ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home 2015 martie

martie, 2015

,

Greșesc când amenință un stat NATO, declară, chiar de la București, Frank Rose, asistent al secretarului de stat american, referindu-se, printre altele, la declarații amenințătoare ale unor ambasadori ruși. Statele Unite sunt alături de aliații din Europa în fața oricăror amenințări, spun americanii, în timp ce rușii transmit semnale din ce în ce mai dure.

Frank Rose, asistent al secretarului de stat american și fost negociator-șef al programului antirachetă pentru România, transmite un mesaj Rusiei, chiar de la București. După ce, în ultimul timp, declarațiile unor ambasadori ruși la adresa sistemului antirachetă din Europa s-au întețit.

Într-un interviu acrodat Agerpres, ambasadorul rus în România a avertizat că scutul de la Deveselu reprezintă o provocare și o amenințare, întrucât, spune el, crește potențialul militar al unor țări, în detrimentul Federației Ruse.

Frank Rose, asistent al secretarului de stat american: „Cred că ambasadorul rus nu este corect. Programul american de apărare antirachetă este proiectat să contracareze amenințări din Coreea de Nord și din Orientul Mijlociu. Nu este îndreptat împotriva Rusiei. Sistemul nostru nu are capacitatea să submineze sistemul strategic de descurajare al Rusiei, iar ambasadorul greșește!”

Un alt ambasador rus a uimit Occidentul cu o declarație făcută la Copenhaga.

Ambasadorul Rusiei în Danemarca a amenințat recent că orice țară care se va alătura scutului antirachetă din Europa va deveni o țintă. Danezii au anunțat încă de anul trecut că vor participa cu o fregată. România va găzdui elemente ale scutului antirachetă la Deveselu. Astfel că ministrul român de Externe a reacționat imediat și a catalogat drept inadmisibilă amenințarea oficialului rus. Iar comandantul suprem al Forțelor Aliate din Europa a amintit presiunile puternice făcute asupra României și Poloniei, atunci când s-au alăturat acestui program.

Potrivit acordului româno-american, rachetele de la Deveselu vor fi defensive și fără focos nuclear.

Sursa: stiri.tvr.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

Procurorii DNA au făcut percheziții, luni seară, la domiciliul lui Sergiu Lucinschi, fiul fostului președinte al Republicii Moldova Petru Lucinschi, acuzat de trafic de influență și șantaj, au declarat pentru MEDIAFAX surse judiciare.

Sergiu Lucinschi, în vârstă de 50 de ani, este cercetat într-un dosar în care este suspectat de săvârșirea unor infracțiuni de corupție și asimilate celor de corupție, comise în perioada 2014 – martie 2015, potrivit unui comunicat al Direcției Naționale Anticorupție (DNA).

Anchetatorii arată că efectuează cercetări vizându-l pe omul de afaceri și au făcut, luni, o percheziție domiciliară în județul Ilfov în dosarul acestuia.

Surse judiciare au declarat pentru MEDIAFAX că Sergiu Lucinschi, fiul fostului președinte al Republicii Moldova Petru Lucinschi, este implicat într-o cauză de trafic de influență și șantaj instrumentată de procurorii DNA.

El este acuzat că ar fi pretins suma de 4 milioane de euro în perioada decembrie 2014 – martie 2015.

Anchetatorii au făcut percheziții la domiciliul acestuia din Voluntari, județul Ilfov, au mai spus sursele citate.

,

Doi dintre cei mai avizați analiști ai comunismului, Vladimir Tismăneanu și Marius Stan, au publicat la începutul săptămînii trecute, pe platforma contributors.ro, un articol intitulat ”Ispita fascistă a tovarășului Putin”.

Două zile mai tîrziu, ”România Liberă” a preluat textul. Teza articolului este că Putin a devenit un dictator agresiv, îngrozitor de periculos, manipulator și cinic, sprijinindu-și puterea pe minciună și pe corupție. Eu, unul, cred că și pe crimă.  Scopul articolului dlor Tismăneanu și Stan este acela de a avertiza asupra pericolului putinist. Tonul articolului este, desigur, critic și pasional în spiritul unei pledoarii sincere împotriva unei amenințări care îi îngrijorează pe autori. Trei zile după preluarea în ”România Liberă”, ambasadorul rus la București a reacționat polemic și complet nediplomatic împotriva articolului, a publicațiilor care l-au găzduit și a autorilor.

Fondul atacului ambasadorului rus, îngînat și aplaudat exact ca la manualul de propagandă al Partidului Bolșevic de ceva ce se cheamă Camera de Cooperare Economică și Culturală Româno-Rusă, nici nu merită multă atenție.

Natura regimului Putin, pe care dl ambasador îl reprezintă la București, este bine știută peste tot în lumea liberă, iar prețuirea pe care regimul Putin o arată libertății presei este și ea notorie. Reacția ambasadorului rus față de un articol de opinie face parte din potopul de amenințări pe care Moscova le aruncă României în ultima vreme. Aceste amenințări  nu ne lasă să uităm, de parcă am mai putea uita vreodată, ce nenoroc istoric este să te învecinezi cu Rusia.

Dl ambasador își face datoria: ne aduce mereu aminte de cît de ostilă ne e Rusia și, cu fiecare ieșire a sa în presa noastră, ne face să ne felicităm încă o dată că am intrat în NATO, că avem un Parteneriat Strategic cu SUA, că vom amplasa rachete defensive la Deveselu, dar și că V.V.Ponta a pierdut alegerile în 2014. Avem și noi mici momente de noroc menite să mai îmblînzească marele nenoroc de a fi, geografic, aproape de Rusia. Apropos, sper că dl ambasador a raportat acasă că diversiunea de la Vocea Rusiei, din campania electorală, cînd a fost atacat Ponta anume ca să i se ridice popularitatea, a funcționat prost – asta ca să ne dăm seama cum stăm cu ceea ce domnia sa numește ”devotamentul pentru idealurile umaniste și europene” ale românilor. Putem fi, desigur, înfricoșați de forța Rusiei, dar nu prea mai putem fi prostiți de discursul ei.

Totuși, cred că merită să tragem o învățătură din reacția ambasadorului rus. Mai întîi, să examinăm cum ne simțim noi, autorii și cititorii români de presă, cînd vedem cum urechează ambasadorul lui Putin autorii și presa de la noi. Presa noastră, așa cum este ea, cu rele și bune, cu proști și cu deștepți, cu ticăloși și cu oameni de treabă, cu lichele și cu oameni onești, cu acoperiți sau fără, este produsul libertății noastre.

Ideea că ambasadorul rus spune unor structuri de presă de la București ce ar fi bine să publice și ce nu,  ne enervează de-a dreptul dacă mai avem în noi un dram de patriotism. Acuma, gîndiți-vă că nu ambasadorul rus ar fi făcut o asemenea intervenție, ci un alt ambasador, al unei țări mici, îndepărtate și complet inofensive. Nu v-ar mai fi enervat, ci vi s-ar fi părut ridicol, nu? Și, oricum, reacția acestuia nu ar fi schimbat nimic, nu-i așa? Ei bine, asta e învățătura: la fel pare intervenția unui ambasador român pe lîngă o organizație de presă din Vest, să zicem din Marea Britanie, cînd noi, aici, ne opărim că s-a scris nu știu ce despre români și îl presăm pe diplomatul nostru să protesteze energic. Se umple de ridicol, credeți-mă. Și, oricum, nu rezolvă nimic, pentru că presa de acolo, mai mult decît cea de aici, e liberă. Așa cum noi nu vom scrie ce vrea să audă ambasadorul rus, nici presa britanică nu va scrie ce vrea să audă ambasadorul român.

Autor, sursă: Sever Voinescu / evz.ro prin romaniabreakingnews.ro

Contributors: Ispita fascistă a tovarășului Putin

Vladimir Putin a devenit campionul global al barocului comunisto-fascist. În aceste zile, la hotelul “Holiday Inn” din Sankt Petersburg, sub patronajulul partidului “Rodina” de orientare putinistă, are loc ceea ce antifrastic se numește “Forumul Conservator”. Sunt prezenți reprezentanții unor formațiuni extremiste, neo-naziste, nostalgicii “Ordinii Europene” proclamate de Hitler și maniacii suprematismului alb, antisemiți de toate culorile, xenofobi isterici și alte creaturi pe care, în chip normal, le numim crackpots. Cei care au încercat să protesteze au fost ridicați de poliție.

Așadar, în apropierea aniversării a șapte decenii de la victoria împotriva Germaniei naziste, fostul locotenent-colonel KGB, cel care se jură urbi et orbi că venerează sacrificiile sovietice din acel teribil carnagiu mondial, mai brutal și mai sângeros decât orice a cunoscut omenirea până atunci, devine complicele unei reuniuni revanșarde de cea mai abjectă formulă fascistă. Această adunare are loc în orașul de pe Neva, Leningradul celor 900 de zile de supraviețuire în condițiile atroce ale blocadei. Dar este și orașul lui Putka și al mafiei care l-a adus la putere.

Ce-l unește pe Putin cu acești gangsteri politici deghizați în oameni politici? Simplu spus, oroarea de diversitate și de pluralism. Se zvârcolesc în mormânt scritori precum Konstantin Simonov, Aleksandr Tvardovski, Ilya Ehrenburg, Anna Ahmatova, Vasili Grossman, Mihail Șolohov, Aleksandr Soljenițîn — menționăm deliberat autori altminteri foarte diferiți, dar în mod cert cu toții anti-naziști.

Putin se joacă în aceste momente cu focul. Idila cu extremismul (de dreapta ori de stânga) nu poate duce decât la dezastre. Când Hillary Clinton a propus analogia între invazia Crimeii, acum un an, și cea a Cehoslovaciei, de către Hitler, au fost unii care au protestat. Mai sunt și acum destui, convinși sau stipendiați, care vorbesc despre “legitima apărare” a lui Putin și a camarilei sale. Timp în care hoțul strigă “Prindeți hoțul!”, acuzând de fascism Maidanul și alte expresii ale libertății civice.

A sosit din plin momentul să se renunțe la gândirea deziderativă, la ceea ce se cheamă wishful thinking. Putin este un dictator amoral căruia principiile dreptului internațional nu-i spun absolut nimic. El disprețuiește statul de drept și nu crede decât în forță. Este anti-occidental și anti-liberal în chip visceral. Cum scrie Alain Besançon în eseul tradus și prefațat de noi doi, Putin este urmașul sovietismului, împărtășește cu Lenin, Stalin, Hrușciov și Brejnev oroarea de libertate, de ceea ce înseamnă autonomia individului. Se regăsește în cultul disciplinei cazone, în imnurile și marșurile imperialiste, în doctrinele rasiste care inspiră, în unele privințe, proiectul eurasiatic. Nu are ce oferi poporului rus decât arme, agresiuni și circ de tipul Olimpiadei de la Soci (adevărată potemkinadă). Avem de-a face cu un regim corupt  integral și iremediabil, cu o metastază a abjecției și a turpitudinii.

Putin pariază pe starea de spirit disperată din Rusia acestor vremuri. În acest sens, ispita fascistă pe care o încarnează el este similară celei despre care a scris istoricul Fritz Stern când s-a ocupat de ascensiunea nazismului. Alianța extremei drepte vestice care îl glorifică pe Putin (probabil subvenționată de acesta) își zice “Pace și Libertate”. În fapt, e vorba de sclavie și război. Cine ignoră acest lucru nu pricepe natura sistemului putinist și adevăratele sale obiective. Ignoranța, în acest caz, duce în mod cert la catastrofă. Dacă sunăm cassandric în acest text, o facem cât se poate de responsabil, convinși că doar rezistența la acest proiect liberticid poate salva omenirea de un Armageddon — sau, de acea “apocalipsă într-o singură țară”, așa cum circula o glumă amară, după prăbușirea URSS, ca prelucrare a tezei staliniste. În acest sens, Kremlinul a devenit sinecdoca pandemoniului contemporan…

Sursa: contributors.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

O poză ciudată trona pe 29 martie a.c. la ora 12.00, pe pagina de Facebook a Ministerului Apărării Naționale. O poză alb-negru cu militari având pistoale mitralieră tip PPS-41, extrem de populare printre soldații sovietici care au poreclit-o drăgăstos “Pe-Pe-Șa”, prescurtarea derivând probabil din cuvântul “Papașa” (Tati, în limba rusă). Din verificările jurnaliștilor del a Evenimentul Zilei, în urma apariției articolului în evz.ro, oficialii din MApN au scos poza de pe contul de Facebook al ministerului.

Vizibil deranjați de reacția noastră (Evenimentul Zilei), au încercat în cursul zilei de ieri să afle cine ne-a sesizat asupra acestei „scăpări”. Răspunsul nostru nu poate fi decât unul singur: Dacă nu ne sesiza nimeni, poza cu militarii români din Divizia „Tudor Vladimirescu”, rămânea până astăzi!

Pistolul-mitralieră PPȘ-41 (Pistolet-Pulemyot Șpaghina) a fost una din cele mai produse arme din categoria sa din al Doilea Război Mondial. A fost dezvoltat de către Georgi Șpaghin ca alternativă la pistolul-mitralieră PPD-40. Soldații sovietici îi mai spuneau și “Balalaica”, după un instrument muzical tradițional. Însă arma a devenit cunoscută odată cu dotarea trupelor NKVD/Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne, precursorul KGB.

Poza, putem afla din explicație, reprezenta un grup de miltari români din celebra Divizie “Tudor Vladimirescu”.

Am considerat că merită menționată această întâmplare, întrucât într-o secțiune finală a interviului acordat de către ambasadorul Rusiei la București pentru Agerpres se atrage atenția destul de tăios că nu recunoaștem contribuția URSS la “eliberarea” României în 1944. O eliberare cel puțin controversată întrucât prin actul de la 23 August 1944, armata română întorsese armele împotriva Germaniei hitleriste, luptând până la finalul războiului alături de Aliați.

Oleg Malginov: În primul rând aș vrea să atrag atenția asupra faptului că suntem în 2015. Este anul aniversării a 70 de ani de la victoria în Al Doilea Război Mondial — pentru Federația Rusă, Marele Război Patriotic — iar Ambasada plănuiește destul de multe aici, în România, pentru a sărbători această dată(…)Am fost surprins că în ultimul an autoritățile de aici au încercat să evite să menționeze că am fost împreună în ultima etapă a celui de-Al Doilea Război Mondial. Pe lângă asta, vom avea și un festival special de film aici, în București, dedicat acestei date, și plănuim unele expoziții fotografice. Așa că sunt multe evenimente și sper că alături de mulți dintre partenerii noștri din România vom reuși să le facem.

Deci ce caută o poză cu Divizia “Tudor Vladimirescu” pe pagina oficială a MapN? Este un răspuns inabil la pretențiile rușilor? Mai ales că poza este însoțită de textul: “29 martie 1944. Militarii Diviziei ”Tudor Vladimirescu” depun jurământ față de poporul român, cu o zi înaintea plecării în zona frontului. Pe drapelele de luptă ale diviziei scria: ”Pentru o României liberă și independentă.”.

Adică după cum spun și arhivele “din octombrie și până în luna mai 1944, divizia a fost antrenată și înarmată, find aptă de a intra în prima linie a frontului ca divizia I română de infanterie a Frontului 2 Ucrainian”. Care urma să lupte în România, Ungaria, Cehoslovacia. Inclusiv împotriva soldaților români fideli jurământului și Statului român. Dacă nu ar fi existat momentul 23 august 1944.

În aceste circumstanțe, putem considera că este un omagiu cel puțin ciudat, nu-i așa? Să nu aminteștii de contribuția sutelor de mii de militari români care și-au păstrat onoarea militară și au murit fie pe front, fie în gulagul sovietic este o jignire la adresa memoriei lor. Și a celor care ar trebui învțați istorie, nu evenimente trunchiate.

Poate că responsabilii MapN au uitat ce a fost Divizia Tudor Vladimirescu. Le reamintim: vorbim de o unitate de luptă constituită ca urmare a deciziei Comitetului de Stat pentru Apărare al URSS care a hotărât în octombrie 1943 ca pe teritoriul său să se înființeze unități militare înarmate din rândul prozonierilor de război. Aceste divizii de voluntari – voluntariatul implica asumarea individuală a unui angajament scris al persoanei – au fost folosite mai târziu într-o măsură mai mare sau mai mică de Moscova pentru ascensiunea partidelor comuniste din aceste state către cucerirea puterii.

În principiu, corpul voluntarilor se angaja să lupte pe front împotriva Germaniei naziste și aliaților săi cu toate mijloacele puse la dispoziție, într-un cuvânt, luptau pentru a scăpa de condițiile inumane din lagărele de prizonieri și alegeau roata norocului pentru a se reîntoarce acasă ori a muri pe front.

Ca pondere, militarii de grad inferior – soldați și gradați – au îmbrățișat această formulă sovietică, cu 90 la sută,  însă procentajul din rândul ofițerilor a fost foarte slab, cel mult 15 la sută. 

După bătălia pierdută de Germania și aliații săi la Stalingrad și Cotul Donului – printre care se găsea și România – numărul prizonierilor români deținuți în URSS trecuse de o sută de mii de militari.

Ana Pauker, viitor ministru de externe în al doilea guvern Groza, aflată pe teritoriul sovietic încă din 1941 activa ca un important resort al mobilizării și agitației propagandistice pentru formarea primei divizii de voluntari români din rândul prizonierilor de război.

A apărut în uniformă de colonel sovietic la mai multe întruniri organizate de organele NKVD pentru recrutarea voluntarilor.

În ciuda unui refuz însemnat, acest „comitet de convingere” a fost întărit cu col. Nicolae Cambrea – viitor comandant al diviziei „Tudor Vladimirescu”, col. Iacob Teclu, șef de stat major și col. Mihai Maltopol – responsabil cu redactarea și distribuirea gazetei diviziei, „Graiul Liber” având girul generalului Mihail Lascăr, aflat la rândul său în captivitate.

Conform Codului de Justiție Militară, art. 498-499 și 501 , valabil din 1939, voluntarii români constituiți în Divizia „Tudor Vladimirescu” se găseau în situația de trădare de țară și urmau să fie executați de autoritățile militare române în caz de capturare.

După 1944 și “eliberarea” României de câtre sovietici, prin două decrete-lege din aprilie și august 1945 o parte din voluntarii Diviziei „Tudor Vladimirescu” a fost încorporată Armatei Române.

În scurt timp, aceștia au asigurat funcționarea nucleului care a întreprins schimbări substanțiale în interiorul structurii naționale de apărare, al cărui comandant suprem încă se mai găsea regele Mihai.

După încheierea războiului și în cadrul diviziei „Tudor Vladimirescu” și-a făcut apariția comisarul politic și Serviciul Agitprop – agitație și propagandă după un model sovietic care au contribuit la politizarea armata română sau la tranziția de la Armata regală la Armata populară. (sursa: emisiunea Istorica, RRA).

Rămâne de înțeles ce a vrut să transmită MapN prin această manevră de imagine, prin care, după cum se poate vedea din comentariile cititorilor, a reușit să enerveze pe toți. Pe bună dreptate!

Sursa: evz.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

8.1 ROMÂNIA

Scrisoare către un tânăr care nu are motive să iubeasca România

Mă uit de mai multe zile peste răspunsurile unui eșantion de tineri pe care i-am întrebat lucruri despre relațiile cu celălalt, despre relația lor cu țara și despre patriotism. Cei mai mulți dintre ei sunt răniți. Nu le place viața pe care o duc, abia așteaptă să plece din România în altă parte. Încerc să-i înțeleg, nu-i condamn, mă uit cu drag și cu infinită compasiune la ei, mai ales când vorbim în pauzele de curs, dar mă întorc acasă și, singur, în apartamentul meu de la București, nu pot adormi gândindu-mă ce ar trebui să facem pentru ca tinerii noștri să poată din nou să-și iubească țara.

    …Da, prieteni tineri, poate că nu v-ați născut în locul potrivit, cum spune un cântec al vostru, dar nu trebuie să iubiți pentru că viața v-a adus ceva gratis, pentru că soarta v-a parașutat într-un loc fără de griji. E adevărat, nu mă pot opri din a scrie cu îngrijorare despre nimicniciile de fiecare zi ale semenilor noștri sau despre politicienii corupți, despre modul în care ne ucidem viitorul cu mâna noastră, dar niciodată nu mi s-a făcut chiar atâta lehamite încât să moară și ultima speranță. Nu sunt fericit cu ceea ce se întâmplă, dar scriu cu disperarea că poate mă aude cineva, poate sunt oameni care vor reuși să se uite dincolo de ciorovăiala zilnică a politicienilor și vor putea să meargă mai departe cu sufletul neîntinat de zoaiele și în noroiul cotidian.

Dragostea este îndelung răbdatoare, se spune în capitolul 13 al cărții 1 „Corinteni“, este plină de bunătate: „dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul“.
Nu trebuie să iubești ca mulțumire pentru ceva, poți iubi cu disperare doar pentru nevoia înălțării pe care ți-o dă iubirea. Trebuie să îți dezvolți capacitatea de a iubi ca o formă de înălțare în umanitate și spiritualitate. Iubim prin ceea ce avem mai bun, iubind luminăm partea cea mai bună din noi, cum spunea Octavian Paler.

Tinere prieten, poți pleca departe de România, dar nu pentru a nu te mai întoarce, nu pentru a te pierde într-un peisaj străin, ci dacă ai un proiect personal puternic. Poți visa să ajungi un mare savant, să-ți fie recunoscut vreun talent, dar nu cred că poți să-ți iei lumea în cap pentru speranța că dincolo mănânci mai bine ori pentru că acolo o să-ți poți cumpăra mai repede mașina sau casa. Nu știu dacă dincolo ai mai multe șanse în lipsa unui proiect foarte clar și a unei dorințe nestăvilite de a munci până la epuizare pentru el. Ai mari șanse de eșec dacă nu te poartă un vis, un vis mai puternic decât tine, mai puternic decât naturala dorință de a face doar un minim de efort pentru maximum de rezultate.

Este adevărat, uneori societatea noastră poate să-ți ucidă speranța, dar când este o speranță puternică, ea nu moare prea ușor. Speranța nu este o strategie, este adevărat, dar speranța poate fi bazată pe un proiect mare pentru care în fiecare zi faci câte ceva. Speranța devenirii unui tânăr trebuie să-i poarte pașii prin toate bibliotecile unde poate să-și șlefuiască mintea și sufletul, apoi își caută un magistru, un om care să-i îndrume primii pași pentru ca să își îndeplinească visul acela mare.

Dragă prietene, nu văd altă mare modalitate de a deveni un om realizat, de a trăi mai bine, de a fi respectat decât prin intermediul realizării tale ca om, ca specialist, ca parte excepțională dintr-o rețea care face ceva pentru societate.

Dar pentru acestea este nevoie să visezi la ceva înalt și să cauți modele, să cauți un magistru care sa te îndrume. Chiar nu ai găsit pe nimeni în viața asta căruia ți-ar fi plăcut să-i semeni? Gândește-te bine, poate vreun profesor, un antrenor, poate ai văzut pe cineva la televizor, poate poți admira un părinte, un unchi sau vreun prieten al familiei…

Poate România nu este locul potrivit, dar, dragul meu prieten tânăr, tu ai un proiect pentru care ai făcut ceva, l-ai gândit, ai făcut vreun efort?

Înainte de a vrea să pleci din România fără a te uita în urmă, încearcă să faci o mică contabilitate.

Câte ore pe zi ai alocat în ultima vreme visului tău, proiectului tău personal?

Dacă încă nu ai acest proiect, măcar ai visat la el cu ochii deschiși?

Te-ai gândit măcar la mijloacele prin care poate fi atins visul tău?


Am cunoscut mulți români nefericiți în străinătate, mulți români cu destine mediocre care înjurau țara de adopție, așa cum înjură și România. Probabil că fiecare societate are lucruri pentru care merită blamată, așa cum sunt sigur că putem găsi lucruri bune oriunde am merge. Doar proiectul nostru este cel ce se poate lovi de bariere sau poate să valorifice oportunitățile. Nicio societate nu cred că este bună în sine și nici paradis absolut pentru toți locuitorii ei. Dacă vom avea puterea să credem în ceva, atunci poate vom reuși să schimbăm lumea noastră. Dar schimbarea trebuie să înceapă cu noi.

Schimbarea trebuie provocată, istoria trebuie provocată.

Trebuie să așteptăm ca istoria să ne scoată în față o mare ocazie pentru a reuși să ne remarcăm?

Poate că trebuie să ne gândim noi primii să încercăm cu toate puterile noastre să modificăm cursul lucrurilor înspre realizarea proiectului nostru.

Am citit, în ultima vreme, două lucruri care m-au șocat.

Mai întâi declarația unui vameș de la Moravița: „Am atâția bani că pot să mă șterg la fund cu ei! Dar nu pot să mă opresc, mă, nu pot să nu mai iau! Mi-a intrat în sânge!“. Da prietene, asta este o parte din realitatea crudă a zilelor noastre. Acest vameș vorbește pentru o masă destul de mare de funcționari publici care au intrat într-un sistem corupt ce alimentează cu resurse politicienii.

Ce facem în această situație? Plecăm din țara?

Putem să nu participăm măcar noi, personal, la ticăloșia generalizată. Putem să promovăm alte valori în grupul nostru de prieteni, putem să ne educăm copiii altfel, putem să ne opunem acestor practici. Să nu uităm că practica aceasta de corupție are cel puțin două părți care câștigă în detrimentul interesului colectiv. Nu doar vameșul este vinovat că pretinde șpagă, sunt vinovați și cei care găsesc în contrabandă un mod de a câștiga și de a nu plăti impozite. Ne putem gândi că o parte dintre noi întreținem din comoditate sau conformism chiar practicile de care ne plângem.

Acceptăm și nu ne opunem, uneori chiar ne convine acest lucru, este de cele mai multe ori o complicitate generală la cele mai proaste obiceiuri ale noastre.

Un al doilea lucru care m-a șocat a fost un articol scris de Mircea Eliade în 1934, deci atunci când avea 28 de ani. Mircea Eliade vorbește despre imaginea noastră proastă în lume și despre faptul că hoția noastră devenise proverbială. Iată ce proverb citează el dintr-un almanah al vremii: „Când cineva fură este cleptomanie. Când mai mulți fură se numește manie. Când un popor fură este România“.

Revoltat, tânarul Eliade se întreabă retoric dacă nu ar trebui să ne crape obrazul de rușine, dar eu mă îngrijorez de faptul că este deja atât de veche meteahna încât a devenit un comportament  generalizat social. Deci vameșul acela de la Moravița vorbește deja despre un fel de ADN cultural.

Este un obicei pe care trebuie să-l schimbăm, nu cred că avem voie să ne resemnăm sau să plecăm din țară pentru asta. Indiferent ce ne arată fiecare zi trăită în România, nu cred că trebuie să ne luăm lumea în cap, nu cred că trebuie să plecăm oriunde în lume, chiar fără nici un proiect personal. Motivația negativă de a părăsi România pentru că este un loc urât, fără morală, fără șanse pentru tineri, fără viitor nu poate să ne împingă spre ceva în viață. Este greu să credem că acest lucru ne va ajuta să ne împlinim undeva în altă țară.

Mircea Eliade a plecat din România, dar nu pentru a nu se mai întoarce. A plecat în India, apoi în lumea largă pentru a studia marile religii ale lumii, a plecat să împlinească un destin. Împrejurările istorice au făcut să nu mai poată reveni în patrie, dar acest lucru a fost o rană pe care a purtat-o peste tot până la sfârșitul vieții sale. A reușit să devină una dintre personalitățile lumii pentru că a avut un proiect. Nu s-a despărțit de România cu ură, a purtat-o peste tot, a arătat-o lumii prin partea ei de mister, nu prin noroiul care o aseamănă cu alte țări. Tinere prieten, Mircea Eliade avea 28 de ani și era revoltat când scria articolul citat, dar încheia acel articol din «Vremea» cu următoarele cuvinte: „Trebuie să iubești România cu frenezie, s-o iubești și să crezi în ea împotriva tuturor evidențelor – ca să poți uita gradul de descompunere în care am ajuns“.

Dacă prietene, nu-ți propun să gândești pozitiv, cred că gândirea pozitivă este o ideologie a controlului social. Îți propun să iubești ceva cu disperare, împotriva evidențelor, mai ales pentru că este lucrul cel mai ușor de făcut la vârsta tinereții. Dacă nu poți iubi patria, atunci încearcă să iubești propriul tău vis, propriul proiect.

S-ar putea să găsești într-o zi România printre lucrurile din viața ta ori să realizezi că face parte din visul tău.

În fiecare zi mă gândesc la țara noastră cu îngrijorare și nu-mi este rușine să spun că îmi iubesc țara cu disperare, împotriva tuturor evidențelor, împotriva tuturor raționalizărilor, împotriva tuturor probelor care arată că descompunerea este totală. Nu e un moft acesta, nu e o demagogie, este pur și simplu nevoia de a crede că mâine dimineață vor răsări soarele și nevoia de a iubi, nevoia de a crede în valori.

Iubind România cu disperare, fără motive palpabile, putem să ne reiventăm pe noi înșine și să refuzăm să facem parte din nepăsarea generală.

Sursa, autor: Vasile Sabastian Dâncu / vasiledancu.blogspot.ro prin romaniabreakingnews.ro 

*Republicat din 28 Sep, 2014 / rbnpress.info

Să cunoaștem România! Why not get to know Romania? …documentar infografic în limba engleză

 An infographic animation about Romania, created by Graphic and Communication Design student Ana Busuioc (www.anabusuioc.com) for Leeds Romanian Society. Music by Dave James and Alfie Granger-Howell – Finger on the Pulse, courtesy of audionetwork.com. 

The world without Romania  – Cum ar fi lumea fara Romania? (video)

,

Ofcom, instituția britanică ce se ocupă de licențele tv și plângerile împotriva televiziunilor (corespondentul britanic al CNA) investighează Channel 4 după ce a primit 120 de plângeri cu privire la modul în care seria „The Romanians are Coming” a portretizat comunitatea românească.

Potrivit broadcastnow.co.uk, un purtător de cuvânt al Ofcom a indicat că plângerile se referă la prezentarea unui „material potențial ofensator” care „nu se justifică în context”.

O dată cu „The Romanians are Coming”, Ofcom va investiga o altă producție difuzată de Channel 4, „Immigration Street”, pentru care s-au primit 13 plângeri pentru „portretizarea rezidenților de pe o stradă într-o manieră înșelătoare”.

Sursa: ziarulromanesc.net prin romaniabreakingnews.ro

,

Delegația care s-a deplasat în România pentru a susține ideea lui Iris Radulian, coordonatorul MY Romania Group, de a introduce în programa de învățământ britanică disciplina Limba Română, are parte de un program plin.

Din grup mai fac parte Susan Grace, directorul adjunct al Newman Catholic College, Luljeta Nuzi, director Shpresa Programme, Iris Radulian, coordonator MY Romania Group, Kana Naheerathan, primarul din Brent, Iolanda Costide, copreședinte PNL Marea Britanie și Mircea Maer, editor Ziarul Românesc.

În prima zi, la invitația senatorului pentru Diaspora, Viorel Badea, oaspeții au avut ocazia să admire frumusețile Bucureștilor de altădată, la unul dintre cele mai apreciate restaurante din capitala României, Caru’ cu Bere.

Delegației i s-a alăturat și Nicolae Rațiu, președintele Ratiu Foundation, care a sprijinit de la bun început îndrăznețul proiect al MY Romania.

Susan Grace a făcut cunoștință și cu obiceiurile orășenilor din vremea lui Caragiale, jucând bilete de papagal.

A doua zi, dis-de-dimineață, s-a plecat către Castelul Bran, inclus în program la dorința celor trei străini din delegație care nu au vrut să ajungă în România fără a vedea „locuința” lui Dracula.

Nu au dat de urma vampirului făcut celebru de irlandezul Bram Stoker, în schimb au aflat adevărata poveste a Branului, de la Alexandru Priscu, PR și marketing managerul Castelului Bran.

Au vizitat camerele în care au locuit primii regi ai României și s-au fotografiat alături de tabloul domnitorului Vlad Țepeș, cel care se pare că l-a inspirat pe scriitor la crearea sângerosului personaj.

Peisajele de pe Valea Prahovei și din culoarul Rucăr-Bran, ce separă Masivele Bucegi și Leaota de Munții Piatra Craiului și Iezer-Păpușa, i-au impresionat pe oaspeți care au spus că vor recomanda tuturor cunoștințelor să își petreacă vacanța în România.

A urmat o călătorie prin Moldova, către Gura Humorului, acolo unde primarul din Brent, Kana Naheerathan, era așteptat de edilul Marius Ursaciuc, pentru a discuta despre înfrățirea celor două localități.

Despre cum au descoperit londonezii ospitalitatea bucovineană, dar și despre rezultatele discuțiilor cu profesorii de la Universitatea Ștefan cel Mare din Suceava, veți putea afla în articolele noastre viitoare despre subiectul „BAC”-ului la Limba Română.

Pe 23 martie, delegația a ajuns la Ministerul Învățământului și la Senatul României. Întâlnirile au fost facilitate de senatorul PNL pentru Diaspora, Viorel Badea.

Sursa: ziarulromanesc.net prin romaniabreakingnews.ro

,

La 27 martie a.c., Secretarul de Stat Sebastian Ioan HOTCA, de la Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni (DPRRP) din Ministerul Afacerilor Externe al României, a făcut o vizita oficială în Maramureșul Istoric (regiunea Transcarpatică, Ucraina) pentru a se întâlni cu românii din dreapta Tisei, aceasta fiind prima vizită în acest an a unui funcționar de stat român de un asemenea rang înalt în Ucraina, unde s-a întâlnit cu liderii asociațiilor național-culturale românești, cu directorii, profesorii și elevii școlilor românești  din raionul Teceu.

În timpul aflării în Maramureșul istoric Secretarul de Stat a fost însoțit de doamna Eleonora MOLDOVAN, Consulul General al României la Cernăuți, și Zamfir CECEU, președintele Consiliului Județean Maramureș, unitate administrativă din România ce colaborează cu regiunea Transcarpatică din Ucraina.

După cum ne-a comunicat Ion Botoș, președintele Uniunii Regionale a Românilor din Transcarpatia „Dacia” (URRdT), prima oprire delegația română a făcut-o în localitatea Slatina (Solotvino) din dreapta Tisei, unde domnul Sebastian Ioan Hotca a avut o întrevedere, la primăria din localitate, cu domnii Myhailo Rivis, primul adjunct al ARS Transcarpatia, Vasile Iovdii, șeful Administrației Raionale Teceu, Gheorghe Uhali, primarul s. Slatina. Oaspeții și gazdele au depus coroane de flori la bustul domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt din centrul satului.

Tot la Slatina, Secretarul de Stat Sebastian Ioan Hotca s-a întâlnit cu conducătorii societăților culturale românești din regiunea Transcarpatică, cu primarii localităților cu populație preponderentă românească, iar la Liceul din Slatina – cu directori, profesori și elevi ai școlilor românești din dreapta Tisei, unde, în cadrul manifestării „Iepurașul premiază românește”, organizată de Asociația Culturală „Maramureșul” din localitate și partenera sa din România – „Boema”, înaltul funcționar român i-a premiat pe cei 11 elevi și pe profesorii lor, care au participat la prima Olimpiadă

Panucraineană la Limba și Literatura Română ce s-a încheiat săptămâna precedentă la Cernăuți, înmânându-le albume și audio-cărți, iar dl Mihai Cozma, președintele Organizației Culturale „Boema” din Maramureș le-a dăruit literatură beletristică în limba română. De asemenea, Secretarul de Stat a donat 300 de abecedare pentru școlile românești din regiunea Transcarpatică. Înalții oaspeți români, însoțiți de dna Eleonora Moldovan și dl Vasile Iovdii, au vizitat și Muzeul de Istorie și Etnografie a Românilor din Transcarpatia – „DACIA”, din Apșa de Jos, creat de familia Ion și Elena Botoș. După vizita efectuată la românii din Maramureșul istoric, delegația din România, în frunte cu dl Sebastian Ioan Hotca, s-a deplasat la Satu Mare, de unde, pe calea aerului au plecat la București.

Din surse neoficiale, am aflat că domnul Sebastian Ioan HOTCA, Secretarul de Stat la Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, marțea și miercurea viitoare, va sosi în vizită la românii din Bucovina istorică, unde va avea întrevederi cu conducerile regiunii și orașului Cernăuți, se va întâlni cu liderii societăților național-culturale din ținutul bucovinean, va participa la comemorarea victimelor masacrului de la 1 aprilie 1941 de la Fântâna Albă.

Autor, sursă: Diana Toma / zorilebucovinei.com prin România Breaking News
Sursă foto : DPRRP

Comunicatul de presa MAE-DPRRP

În data de 27 martie, secretarul de Stat MAE-DPRRP, Sebastian Ioan Hotca, a efectuat o vizită la Slatina (Solotvino), regiunea Transcarpatia din Ucraina, însoțit de președintele Consiliului Județean Maramureș – Zamfir Ciceu,  unde s-a întâlnit cu reprezentanți ai autorităților locale și regionale, liderii asociațiilor național-culturale românești, cu directori, profesori și elevi ai școlilor românești din raioanele Teacev și Rahiv.

Demnitarul român a avut întâlniri cu oficiali regionali, respectiv cu vicepreședintele Administrației Regionale de Stat din Transcarpatia – Mihailo Rivis, președintele Administrației Raionale de Stat din Teacev – Vasile Iovdii și cu primarul localității Slatina (Solotvino) – Gheorghe Uhali.

Programul a continuat cu o întâlnire cu reprezentanții comunității românești din Transcarpatia  – lideri de societăți culturale, primari ai localităților cu populație română, directori de școli cu predare în limba română, profesori.

Secretarul de Stat a participat la manifestarea ”Iepurașul premiază românește”, organizată de Asociațiile Culturale ”Maramureșul-Solotvino” și ”Boema OJT” – Baia-Mare, în cadrul căreia s-au premiat copiii participanți la olimpiada de limba română din Ucraina. DPRRP a oferit elevilor albume, audio-book-uri și abecedare pentru școlile românești din această zonă. Domnul Sebastian Hotca și-a început discursul citând marele poet și marele român Nichita Stănescu „A vorbi despre limba în care gândești, este ca o sărbătoare. Limba romană este patria mea.”. Secretarul de Stat a salutat performanțele elevilor și a reiterat importanța păstrării identității românești în comunitățile istorice: „Performanța voastră este dovada vie a eforturilor pentru păstrarea și promovarea culturii românești, aidoma tuturor celorlalte manifestări care aduc împreună comunitatea românească din această regiune. Este admirabil modul în care vorbiți limba maternă. Este exemplar felul în care păstrați tradițiile și obiceiurile populare. Limba noastră, alături de aceste tradiții și obiceiuri sunt pilonii pe care se clădește unitatea românilor de pretutindeni. Oriunde ne-am afla în lume, avem datoria de a lucra la trăinicia acestor piloni, cinstind graiul românesc și păstrandu-ne, ca pe niște comori de preț, cultura, istoria și credința.”

În cursul zilei, au fost depuse coroane de flori la monumentul domnitorului Ștefan cel Mare și Sfânt din centrul localității Slatina, după care au fost vizitate liceul cu predare în limba română din localitate și Muzeul de etnografie din Apșa de Jos.

Sursa:dprp.gov.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

Ministrul delegat pentru relația cu românii de pretutindeni din Guvernul de la București, Angel Tâlvăr, a întreprins o vizită de două zile în R. Moldova, în perioada 26-28 martie. Pe 27 martie, ziua în care s-au împlinit 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, Angel Tâlvar a fost alături de basarabeni și a participat la mai multe evenimente care au marcat Ziua Unirii.

Ministrul român a avut, de asemenea, întrevederi cu mai mulți oficiali de la Chișinău, inclusiv cu președintele Nicolae Timofti, dar și cu directorii școlilor românești din Transnistria. În interviul pe care l-a acordat Ziarului NAȚIONAL, ministrul ne-a spus că, fiind pentru prima dată în R. Moldova, a avut sentimentul că este „acasă” și a dezvăluit prioritățile instituției pe care o conduce în ce privește românii din R. Moldova.

Dle ministru, ținând cont de situația politică din R. Moldova, „croită” după alegerile parlamentare din noiembrie 2014, dar și de unele reacții critice, inclusiv de la Bruxelles, există în acest moment la București o temere vizavi de capacitatea actualilor guvernanți de la Chișinău de a continua parcursul european al R. Moldova?

În toate întâlnirile pe care le-am avut astăzi (vineri, 27 martie – n.r.) cu oficialitățile R. Moldova, lucrurile care s-au subliniat au ținut de parcursul european al Moldovei. Evident că acest lucru este susținut și România a demonstrat, de altfel, de-a lungul vremii că a sprijinit acest parcurs.

În opinia mea, este un drum ireversibil care trebuie străbătut. Am motive să cred că lucrurile sunt pe făgașul cel bun.

Ce-i așteaptă pe basarabeni în Uniunea Europeană?

După părerea mea, lucruri bune: aderența la un set de valori atât democratice, cât și de funcționare instituțională, la un set de bune practici. De asemenea, îi așteaptă accesul la un mod de a funcționa al instituțiilor care să garanteze tuturor șanse egale și speranța unei vieți mai bune.

Politicienii de la București vorbesc, atunci când pledează cauza europeană a R. Moldova în capitalele europene, despre o „relație specială” între cele două state românești. În opinia Dvs., ce face această relație dintre Chișinău și București să fie una specială?

Faptul că purtăm acest interviu în limba română, care este limbă oficială a Uniunii Europene, faptul că, dacă ieșim împreună din această clădire putem vorbi cu oricine în limba română despre lucruri românești, faptul că, dacă văd un costum popular îmi este greu să-mi dau seama de unde este și am senzația că e din țara mea. Dar și faptul că, prin felul în care am fost primiți și prin felul în care oamenii s-au comportat cu mine de când sunt aici, am avut tot timpul sentimentul că sunt acasă.

Prin ce se deosebesc românii din R. Moldova față de cei din alte comunități istorice din afara Țării?

Am fost de curând la sud de Dunăre, în zona Timocului și în Voivodina. Dacă vorbim de zona aceasta apropiată, acolo românii au probleme privind recunoașterea statutului de minoritate, în timp ce aici vorbim despre românii din Moldova. Lucrurile, din acest punct de vedere, sunt clare și fără echivoc.

Aceeași discuție poate fi făcută și în ce privește Ucraina sau Bulgaria.

Mai sunt actuale problemele privind „ucrainizarea forțată” a românilor din Ucraina?

Sunt voci care reclamă acest lucru, sunt elemente care ne fac să fim atenți. Este o perioadă în care Ucraina este subiectul unui interes special din partea comunității internaționale, ținând seama de evenimentele politice dublate de violențele care au loc acolo.

Nu ne este indiferent ce semnale primim din partea românilor de acolo, motiv pentru care foarte curând probabil voi face și eu o vizită acolo care să mă ajute să înțeleg lucrurile mai bine și să aflu la fața locului care sunt problemele lor.

Nu vă ascund faptul că sunt probleme și vrem să ajutăm la rezolvarea lor.

În ultimii ani, prezența României în partea stângă a Prutului se face mai vizibilă, inclusiv prin proiectele implementate, cum ar fi gazoductul Iași-Ungheni, cele peste 100 de milioane de euro pentru reparația școlilor și grădinițelor, autobuzele școlare, SMURD-ul de la Bălți etc. Care sunt prioritățile de mai departe ale României în ce privește R. Moldova?

Prioritățile țin de continuarea proiectelor strategice, pentru că rezultatele bune în ceea ce privește schimburile economice și de parteneriat economic nu sunt rezultatele unei politici făcute la întâmplare, ci ale unei politici abordate strategic care, iată, și-a arătat roadele în perioada pe care am străbătut-o de curând.

În ceea ce privește Departamentul pe care îl conduc, voi continua să implic această instituție în tot ce ține de promovarea presei de limbă română, accesul la carte românescă, învățământ în limba română, bazat și pe expertiză românească. Pentru că acele schimburi universitare, schimburile de cadre didactice, schimburile de studenți și elevi, posibilitatea ca mulți să-și petreacă vacanțele pe litoralul românesc sau în Delta Dunării, sau în alt loc minunat din România, toate aceste lucruri reprezintă proiecte prioritare pentru noi.

Totodată, ne propunem, nu în ultimul rând, încurajarea mediului asociativ care s-a dovedit a fi, în timp, o formulă de succes în ce privește păstrarea identității românești.

După mai multe amânări, gazul românesc a ajuns în sfârșit la Ungheni. Când va trece Prutul și energia electrică din România?

Sper ca acest lucru să se petreacă destul de curând, dar nu am mandatul să dau acum un termen, pentru că aș face-o în necunoștință de cauză.

Recent, ați anunțat într-un interviu despre demararea unor proiecte la Bălți și Comrat. Despre ce anume este vorba și de ce ați ales anume aceste regiuni?

Am constatat, de exemplu, și la Comrat, și la Bălți că publicații în limba română sau accesul la carte românească se face cu dificultate. Deși, la Bălți, de la 9 la sută carte românească la începutul anilor ’90 s-a ajuns la biblioteca de la Universitate să avem 25 la sută carte românească, ceea ce este un lucru îmbucurător. E mai mult chiar decât în unele locuri din Chișinău.

Dorim ca în aceste zone să avem niște centre unde să se poată manifesta toate lucrurile legate de tradiții, obiceiuri, cultură, civilizație, în care oamenii să se poată întâlni, să schimbe idei, opinii, să poată desfășura activități în sensul obiectului nostru de interes și anume identitatea românească.

Dacă aceste regiuni vor dovedi că sunt povești de succes, vor fi probabil extinse și în alte părți.

De ce ați selectat în mod special regiuni? Are vreo legătură cu faptul că aici se vorbește mai mult rusește?

Are legătură cu românii de acolo și cu ce ne dorim noi să facem pentru români.

Acest interviu are loc într-o zi importantă pentru neamul românesc – s-au împlinit 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Ce mesaj aveți pentru basarabeni în această zi?

E același mesaj ca pentru toți românii – oriunde am fi, trebuie să fim mândri că suntem români, să iubim românii, să fim uniți și dorim tuturor românilor tot ce este mai bun pe lume.

Sursa: ziarulnational.md prin romaniabreakingnews.ro

 

,

Ministrul delegat pentru românii de peste hotare – Angel Tîlvăr a efectuat o vizită oficială în Republica Moldova, în perioada 26 – 27 martie 2015. Sâmbătă, 28 martie 2015, în timp ce se întorcea spre casă, demnitarul român a acordat un interviu telefonic portalului jurnalromanesc.ro și preluat de România Breaking News în care punctează principalele repere ale vizitei, concluziile întrevederilor și rezultatele acestei deplasări.

Angel Tîlvăr a avut o agendă foarte încărcată în cele două zile, iar cele mai mari emoții pe care le-a trăit au fost participarea directă la aniversarea Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 2018 și vizita la Biblioteca Universității „Alecu Russo” din Bălți, unde va fi amenajat un centru de informare românesc.

Ministrul delegat a fost primit de către președintele Republicii Moldova – Nicolae Timofti, cu care a discutat despre limba română, cea mai solidă punte dintre cele două state, precum și despre importanța deosebită pe care autoritățile române o acordă afirmării și păstrării elementelor identitare ale comunităților românești de pretutindeni. De asemenea, demnitarul român s-a întâlnit și cu premierul Moldovei, Chiril Gaburici, prilej cu care a fost trecută în revistă activitatea DPRRP – MAE și importanța pe care statul român o acordă sprijinirii românilor de pretutindeni, prin proiecte care privesc identitatea culturală, lingvistică și spirituală. Totodată, ministrul delegat a exprimat întreaga deschidere a autorităților române în oferirea de asistență și expertiză, în ceea ce privește integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană.

Un alt punct pe agenda vizitei a fost întâlnirea de suflet cu directorii școlilor românești din Transnistria, la care a subliniat rolul educației, al limbii române și grafiei latine pentru păstrarea identității românești. Ministrul delegat și-a exprimat respectul și înalta sa apreciere pentru profesorii din școlile romanesti din Transnistria.

Un alt moment emoționant s-a consumat la Universitatea „Alecu Russo”, din Bălți, unde ministrul delegat s-a arătat încântat de grandoarea și bogăția bibliotecii universitare și unde a făcut o donație importantă de carte românească. Ministrul a mai anunțat că în această bibliotecă va funcționa un centru de informare românesc, a cărei deschidere este pregătită cu atenție în perioada următoare. „Am văzut una dintre bibliotecile care mi-au plăcut mult, o bibliotecă plină de viață, o bibliotecă ce mi-a confirmat proverbul „Omul sfințește locul”, o bibliotecă condusă de o persoană foarte inimoasă, care a reușit să facă din această instituție un loc în care oamenii să se întâlnească, să se informeze, să schimbe idei, să aibă acces și să se documenteze pe toate problemele care țin de preocupările pe care cei ce doresc să învețe le au în această perioadă. La această bibliotecă noi am făcut o donație de carte și în care va funcționa și centrul pe care dorim să îl deschidem la Bălți”, a precizat ministrul Angel Tîlvăr. (interviul audio este disponibil la finalul interviului!)

Reporter: Domnule ministru, tocmai ați încheiat o vizită oficială în Republica Moldova. Care sunt primele concluzii ale acestei vizite?

Angel Tîlvăr: În primul rând mă bucur că această vizită a cuprins și ziua de 27 martie, o zi cu semnificații istorice speciale pentru noi, și mă bucur că am putut să fiu în Moldova în această zi (n.n.: la finalul acestui interviu am adăugat mesajul transmis de ministrul Angel Tîlvăr cu ocazia aniversării a 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu România), în al doilea rând mi s-a confirmat și mă bucur că atât autoritățile, cât și oamenii apreciază efortul pe care România l-a făcut și sprijinul pe care România l-a acordat și îl acordă atât pentru susținerea parcursului european al Moldovei, cât și pentru realizarea unor proiecte importante pentru Moldova și în al treilea rând, pe linia de activitate a Departamentului nostru (n.n.: DPRRP), am avut ocazia să văd în ce măsură proiectele pe care le-am făcut în alți ani au produs efectele pe care le-am dorit și să încercăm să venim cu idei noi în ceea ce privește activitatea viitoare.

Reporter: Ați vorbit cu președintele Timofti despre importanța mass-media și a învățământului în limba română, care se vor intensifica prin aceste proiecte ale DPRRP. Puteți detalia, domnule ministru, aceste aspecte?

Angel Tîlvăr: Am discutat aspecte legate de importanța presei de limba română, un lucru pe care toată lumea îl dorește a fi prezent cu mai multă apăsare, dacă pot spune așa, în Moldova, am discutat despre puterea educației și despre învățământul în limba română și am găsit de cuviință să subliniez și eu faptul că suntem dispuși să dăm și noi o mână de ajutor pentru realizarea obiectivelor. Cu zi înaintea acestei întrevederi cu președintele, fusesem la Bălți unde am făcut o donație de carte și am luat decizia să înființăm un centru de informare și la Bălți, asemănător celui pe care îl vom deschide la Comrat, am și identificat un loc în care acest centru să funcționeze, am și gândit variantele în care să îl folosim cu maximă eficiență, iar eu cred că au fost discuții bune care m-au făcut pe mine să ajung la concluzia că în majoritatea lucrurilor esențiale, vizavi de aceste probleme, gândim în mod asemănător.

Reporter: Domnule ministru, dincolo de eforturile republicii surori de peste Prut, de a accede în marea familie europeană, cum apreciați dumneavoastră atmosfera pe care ați găsit-o în Republica Moldova, în ceea ce privește calea ei europeană?

Angel Tîlvăr: Eu cred că în ciuda turbulențelor de la început de an, în ciuda dificultăților care au dat naștere unui nou Guvern, cred că oamenii simpli, și nu neapărat politicienii, vor da mesajele necesare, care să îi determine pe politicieni să ia cele mai bune decizii și, aici aș vrea să mă pronunț foarte clar, cea mai bună decizie este urmarea parcursului european de către Republica Moldova, parcurs care România l-a susținut, îl susține și îl va susține cu putere. Nu cred că aici avem de a face cu variante de echivoc!
Reporter: Ați vorbit la un moment dat, la întâlnirea cu premierul Chiril Gaburici, despre deschiderea autorităților române în oferirea de asistență și expertiză în ceea ce privește integrarea în Uniunea Europeană. În ce ar consta această expertiză și analiză?

Angel Tîlvăr: În primul rând în bune practici! Drumul pe care Moldova este acum înscrisă este un drum pe care noi l-am parcurs, și noi a trebuit să respectăm exigențe pe care acum trebuie să le respecte și Moldova, și noi am fost în plin proces de accedere la această mare familie europeană și cred că și această susținere a noastră, atât politică, cât și bazată pe expertiză, este o susținere care nu trebuie neglijată, cu atât mai mult cu cât România a devenit principalul partener economic al Republicii Moldova, iar lucrul acesta ne face să credem că felul în care noi am abordat relația cu Republica Moldova a fost unul corect și constructiv.

Reporter: Ați avut inspirația de a efectua o vizită la Bălți, la Universitatea „Alecu Russo”, o adevărată insulă de românism și de latinitate. Ce credeți despre această regiune a Bălțiului și de ce ar trebui ea sprijinită cu precădere, prin comparație cu celelalte zone?

Angel Tîlvăr: Eu mi-am început vizita exact în această regiune și la Universitatea „Alecu Russo”, tocmai pentru că știu că aici este nevoie de ajutorul nostru, dar mai mult decât atât, în momentul în care noi am ajutat, am văzut și am convingerea că ajutorul nostru a fost folosit așa cum trebuie și a fost de maximă utilitate. Am avut ocazia să cunosc oameni extrem de motivați și de dedicați românismului și păstrării identității românești și, nu în ultimul rând, am văzut una dintre bibliotecile care mi-au plăcut mult, și nu am văzut puține biblioteci în viața mea, dar am văzut o bibliotecă plină de viață, o bibliotecă ce mi-a confirmat proverbul „Omul sfințește locul”, o bibliotecă condusă de o persoană foarte inimoasă, care a reușit să facă din această instituție un loc în care oamenii să se întâlnească, să se informeze, să schimbe idei, să aibă acces și să se documenteze pe toate problemele care țin de preocupările pe care cei ce doresc să învețe le au în această perioadă. La această bibliotecă noi am făcut o donație de carte și în care va funcționa și centrul pe care dorim să îl deschidem la Bălți. Sunt foarte mulțumit de rezultatele întâlnirilor avute acolo.

Mesajul cu ocazia aniversării a 97 de ani de la Unire

Dragi români,

În urmă cu 97 de ani, Sfatul Țării de la Chișinău a hotărât Unirea Basarabiei cu România. Actul istoric săvârșit atunci ne amintește în fiecare an că națiunile au un spirit și un suflet al lor și, mai ales, au ultimul cuvânt de spus în ceea ce privește propriul destin.

În acel an, în care marile imperii ale Europei se prăbușeau, înaintașii noștri au înțeles că sosise clipa acțiunii. Generații de români au pregătit această clipă, au așteptat-o cu răbdare, au lucrat pentru împlinirea ei, în toate locurile locuite de români. A fost o luptă dusă prin creație spirituală și prin sacrificiu și o lucrare demnă de curajul și puterea unor giganți. Această lucrare a început la Chișinău, când, pe 27 martie 1918, Sfatul Țării a anunțat unirea cu Regatul României. Niciun român nu trebuie să uite – căci, așa cum ne spunea Nicolae Iorga:cine uită, nu merită! De aceea, o zi ca 27 martie 1918 trebuie mereu și mereu amintită și cinstită cum se cuvine.

În prezent, Republica Moldova s-a angajat pe drumul integrării în familia europeană. Acest lucru reprezintă o garanție că generațiile viitoare vor crește într-un spațiu în care se vor putea afirma sub toate aspectele. România îi va fi alături, fără rezerve, iar relația va rămâne în continuare unică, pentru că ne leagă același trecut istoric, vorbim aceeași limbă și ne raportăm la aceleași valori.

Cu drag,
Angel Tîlvăr
Ministru delega

Sursa: jurnalromanesc.ro prin romaniabreakingnews.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press