, 1-11), arătând astfel valoarea sfântă a familiei conjugale.

În scrierile islamului (Coran și Sunnah), familia este definită ca uniunea între un bărbat și o femeie, iar drepturile și responsabilitățile fiecărui membru al familiei sunt indicate detaliat și ocrotite.

În acest sens, Consiliul Consultativ al Cultelor din România își reafirmă susținerea sa pentru definirea mai precisă în textul Constituţiei a căsătoriei ca uniune între un bărbat și o femeie, așa cum a decis deja în ședința sa de lucru din 20 iunie 2013.

Consiliul Consultativ al Cultelor din România este o organizație de natură etică, autonomă, apolitică, non-guvernamentală, fără personalitate juridică și non-profit, format din următoarele 13 culte recunoscute:

Biserica Ortodoxă Română, Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timișoara, Biserica Romano-Catolică, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, Arhiepiscopia Bisericii Armene, Biserica Ortodoxă de Rit Vechi din România, Biserica Reformată din România, Biserica Evanghelică C.A. din România, Biserica Evanghelică Luterană din România, Biserica Unitariană Maghiară, Biserica Creștină după Evanghelie din România – Uniunea Bisericilor Creștine după Evanghelie din România, Federația Comunităților Evreiești din România și Cultul Musulman din România.

 

 

Pe reţelele de socializare se răspândeşte rapid o confuzie legată de întrebarea de la referendumul din 6-7 octombrie. De ce întrebarea face trimitere la legea adoptată de Parlament şi nu supune nimic de familie/ căsătorie?

Explicaţia este una simplă, la mijloc nefiind vreo conspiraţie a puterii politice:

1. Forma întrebării e stabilită prin lege, nu e la latitudinea organizatorului (Guvernul). Mai precis, Legea 3/2000, „legea referendumului”, prevede la articolul 7: „(1) Cetăţenii care participă la referendum au dreptul să se pronunţe prin „DA“ sau „NU“ la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: „Sunteţi de acord cu legea de revizuire a Constituţiei României în forma aprobată de Parlament?„” Cu alte cuvinte, indiferent de tema referendumului, dacă scopul e modificarea Constituţiei, întrebarea e una standard, stabilită încă din anul 2000.

2. Nimeni nu mai poate adăuga ceva la legea de revizuire a Constituţiei. Ea a fost publicată în Monitorul Oficial, împreună cu avizul CCR. Legea de revizuire e cea din imaginea de mai jos. Orice modificare (de exemplu: „Vreţi ca Dragnea să primească imunitate totală?”) ar fi tardivă, ilegală şi în afara avizului dat de CCR, rezultând în nulitatea întregului demers. Practic, nu există nici cea mai mică posibilitate ca întrebarea de la referendum să se refere la altceva în afară de articolul 48 din Constituţie.

Referitor la faptul că legea de modificare nu are număr în Monitorul Oficial: Legea constituțională nu se numerotează înainte de referendum. Așa cum e publicată în Monitorul Oficial, e doar o propunere de revizuire a Constituției. Va deveni lege cu număr dacă trece referendumul.

 

Întrebarea de la referendum se referă strict la definiția căsătoriei din Constituție.
Nici dacă vrea, vreun partid nu poate folosi acest vot pentru alte hotărâri ale Parlamentului.

NU vă lăsați păcăliți de zvonuri!
Întrebarea de la referendum se referă strict la definiția căsătoriei din Constituție.
Nici dacă vrea, vreun partid nu poate folosi acest vot pentru alte hotărâri ale Parlamentului.

Orice referendum ar fi fost în curs, întrebarea de pe buletinele de vot ar fi fost aceeași, pentru ca așa spune articolul 7 din legea referendumului nr. 3 /2000 cu modificările ulterioare:

Art. 7. –
(1) Cetățenii care participă la referendum au dreptul să se pronunțe prin „DA” sau „NU” la următoarea întrebare înscrisă pe buletinul de vot: „Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament”
Legea nr. 3/2000 privind organizarea și desfășurarea referendumului

Nici un partid nu are cum să măsluiască nimic pentru că e clar ce a adoptat Parlamentul. Nu au cum sa folosească referendumul pentru a-și acoperi alte hotărâri trecute deja de ei prin Parlament, sau hotărâri pe care au de gând sa le treacă în viitor.

Singura lege de revizuire a Constituției aprobată de Parlament e cea referitoare la definiția familiei.

S-a publicat și în Monitorul Oficial cu toate detaliile necesare: vezi MO nr 798, Partea I, din 18 septembrie 2018 în care sunt publicate:

1. Legea de revizuire a Constituției adoptată de Parlament:

Parlamentul României adoptă prezenta lege.
ART. I
Alineatul (1) al articolului 48 din Constituţia României, revizuită prin Legea nr. 429/2003, aprobată prin referendumul naţional organizat în zilele de 18-19 octombrie 2003 şi republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 31 octombrie 2003, se modifică şi va avea următorul cuprins:
„ART. 48
Familia
(1) Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.”

ART. II
Revizuirea Constituţiei se supune aprobării prin referendum, organizat potrivit dispoziţiilor art. 151 alin. (3) din Constituţia României, republicată.

Această lege a fost adoptată de Camera Deputaţilor şi de Senat, cu respectarea prevederilor art. 151 alin. (1) din Constituţia României, republicată.

Resurse:

Să spunem DA familiei binecuvântate de Dumnezeu! – Apelul ANB pentru participarea la referendum

Participarea tuturor cultelor din România la referendum este o mărturie în baza credinţei – Patriarhul Daniel

https://www.stiripesurse.ro/mister-elucidat-de-ce-intrebarea-de-la-referendum-nu-contine-nicio-referire-la-familie_1290118.html

Nici dacă vrea, PSD nu poate folosi Referendumul pentru alte hotărâri ale Parlamentului