ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home 2017 septembrie

septembrie, 2017

,

Funcția de ministru al apărării în guvernul Republicii Moldova este vacantă încă de la sfârșitul lunii decembrie anul trecut.  Președintele Igor Dodon, a respins marți, pentru a doua oară, candidatura la șefia Ministerului Apărării, propusă de coaliția de guvernare. Eugen Sturza – vicepreședintele Partidului Popular European din Republica Moldova (PPEM) –  era propus la funcția de ministru al apărării. Gestul lui Igor Dodon reprezintă potrivit experților în Drept Constituțional  din Republica Moldova, o încălcare a Constituției, informează Redacția Chișinău – romaniabreakingnews.ro

Andrian Candu, președinte al parlamentului RM, l-a acuzat pe șefului statului că produce un „mic blocaj instituțional”, dare care va fi depășit în ciuda opunerii acestuia, după ce Curtea Constituțională va decide mecanismul legal prin care autoritățile pot rezolva astfel de situații.

Menționăm că decizia președintelui,  a fost anticipată de către membrii guvernului RM, care s-au adresat deja Curții Constituționale pentru a cere clarificări referitor la situația în care șeful statului refuză repetat o candidatură la funcția de ministru. Executivul face referire la o hotărâre recentă a Curții Constituționale, care prevede că președintele nu poate bloca numirea guvernului chiar dacă nu este de acord cu componența nominală a acestuia.guvernul s-a adresat deja Curții Constituționale să clarifice situația în care șeful statului refuză repetat o candidatură la funcția de ministru.

Nicolae Osmochescu, profesor de drept constituțional susține că, potrivit legii, „președintele are dreptul să respingă o singură dată candidatura la funcția de ministru propusă de premier, iar dacă o respinge pentru a doua oară aceasta înseamnă o încălcare a Constituției”.

Igor Dodon și-a exprimat neîncrederea față de Curtea Constituțională, aguzând membrii Curții că s-ar implica în „combinațiile politice ale guvernului” și a avertizat că orice ministru numit în funcție fără decret prezidențial va fi în afara cadrului legal.

ConstituțiaRepublicii Moldova, prevede că președintele poate fi suspendat din funcție de către parlament, cu votul a două treimi din deputați, dacă încalcă prevederile Constituției. Pentru demiterea sa însă, este necesară organizarea unui referendum.

 

,

Potrivit deschide.md, trupele ruse de ocupație dislocate în regiunea transnistreană împreună cu așa-zisele forțele armate ale regiunii separatiste participă activ la exercițiile militare ruso-beloruse „Zapad 2017”, care se desfășoară în perioada 14-20 septembrie 2017. Anunțul în acest sens a fost făcut de către expertul în politici de securitate, Rosian Vasiloi cu referire la sursele sale. Ulterior, informația a fost confirmată chiar de către șeful Grupului Operativ de Trupe Ruse din regiune, Dmitrii Zelenkov, pentru presa din stânga Nistrului.

Potrivit lui Rosian Vasiloi, în ultimile zile exercițiile s-au intensificat pe timp de zi și noapte, localnicii fiind foarte speriați de exercițiile fără precedent ce se desfășoară la poligonul de la Tiraspol.

GOTRul şi pretinsele forţe armate ale regiunii transnistrene (unităţile cu destinaţie specială) implicate activ în exerciiţiile militare VEST – 2017 (ЗАПАД-2017), fiind organizate şi pe teritoriul Republicii Moldova. În ultimile zile sau intensificat exerciţiile militare pe timp de zi şi noapte. Oamenii sunt speriaţi şi indignaţi de ceea ce se intămplă. Mulţi se întreabă cum de aceste aplicaţii sunt posibile în Zona de Securitate. Surse demne de încredere, au declarat sub protecţia anonimatului, că exerciţiile sunt desfăşurate în perioada 15-19 septembrie, cu folosirea artileriei de calibru mare, tancuri, maşini blindate (БМП-1), şi mitralierelor de calibru 12,7 (НСВ-12,7) şi 14,5 (КПВТ). Exerciţiile se desfăşoară la poligonul de la Tiraspol (46°52’13″N 29°33’47″E)”, a scris Rosian Vasiloi pe pagina sa de Facebook.

Ulterior acesta și-a actualizat postarea, adăgând că „în cadrul exerciţiilor au fost mânuite sisteme moderne de cercetare, UAV (drone) şi dispozitive de cercetare/observaţie cu lazer”.

Cu aproximativ două ore în urmă informația a fost confirmată oficial de către comandantul trupelor ruse de ocupație Dmitrii Zelekov.

„După experiența războaielor locale, am observat că cele mai multe atacuri militare au loc noaptea, acest moment trebuie tratat cu o deosebită atenție. Colaborarea cu militarii transnistreni a presupus aplicarea focului de artilerie. Obiectivele trasate au fost îndeplinite cu brio, toate țintele au fost nimicite sau rănite. Astfel devine evident faptul că noi vom continua cooperarea în acest sens”, a declarat Zelekov, citat de Novostipmr.

,

 

Marți, 19 septembrie 2017, deputatul PMP Constantin Codreanu, președinte al Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor ţării, a susținut o declarație politică în plenului Camerei Deputaților privind punerea în aplicare a Hotărârii de Guvern nr. 492/2004 privind Institutele Culturale Române de la Kiev, Cernăuți, Belgrad, Moscova și Atena și înființarea unor institute culturale românești noi sau filiale în Republica Moldova, Serbia, Bulgaria și Albania, informează romaniabreakinews.ro citând un comunicat al biroului de presă al deputatului Codreanu.

Hotărârea de Guvern 492/2004 prevede organizarea și funcționarea în 19 state a 22 de Institute Culturale Românești sau filiale ale acestora la Atena, Beijing, Belgrad, Berlin, Bruxelles, Budapesta, Cernăuți, Chișinău, Istanbul, Kiev, Londra, Lisabona, Madrid, Moscova, New York, Paris, Praga, Viena, Roma, Stockholm, Szeged, Tel Aviv, Varșovia și Veneția.

Deputat Constantin Codreanu

„5 dintre aceste Institute Culturale sau filiale nu există decât în intenție și pe hârtie: ICR Atena, ICR Kiev cu filială la Cernăuți, ICR Belgrad și ICR Moscova, în condițiile în care Ucraina, Federația Rusă și Grecia au Institute, Centre sau Fundații Culturale în România.

Doar în două state vecine României, din 5, în care există comunități istorice românești, funcționează Institute Culturale Române: două în Ungaria, la Budapesta și Szeged, și doar unul în Republica Moldova, la Chișinău. Nu există niciun Institut Cultural Român în vreunul din statele balcanice, cuprinzând comunități istorice românești în dificultate culturală majoră.

Actuala geografie a Institutelor Culturale Române de peste hotare nu acoperă statele în care există cele mai importante comunități istorice românești supuse aculturației. Institutul Cultural Român trebuie să fie prezent cu prioritate acolo unde există zeci și sute de mii sau milioane de români.

Potrivit reglementărilor în vigoare, Institutele Culturale Românești din străinătate au ca obiectiv principal menținerea și dezvoltarea relațiilor culturale și spirituale cu românii din străinătate, în scopul conservării identității de limbă, cultură și tradiții a acestora și al antrenării lor în realizarea intereselor naționale ale României, consolidarea şi amplificarea, sub diferite forme, a relaţiilor cu comunităţile româneşti de peste hotare.

Printre atribuțiile principale ale Institutelor Culturale Românești din străinătate se află și susținerea inițiativelor pentru dezvoltarea culturală a comunităților românești din străinătate, pentru a favoriza menţinerea legăturilor acestora cu ţara.

În această situație, cer Guvernului să completeze Hotărârea 492/2004 cu prevederi noi despre înființarea ICR Sofia cu filială la Vidin, ICR Tirana cu filiale la Saranda și Corcea, precum și a unor filiale ale ICR Chișinău la Bălți și Cahul și a unei filiale ICR Belgrad la Bor, în Timoc.

Totodată, cer Guvernului punerea în aplicare a prevederilor acestei Hotărâri despre înființarea ICR Kiev, Cernăuți, Belgrad, Atena și Moscova, prevăzând și fondurile necesare în bugetul pe anul 2018.

Asemenea decizii și acțiuni ale Guvernului României vor fi în măsură să contribuie substanțial nu doar la promovarea limbii și culturii române în statele din regiune, dar și să vină în sprijinul importantelor noastre minorități istorice românești din aceste state”, a declarat deputatul Constantin Codreanu.

,

La 14 septembrie a început exercițiul militar Zapad 2017 (Vest 2017), motiv de îngrijorare pentru vecinii Rusiei, dar și pentru NATO și UE în general. De unde provine această îngrijorare, oficialii ruși și bieloruși susținând că e vorba doar de un simplu exercițiu militar, cu nimic deosebit față de cele ale NATO din statele membre ale alianței vecine Rusiei și Bealarusului. Dar să fie așa?

Reticențele vecinilor, dar și ale NATO, vin din perspectiva mai multor aspecte mai puțin cunoscute publicului larg. În primul rând, amintirea istorică, invazia URSS în Cehoslovacia a fost imediat în urma unui exercițiu militar de acest gen ținut la granițele acestei țări, urmat de invazia din august 1968 a trupelor gata pregătite și comasate ale Pactului de la Varșovia, mai puțin România. Mai aproape de timpurile noastre, invazia din Georgia din august 2008 a fost realizată de trupele participante la exercițiul militar Kavkaz 2008 din iulie, trupe care nu au mai plecat spre garnizoane după încheierea manevrelor, ci au invadat în august Georgia.

manevre comune, ale armatei ruse și belaruse cu tehnica blindată Zapad 2017

Zapad 2017 nu este un exercițiu militar oarecare, este unul de amploare, care are loc doar o dată la patru ani. Este de fapt reeditarea unui mai vechi exercițiu major sovietic, numit de asemenea Zapad, sau Vest, cu țintă clară vestul sau Europa Occidentală, respectiv NATO. Pe lângă Zapad, Rusia mai execută exerciții militare de anvergură, grupate după regiuni: Centr (Centru), Vostok (Est) sau Kavkaz (Caucaz, la granița de sud). Toate sunt exerciții de mare anvergură, cu participarea și implicarea de la zeci de mii la sute de mii de militari și civili, iar Zapad nu face excepție. Tradiția acestui complex exercițiu militar vine din perioada sovietică, având loc în 1973, 1977, 1981, 1984 și 1985. Unul din cele mai mari exerciții din istoria militară sovietică a fost Zapad 1981, la care au participat peste 100000 de militari sovietici sau din țările Pactului de la Varșovia. În perioada postsovietică, tradiția desfășurării exercițiului militar Zapad a fost reluată din 2009, acesta având loc o dată la patru ani, în zona de vest, cuprinzând teritoriile Rusiei și Belarusului, dar și enclava Kalinigrad, în zona sensibilă, de graniță cu Țările Baltice și Polonia.

Forțele speciale din Belarus la Zapad 2017

Foarte interesant, pentru cei mai puțin informați, este faptul că de fiecare dată Rusia anunță efectivele participante la exercițiile militare, fie că vorbim de Zapad, Vostok, Centr sau Kavkaz, aproximativ aceleași. Vorbim de un număr cuprins între 12500 și 13000 de militari. Spre exemplu, la Zapad 2013, Rusia și Belarus au notificat OSCE și NATO că e vorba de un exercițiu militar la care vor participa 9400 de militari bieloruși, 2520 ruși și între 300 și 600 din Armenia, Kazahstan, Kirghistan și Tadjikistan, cu 350 vehicule blindate, dintre care 70 de tancuri, 50 de piese de artilerie și lansatoare de rachete, 10 nave din Flota Baltică și 60 de aeronave, inclusiv elicoptere. Pentru Zapad 2017, în desfășurare, Rusia a notificat la OSCE participarea a 12700 de militari, dintre care 7000 bieloruși, restul fiind ruși, 140 de tancuri, 150 de tunuri și lansatoare multiple de rachete MLRS și 40 de aeronave. Anul trecut, la exercițiul Kavkaz 2016, a fost notificată participarea a 12500 de militari.

De ce acest număr, imediat sub 13000?

Explicația e simplă, în baza tratatului OSCE semnat la Viena inclusiv de Rusia, la o un exercițiu militar care implică un număr de militari sub 13000, țara organizatoare poate să accepte observatori străini doar dacă dorește, dacă nu poate să refuze prezența lor, în schimb, la un exercițiu mai mare de 13000 de militari, se obligă să primească observatori străini. Astfel, observatorii ruși sunt prezenți la toate exercițiile militare ale NATO cu mai mult de 13000 de militari, dar prin acest subterfugiu, Rusia evită prezența observatorilor străini, inclusiv ai NATO, la exercițiile sale. Totuși, în semn de bunăvoință și ca un gest de transparență parțială, invită observatori străini, dar le interzice accesul la faza exercițiilor militare.

armata belarusă angrenată în manevrele Zapad 2017

Poate unii sceptici chiar vor crede că aceste exerciții sunt așa cum s-a notificat, cu o participare de sub 13000 de militari.

Dar să vedem ce spun chiar oficialii ruși de rang înalt, implicați în aceste manevre. Despre Kavkaz 2016, la care au participat doar 12500 de militari, conform notificărilor Rusiei către OSCE și NATO, după încheierea acestui exercițiu, șeful de stat major al trupelor rusești și prim adjunct al ministrului apărării, general de armată Valeri Gherasimov a spus jurnaliștilor că au fost implicați în acest exercițiu 120000 de oameni. (!!!)

Mai târziu, ministrul apărării Serghei Shoigu a declarat că numărul personaului activ al ministerului apărării participant la Kavkaz 2016 a fost de 125000 de oameni, în plus au fost desfășurați circa 93000 din personalul civil pe bază de contract, și circa 600 de avioane și elicoptere au fost implicate. Cifra de 223000 de participanți nu este completă, deoarece nu cuprinde grănicerii, personalul din ministerul de interne (MVD), serviciile secrete (FSB), garda națională și din ministerul pentru situații de urgență. Asta ca să ne facem o idee.

Exercițiu al armatei ruse de traversare cu tehnică grea peste un râu. Zapad 2017

La fel, despre Zapad 2013, după încheierea acestuia, s-a putut estima numărul particpanților, care ajunge iarăși la ordinul sutelor de mii, cu militari, grăniceri, trupe de interne, servicii speciale și multe altele. Atât din declarațiile oficialilor ruși, cât și ale responsabilor din țările vecine ce urmăreau cu atenție manevrele de la granițele proprii. Ministrul apărării suedez a susținut că numărul militarilor participanți la Zapad 2013 a fost de minim 70000, pe când alții, inclusiv oficiali ruși, au dat de înțeles că e vorba de peste 200000 cu totul. E suficient să trecem în revistă unitățile participante activ la Zapad 2013 ca să ne facem o idee. De partea bielorusă, Batalionul 6 Mecanizat cu garnizoana la Grodno, Batalionul 11 Mecanizat cu sediul la Slonin, Batalionul 120 Mecanizat, Urutje, lângă Minsk, Brigăzile 38 și 103 de la Vitebsk, Brigăzile 465 și 336 de Artilerie și Rachete de la Tsel, Brigăzile 120 și 85 de Apărarea Antiaeriană de la Baranovitji, Batalionul Electronic Warfare, Regimentul 7 Pionieri, plus multe unități de apărare.

Zapad 17 la Televiziunea rusă ROSSIA 24

De partea rusă, din Armata 6 au participat Batalionul Mecanizat 138, cu garnizoana la Kamenka și Batalionul Mecanizat 25 cu garnizoana la Vladimirskij. Din Armata 20, Corpul de Comandă, apoi Divizia 2 Mecanizată, garnizoana la Albino, și Batalionul 9 Mecanizat, garnizoana la Nizjni Novgorod. Apoi Divizia 76 Aeropurtată de Gardă de la Pskov și Batalionul 31 Aeropurtat de la Uljanovsk. Doar adunând unitățile care au fost oficial implicate în acest exercițiu nu ne iese numărul de maxim 13000 de militari. Foarte interesant este faptul că aceste unități rusești au fost printre cele implicate activ mai târziu, șase luni după exercițiul Zapad 2013, în operațiunile militare din estul Ucrainei, în Donbass și Luhansk.

Va urma.

Autor: Negrea Cristian – romaniabreakingnews.ro

 

,

Românii din mun.Carei au  parte în aceste zile de o nouă umilinţă  din partea conducerii  Primăriei Carei. Pentru cei care nu sunt informaţi precizăm că din conducerea Primăriei Carei nu face parte niciun român. Sala din imagine nu este Sala Festivă a unei asociatii culturale ci este o sală din cadrul unei institutii guvernamentale din România. Personalităţile  culturale româneşti  nu sunt reprezentate în Sala Festivă a Primăriei Carei reabilitată din bani publici ci doar viitoarea sotie a unui poet maghiar  din perioada dominatiei austro-ungare. 

Sâmbătă, 16 septembrie 2017, într-una din sălile imobilului unde funcţionează Primăria Carei, Sala Festivă, a avut loc o manifestare  culturală la care Primăria şi Consiliul Local Carei figura ca şi  organizator. Nu e pentru prima dată când consilierii si angajatii Primăriei află din presă că au fost organizatorii unui eveniment despre care nu au avut cunoştinţă. Mai ales că  acum era vorba si despre inaugurarea Sălii Festive  prin evenimentul cuprins in program.

Vineri, 15 septembrie 2017  au fost distribuite materialele pentru şedinţa extraordinară a Consiliului Local Carei din data de 18 septembrie 2017 şi se putea foarte bine strecura în dosar şi o invitaţie la evenimentul de sâmbătă. Manifestarea nu a fost făcută cunoscută nici măcar pe paginile Primăriei Carei la fel cum nu a fost făcută cunocută nici manifestarea dedicată comemorării lui Avram Iancu.

Ce surprinde însă este faptul că o sală renovată din bani publici, Sala Festivă,  şi care se află în incinta Primăriei mun.Carei  este decorată doar cu simbolistică maghiară în condiţiile în care oraşul Carei este unul multietnic iar românii au avut numeroase personalităţi locale marcante. Ce mesaj se vrea a se transmite prin acest act?  De exludere a  românilor?

Sunt realităţi de necontestat şi de care conducerea actuală în colaborare cu grupuri  de la judeţ nu vrea să ţină seama.

In urmă cu 3  ani sosea la  Primăria  Carei o adresă din partea Directiei Judetene de Cultură  Satu Mare prin care aflam că românii din Carei nu îşi pot amplasa busturi sau monumente decât într-un perimetru bine  delimitat. Adresa era semnată de  Silaghi Pop Gheorghe  alias George Vulturescu, directorul de atunci al instituţiei aflate în subordinea ministerului Culturii.

Conducerea exclusiv UDMR a Primăriei Carei încerca astfel să motiveze interzicerea amplasării bustului Regelui Ferdinand pe locurile vizitate de acesta în mai 1919 împreună cu Regina Maria adică parcul castelului. Astfel că bustul a fost amplasat într-o intersectie dintr-o zonă nevizitată  de Maiestatea Sa. Se poate remarca că în parc nu este amplasat niciun bust românesc deşi atât castelul cât şi parcul sunt  proprietatea statului român. Despre mascarea cu o perdea de tuia de peste 9 m inaltime a monumentului de For Public care este  Monumentul Ostaşului Român …niciun cuvant.

In anul 2010 a început renovarea unei clădiri  vechi de peste 150 de ani pentru a deveni sediu de Primărie. Lucrările trebuiau încheiate în anul 2011 şi au fost plătite din bugetul local adică din banii careienilor din care fac parte şi românii.

Nici în ziua de astăzi nu este finalizată renovarea clădirii Primăriei Carei  dar este finalizată Sala Festivă de unde lipsesc reprezentările personalităţilor culturale româneşti aidoma celor maghiare.

Sala Festiva apare pe invitatia unde Primaria Carei este organizator  cu denumirea de  Sala de bal “Petofi Sandor – Julia Szendrey, denumire dată   fără a fi consultat Consiliul Local sau careienii care au contribuit cu taxe si impozite la renovarea ei. Doar pentru  reabilitarea  sălii respective factura a fost de peste 673.000 lei.

Nu am uitat nici de faptul că la inaugurarea Casei de Cultură din Carei după  lucrările de renovare a avut loc un program artistic exclusiv în limba maghiară.

Aceste atitudini sfidătoare la adresa românilor din Carei din partea unui primar care este şi preşedinte al UDMR Carei  se vor a fi o camuflare pentru abaterea atenţiei de la problemele economice cu care se confruntă atât primarul cât şi instituţia Primăria Carei?  Respectul reciproc la adresa fiecarei culturi si deci o atmosfera de colaborare  ar  da prilejul  pentru observarea  modului  de sifonare a banului public precum şi  angajările pe criterii politice  sau de cumetrie din Primărie?

Modul în care memoria personalităţilor româneşti  locale a fost  exclusă din chiar Sala Festivă a instituţiei care  ar trebui să  reprezinte toţi careienii este o pată ruşinoasă  pe obrazul UAT Municipiul Carei, Primăria care umileşte românii.

Fără simboluri româneşti în Sala Festivă a Primăriei

Primarul este omul ales de către cetăţenii oraşului pentru a le reprezenta  interesele și a  face  tot  ceea  ce  stă  în puterea   lui,  spre binele  tuturor locuitorilor.  Nu aşa se întamplă în Carei unde  în Sala Festivă din Primăria oraşului e zugrăvit doar poetul etniei din care face parte primarul nu şi vreo personalitate de seamă din cultura locală  românească.  

Pe peretele din imagini  este zugrăvit poetul  Petőfi Sándor  şi iubita lui Iulia Szendrei. Iubita lui a fost considerată de conducerea  oraşului mai presus de marile personalităti românesti  din Carei. Nu stau în picioare nici referirile la povestea de iubire a celor doi deoarece lucrările din Sala Festivă a oraşului  au fost plătite din banii careienilor de toate etniile. 

Lucrările de zugrăvit  au fost încheiate şi acum se lucrează la  mobilarea  spaţiului  în cauză.  La Carei, oraş cu 6 biserici româneşti, nu există niciun român în conducerea oraşului. 

Primăria Carei s-a mutat în casă nouă în noiembrie 2014 dar lucrările de reabilitare a imobilului nu sunt încă finalizate. Peste 2 milioane de euro au fost deja cheltuiti. Una dintre sălile  care face parte integrantă din Primăria Carei este şi Sala Festivă. Se presupune că  în această Sală  Festivă a Primăriei  ar trebui să se regăsească elemente de multiculturalitate. In schimb…..conducerea orasului a crezut că va cosmetiza cu 2 tablouri  discriminarea.

Vă  prezentăm în continuare imagini cu Sala Festivă din clădirea Primăriei Carei. (foto Buletin de Carei)

Nici măcar un simbol românesc nu  există în această Sală Festivă din incinta UAT Municipiul Carei. Sala Festivă a fost zugrăvită în acest mod   pentru o sumă ce depăşeşte 670.000 lei conform facturii întocmite de executant.

In oraşul cu numeroase personalităţi culturale româeşti nu a fost găsit de cuviinţă să fie reprezentată  şi una dintre acestea.  Această politică a administratiei locale de  ignorare constantă a românilor din Carei a dus chiar la REFUZUL tipăririi unui dicţionar biobibliografic denumit    ,,TEZAUR SPIRITUAL ŞI CULTURAL CAREIAN,, în şedinţa CL din martie 2014.

Recent au fost aduse câteva tablouri care se pregătesc  a fi expuse pe pereţi dar din mulţimea lor doar câteva sunt ale personalităţilor  locale româneşti. Am văzut un tablou al Otiliei Marchiş-Boloni şi unul al lui Gheza Vida scris invers, băimăreanul care a realizat Monumentul Ostaşului Român din Carei.

La Carei s-a născut şi a învăţat Salvator Cupcea, cel care avea să devină o personalitate reprezentativă a şcolii medicale clujene, Cornel Toader, renumit chirurg si membru al Asociaţiei chirurgilor din Paris.

Petru Cupcea,preot, publicist, autor de manuale, capelan şi profesor la Liceul Piarist din Carei, descendent din familie de nobili din Maramureş.  Aurel Coza, preşedinte al ASTRA Carei în perioada interbelică a fost profesor si director al Liceului Vasile Lucaciu din Carei, director al publicaţiei  ,,Graiul Neamului,,  din Carei. Primul tipograf de manuale din Carei a fost Stefan Pop. COSTA CAREI a copilărit şi învăţat la Carei. A fost un cărturar care a ajuns  director în cadrul Secretariatului de Stat pentru Minorităţi.

Să nu uităm că prepozitul Ioan Buteanu s-a născut la Carei pe 25 martie 1848. A fost publicist, scriitor şi autor de manuale si a făcut parte din Parlamentul de la Budapesta  din 1905.  Si Ioan Buteanu , prefect al Zarandului şi colaborator al lui AVRAM IANCU  are legătură cu Careiul unde a studiat la Liceul Piarist după ce a rămas orfan de mamă. Simion Bărnuţiu, ideologul Revolutiei de la 1848 şi-a făcut studiile la Carei la Liceul Piarist. Preotul ortodox , militar, Igantie Borza precum si preotul greco catolic Ioan Boroş sunt alte exemple de personalităţi care şi-au adus contributia la păstrarea limbii şi culturii române pe aceste meleaguri,  fie că place cuiva din conducerea oraşului sau nu. Sunt personalităţi marcante pentru poporul român. Nu sunt singurele care au legătură cu Careiul.

Renumiţii dascăli George Pteancu, Alexandru Pteancu, Paul Pteancu, Francisc Pall, Matei Francisc, Leontin Ghergariu, Ioan Gherman, Stelian Popescu- Segarcea şi-au adus contribuţia la educarea a numeroase generaţii de elevi careieni dar nu numai. Unii au fost Cetăţeni de Onoare ai Careiului, alţii au fost decoraţi cu înalte distincţii de Guvernul de la data respectivă. Primăria Carei vrea să treacă sub tăcere aceşti titani ai actului didactic?

La Carei s-a născut în 1919  episcopul  greco-catolic Vasile Hossu. La Carei a fost membru activ al ASTRA  protopopul de Carei Ioan Lobonţiu iar protopopii George şi Romul Marchis au fost adevăraţi stâlpi ai românismului în perioada în care limba română nu  era permisă nici în biserici.

La ora actuală, la Carei , fiica renumitului artist plastic Valer Mocianu, Monica Mocianu care este tot artist plastic nu este invitată  la prima ediţiei a a Festivalului „Karul Art” dedicat  artiştilor plastici careieni. Personalităţile careiene de origine română nu se opresc la înşiruirea de mai sus  şi totuşi în imensa Sala Festivă nu a fost găsit de cuviinţă ca să fie  imortalizat şi un  român dacă tot suntem într-o clădire a Primăriei mun.Carei din România.

Vă reamintim că din anul 2008  românii nu sunt reprezentaţi în conducerea oraşului  Carei.  Atât viceprimarul  cât şi administratorul public  sunt de la UDMR Carei iar la concursul pentru postul de administrator public una dintre conditiile de participare era cunoaşterea limbii maghiare. Aşa cum românii lipsesc din conducerea orasului unde sunt 6 biserici româneşti  aşa lipsesc şi elementele româneşti din  decorarea  Sălii Festive din incinta Primăriei Carei.

Pentru cei care nu stăpânesc bine limba română  precizăm că acest articol este unul informativ, ilustrat cu imagini de la faţa locului.

Buletin de Carei preluat de romaniabreakingnews.ro

,

Butoiul cu pulbere stă să explodeze. Turcia la un pas să invadeze Irakul. SUA, Irak și Iran le cer kurzilor să abandoneze referendumul pentru INDEPENDENȚA

Premierul irakian, Haider al-Abadi, i-a avertizat sâmbătă pe kurzi că „se joacă cu focul” dacă insistă să desfăşoare pe 25 septembrie un referendum pentru independenţa Kurdistanului, informează Reuters.

În urma deciziei de vineri a parlamentului regiunii autonome Kurdistan din nord-estul Irakului, privind organizarea referendumului, preşedintele irakian Fuad Masum a lansat sâmbătă o iniţiativă de dialog între autorităţile de la Bagdad şi cele din capitala Kurdistanului, Erbil. Masum a propus întâlniri cu un program intensiv pentru „depăşirea crizei” legate de consultarea populară, transmite Xinhua.

Turcia, pe teritoriul căreia trăieşte de asemenea o minoritate kurdă importantă (13-15 milioane de persoane, reprezentând 15-20% din populaţia ţării, conform diferitelor estimări) a anunţat că va lua orice măsuri necesare faţă de referendum, pe care premierul turc Binali Yildirim l-a declarat sâmbătă o problemă de securitate naţională.

Ministerul de externe de la Ankara l-a convocat în aceeaşi zi pe ambasadorul german în Turcia, pentru a-i comunica îngrijorarea faţă de o manifestaţie a kurzilor. „Condamnăm organizarea unui marş în oraşul Koln din Germania de către filiale ale organizaţiilor teroriste PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan – n. red.) şi permisiunea acordată propagandei teroriste”, a făcut cunoscut ministerul, într-un comunicat citat de Reuters, referindu-se probabil la o demonstraţie împotriva preşedintelui Turciei, Recep Tayyip Erdogan, la care au participat pe 3 septembrie aproximativ 25.000 de kurzi şi susţinători ai acestora.

Liderul kurd irakian Massoud Barzani a anunţat vineri că votul pentru independenţa Kurdistanului nu va fi amânat, deşi Statele Unite şi alte puteri occidentale au cerut acest lucru şi şi-au exprimat îngrijorarea că tensiunile între kurzi şi autorităţile irakiene pot perturba eforturile militare împotriva Statului Islamic.

Și aliații kurzilor au cerut ca aceștia să abandoneze pe moment ideea referendumului. Casa Albă a cerut vineri renunţarea la referendumul asupra independenţei Kurdistanului irakian, preconizat pentru 25 septembrie în ciuda opoziţiei Bagdadului, apreciind că acesta ar fi „provocator” şi „destabilizator”, transmite AFP.

Reafirmând convingerea că această consultare ar fi un obstacol în lupta contra grupării Stat Islamic (SI) şi pentru „stabilizarea zonelor eliberate”, Washingtonul îşi exprimă clar dezacordul, după votul de vineri seara din Parlamentul kurd irakian în favoarea organizării referendumului.

„Chemăm guvernul regional kurd să renunţe la referendum, să înceapă un dialog serios cu Bagdadul”, declară administraţia americană într-un comunicat în care subliniază disponibilitatea permanentă a SUA de a înlesni discuţiile dintre cele două părţi.

Liderii irakieni consideră iniţiativa referendumului contrară Constituţiei.

Această potenţială consultare îngrijorează de asemenea puternic ţările vecine, precum Turcia sau Iranul, care se tem că va încuraja aspiraţiile separatiste ale minorităţilor lor kurde.

Parlamentul din Kurdistanul irakian a aprobat vineri seara organizarea pe 25 septembrie a referendumului asupra independenţei acestei regiuni autonome din Irak, în absenţa opoziţiei care chemase la boicotarea sesiunii parlamentare, prima din ultimii doi ani.

Vicepreşedintele Parlamentului Kurdistanului, Jaafar Aimenky, care prezida şedinţa, a anunţat că referendumul va fi organizat la data prevăzută, în urma „unui vot cu unanimitatea celor 65 de deputaţi prezenţi”.

În cursul săptămânii, marţi, Parlamentul federal irakian a anunţat că a votat împotriva organizării referendumului privind independenţa, prevăzut să aibă loc pe 25 septembrie în Kurdistanul iranian, provocând imediat retragerea în semn de protest a membrilor săi kurzi.

Acest vot, a precizat preşedintele parlamentului, Salim Al-Joubouri, ”îi impune premierului să ia toate măsurile necesare pentru a apăra unitatea Irakului şi să înceapă un dialog serios” cu autorităţile regiunii autonome, situată în nordul ţării.

Oficialii kurzi susţin că o victorie a taberei „Da” nu va conduce la anunţarea imediată a independenţei, ci le va permite să lanseze – de pe o poziţie întărită – noi negocieri cu guvernul de la Bagdad

,

 O măsură gândită și în România de Guvernul Tudose și care a generat o reacție furibundă a multinaționalelor este la un pas să fie implementată la cel mai înalt nivel. Miniștrii de Finanțe din Germania, Spania, Franța și Italia au trimis o scrisoare prin care propun impozitarea multinaționalelor pe cifra de afaceri.

Franţa insistă pe taxarea acestor companii pe cifra de afaceri, iar între timp a găsit susţinere şi din partea altor state nemulţimite la rândul lor de taxele mici pe care le plătesc multinaţionalele în conformitate cu reglementările internaţionale, informează Mediafax.

În prezent, astfel de companii sunt adesea taxate pe profiturile înregistrate de subsidiare din ţări cu taxe scăzute precum Irlanda, chiar dacă veniturile provin din ţări ale Uniunii Europene.„Nu ar trebui să continuăm să acceptăm ca aceste companii să facă business în Europa în timp ce plătesc taxe minime trezoreriilor noastre”, au scris cei patru miniştri în scrisoarea văzută de Reuters.

În România, o măsură similiară din programul de guvernare al PSD a stârnit revolta multinaţionalelor şi a mediului de afaceri, care spuneau că impunerea unei astfel de măsuri ar scoate România din normele internaţionale de taxare şi ar crea un mediu fiscal ostil. Multinaţionalele susţineau că o astfel de măsură ar genera probleme fiscale şi logistice majore pentru companii.

,

Părintele Nicanor Lemne, discipol al lui Arsenie Boca, de la mânăstirea Siliştea Snagovului, a murit la 101 ani, joi noaptea. Povestea Părintelui Nicanor Lemne începe în Basarabia, în neam preoţesc. “Tata a fost preot şi el. Suntem din neam preoţesc. Am fost 10 copii, dar din 10 numai eu trăiesc… Pe primii cinci nu-i ştiu!”, spunea părintele Nicanor Lemne cu gândul la fraţii care au pierit de holeră la Hotin.

Iată care este povestea unui sfânt, povestită chiar de el: (material publicat pe evz.ro)

,,Tânărul Nicanor a urmat Seminarul din Chişinău şi a absolvit Facultatea de Teologie din Cernăuţi, în 1941. S-a căsătorit un an mai târziu, cu preoteasa Olga, al cărei părinte tot preot era, fiind, ulterior, hirotonit slujtor al sfântului altar. Şi-a urmat chemarea în slujba Domnului, în Basarabia, până 1944, când ruşii au pus stăpânire pe această năpăstuită fiică a României. Ca şi destinul Basarabiei, pentru părintele Nicanor cursul vieţii avea să se schimbe. A luat drumul băjeniei, într-o barcă ticsită cu oameni. Dar n-a plecat mai departe.

A făcut cale întoarsă a doua zi, în Basarabia, luându-şi alături şi mama rămasă singură. Bagajele încropite în grabă, mult prea grele însă, puneau în pericol ultima cursă spre malul românesc, astfel că, fără să stea pe gânduri, le-a aruncat în apă. Pe mijlocul râului, părintele Nicanor avea să descopere o imagine dramatică: din susul Prutului venea la vale puhoi de bagaje… Privind spre anii copilăriei în Basarabia, părintele Nicanor ne povesteşte privind în oglinda anilor nevârstniciei: “Când era sărbătoarea Crăciunului, era un obicei să ne întâlnim toate rudele, cum e şi acum. Veneau cu colindul la noi, dar se adunau la noi acasă şi când era ziua lui tata sau ziua mamei, nu eram reci de alte rude care veneau să ne vadă… Acolo, de Crăciun, se făcea colind cu Capra… Aşa era obiceiul. Când eram mic, umblam cu colindul prin sat, cu ceilalţi copii, colegi de la şcoală. Ei nu mai sunt. Au murit. Nici nu mai ţin minte care mi-au fost colegi. Eu am plecat din Basarabia, nu ne-am văzut de 70 de ani… Astăzi au fost cu colindul, pe la mine, de la Gruiu, părintele cu profesorii de acolo. Au fost vreo 15 persoane. I-am servit cu prăjituri. Acum aştept să vină în vizită de la Câmpina. Până la Sf. Ion primesc multe vizite”, zâmbeşte părintele Nicanor şi priveşte în zare cum ninge liniştit.  Timp de 70 de ani, părintele Nicanor a slujit în Sfântul Altar. Din Basarabia avea să-şi trăiască apoi cea mai mare parte a vieţii şi a slujirii preoţeşti în Siliştea Snagovului, redând sătenilor şi României, un sfânt locaş şi un monument istoric de o valoare inestimabilă: Biserica fostei Mănăstiri Turbatele, un sfânt aşezământ “frumos şi smerit, aşa cum ar trebui să fie şi gândurile noastre”. Zi de zi, părintele citeşte pomelnicele, chiar dacă vederea nu-l mai ajută ca altădată. “Am fost la şase oftalmologi şi toţi mi-au spus la fel: « Părinte, la vârsta matale a îmbătrânit retina şi nu mai produce lumină. Aşa sunt cei care ajung la această vârstă. Le slăbeşte vederea, auzul, gândirea». Şi mă supun acestei stări, că nu am ce-i face. Eu văd totul bine, că nu pot citi, asta-i o cruce pe care trebuie să o duc… Mă descurc. Când fac cafeaua, nu dă în foc… Când merg pe stradă, nu dau peste om!”, ne spune cu smerenie părintele Nicanor. În căsuţa acoperită cu stuf, în care a trăit alături de preoteasa Olga până când a fost chemată la Domnul, preotul cu chip athonit se roagă Domnului să-i ajute pe cei aflaţi în impas şi ne îndemnă pe toţi, dar în mod special pe tineri, să aibă (şi să avem) grijă de suflet. “Omul se naşte ca moară. Când, unde şi cum… nu ştie nimenea! Noi trebuie să fim pregătiţi întotdeauna pentru ceasul plecării noastre de aici. Viaţa omului nu e veşnic pe acest pământ. Noi, azi, mâine, poimâine… Zilele omului, în mâinile Domnului! El le dă, El le ia! Când? Nu ştim! Dar totuşi, să fim pregătiţi, mai ales tineretul, fiindcă astăzi e o problemă cu tinerii, să ştiţi! Mai ales că părinţii au trăit mulţi ani în timpul comuniştilor care nu le permiteau să meargă la biserică, aveau multe interdicţii, şi nu dădeau educaţie religioasă nici copiilor. Iar astăzi, pentru că e prea mare libertate, şi pentru copii chiar, nu se mai gândesc că omul e trecător, că nu e veşnic pe acest pământ…”  Am plecat, cu paşi mărunţi, prin zăpada de poveste, lăsându-l pe părintele Nicanor în prag, în aşteptarea altor pelerini, aşa cum îl descrie în versuri poetul Nicolae Danciu: “ Cu trupul uscăţiv, drept, impunător/ Aşa este de-o viaţă preotul Nicanor./ Este iubitor, milostiv, smerit şi blând,/ Îl urmează pe Domnul în faptă şi-n cuvânt. (…) Pentru orice problemă, de orice natură,/Părintele are cuvânt de-nvăţătură,/ Cât ai fi de crâncen sau de supărat,/ Te-ntorci de la dânsul mult mai uşurat. // (…) De-atâta bunătate şi multă stăruinţă/ În post şi rugăciune şi bună credinţă,/ Din umerii inimii au început să-i crească/ Două aripi albe ce stau să înflorească (…)”, își încheie povestea părintele Nicanor.

Ultima înregistrare video cu părintele Nicanor Lemne de la probasarabiasibucovina.ro

HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT! O binecuvântare din partea Părintelui NICANOR la 101 ani

HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT ! O binecuvântare din partea Părintelui NICANOR (la cei 101 ani împliniți) și a Părintelui LUCIAN (urmeaza filmulețul) Apoi pe fundalul fara sunet urmatorul text: Părintele NICANOR LEMNE a văzut lumina zilei pe data de 27 decembrie 1915 în Comuna Drepcăuți, Raionul Briceni, Jud.Soroca. Fiu de preot, atras de mic de lumina candelelor și de chipul blând al sfinților, de care era înconjurat în casa părintească, avea să se dedice slujirii la Sfântul Altar. A început Facultatea de Teologie la Cernăuți, absolvind-o la București (din cauza refugiului). Și-a abandonat glia strămoșească ( pe care nu a mai revăzut-o niciodată), în timpul celor două refugii (1940 și 1944), După o scurtă periodă de slujire într-o parohie din Râmnicu Vâlcea, din anul 1948 este Păstorul enoriașilor din localitatea Siliștea Snagovului (Ilfov). Biserica mică din cimitirul satului ( în care Părintele a slujit) având Hramul Nașterea Maicii Domnului, (ctitorie a Domnitorului Matei Basarab, pe locul unui vechi așezământ datând din timpul lui Vlad Țepeș), a fost refăcută, prin truda și în mare parte, pe cheltuiala Părintelui. Purtând un nume predestinat- Nicanor- unul dintre cei 70 Sfinți Apostoli, printre primii diaconi ai Bisericii lui Hristos (prăznuiți la 28 iulie), Părintele și-a dăruit întreaga viață slujirii lui Dumnezeu. Versurile lui Nicolae Danciu dedicate Părintelui Nicanor, reprezintă chintesența personalității acestui mare duhovnic, iar noi, cu smerenie și bucurie, spunem că îi suntem contemporani. Cu trupul uscățiv,drept,impunător, Așa este de-o viață Preotul Nicanor Este iubitor,milostiv,smerit și blând, Îl urmează pe Domnul în faptă și-n cuvânt.

Gabriela Iov – Consiliul Național al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina

 

,

Suferindă este Limba Română în Bucovina. Precum și în Basarabia. Și în Maramureșul Istoric. Dar și prin Cetatea Ismailului. Chiar și acasă la Timoc. Și prin celelalte Lumi, cu sau fără rezonanță, în care frații mei de sânge (încă) își mai numesc copii cu nume de Voievozi români. Și câți alții nu ar fi cedat, nu ar fi acceptat alte „ambalaje seducătoare”: limbi străine – cu perspectivă, școli alese – cu potențial, locuințe în Zgârie-Nori – cu priveliști uluitoare… Câți alții! Dar nu noi, Românii! Aspirațiile noastre, din totdeauna modeste, nu au făcut decât să lanseze vise de bun simț. Noi am fost și vom rămâne vorbitori de limbă română, familiști convinși, dornici de grădinițe și școli românești, mulțumiți cu casele harnic gospodărite în care Icoana și Doina ar bate oricând orice element din Feng-shui. Căci mă tot întreb: ce influență asupra mea, româncă de sânge, poate avea statuia unui elefant cu trompă ridicată, atâta timp cât tot folclorul neamului meu este despre mioare și ciocârlii? Poziția noastră, a românilor de pretutindeni, este clară: Noi vrem să fim!

Recent am străbătut Domeniile Basarabiei, cu drumuri în praf care duc spre Școli cu Învățătură-veche și Mănăstiri cu Dumnezeu în Ele. Prioritară, în această “expediție de suflet”, a fost dorința de a regăsi ceea ce am lăsat acolo acum zece ani – curajul de a fi Român.

Printre podgorii perfect împânzite cu viță-de-vie, odată cu răsăritul soarelui se lăsa admirat Căușeniul – Fortăreața celor aleși. Pentru Ziua Limbii Române,  și cea de Întâi Septembrie, accesoriul de bază a fost tricolorul din piept. Mateevici – căci pe aceste meleaguri văzu pentru prima oară lumina – a știut să-și cultive predecesori cu măiastra “Limba noastră”. Menire asumată și de către familia Ostaș – Valeriu și Olga – ocrotitorii Casei Limbii Române din Căușeni, Republica Moldova. „Române” – așa i se spune domnului Ostaș. Cu fruntea-i aplecată, aproape de reverență, Domnia Sa parcă nici nu aude poruncile trimise de mai marii Universităților din Capitală de a le onora Catedra de Filologie și rămâne tot aici – “la țară”.  Are domnul Valeriu un pariu cu Răbdarea. Unul pe termen lung. Veghează neostenit la creșterea tinerei generații, o cultivă în spiritul asumării a ceea ce trebuie să fie și nu a ce pare că este. La Căușeni, despre România, se vorbește cu dor. Aici, cântecele Martirilor Ion și Doina Aldea-Teodorovici sunt cântecele miilor de inimi care bat românește și a miilor de voci – românești și ele! Prin aceste lumi, Sensul unei Delegații Oficiale Române (care, în general, dăruiește emoție, nu primește) imediat devine altul. Și asta pentru că, împotriva tuturor legilor fizicii, când Tu dai – tot Ție iți revine (și îți revine, și îți revine…). Ca în vorbele Apostolului Pavel: Chiar de vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, rămân esențiale aceste trei lucruri: Credința, Nădejdea și Dragostea. Iar mai mare dintre acestea este Dragostea.

După asemenea pelerinaje prin Țara mea din altă țară, declar: România mea nu e despre gene false și buze executate cu umplutură de silicon! Și nu e nici despre mașini de lux, case exclusiviste și vacanțe la turci. România mea nu e despre știri proaste din politică si noutăți senzaționale din fotbal. Și nu e nici despre orgolii, ură sau eșec. Nici despre foame și frig nu e. În tot ce îmbrățișează România mea nu e loc de “nu pot”, de vise fără stea sau zbor cu aripi frânte. România mea nu e despre fleacuri bine vândute și nici despre cărți oferite la jumătate de preț în perioada lichidării de stoc. România mea e alta!

România din inima mea nu corespunde cu cea din Atlasul Geografic. Imaginația-mi trece înotând Prutul și adună în poala sa până și ultima ființă românească. România mea e despre cum și ce simt. Iar eu simt românește!

România mea începe din cimitirele unde mi se odihnesc strămoșii – numele cărora, pe crucile de stejar, sunt cioplite tot în românește. Biserici, școli și “Sfatu’ Satului” – acele reuniuni de lume înțeleaptă – și ele, toate, cu un jurământ depus în numele Patriei Mame. România mea e despre acele trei culori și-o singură iubire. Și despre curajul etern pe care nu l-a răpus nici Siberia de Gheață. România mea e despre familie, copii și Dumnezeu! Despre părinții din poemele lui Vieru… Și despre părinții mei… Și părinții Voștri! România mea e despre Eminescu și apretatul său guler de poet cu panglica-i boemă la gât, despre nemuritorul său Luceafăr și despre Veronica Micle…

Toate iernile României mele sunt despre același februarie al lui 1939 din Lunca. Primăverile încep să înmugurească de la Fântâna Albă în memoria aceluiași sângeros aprilie din 1941. Verile – și ele cu o cruce pe destinul localității Mahala (iunie, 1941). Iar toamnele mele sunt despre Coșuleni și plecarea definitivă a celui mai Adevărat  Român de aici și de peste tot – unchiul meu, învățător al locului, erou al României, Nicolae Gârșcan.

România mea e despre Ștefan cel Mare și Coroana Regală. E despre înțelepciunea din preajma sfeșnicelor în topire. E despre comoara spirituală. Și despre victorii e. România mea e despre iertare și iarăși iertare.

România mea de acasă e despre Strada Domnească din Cernăuți și despre femeia care cântă de sănătate vis-à-vis de Muzeul “Mihai Eminescu”. Lipsa pașilor mei de-a lungul atâtor ani nu a schimbat nimic din decorul perfect al unei Cetăți de Români. Cât despre femeia cu voce măiastră, am simțit nevoia să o răsplătesc cu o reverență și cu acel “Mulțumesc!” românesc. “Casă de piatră ție si familiei tale!”, ca un miracol venea răspunsul ei către mine. Ei, asta mi se pare cu adevărat mândrie națională, să simți până la nerv miracolul de a reveni acasă după o lungă pribegie, iar acasă, acasă printre străini, să fi întâmpinat în limba ta maternă! Și nu-ți mai dorești nimic; nimic altceva – decât să ți se repete, încă o dată, clar și apăsat, acele cuvinte de care ți-a fost foame si sete… Și despre asta trebuie vorbit mereu, pentru ca toți cei din jur să audă, să simtă și să înțeleagă cât de românesc poate fi, dacă vrem, Cernăuțiul.

România mea de acasă e despre dor profund și iubire curată ca lacrima. E despre Brâncuși si toate pietrele Lui la un loc. E despre Maluri(le) de Prut ale lui Ion și Doina Aldea Teodorovici. Despre Cântă cucu’ plâns pe cele mai selecte note muzicale de către Maria Iliuț. Despre Dorul Basarabean din Cetatea Ismailului. Și despre Ion Iovcev – exemplul rezistentei românești în Transnistria. Dar și despre directorul Casei Limbii Române Nichita Stănescu de la Chișinău – Alexandru Bantoș. E și despre toți cei din Linia Întâi –  învățători, profesori, jurnaliști cărora le revine prin meserie și conștiință rolul de ghizi… România mea e despre asumarea unui singur drum. Nu poți iubi la fel două Țări! Și nici nu trebuie.

Țara mea de acasă e despre noblețe, iar aceasta are sigur Certificat de Naștere Românesc. Patria mea e despre mine însămi și despre felul în care m-au binecuvântat strămoșii. Scopul meu suprem e să-mi iubesc România necondiționat! Și, când toată lumea din jur se lasă sedusă de calitățile gustative ale ceaiului englezesc, eu să rămân îndrăgostită de aroma “Podurilor de Flori” plimbată în cana de lut cu imprimeu pe verso, ca în țesăturile bunicii: “România mea de acasă e la Șendreni”.  

“România mea de acasă e (și) cea de peste Prut”. 

Autor: Dorina Popescu

*Conținutul acestui articol nu reprezintă poziția România Breaking News – RBN Press. Responsabilitatea continutului articolului revine, în întregime, autorului.

,

Ca urmare a neînțelegerilor apărute în spațiul public privind mandatele de siguranță națională, SRI face următoarele clarificări: 

Deciziile instanței europene precum și a celei constituționale, au impus în anul 2004 modificarea procedurii de obținere a mandatului de securitate națională pană atunci reglementată de Legea nr.51/1991, în sensul eliberării acestuia de către un judecător.

Întrucât la acel moment, era în procedura parlamentară proiectul de lege privind prevenirea și combaterea terorismului, decizia forului legislativ a fost de includere a modificărilor legislative privind procedura de solicitare și eliberare a mandatului de securitate națională pentru toate categoriile de amenințări la adresa siguranței naționale, în corpul respectivului act normativ(535/2004).

Ca atare, în perioadă 2004-2014 (moment la care Legea 51/1991 a fost modificată și reintrodusă procedura de obținere a acestui act) temeiul de eliberare al mandatului de securitate națională, indiferent de domeniul în care a fost luat, l-a constituit Legea privind prevenirea și combaterea terorismului.

Astfel, pornind de la faptul că în toate mandatele eliberate în această perioadă se regăseste precizat ca temei al obținerii Legea nr 535/2004 se încearcă să se acrediteze ideea că acestea ar fi fost obținute prin invocarea unor amenințări  din domeniul terorismului.

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press