ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home 2016 aprilie

aprilie, 2016

,

NU_Paste_ci_PASTI_FERICIT

O gravă eroare de exprimare în pronunțarea denumirii biblice a celui mai mare praznic al creștinismului: Sfintele Paști
Faptul că de câțiva ani, în vocabularul uzual al limbii române – la toate nivelurile și chiar și în mediul bisericesc – s-a inoculat, cu titlul de sindrom, o gravă eroare de exprimare în pronunțarea denumirii biblice a celui mai mare praznic al creștinismului: Sfintele Paști, sau Învierea Domnului, sub forma peiorativă și stranie de „Paște”, ne determină să luăm atitudine, semnalând pericolul iminent de degenerare în erezie a conotațiilor biblice și dogmatice, caracteristice acestui eveniment culminant al mântuirii noastre.

Cu precizarea că neștiință, indiferent cui aparține, nu este o scuză, ci un păcat, în cele ce urmează vom face o prezentare sintetizată a locurilor biblice din Vechiul și Noul Testament, ca prețioase și incontestabile mărturii interne, privind denumirea corectă de „Paști”, a acestei sărbători.

Termenul de „Paști”, are în limba română numai forma de plural pentru exprimarea corectă a multiplelor lui sensuri, din limba ebraică biblică: Chag ha’Ppesách= Sărbătoarea trecerii, sau „Ppesachim” = „a trecerilor” (de la pesách = trecere)(cf. O. Densusianu, Istoria limbii române, I, 1964, p.173; și tot așa: Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei R.P.R., 1958, p. 589 și toate edițiile ulterioare; se admite că termenul „pesah” ar putea fi și de origine egipteană, iar în limba română ar fi ajuns prin filiera bizantino-latină, cu forma „Paschae”). În aramaică, dialectul postexilic (vorbit și de Iisus), există termenul peschá, care definea sărbătoarea iudaică târzie a Paștilor, cu ceremonialul ei calendaristic (Maurice Carrez și François Marcel, Dicționarul grec-român al Noului Testament, trad. Rom. de Gheorghe Badea, Editura S.B.I.R., București, 1999, p. 221).

Aceasta este ce mai mare sărbătoare mozaică, având prăznuire fixă, în fiecare an de la 14 Nisan (Aprilie) și simbolizând renașterea poporului Israel la o viață nouă și liberă de credințele și de robia egipteană, descrisă în Vechiul Testament în cartea Iesirea 1, 8-11, 10. La vechii evrei „Paștile” se mai numeau „Sărbătoarea Domnului” (chag-la Yahaweh), datorită instituirii ei divine (Ieșirea 12,14). Semnificația de bază a termenului „Pesach – Paști” (cf. dr. Vasile Tarnavschi, Arheologia Biblică, Cernăuți, 1930), este însă cea din Ieșirea 12, 12-13: „În noaptea aceea voi trece peste pământul Egiptului și voi lovi pe tot întâiul născut în pământul Egiptului, al oamenilor și al dobitoacelor, și voi face judecată asupra tuturor dumnezeilor în pământul Egiptului, căci Eu sunt Domnul. Iar la voi sângele va fi semn pe casele în care vă veți afla (cf.v.7): voi vedea sângele [mielului] și vă voi ocoli și nu va fi între voi rană omorâtoare, când voi lovi pământul Egiptului” (cf. și vv. 22-23). Tot din vremea aceea, Paștile mai poartă și denumirea de „Sărbătoarea Azimelor” (Chag hammatót; Ieșirea 12, 15-20), din cauză că pe durata celor șapte zile de sărbătoare, la care evreii au mai adăugat una de ordin agrar, legată de începerea secerișului (pr. prof. Dr. Dumitru Abrudan, diac. Prof. Dr. Emilian Cornitescu, Arheologia Biblică pentru Facultățile de Teologie, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1994, p. 314) se consumă numai „azimă”, adică pâine nedospită, amintind de aluatul nedospit, pe care l-au copt israeliții în noaptea ieșirii din Egipt (Ieșirea 12, 34). Cine mâncă pâine dospită în acest răstimp „sufletul acestuia se va stârpi în Israel” (Ieșirea 12,15). Prin absența fermenților din dospire, anzima simboliza curăția, prevenirea stării de corupție și chemarea fiilor lui Israel la o viață mai curată și mai sfântă (ibidem, p. 315).

Se disting trei modalități de sărbătorire a Paștilor în istoria veche a mântuirii:

cea din noaptea plecării din Egipt (Ieșirea 12, 1-28), continuată apoi până la ocuparea Canaanului (Iosua3, 15-17; 5, 10-12), a doua, de la intrarea în Canaan, până la robia babilonică, și a treia, continuă și astăzi, este cea de după revenirea în țară a semințiilor Iuda și Veniamin (ibidem, pp. 314-315). Denumirea actuală a ceremonialului pascal iudaic, este cea de „Seder” (rânduială) și se desfășoară în fiecare familie iudaică, în fiecare seară a zilei de 14 Nissan (Aprilie) (ibidem, p.316). La sinagogă nu se fac servicii divine, decât în prima și în ultimele două zile ale Sărbătorii (Paștilor = Azimilor), iar în casele credincioșilor, ritualul Cinei Pascale (Seder), se respectă numai în primele două seri (pr. prof. Dr. Dumitru Abrudan, Religia iudeilor: Iudaismul, în rev. „Mitropolia Ardealului”, XXXI, 1986, nr. 5, p. 22). Toți membrii familiei se adunau în jurul mesei și fiecare primește câte un exemplar din „hagadah” (istorisierea) de Paști: o carte care cuprinde ceremoniile și lecturile rânduite pentru „Seder”. În mijlocul mesei sunt așezate azimele (matoth), ierburi amare și un ou tare, copt în cuptor (simbolizând vechile sacrificii), pătrunjel (simbolizând viața și verdeața primăverii) și un amestec numit „haroset”, din mere, nuci, vin și cinamon (simbolizând materialele folosite de evrei pe când erau sclavi în Egipt, la confecționarea cărămizilor și la construirea orașelor și depozitelor de grâne ale faraonului.)

Cel mai solemn moment al Sederului îl constituie întotdeauna binecuvântarea (qadhis), rostită de capul familie asupra mâncărilor și a mesenilor, înainte de spălarea rituală a mâinilor și așezarea tuturor la masă. De fapt, această binecuvântare se împarte în două părți, care se rostesc pe rând, în timp ce se consuma patru pahare de vin și se săvârșesc trei spălări rituale ale mâinilor, pe tot parcursul ospățului.

Menționăm însă că acest ritual al Sederului ține numai de tradiția iudaică, neavând niciun fundament scripturistic sau doctrinar (pr. prof. Dr. Dumitru Abrudan, diac. Prof. Dr. Emilian Cornitescu, o.c., p. 316).

Revenind la momentul instituirii divine a Sărbătorii Paștilor din Ieșirea 12, actul jertfirii mielului de un an (al cărui sânge reprezintă ștergerea păcatelor și împăcarea poporului cu Dumnezeu), are un pronunțat sens tipic: mielul pascal, ca întruchipare a blândeții și curăției, îl prefigurează pe Hristos „Mielul lui Dumnezeu”(Ioan 1, 29), Care S-a jertfit pentru iertarea păcatelor întregii omeniri. Tot un sens tipic are și cina pascală iudaică, prefigurând Sfânta Euharistie. Ne zdrobirea oaselor mielului pascal (Ieșirea 12,10) semnifică unitatea poporului ales și comuniunea lui cu Dumnezeu, iar în Noul Testament, ne zdrobirea oaselor Mântuitorului pe Cruce (Ioan 19, 36), reprezintă integritatea Bisericii universale, care este trupul Lui (I Corinteni 12, 27).

În vocabularul creștin, termenul ebraic „Paști” a fost preluat fără nici o dificultate, pentru că Patimile și Învierea Domnului, că evenimente prăznuite în cea mai deplină comuniune eclezială, au coincis cu Paștile evreiești. Altă legătură între ele, în mod sigur nu există (cf. Corinteni 5, 7-8), decât numai un firesc paralelism sinonimic: după cum la baza Paștilor vechi stă eliberarea unui popor dintr-o robie văzută, pământească, Sărbătoarea creștină a Paștilor semnifică eliberarea tuturor popoarelor din robia nevăzută a păcatului și a morții (ibidem).

Însă, înainte de a intra în profunzimea datelor nou-testamentare și ale tradiției creștine, referitoare la Sărbătoarea Sfintelor Paști și la exprimarea denumirii ei în forma exclusivă de plural, se cuvine să facem o recapitulare sintetizată a principalelor texte vechi testamentare, toate având aceeași încărcătură tematică și aceleași conotații etimologice, pe care, parțial, le-am evidențiat deja mai sus.

Așadar în Ieșirea 12, 11-12 se dispune consumarea „cu grabă” a mielului pascal „căci este Paștile Domnului”. În Ieșirea 12, 12-13, este anunțată „trecerea” îngerului morții care-i va lovi numai pe întâii născuți egipteni; în Ieșirea 12, 17 este menționată „scoaterea” = „trecerea” taberelor israelite din pământul Egiptului; în Ieșirea 12, 15-21, Paștile = Azimile (7 zile); în Ieșirea 12, 22-23: din nou se spune că „are să treacă Domnul să lovească Egiptul, dar evrei îi va cruța; în Ieșirea 12, 27: mieii junghiați de Paști = „jertfa ce o aducem de Paști Domnului”; în Ieșirea 12, 41-42: după trecerea celor patru sute treizeci de ani de robie „a fost” = „a mai trecut” încă o noapte de priveghere pentru Domnul, pe care „o vor păzi fiii lui Israel din neam în neam”; în Ieșirea 12, 43: – avem singurul loc biblic în care se vorbește de „Rânduiala Paștelui” (adică forma de singular), cu referire expresă și exclusivă la mielul pascal în sine, ca „nimeni din cei de alt neam să nu mănânce din el!”; în Ieșirea 12, 48 se precizează: „Iar de va veni la noi vreun străin, să facă Paștile Domnului, să tai împrejur pe toți cei de parte bărbătească ai lui…”; în Ieșirea 14, 21-31 este vorba de încă o trecere (a treia): „Fiii lui Israel au trecut prin marea [Marea Roșie, n.n.] ca pe uscat…”; în Iosua 3, 15-17 se pomenește de trecerea Iordanului (a patra) de către Israel, sub conducerea lui Iosua, ca și prin Marea Roșie, în timpul lui Moise; în Iosua 5, 10-12 se menționează cea dintâi serbare a Paștilor în Tara Sfântă, la Ghilgal, în șesurile Ierihonului și încetarea manei.

Iată deci, că în Vechiul Testament atât în momentul instituirii ei divine (Ieșirea 12) cât și în contextul ei istoric imediat (Iosua 1-5), Sărbătoarea mozaică a Paștilor cunoaște numai forma de plural, tocmai datorită multiplelor ei semnificații, pe care și le păstrează întocmai, ba chiar și le mai și sporește în creștinism.

Prin venirea lui Iisus Hristos, sărbătorile iudaice, ca și tot cultul divin public al Vechiului Testament și-au încheiat rolul lor de tipuri sau de „umbre” ale sărbătorilor creștine, care, încă din veacul apostolic comemorează și actualizează marile evenimente din istoria mântuirii (John Bligh, Galatians. A Discussion of St. Paul’s Epistle, (Householder Commentaries, 1) London, 1969, pp. 375-377). De altfel, însuși Sfântul Apostol Pavel înfățișează viața creștină ca pe o mare sărbătoare a bucuriei, prăznuită „cu azimile curăției și ale adevărului” (I Corinteni 5, 8) (O. Cullman, Autorités (art.), la J.- J. Von Allmen, Vocabulaire Biblique, 3-éme éd,. Neuchâtel, 1964 p.32). Această imensă bucurie a restabilirii armoniei universale prin Domnul nostru Iisus Hristos (Coloseni 1, 17-20), își găsește cea mai potrivită expresie în cultul divin public al Bisericii, în imnologia creștină (Efeseni 5, 19; Coloseni 3, 16; Iacov 5, 13) precum și într-un cadru festiv și deopotrivă duhovnicesc: în prăznuirea sărbătorilor creștine.

În ceea ce privește argumentele biblice nou-testamentare despre denumirea creștină de Paști, a Sărbătorii Învierii Domnului, care a înlocuit cu succes Paștile Vechiului Testament, termenii sunt mult mai limpezi și mai fermi, iar sensul lor de o claritate incontestabilă. Altfel, în Matei 26, 17-19 este menționată „cea dintâi zi a Azimilor”, când „ucenicii lui Iisus L-au întrebat: Unde voiești să-Ți pregătim să mănânci Paștile? (v. 17); tot așa și răspunsul lui Iisus: „Mergeți în cetate, la cutare și spuneți-i: Învățătorul zice: Timpul meu este aproape; la tine vreau să fac Paștile cu ucenicii Mei” (vv.18 și 19). În Matei 27, 15 ni se spune: „Iar la sărbătoarea Paștilor, dregătorul avea obiceiul să elibereze mulțimii un vinovat pe care voiau ei” (cf. și Marcu 15, 6; Luca 23, 17; Ioan 18, 39). În Marcu 14, 1 citim: „Și după două zile erau Paștile și Azimile”, iar în Marcu 14, 12-16 ni se relatează: „în ziua cea dintâi a Azimelor, când jertfeau mielul de Paști, ucenicii Lui L-au întrebat: Unde voiești… ca să mănânci Paștile?… și le-a zis: Mergeți în cetate și vă va întâmpina un om, ducând un vas de lut cu apă… și unde va intra, spuneți stăpânului casei: Unde este odaia de oaspeți, în care să mănânc Paștile împreună cu ucenicii Mei?… și au găsit așa precum le-a spus și au pregătit Paștile”.

În Luca 22, 1 avem un enunț: „Și se apropia praznicul Azimelor, care se cheamă Paști”, iar în Luca 22, 7 se confirmă că, a sosit ziua Azimelor, în care trebuie să se jertfească mielul de Paști”; drept pentru care, în Luca 22, 11-13, se stabilește locul pregătirii Paștilor, astfel încât, în Luca 22, 15-16, Mântuitorul va da glas unei dorințe a Lui pe care o nutrea mai demult: „Mult am dorit să mănânc cu voi acest Paști, mai înainte de patima mea. Căci zic vouă că de acum nu voi mai mânca din acestea până când se vor împlini în împărăția lui Dumnezeu”.

În Evanghelia a IV-a datele referitoare la „Paști” sunt și mai precise și mai concrete și mai explicite.

Astfel, în cele trei sărbători ale „Paștilor Iudeilor”, pe care le pomenește cu titlu de repere cronologice, această Evanghelie: „Și erau aproape Paștile Iudeilor și Iisus S-a urcat la Ierusalim” (urmează acum prima alungare a vânzătorilor de animale și a zarafilor din curtea templului).

Urmarea acestei acțiuni n-a întârziat să se producă: „Iar când eram în Ierusalim, la praznicul Paștilor (același din 2, 13) mulți au crezut în numele Lui, văzând minunile pe care le făcea” (Ioan 2, 23). În Ioan 6, 4, contextul săvârșirii minunii înmulțirii celor cinci pâini și doi pești din Betsaida-Iulia, al saturării celor peste cinci mii de oameni și mai ales, al celei mai ample cuvântări a Mântuitorului Iisus Hristos despre Sfânta Euharistie (Ioan 6, 26-58), este un context eminamente pascal: „Și era aproape Paștile, praznicul Iudeilor”. Tot așa, una dintre cele mai eclatante dovezi ale atotputerniciei și dumnezeirii lui Iisus, minunea învierii din morți a lui Lazăr din Betania, s-a săvârșit „aproape de Paștile Iudeilor” ultimul paști petrecut de Iisus în Ierusalim” (Ioan 11, 55) – iar ungerea Domnului „cu mir de nard curat, de mult preț” (Ioan 12, 3), ca ultim act pregătitor „pentru ziua îngropării Lui” (Ioan 12, 7), a avut loc tot în Betania „cu șase zile înainte de acest Paști” (Ioan 12, 1). Evenimentele din săptămâna Sfintelor Patimi sunt puse de autorul Evangheliei a IV-a într-un dramatic context concentric, din ce în ce mai apropiat de acest praznic iudaic al ultimelor Paști din viața pământească a Domnului Hristos: „Iar înainte de praznicul Paștilor, știind Iisus că a sosit ceasul Lui, ca să Se mute din lumea aceasta la Tatăl, a arătat că iubind pe ai Săi care sunt în lume, până la sfârșit i-a iubit”.

Într-o atmosferă de crescândă amplificare dramatică, în Evanghelia a IV-a, începutul „Drumului Crucii” este cu precizie menționat: „Și era vinerea Paștilor, ca la al șaselea ceas…” (Ioan 19, 14).

Tot într-un context pascal (Fapte 12, 1-2) și tot într-o dramatică atmosferă de tensiune produsă în viața Bisericii primare de persecuția declanșată de regele Irod Agripa I, nepotul lui Irod cel Mare, a fost „ucis cu sabia Iacov, fratele lui Ioan” unul dintre Apostolii de „intimitate” ai Domnului (Petru, Iacov și Ioan), după care, „văzând că este pe placul Iudeilor, a mai luat și pe Petru (și erau zilele Azimelor), pe care și prinzându-l l-a băgat în temniță, dându-l la patru străji de câte patru ostași, ca să-l păzească, vrând să-l scoată la popor după Paști” (Faptele Apostolilor 12, 3-4). Întrucât Biserica veacului apostolic și-a centrat întreaga viață cultică pe conținutul „Jertfei vii” a lui Hristos, pentru Sfinții Apostoli, precum și pentru toți fiii de atunci ai Bisericii, ideea de a muri pentru Hristos și Evanghelie (cf. Marcu 8, 35 și loc. par.), era însăși rațiunea de a exista a creștinismului, potrivit și argumentului paulin din I Corinteni 5, 7: „căci (și) Paștile nostru, Histros, S-a jertfit pentru noi”.

Despre sărbătorirea Paștilor în Biserica veacului apostolic

…găsim informații în cele mai vechi scrieri ale creștinismului (Constituțiile Apostolice, V, 17-19; VIII, 33; Canoanele Apostolilor; Canonul I – Antiohia, menționate la pr. prof. Dr. Ene Braniște, Liturgica generală (cu noțiuni de artă bisericească), Editura I.B.M.B.O.R., 1985, p. 214). Potrivit acestor mărturii, denumirea de Paști, la început era atribuită de către primii creștini comemorării anuale a Cinei cele de taină, celebrată în Joia Patimilor, seara, printr-o masă rituala care imită Cina lui Iisus și Sfânta Euharistie (ibidem).

Așa cum la evrei, denumirea de Paști s-a extins, în timp, la întreaga perioadă a Azimelor (14-21 Nisan), tot așa și primii creștini au trecut, treptat, de la comemorarea Sfintei Cine, la aceea a morții și mai ales a Învierii Domnului. Comemorarea în paralel a Cinei și a Învierii în Biserica primară, cu același titlu de Paști, constituia o anticipare a ceea ce în literatura teologică de mai târziu, se va numi „Paștile Crucii” (adică sărbătoarea Sfintelor Patimi) și „Paștile Învierii” (comemorarea Învierii Domnului). Deci prin Paști, creștinii Bisericii primare, ca și cei din veacurile imediat următoare, înțelegeau atât sărbătoarea Învierii domnului cât și a Cinei celei de taină, precum și a Sfintelor Patimi, iar uneori numai comemorarea acestora (cf. Sfântul Ioan Gură de Aur, Cuvântarea I la Rusalii, la pr. dr. D. Fecioru, Cuvântări la praznice împărătești, p. 247). De aceea, săptămână numită de noi, cei de astăzi, „Săptămână Sfintelor Patimi”, sau „Săptămâna Mare”, la ei se numea „Săptămână Paștilor” sau „Zilele Paștilor” (Constituțiile Apostolice, V, 13, 18, în vol. Scrierile Părinților Apostolici, I, II, pp. 129, 147).

Cu timpul, însă noțiunea de Paști s-a clarificat și s-a restrâns numai la Sărbătoarea Învierii Domnului, pe care noi, cei ce-i suntem astăzi nevrednici beneficiari, nici măcar nu ne străduim să-i reținem și să-i rostim corect denumirea biblică (de Paști), ci o risipim în tot felul de exprimări neautentice, neserioase și chiar eretice, cum ar fi: „Paște”; „de Paște”; „la Paște”; „Paște fericit!”, etc., toate ilustrând o regretabilă carență de cultură creștină, sau cum am mai zis la început, un grav păcat cu neștiință.

Dar de acum gata! S-a încheiat cu neștiință, cu bâjbâiala și cu incertitudinea, bine știind că noi nu prăznuim „Paștele”, ci „Sfintele Paști” și că e incorect să ne felicităm cu „Paște fericit!” sau chiar cu „Paști fericite!”, pentru că atât Paștile cât și Crăciunul sau alte sărbători, sunt zile pline de sfințenie și de fericire prin însăși natura lor, așadar, dorința noastră trebuie să se refere la noi înșine și la faptul că noi, viața noastră și familia noastră trebuie să dorim a fi fericiți de Sfintele Paști, de Crăciun, de Anul Nou, sau de alte sărbători! Cine are urechi de auzit…

Autor: Protopop dr. Ioan BUDE

Publicat de romaniabreakingnews.ro

Sfinte_Pasti_binecuvantate_cu_multa_lumina_romaniabreakingnews_ro

,

Donald_Trump_Conexiuni_cu_Rusia

Primul discurs important de politică externă scoate în evidență conexiunile lui Donald Trump cu Rusia. Echipa sa de strategi începe să adune o serie de personalități care au legături cu Moscova și cu fostul regim pro-rus de la Kiev.

Acest discrus ținut de Donald Trump sub egida think tank-ului Center for National Interest, a scos la iveală conexiunile lui Trump cu Rusia. Practic, echipa sa de strategi sunt în legătură cu personalități ce au legături cu Moscova și chiar cu fostul regim pro-rus de la Kiev al lui Ianukovici.

Think tank-ul Center for National Interest a activat inițial sub denumirea Nixon Center și promovează o politică externă „realistă” prin care se dorește limitarea ambițiilor americane din perioada președinției lui George W. Bush.

Interesantă este prezența lui Zalmay Khalilzad, cel care avorbit în deschiderea cuvântării lui Trump despre politica externă, este cel mai important demnitar de religie musulmană din administrația George W. Bush, fost ambasador la ONU, în Afganistan și în Irak. Presa americană a fost surprinsă de această alegere a lui Trump, atât timp cât candidatul la prezidențiale este cunoscut pentru remarcile sale ostile la adresa musulmanilor.

Însă elementul cel mai important al acestui eveniment nu a fost Khalilzad, ci prezența ambasadorului Rusiei în SUA și a noului manager de campanie al lui Trump – Paul Manafort.

Cine este Paul Manafort ?

Manafort a fost consilierul fostului președinte ucrainean Viktor Ianukovici, iar presa a scris deseori că a legat o relație foarte strânsă cu fostul lider pro-rus de la Kiev. Manafort a primit sume importante pentru a curăța imaginea negativă a lui Ianukovici în timpul campaniei electorale de la finalul anului 2009, când a avut-o contracandidată pe Iulia Timoșenko, și ea consiliată de o echipă americană. De asemenea, conform Financial Times, Manafort a făcut lobby și pentru oligarhul Rinat Akhmetov, care căuta oportunități de business în lumea vestică. Conform presei internaționale, Manafort nu a dorit să răspundă întrebărilor ziariștilor americani, legat de perioada când a lucrat pentru Ianukovici.

Manafort a adus în echipa de consilieri ai lui Trump un alt personaj care are legături cu Rusia. Este vorba de Richard Burt, fost fost ambasador în Germania în timpul președintelui Ronald Reagan. Burt face parte acum din conducerea băncii ruse Alfa Bank. Burt este o voce critică la adresa NATO susținând, așa cum face și Donald Trump, că Alianța și-a pierdut din relevanță.

Un alt lucru remarcat de presa americană este că atât Nixon Center, cât și publicația sa, National Interest, sunt unele dintre instituțiile de la Washington care abordează o linie foarte puțin critică la adresa Kremlinului.

Directorul National Interest Center, Dmitri Simes, s-a născut la Moscova. A fost consilier al președintelui Richard Nixon și apoi s-a folosit de conexiunile sale la Kremlin pentru a ajunge unul dintre cei mai buni cunoscători ai politicii ruse de la Washington. Timp de ani de zile, Center for National Interest a avut parteneriate cu Institutul pentru Democrație și Cooperare din New York (institut finanțat de guvernul rus și al cărui președinte, Adranik Migranyan, a fost numit direct de catre ministrul rus de Externe Serghei Lavrov, după cum au arătat documentele WikiLeaks).

În 2014, Center for National Interest și Institutul pentru Democrație și Cooperare au organizat o conferință de presă în care au susținut poziția Rusiei în ce privește Ucraina.

Un alt element este prezența lui Dmitri Simes la Clubul de Discuții Valdai, în 2013, alături de Vladimir Putin. A fost momentul când Putin a spus despre Simes că este „colegul și prietenul lui american”, iar Simes a spus că „sprijină întru totul poziția fermă a lui Putin în Siria”.

Center for National Interest din SUA a publicat nu de puține ori articole în care Migranyan (directorul institutului partener din New York) îi făcea apologia președintelui rus, „un lider curajos și vizionar”. În conducerea Centrului a fost invitat și Alexei Pușkov, președintele comisiei de politică Externă din Duma de Stat de la Moscova. Multe din articolele publicate de Center for National Interest susțin că revolta de la Kiev împotriva regimului Ianukovici a fost ilegitimă și este catalogată ca o lovitură de stat.

romaniabreakingnews.ro

,

Vineri 29 april. Germania / Cancelarul Angela Merkel a declarat că ia în considerare posibilitatea de participare cu trupe la prezența a NATO în statele din flancul estic al Alianței, prezentă rol de descurajare a intențiilor agresive ale Rusiei, relatează agențiile AFP și EFE, citate de romaniabreakingnews.ro

Cancelarul german Angela Merkel

Șefa guvernului de la Berlin a făcut această declarație în cadrul unei conferințe de presă desfășurată la Berlin după întrevederea cu premierul leton, Maris Kucinskis.

Spiegel Online, a publicat joi 28 aprilie un articol în care se arată că în timpul mini-summitului desfășurat luni la Hanovra, cu participarea cancelarului Angela Merkel, alături de președinții francez – Francois Hollande, american – Barack Obama, premierii,  britanic – David Cameron și italian -Matteo Renzi, șefa guvernului de la Berlin a acceptat în spatele ușilor închise o contribuție militară a Germaniei la constituirea unităților NATO din flancul Estic.

Menționăm că Polonia și statele baltice au cerut în mod repetat o prezentă militară permanentă a NATO în țările lor, dar, până în prezent  Alianța și-a arătat angajamentul față de aceste state doar printr-o prezență a unor trupe prin rotație, invocând Actul Fondator NATO-Rusia.

La sfârșitul lunii martie Pentagonul a anunțat că, din februarie 2017, Statele Unite vor avea o brigadă de blindate desfășurată în Europa de Est. Brigada va fi alcătuită din 4.200 de soldați, tancuri și vehicule blindate, a căror prezență vă fi stabilită prin rotație dar cu un caracter permanent. În caz de conflict, această brigadă ar putea forma o divizie completă împreună cu celelalte două brigăzi americane dislocate permanent în Europa.

Oficialii NATO au declarata că o decizie privind viitoarea prezentă a NATO în statele flancului estic, inclusiv în România, va fi luată la summitul NATO, care va avea loc pe 8 și 9 iulie la Varșovia.

romaniabreakingnews.ro

,

Eminescu_despre_Rusia_in_ziarul_Timpul_din_1878

…În zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în războaie ceea ce-i lipsește în chiar sufletul lui; sub nici o zonă din lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat sau mai bine zicînd ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multe generații dedate la lucru.

(…) Se poate ca Rusiei să i se întîmple soarta pe care ne-o pregătește nouă.

(…) Astfel misiunea istorică de care se face atîta vorbă nu-i o misiune care-și are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac și mănuși, a unui deșert care, de-ar stăpîni pămîntul, tot nu s-ar umple.

Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o. Pot să treacă și Dunărea și Carpații și Adrianopol, să ia Roma veche, precum amenință pe cea nouă, pot să presure Europa întreagă cu cenușă și cadavre, nu se va naște din milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Bethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor asemenea spirite de adîncă înțelepciune și de un adînc sentiment pentru bunurile ce înnobilează omenirea este cauza acelui gol sufletesc care-și caută compensație în glorii sîngeroase și în cuceriri.

Articol apărut în TIMPUL pe 7 Aprilie 1878, cu titlul «Tendențe de cucerire» – fragmente  / Autor:Mihai Eminescu

Tendințe de cucerire

Tendințe de cucerire de Mihai Eminescu  / Din Timpul – 1878 (articolul întreg preluat din  wikisource.org )

Situația persistă a rămînea nehotărîtă, cu toate acestea noi credem că limba cumpenei înclină spre război. Într-adevăr, dacă Rusia ar face concesiunile cerute de Anglia, dacă ar supune deliberării Europei Tratatul de la San-Stefano în întregul lui, ea ar renunța la foloasele materiale în a cărora prevedere a declarat război. Căci cine va mai lua acum la serios declarațiile diplomatice făcute înaintea trecerii Prutului ? Erau declarații îmbunătoare, de care noi credem că nimeni n-a fost înșelat decît acel ce au voit să fie.

Aceasta o spunem despre guverne, nu despre popoare. Guvernele au fost în stare să cunoască foarte bine politica rusească și țintele ce ea le urmărește de-o sută și mai bine de ani.

Răsărită din rase mongolice, de natura lor cuceritoare, așezate pe stepe întinse a căror mon[o]-tonie are înrîurire asupra inteligenței omenești, lipsind-o de mlădioșie și dîndu-i instincte fanatice pentru idei de-o vagă măreție, Rusia e în mod egal muma mîndriei și a lipsei de cultură, a fanatismului și a despotiei. Frumosul e înlocuit prin măreț, precum colinele undoiate și munții cu dumbrăvi a țărilor apusene sînt acolo înlocuite prin șesuri fără de capăt. În tendențele de cucerire, în așa-numitele misiuni istorice cari-și caută marginile naturale nu e nimic dedesupt decît pur și simplu neștiința și gustul de spoliare.
În zadar caută un popor în întinderi teritoriale, în cuceriri, în războaie ceea ce-i lipsește în chiar sufletul lui; sub nici o zonă din lume nu va găsi ceea ce Dumnezeu i-a refuzat sau mai bine zicînd ceea ce Dumnezeu a voit ca să fie rezultatul muncii a multe generații dedate la lucru.

Căci stă oare destoinicia unei nații în vrun raport cu întinderea teritoriului pe care ea-l ocupă?

Mica Veneție era odată o putere mare europeană prin cultura ei intensivă, prin arte, prin industrie, prin judecata sănătoasă a aristocrației ei. Dar toate aceste condiții de mărire erau cîștigate prin muncă îndelungată, deprinderea și priceperea se moștenea apoi din neam în neam, încît chiar astăzi ciceronii venețieni au păstrat mai mult gust în judecarea tablourilor decum au mulți profesori de estetică.
Un rol analog l-a avut Olanda în istorie, și astăzi încă sînt state mici care se bucură de o înflorire estraordinară; pe un pămînt de mică întindere se află mai multe averi decît în Rusia întreagă. Astfel sîntem aproape siguri că în cumpăna economică Rusia, cîtu-i de mare, trage mai ușor decît mica Belgie.
De aceea ni se pare că din nefericire rușii sînt sub dominarea unui desert sufletesc, a unui urît care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au înlăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împlea prin muncă și cultură, îl sumuță contra Europei, pe care o numesc îmbătrînită și enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominație rusească.
Europa le pare astăzi în starea în care era Bizanțul la aparițiunea un[ui] neam asemenea mongolic, a turcilor.
În locul civilizației grece înflorit-au în Bizanț o cultură turcească? Deloc. Tocmai așa nu va înflori o cultură moscovită pe pămînturile supuse rușilor, pentru că lipsește rădăcina subiectivă a unei asemenea culturi. În Rusia chiar miezul culturii e în Ingermanland și în cele trei provinții baltice, în mînele și capetele a poate două sute de mii de oameni de origine germană, pe cînd populațiile străvechi a acelor provinții, leții, livii, crevinii și cum [î]i mai cheamă, nu se vor fi aflînd cu mult mai sus decum îi va fi găsit episcopul Albrecht la a[nul] 1200.
Astfel misiunea istorică de care se face atîta vorbă nu-i o misiune care-și are originea în afară, ea e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac și mănuși, a unui deșert care, de-ar stăpîni pămîntul, tot nu s-ar umple.
Cerul deasupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o.
Pot să treacă și Dunărea și Carpații și Adrianopol, să ia Roma veche, precum amenință pe cea nouă, pot să presure Europa întreagă cu cenușă și cadavre, nu se va naște din milioanele de oameni nici un Rafael, nici un Bethoven, nici un Kant, ba tocmai lipsa unor asemenea spirite de adîncă înțelepciune și de un adînc sentiment pentru bunurile ce înnobilează omenirea este cauza acelui gol sufletesc care-și caută compensație în glorii sîngeroase și în cuceriri.
De mult, dar mai cu seamă de o sută cincizeci de ani încoace, ținta cuceririlor rusești sînt țările răsăritene ale Europei. Nu mai vorbim despre cuvîntul d-lui Aksalvof, care vede întinzîndu-se panslavismul în miezul Europei, în țările coroanei habsburgice pînă la Marea Adriatică. C-un cuvînt în loc de-a desfășura activitatea înlăuntru, ochii vecinului nostru sînt pironiți cu flămîngiune asupra Apusului, cercurile culte umplu golul sufletesc cu fantasmagoria unui imperiu care ar ajunge de la Sibir pînă sub zidurile Veneției și apoi mai departe… tot mai departe.
Și această misiune tainică o împlinesc apoi diplomații și baionetele. Existe testamentul lui Petru cel Mare sau nu existe, el există în capetele a mii de oameni visători cari dau tonul în Rusia.
Războiul a fost declarat Porții pentru a elibera pe creștini – în formă în fond însă pentru a cuceri întreg Imperiul otoman într-un mod care să poată fi înghițit, mai de voie, mai de nevoie, de Europa. După Turcia urmează Imperiul habsburgic, după dînsul cine mai știe cine. Scopul fictiv al războiului și scopul adevărat sînt diametral opuse.
Astfel se dăruie un regat splendid celui mai neînsemnat popor din Peninsula Balcanică, bulgarilor.
Se stabilește în Tratatul de la San-Stefano independența României și c-un rînd după aceea se stabilește c-un al treilea, fără de noi, dreptul de a-și trece trupele prin țara noastră, de a o ocupa cu alte cuvinte doi ani de zile. Doi ani – văzînd și făcînd s-ar preface apoi în zece în o sută, pentru ca splendidul regat bulgar e plăsmuit așa de frumos pentru ca să rămîie proprietatea ohavnică rusească.
Se stabilește principiul ca Basarabia să fie cedată prin liberă învoială, ceea ce presupune că sîntem în drept de a o ceda sau de a n-o ceda. Ne hotărîm de a n-o ceda și Rusia a ocupat-o astăzi pe deplin.
În fine, susțiind dreptul nostru, vedem ivindu-se colții prieteșugului. Bucureștii sînt împresurați de trupe, în Vlașca cazacii își bat joc de populație dînd oamenii afară din case, trenurile noastre cu munițiuni sînt oprite în drum, c-un cuvînt Rusia a început a întrebuința mijloacele ci civilizatrice pentru a ne intimida.
Nu deprindem frica și pace bună.
Teamă ne e numai ca Imperiul habsburgic să nu cadă la învoială cu Rusia, căci despre Anglia nu e vorbă. Ea este în stare a ținea război pînă ce Rusia-și va fi zvîrlit în vînt cea din urmă rublă metalică.
Dar contele Andrassy a făcut propuneri de împărțeală și aceste propuneri prefac înțelegerea în complicitate și complicitatea cu Rusia e tot[dea]una fatală.
N-avem nevoie a pomeni exemplul nostru. Oamenii fără simț istoric, liberalii consmopoliți c-un foarte incolor sentiment de patrie s-au dat în apele Rusiei și a declarat un război care ne-a costat mii de suflete viteze, zeci de milioane și poate o provincie.
Zicem poate, pentru că Europa e interesată ca și noi ÎN cestiune. Se poate ca Rusiei să i se întîmple soarta pe care ne-o pregătește nouă.
Guvernul a ales o politică pe care o aprobăm ca directivă, deși-l găsim foarte inept pentru a o executa. Guvernul liberal a intrat în ițele Rusiei și e prea angajat, încît vecinii se găsesc în drept de a se rosti nediplomatic față de cei ce reprezintă țara, coroana ei și pe augustul purtător. Aducem aminte convorbirile dintre principele Gorciacof și generalul Ioan Ghica, care convorbiri aveau un aer deja neînmănușat.
Nu mai vorbim de altele și mai rele, dar destul că, în momentul în care Gorciacof se răstește, cazacul pradă în Vlașca. Răstirile diplomatului se traduc în acte de brutalitate cînd ajung în rîndurile din urmă.
Deși nu s-a născut încă rusul care să fie în stare a ne insufla frică, grijă tot ne inspiră, ba putem zice siguranța că ne așteaptă vremi grele. Despre biruința cauzei drepte nu ne îndoim, precum nu ne îndoim că, oricare ar fi curentul ce se mișcă în contra civilizatiei, el trebuie să fie nimicit cu vremea. Dar acea vreme e adesea foarte departe.
Deviza noastră este : a nu spera nimic și a nu ne teme de nimic. Nesperînd nimic, n-avem nevoie de a ne mai încrede în alții precum ne-am încrezut, ci numai în noi înșine și în aceia care sînt nevoiți să ție cu noi; netemîndu-ne de nimic, n-avem nevoie de a implora, generozitatea în locuri unde ea e plantă exotică.
,

Șeful Administrației Regionale de Stat Transcarpatia, Ghennadi Moskal (foto), susține că regiunea pe care o conduce a fost complet desovietizată și decomunizată, autoritățile punând astfel în aplicare noile legi privind desovietizarea Ucrainei și condamnarea comunismului și a nazismului și interzicerea propagandei și a simbolurilor celor două regimuri – transmite agenția Rador prin TOCpress citat de romaniabreakingnews.ro

„Transcarpatia, în cele din urmă, a fost decomunizată. Toate statuile lui Lenin, Dzerjinsk sau Kirov au fost aruncate la coșul de gunoi al istoriei” – a scris guvernatorul pe Facebook, subliniind că acest proces nu a însemnat doar redenumirea unor străzi sovietice în onoarea lui John Lennon sau Andy Warhol, ci desovietizarea completă a regiunii.

„Transcarpatia a devenit singura regiune din Ucraina unde străzile desovietizate au fost redenumite în memoria tuturor eroilor care au murit în Donbas” – a adăugat guvernatorul regiunii.

TOCpress informează că, anterior, guvernatorul regiunii Transcarpatia a dispus ca străzile cu denumiri sovietice din mai multe localități aflate în cadrul regiunii să fie redenumite, aplicând astfel noile legi privind desovietizarea Ucrainei. În urma unui decret al guvernatorului, în localitatea românească Biserica Albă, de exemplu, următoarele străzi au fost redenumite astfel:

Strada Lenin – Strada Maramureș
Strada Kolhozna – Strada George Coșbuc
Strada Komsomolului – Strada Nichita Stănescu
Strada Kotovsk – Strada George Enescu
Strada Lazo – Strada Volodimir Ivasiuk (născut la Cozmeni, în regiunea Cernăuți, Volodimir Ivasiuk a fost un poet, compozitor și cântăreț ucrainean, considerat unul dintre fondatorii muzicii pop din Ucraina).

Redacția România Breaking News – amintește că în regiunea Transcarpatia, parte a Maramureșului Istoric trăiește o importantă comunitate de români.

Publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Caravana Limbii Romane în Timoc

O amplă campania de informare a populației românești/vlahe pe tema necesității păstrării și promovării limbii și identității culturale românești, dar și a drepturilor pe care le au minoritățile naționale într-un stat european a cuprins 34 de localități cu populație majoritar românească din Timoc, Serbia informează Institutul Eudoxiu Hurmuzachi. De această campanie benefiaciază conform comunicatului IEH, peste 1000 de părinți și elevi etnici români/vlahi din vestul Serbiei, județele/comunele Bolievac, Bor, Zajecar, Cupria, Svilajnac, Svilajnac,  Golubac, Zagubica, Majdanpek, Negotin, Veliko Gradiste si  Kladovo. Acțiunile organizate de către Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni în parteneriat cu Asociația pentru Cultura românilor/vlahilor “Ariadnae Filum” au constat în dezbateri și mesele rotunde.

Acțiunile fac parte din proiectul “Caravana Limbii Române în Timoc” derulat de către Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni în perioada 7 martie-24 aprilie 2016.

Obiectivul general al proiectului îl reprezintă conștientizarea importanței cunoașterii limbii materne de către tânăra generație de români/vlahi din Serbia de Răsărit, precum și însușirea  valorilor patrimoniului istoric și cultural, pentru asigurarea continuității tradițiilor moștenite și pentru  menținerea identității naționale.

Proiectul dezvoltat de IEH se înscrie în contextul actual european, care pune accent pe asigurarea continuității informațiilor și cunoștințelor dobândite și perpetuarea acestora, contribuind astfel la creșterea capacității de informare, de a trăi și de a munci într-un spațiu multicultural.

romaniabreakingnews.ro

,

Iradeaua_sultanului_Abdul_Hamid_al_II_lea_de_recunoastere_a_nationalitatii_romane_pentru_aromanii_din_Balcani_romaniabreakingnews.ro

O conferință, un spectacol de muzică și dans al românilor din Balcani, aromâni și meglenoromâni, dar și o expoziție de fotografie și port popular sunt acțiunile care au loc în data de 9 mai 2016 în cadrul proiectului derulat de către Institutul „Eudoxiu Hurmuzachi” pentru românii de pretutindeni în parteneriat cu Societatea de Cultură Macedo-Română și Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”. Evenimentele marchează 111 ani de la Iradeaua Imperială Otomană de recunoaștere a românilor (aromânilor și meglenoromânilor) din Imperiul Otoman se arată într-un comunicat al Institutului Eudoxiu Hurmuzachi ciatat de romaniabreakingnews.ro

Ziua Românilor din Balcani

Conferința „Ziua Românilor din Balcani: aromânii și meglenoromânii. 111 de la recunoașterea drepturilor naționale” va avea loc la ora 11,00, în Aula Bibliotecii Academiei Române, iar spectacolul de muzică și dans aromân și meglenoromân, precedat de expoziția de fotografie și costume populare din patrimoniul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” “Meglenoromânii și Aromânii. Ieri și azi”, la ora 18,00, în Sala Pictura a Teatrului Național București.

„Ziua Românilor din Balcani: aromânii și meglenoromânii. 111 ani de la recunoașterea drepturilor naționale” este un proiect dedicat celui mai important și semnificativ eveniment din istoria contemporană a românilor din Balcani, în desfășurarea lui implicându-se atât instituții ale statului român, ong-uri, tinere talente autohtone, dar și artiști ce provin din comunitatea aromână și meglenoromână din Dobrogea, acțiunea având ca scop menținerea unității de Neam și marcarea evenimentelor importante din istoria poporului român, prin intermediul activităților științifice și culturale.

Proiectul are drept scop marcarea și readucerea în memoria contemporanilor, a dimensiunii istorice excepționale pe care a cunoscut-o poporul român de-a lungul timpului, cât și acumularea de noi cunoștințe din domeniul istoriei, culturii și civilizației dezvoltate în comunitățile românești autohtone din vecinătatea României și Balcani, sărbătorirea Zilei Naționale a Românilor (aromânilor și meglenoromânilor) din Balcani fiind o datorie din partea statului român.

Cele două evenimente vor fi transmise live pe www.privesc.eu, pe site-ul IEH , www.ieh.ro , dar și pe site-urile partenerilor proiectului se mai arată în comunicat.

Vlad Cubreacov despre recunoașterea Otomană a naționalităii românești și momentele de inamiciție ale statului Grec, dar și a ierarhiei Patriarhiei de la Constantinopol

Semnătura filigranată, în alfabet arab și încununată cu flori, a sultanului Abdul Hamid al II-lea care a emis, la 9 mai 1905, la cererea României, Iradeaua de recunoaștere ca naționalitate a românilor din Imperiul Otoman (meglenoromâni și aromâni) și de egalare a lor în drepturi și privilegii cu celelalte naționalități.(foto jos)

Iradeaua_sultanului_Abdul_Hamid_al_II_lea_de_recunoastere_a_nationalitatii_romane_pentru_aromanii_din_Balcani

Iradeaua_sultanului_Abdul_Hamid_al_II_lea_de_recunoastere_a_nationalitatii_romane_pentru_aromanii_din_Balcani

Semnarea Iradelei a reprezentat un mare succes diplomatic al României în favoarea minorităților sale înrudite meglenoromână și aromână. Demersurile românești pentru obținerea Iradelei au durat mai bine de patru ani de zile și s-au datorat în special lui Alexandru Emanoil Lahovary (1855-1950), Trimis Extraordinar și Ministru Plenipotențiar al României la Constantinopol, și colaboratorului acestuia, Gheorghe Derussi (1870 – 1931), care avea să ajungă ministru al Afacerilor Externe al României (17 decembrie 1921 – 10 ianuarie 1922) în guvernul Take Ionescu. Pentru succesul obținut la Constantinopol în favoarea conaționalilor români din Balcani, Alexandru Em. Lahovary și Gheorghe Derussi au fost decorați de Regele Carol I cu ordinul ”Steaua României” în grad de Comandor.

Iradeaua obținută de România avea, între altele, și menirea de a pune capăt nelegiuirilor, violențelor, jafurilor, terorii, omorurilor și asasinatelor (peste 400) împotriva românilor macedoneni dezlănțuite sălbatic de bandele de antarți greci organizate și finanțate de guvernul de la Atena și binecuvântate de ierarhia Patriarhiei de Constantinopol.

Urmare a acestei decizii imperiale, prin care românii balcanici obțineau dreptul la autoconducere locală, serviciu religios și școală în limba maternă, Patriarhia de Constantinopol a protestat, iar guvernul de la Atena a rupt, în aceeași zi (9 mai 1905), relațiile diplomatice cu România.

Guvernul Greciei mai rupsese relațiile diplomatice cu România și între 1892 și 1896, din cauza unor pretenții asupra moștenirii din România a aromânului Evanghelie Zappa.

Reluarea relațiilor diplomatice româno-grecești a avut loc abia după 6 ani, în 1911.

Vlad Cubreacov: emisiuni de timbre în Republica Moldova cu tematică dedicată aromânilor

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1280180795346390&set=ms.c.eJwzNLIwMLQwMLc0NTYxM7Y00DMECpgYWpqaGVpaWAJlAHHCBrk~-.bps.a.1247998471897956.1073741852.100000634445514&type=3&theater

https://www.facebook.com/photo.php?fbid=1281681051863031&set=a.1247998471897956.1073741852.100000634445514&type=3&theater

Redacția România Breaking News – RBN Press, reamintește că pe 8 mai 2013 Camera Deputaților a votat cu o majoritate zdrobitoare proiectul de lege privind sprijinul acordat românilor de pretutindeni – etnonimele de vlahi, aromâni, istroromâni, moldoveni etc. denumesc pe cea de român. „Din acest moment oricine își spune moldovean, aromân, vlah, voloh, istroromân, meglenoromân, fârșerot, etc. este recunoscut ca român ce aparține de statul român.” Pentru mai mult citește integral aici: ACT DE SUPERBĂ SOLIDARITATE NAȚIONALĂ ÎN CAMERA DEPUTAȚILOR – De azi, armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, daco-români, fărșeroți, herțeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, maramureșeni, megleniți, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi,vlasi, volohi, macedo-armânji sunt ROMÂNI !

romaniabreakingnews.ro

Redacția RBN Press vă recomandă:

Asemeni eroilor de la Termopile, dar necunoscut românilor. Povestea românului Pitu Guli, eroul omagiat în imnul de Stat al Macedoniei

,

Cavaleria_Americana_la_Chisinau

Premieră istorică în Republica Moldova: trupele Regimentului 2 Cavalerie al SUA vor veni, pe 2 mai, de la Iași spre Batalionul de Geniu de la Negrești, după care se vor îndrepta spre Brigada I de Infanterie Motorizată de la Bălți, urmând ca la 9 mai tehnica Regimentului american să fie expusă în Piața Marii Adunări Naționale informează deschide.md si evzmd.md citați de romaniabreakingnews.ro

Brigada 15 Mecanizată „Podu Înalt” îi va găzdui pe militarii Regimentului 2 Cavalerie al SUA, în perioada 25 aprilie – 02 mai 2016, împreună cu care vor executa exerciții demonstrative. Militarii din Brigada 15 Mecanizată „Podu Înalt” și din Regimentul 2 Cavalerie intenționează să prezinte câteva elemente de dotare specifică unității americane și ale militarilor ieșeni.

Totodată, în perioada 25 aprilie- 6 iunie 2016, Regimentul 2 Cavalerie al SUA va executa marșul „DRAGOON PIONEER RIDE” în România și în Republica Moldova în vederea participării la exercițiul de instruire în comun cu militari de pe cele două maluri ale Prutului. Acest marș de dislocare va fi urmat în Cincu de un exercițiu militar multinațional denumit „SARMIS-16”, din programul NATO – MTEP (Military Training and Exercise Programme).

Amintim că forțele terestre ale SUA, care sunt dislocate în Europa (USAREUR), își sporesc prezența în Europa de Est, în cadrul Operației „Atlantic Resolve”, prin creșterea numărului activităților de instrucție și al exercițiilor multinaționale. Operația” Atlantic Resolve” are ca scop asigurarea flancului estic al NATO în contextul climatului actual de securitate.

Exercițiul „Dragoon Pioneer Ride” – la care participă militarii Regimentului 2 Cavalerie al SUA –  are loc în perioada 25 aprilie 2016 – 6 iunie 2016. În România, militarii din Brigada 15 Mecanizată „Podu Înalt” și cei din Regimentul 2 Cavalerie le prezintă militarilor ieșeni câteva elemente de dotare specifică ale unității americane. Alături de forțele terestre participă cele aeriene (Baza 95 Aeriană de la Bacău) și navale.

Cei aproximativ 200 de militari americani se vor afla pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 2 mai – 21 mai. Ei vor participa la un exercițiu comun cu militarii moldoveni. Sunt planificate și vizite la mănăstirea Țigănești.

La 9 mai, trupele americane își vor expune tehnica militară în Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău.

Exercițiul Regimentului 2 Cavalerie al SUA are loc în cadrul Operației „Atlantic Resolve”, care are ca scop creșterea numărului activităților de instrucție și al exercițiilor multinaționale. Această acțiune constă în dislocarea unor forțe americane în Europa în vederea reasigurării Aliaților SUA de capacitatea Alianței de a reacționa în situații de criză, a demonstrării eficacității măsurilor de reasigurare adoptate în cadrul Consiliului Nord Atlantic, a asigurării stabilității și securității regionale.

Un alt scop al Operației „Atlantic Resolve” este asigurarea flancului estic al NATO în contextul climatului actual de securitate.

Dragoon Pioneer Ride se va finaliza cu un exercițiu de instruire în comun cu militari de pe cele două maluri ale Prutului.

Aplicațiile militare multinaționale, denumite „SARMIS-16″, din programul NATO – MTEP (Military Training and Exercise Programme), vor avea loc în perioada 20 mai – 6 iunie, acest exercițiu fiind parte a activităților de instrucție cuprinse în cadrul Operației „Atlantic Resolve”.

romaniabreakingnews.ro

,

survol_romanesc_Transnistria

Tiraspolul acuză România de încălcarea spațiului aerian

Tiraspolul acuză Bucureștiul de încălcarea spațiului său aerian, într-o scrisoare trimisă Ambasadorului României în Republica Moldova, Excelența Sa Marius Lazurca, de către așa-zisul ministru de Externe al autoproclamatei republici nistrene.

Potrivit reprezentanților transnistreni, pe parcursul zilei de 17 aprilie un aparat de zbor, care a decolat din Iași, a intrat ilegal de 16 ori în spațiul aerian, fotografiind teritoriul din stânga Nistrului. Cei în cauză susțin că România trebuia să dobândească în acest scop permisiunea autoproclamatei republici, a Comisiei Unificate de Control și a reprezentanților Forțelor de Menținere a Păcii.

Tiraspolul declară că astfel de acțiuni „inamicale” conduc la creșterea tensionarea „relațiilor bilaterale dintre Transnistria și România” și, totodată, au un impact negativ asupra eforturilor internaționale de menținere a stabilității în regiune.

Ca atare, Tiraspolul a cerut României să ia toate măsurile pentru a nu mai admite repetarea unor asemenea situații și a amenințat cu măsuri de prevenție și stopare a trecerii ilegale a frontierei. *

Forțele militare din regiunea separatistă au primit ordin joi ca toate forțele antiaeriene să fie aduse în poziție de luptă și să fie pregătite pentru tragere, potrivit portalul novostipmr.org. „Apărarea anti-aeriană se află în stare de alarmă, iar stațiile de radio monitorizează permanent spațiul aerian. Au fost instalate posturi suplimentare de urmărire vizuală”, declară o sursa pentru portalul citat. Măsura vine după ce separatiștii au reclamat zilele trecute că un avion românesc i-ar fi survolat teritoriul pe care îl controlează în stânga Nistrului.

Deputatul de la Chișinău Veaceslav Untilă a precizat că Tiraspolul ar fi și demersuri pretinse diplomatice către Ambasada României la Chișinău. „De câteva zile administrația de la Tiraspol face mare isterie, pretinzând că spațiul aerian din stânga Nistrului ar fi fost survolat de câteva ori de „o aeronavă militară românească”. Cu această ocazie, dacă e să credem Tiraspolului, a fost trimisă „o notă oficială” ambasadorului român la Chișinău, s-a solicitat convocarea în ședință extraordinară a Comisiei Unificate de Control, iar cireașa de pe tort a constituit-o cererea Tiraspolului adresată Moscovei de a relua zborurile elicopterelor rusești în zona de securitate”, scrie deputatul pe blogul său.

Tiraspolul,cu ochii la cer / Apărarea antiaerienă, în stare de alarmă

După ce, ieri, pretinsele Externe din stânga Nistrului au reclamat un nou caz de survol ilegal al teritoriului din regiune, Apărarea de acolo a ordonat ca toate forțele antiaeriene să fie aduse în poziție de luptă, la linia de tragere, transmite novostipmr.com.

Apărarea antiaeriană se află în regim de alarmă, iar stațiile de radiolocație minitorizează spațiul aerian în regim non-stop. Au fost instalate posturile suplimentare de urmărire vizuală”, citează sursa pe ministerul autoproclamatei republici.

Amintim că pe parcursul a două săptămâni Tiraspolul a anunțat despre încălcarea spațiului său aerian de către România. Conducerea ministerului a declarat că zborurile ilegale au avut loc pe 17 aprilie, când un aparat de zbor, care a decolat din Iași, a intrat ilegal de 16 ori în spațiul său aerian, fotografiind teritoriul din stânga Nistrului și pe data de 27 aprilie.

Ca urmare, Transnistria a solicitat convocarea de urgență a ședinței Comisiei Unificate de Control și a cerut Moscovei să reactiveze escadrila de elicoptere ale forțelor aeriene ruse din regiune, ca parte a operațiunii de menținere a păcii.

Reprezentanții Republicii Moldova la CUC au declarat anterior pentru Deschide.MD că avionul efectuează lucrări ce țin de cadastru și nu reprezintă pericol pentru securitatea din regiune.

Tiraspolul protestează și amenință…dar avionul își vede de treabă

Aeronava din România continuă să-și facă meseria, în pofida agitării de care dă dovadă pretinsa administrație a regiunii transnistrene. Chiar dacă forțele antiaeriene din autoproclamata republică au fost aduse în poziția de luptă, aeronava de model Diamond DA42 Twin Star continuă lucrările cadastrale.

Reprezentanții Comisiei Unificate de Control din partea Tiraspolului au anunțat astăzi că avionul din nou a încălcat spațiul aerian al regiunii.

Amintim că după ce ieri, pretinsele Externe din stânga Nistrului au reclamat un nou caz de survol ilegal al teritoriului din regiune, Apărarea de acolo a ordonat ca toate forțele antiaeriene să fie aduse în poziție de luptă, la linia de tragere.

Publicat de romaniabreakingnews.ro / surse:karadeniz-press.ro, deschide.md

,

Românii volohi din Poroșkovo

Românii volohi din Poroșkovo

Românii volohi din Poroșkovo, localitate din Carpații Păduroși ai Ucrainei (regiunea Transcarpatia), au fost vizitați, recent, de un grup de oameni cu suflet mare, din stânga și din dreapta Tisei, precum și din regiunea Cernăuți.

În ajunul sărbătorilor pascale, pentru comunitatea uitată de români volohi din Poroșkovo a fost organizată o acțiune caritabilă, sub egida Fundației Umanitare „Rozalina” din Sighetu Marmației (președinte Mariana Șuștic), în parteneriat cu Asociația „Pro Bambini” Oradea, Asociația „Rotaract” Sighet (președinte Diana Apopi) și Uniunea Regională a Românilor din Transcarpatia „Dacia”, condusă de Ion Botoș, ajutat de soția Elena, Școala Medie din Apșa de Mijloc, condusă de directoarea Elena Șovac și profesoara Anuța Dan, președinta Euroclubului din localitate.

Cu acest prilej, comunitatea a fost vizitată, pentru prima dată, de către Consulul General al României la Cernăuți, Eleonora Moldovan, și guvernatorul regiunii Transcarpatia, Ghenadi Moskal, însoțiți de consulul român Aurelian Rugină și de primarul comunei Mahala din regiunea Cernăuți, Elena Nandriș.

Despre această acțiune caritabilă și despre situația dramatică prin care trec românii volohi din Poroșkovo citiți într-un reportaj extraordinar realizat de jurnalista cernăuțeană Felicia Nichita-Toma pentru publicația „Zorile Bucovinei”
Publicat de romaniabreakingnews.ro/TOCpress: Volohii din Poroșkovo, vizitați de consulul general al României la Cernăuți și guvernatorul regiunii Transcarpatia

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press