Ucraina construiește zid la granița cu Rusia

În Ucraina au început lucrările de construcție la zidul de la granița cu Federația Rusă, Guvernul de la Kiev alocând deja acestui proiect 100 de milioane de hrivne, se arată într-un comunicat al Executivului ucrainean.

Potrivit instituției, prima fază a proiectului „Zidul” va fi finalizată pe data de 30 septembrie 2014.

Pe data de 17 septembrie, Guvernul Ucrainei a aprobat un plan care prevede consolidarea măsurilor de protecție la frontiera ruso-ucraineană și granița administrativă cu Republica Autonomă Crimeea. În acest sens, în vederea asigurării măsurilor de ordine și siguranță publică, Ucraina a oprit temporar circulația în 16 din 65 de puncte de control existente la frontiera ucraineano-rusă.

Sursa: radiochisinau.md 




Despre „Tratamentul românilor din Imperiul Austro-Ungar”, Mihai Eminescu în Curierul de Iași din noiembrie 1876

În Ungaria, poporul românesc e vexat de guvernanții săi. Procese urbariale îndreptate contra averei lor private, legi electorale îndreptate contra voinței lor legitime, voturi virile în municipie pentru a îneca voturile locuitorilor, c-un cuvânt un painjiniș întreg de măsuri arbitrare, adaos prin călcarea zilnică a tuturor dispozițiilor din lege cari au mai rămas în favoarea naționalităților.

Prin urmare, întorcându-ne de unde am plecat și considerând asiduitatea cu care presa austriacă cere de la români ca în caz dat să se sacrifice pentru ,,civilizație”, ni se va da voie să întrebăm dacă civilizația austro-maghiară, în forma în care ni se arată, merită să ni ridicăm brațul pentru ea, dacă se poate cere de la români ca ei să meargă alături cu o putere care, stăpânind ea însăși peste trei milioane de români, îi tratează într-adins și într-una cu disprețul celui mai elementar simt de justiție; căci românii – să fie bine stabilit – nu cer privilegii, prerogative; ei cer în Ungaria cel puțin aplicarea conștiințioasă a legei pozitive a naționalităților, în Bucovina nu cer decât esercițiul liber al confesiei lor, autonomia bisericei lor; o autonomie pe care-o au evreii, lipovenii, calvinii, nemaivorbind deloc de puternica poziție a bisericei catolice; dacă, c-un cuvânt, se poate cere să ni vărsăm sângele pentru a asigura contra mișcărei slave supremația simulacrului de civilizație evreiască din Austro-Ungaria.

După tonul cu care vorbim, s-ar putea presupune că, în dreapta indignare, exagerăm lucrurile. De aceea vom vorbi asupra materiei în mod cu totul special.

După câte se vorbesc prin jurnale, Austria pare a avea o constituție. Pare a avea, zicem, pentru că, în faptă, nu există decât pentru a fi batjocorită de-o mână de evrei și de beamteri cari cârmuiesc acest complex de țări în cari nimene nu-i mulțămit. Afară de aceea, libertatea religioasă este, dragă Doamne, garantată prin o mulțime de terfeloage de origine supremă, cari se vor fi respectând față cu alții, numai față cu românii nu. Astfel, Constituția din 4 mart 1849 § 1, Patenta din 31 dec. 1852, ,,Diploma” din 30 oct. 1860, în fine Constituția (Reichsgrundgesetz) din 21 dec . 1867 art. 15 în care se zice: „Fiecare biserică recunoscută de stat are dreptul de a-și exercita cultul după credința ei, a-și conduce școlile sale, a stăpâni și întrebuința fondurile și averile sale bisericești și școlare după trebuința și dorința ei”.

Și într-adevăr, acest articol se și aplică – pentru lipoveni și evrei, pentru români nu.

De douăzeci și șase de ani românii bucovineni se primblă de la Ana la Caiafa, pe la ‘naltele scaune, cum zic ei, pentru a putea exercita un drept garantat de Constituție și de 26 ani îmblă în zadar.

Pentru a înțelege anomalia atârnării bisericești din Bucovina – atârnare eretică, contrarie canoanelor ritului răsăritean și cea mai nedreaptă înrâurire asupra credințelor poporului – vom trebui să caracterizăm în două cuvinte așa numitul partid liberal – constituțional din Austria. Într-un mozaic de popoară cu un singur guvern a trebuit să se ivească oameni care nu se țin de nici o nație în special, oamenii interesului personal, cari cu aceeași ușurință pot fi maghiari, poloni, germani, c-un cuvânt ce li s-ar cere să fie. Acești indivizi fără nici o comunitate de principii, una fiind numai întru esploatarea naționalităților, care nu au nimic sfânt în lume, nu țin la nimic decât la sine, sunt ,,liberalii” din Austria. De aceea nu ne vom mira dacă vom găsi pe d-ni ca Giskra, miniștri atotputernici , uniți la escamotări ordinare cu evrei parveniți, întreprinzători de drumuri de fier; nu ne vom mira, zic, dacă vom găsi că într-un rând cel mai liberal consiliu de miniștri din Austria se constituise în consiliu de întreprinzători .

Mai toți foștii miniștri liberali sunt astăzi milionari – din advocați fără pricini ce au fost. De unde? Deodată cu fotoliul de ministru mai ocupau și fotolii de membri în consiliile de administrație a tuturor bancelor și întreprinderilor posibile și imposibile, care în vremea marelui ,,Krach” au prezentat aspectul zilei de apoi, în tumultuasele strigăte a particularilor înșelați, a micilor capitaliști ruinați – un adevărat Pompei surprins de lava Vezuvului. Austria, crezând a putea abstrage de la serviciul oamenilor cu părinți cerți, care să fi vorbit o limbă certă, să fi ținut la un cămin, să fi avut în suflet „simț istoric”, singurul care întărește împărățiile, s-au folosit din contra de oameni care nu țineau la nimică, nici la Austria ca abstracție, de oameni pe care în jurnalele lor îi vedem vânduți la turci (ca Neue freie Presse), la imperiul german, la ruși, cu-n cuvânt Austria s-a servit de un element venal, corupt, lipsit de caracter, adevărat gunoi al catilinarismului. Acești oameni guvernau și guvernează. Contingentul cel mai mare pentru formarea acestui ,,clei al împărăției”, cum îl numesc ei, îl dau evreii.

,,Ce mi-i Hecuba?” – zice evreul, ce-i pasă lui de seriosul german, de energicul ceh din Boemia, de cavalerescul polon, de melancolicul rus, a sa țintă una este; succesul, strălucirea, banul. Cumcă acești oameni se numesc astăzi ,,germani” e curat întâmplător și trebuie atribuit puternicei ridicări a vecinului imperiu germanic; tot acești oameni se numesc în Ungaria “maghiari noi” de blestemele populațiilor ruinate de la un capăt al imperiului până la cel[l]alt. Astfel dar, era firesc ca predecesorii lui Hohenwart, care în viața lor n-au simțit instinctul respectării proprietății, să răspundă într-un rând bucovinenilor că „fondul religionar greco-oriental nu ar fi al bisericei, ci al guvernului”.

Noi nu ne putem nici închipui măcar o asemenea lipsă de orice simț de pudoare. Într-adevăr, la noi moșiile mănăstirești s-au prefăcut în avere a statului, dar numai moșiile bisericei statului român, care a luat asupră-și întreținerea fără deosebire a tuturor școlilor, spitalelor, mănăstirilor mai însămnate, puindu-se capăt esploatării prin călugări străini, care se îmbogățeau aici în țară și ridicau cu banii noștri institute grecești.

Dar guvernul român nici a gândit vrodată să ieie în administrarea sa averea bisericilor catolice, protestante, lipovenești etc., care nu sunt biserici ale statului român. Și nici în Austria n-ar fi cutezat nimeni până la acești parveniți să ridice pretenții asupra averei unei biserici neatârnate, neconfundabile cu statul austriac.

În fine, cabinetul Hohenwart, care din nenorocire pentru naționalități, avu o durată atât de scurtă, dacă nu le-a dat românilor siguranța averei lor strămoșești, cel puțin a neutralizat rapacitatea predecesorilor săi, căci în vremea lui s-au pus în fața lumei, într-o adunare de proprietari, preoți și țărani în număr de 4.000 inși din toate unghiurile pământului clasic al Bucovinei, drepturile necontestate, neatacabile ale bisericei răsăritene asupra fondului religionar .

Iată dar cum stau lucrurile.

Trecând Bucovina sub Austria, Divanul Moldovei și Vodă se vede că s-au îngrijit ca, prin tractatul de cesiune, Austria să fie obligată de a mănținea în aceste ținuturi statu quo. Guvernul austriecesc au găsit în Bucovina stări de lucruri cu totul fericite în privirea îndestulărei materiale ale locuitorilor.
Au găsit mănăstirile pline de averi, o numeroasă clasă de țărani cu totul liberi, mazilii , ruptașii și răzeșii, bresle de meșteșugari, starostii de negustori, c-un cuvânt o feudalitate cam târzietică în viața ei, dar liniștită și liberă. Ceea ce era vechi în vechea Moldovă era legătura pe care clase întregi o aveau cu statul. Mazilii și ruptașii, boierii cu scutelnicii lor erau obligați de a servi gratis în orice ocazie statului, era, să vede, rămășița a organizației militare de sub domniele vechi. Aceste legături dintre domnie și populație, prerogativile acestei din urmă erau neînțelese pentru noii guvernanți, obligați a ținea statu quo; afară de aceea, ei sperau a deduce, din drepturile domniei moldovenești, drepturi ale împărăției Austriei. Cu acest scop guvernul austriecesc face, la 1782, întrebare Divanului Moldovei ca să-l lumineze în materiile juridice, dar mai ales în materie de succesiune. Din toate acele întrebări (26 de toate) se vede cum noii guvernanți umblau ca mâța pe lângă păsat, doar s-ar putea deduce cumva dreptul de proprietate a „Stăpânirei” asupra pământurilor mănăstirești, răzășești și a locurilor din târguri…

Din răspunsurile Divanului se vede că, deși tot pământul Moldovei au fost înainte de vremi nepomenite ,,domnesc”, prin daniile luminaților domni, prin descălecare de orașe și sate, au devenit proprietăți particulare, la care „stăpânitoriul țărei” nu are nici un amestec, și că fiecare om ,,slobod” din Moldova este volnic să dispuie de averea sa cum îi place, fără să întrebe pe ,,stăpânitoriul țărei”…
Asupra propunerilor Consiliului Suprem, Iosif II pune rezoluția:

“Se ia spre știință și la vreme se va lua sama ca aceste venituri mănăstirești să se întrebuințeze cu folos: însă numai spre folosul confesionarilor și numai în provinția în care s-au desființat mănăstirile”…

Totodată, citim în decretul Consiliului Suprem cătră generalul Enzenberg :

“Nu o dată, ci de mai multe ori s-au dat de înțeles administrațiunii că intenția Maiestăței Sale nu este nici decât de a turbura proprietatea privată sau și numai de a îngădui să se purceadă cu puterea și cu sila la vreuna din economiile de pe moșiile preuțești”.

În fine, citim în decretul Consiliului Suprem de Curte din 8 mai 1784 următoarele:

“După instrucțiunea de mai nainte, trebuie să se ieie sama ca primirea și cheltuielile tuturor banilor scolastici, mănăstirești și preuțești, să se poarte separat de ai casei destrictuale administrative, și toate mandatele trebuincioase de bani din casa fondului religionari să se facă prin Consistoriu”.

Mai clar nu s-a putut garanta proprietatea, întrebuințarea, administrația averilor eparhiei Rădăuților. Amploiații se numesc, școlile se înființază, plățile se fac numai cu espres mandat al Consistorului și a episcopului, guvernul e un notariu oficial al afacerilor, nimic mai mult.

Pentru a arăta însă cum se întrebuințază aceste averi, vom lăsa să vorbească pe un țăran din Bucovina, pe primariul din satul Crasna, Grigorie Iliuț :

“Numai despre un lucru am auzit vorbindu-se mai puțin, adică despre școalele noastre din țară, despre școalele noastre bisericești pentru creșterea și luminarea poporului nostru dreptcredincios. Dară și despre acest lucru să nu așteptați o cuvântare iscusită, căci noi țăranii n-avem atâta învățătură ca să putem vorbi cu iscusință. Cuvântul meu va fi scurt, dară adevărat, din inimă.
Noi știm cu toții că din banii fondului nostru bisericesc s-au înființat în Suceava un gimnaziu, în Siret o școală normală și în Cernăuți o școală reală și o școală normală cu o preparandie. Știm cu toții și aceasta că prin parohii s-au înființat, pe cheltuiala comunelor bisericești, peste o sută de școale primare, dintre carile mai mult de jumătate sunt sprijinite și din fondul nostru religionar.

Aceste școale sunt confesionale, adică bisericești, și până acum se purtau toate trebile lor de preuți și de învățătorii drept credincioși sub privigherea preonoratului Consistoriu. În urma legilor împărătești mai nouă, din 25 mai 1868 și din 14 mai 1869, atât biserica cât și fiecare parohie are tot dreptul de a înființa școale proprie bisericești și a le derege după legile generale.

Cu toate acestea, școalele noastre sătești, susținute parte de parohieni, parte din fondul nostru religionar, seamănă a ni se înstrăina cu totul. În multe ținuturi din țară sunt puși privigheatori de școale și de altă lege și de altă limbă. Aceștia despun acum și de școalele nostre bisericești, fără de a mai întreba de cei ce reprezintă comunele parohiale și biserica noastră din țară. Pe cât văd și pricep, lucrul merge într’acolo ca școalele noastre bisericești să treacă în rândul și numărul celor nebisericești, și ce vrea să zică aceasta? Nici mai mult nici mai puțin decât că, pe lângă priveghetorii scolastici de altă lege și de altă limbă, încetul cu încetul să ni deie și învățători de altă lege și de altă limbă, și de va merge lucrul ca până acuma, în curând ne vom pomeni și cu învățători jidani . Eu știu că nu voiți și nu doriți una ca aceasta, însă după legile mai nouă pot fi în școalele nebisericești jidani învățători.

Dară să vă mai spun încă una. În Viena a fost mai deunăzi o adunare mare de învățători. Și din Bucovina au fost câțiva. În acea adunare s-a hotărît ca în școalele nebisericești să nu se mai învețe religiunea. Și dacă acea hotărâre se va primi, atunci preoții nici nu vor intra în școală ca să învețe pe copiii noștri religiunea. Și eu vă întreb, oare ne-ar fi de folos astfeli de școale? Ce s-ar alege din copiii noștri cu învățători de altă lege și de altă limbă? Eu nu mă pot înțelege cu aceea ca să lăsăm pruncii noștri fără învățătură, ci vă întreb, oare să ne lăsăm noi școalele noastre bisericești? Nime nu poate aștepta de la noi una ca aceasta, ci, dimpotrivă, trebuie să dorim și să cerem ca în fiecare parohie să avem câte o școală bună bisericească.

Una, numai una, ne mănâncă pre noi țăranii, știți ce? Sărăcia. În cele mai multe sate sunt oamenii noștri săraci, și n-au de unde face școale și susținea pre învățători. Dară, bun este Dumnezeu, și fondul nostru bisericesc este avut. El este menit și pentru școale. Așadară de vom rămânea pe lângă astfeli de școale, ce ni convin mai bine în împregiurările în care ne aflăm, fondul nostru ni va sta într-ajutor cu bani pentru susținerea lor, de care vom putea zice cu drept cuvânt că sunt ale noastre și nu străine”.
Văd că vă înțelegeți cu toții ca să avem școale confesionale sau bisericești. Văd că cunoașteți că numai ele ne sunt de folos. Acum nu ne rămâne alta decât să poftim pe comitetul ce se va alege ca în adresa ce se va face cătră minister să, se scrie și această dorință a noastră, adică că poporul nostru drept-credincios dorește și voiește a avea, ca până acum, școale confesionale sau școale bisericești.
O asemenea adresă s-a făcut la ministeriu și se vor face încă multe cu aceeași menire de a putrezi la acte.

Deci starea românilor din Bucovina o rezumăm în acest fel:

1. Deși libertatea oricărui cult e garantată prin constituția austriacă, deși credincioșii fiecărei biserici sunt îndreptățiți de a-și administra averile școlare și eclesiastice, numai românii în tot imperiul sunt supuși unui regim escepțional.

2. Deși gimnaziul din Suceava, școala reală din Rădăuți, școala normală din Cernăuți și altele sunt plătite din fondul religionar, numirile profesorilor se fac de-a dreptul de cătră ministeriul din Viena, precum nu se ‘ntîmplă la nici un popor, la nici o școală confesională. Numai românii sunt supuși în privirea școlilor lor unui regim escepțional, și aceasta pentru ca în ele să se păstreze limba de propunere germană.

3. Arhiereii, după scriptură și canoanele bisericii răsăritene, se aleg; în Bucovina arhipăstorul e numit de-a dreptul, pe când în aceeași țară lipovenii își aleg pe vlădica lor de la Fântâna Albă, și evreii își aleg rabinii. Numai românii și în această privire, sunt tratați în mod escepțional.

E de prisos să mai vorbim despre înființarea cu scopuri politice a așa numitei universități, în care s-adună toți profesorii supernumerari de licee de prin Kolomeia și Kecikemet pentru a figura ca profesori de universitate, nici de liceul de la Cernăuți, care în vremea din urmă geme de suplinitori rusneci, nici de neaplicarea obligativității învățământului la școalele rurale românești și aplicarea strictă la cele rusești.

CURIERUL DE IAȘI, noiembrie 1876

Publicate și pe…

Certitudinea.ro, Stefan Secareanu Blog, Ziaristionline.ro, Daniel Roxin BLog




În R.Moldova nu se ține averea la „mătușa Tamara” ci direct la mama. Mama de milioane a judecătorului Melniciuc

Elena Melniciuc, mama lui Oleg Melniciuc, președintele Judecătoriei sect. Râșcani, are înregistrate pe numele său mai multe bunuri imobile în Chișinău, valoarea cadastrală a cărora depășește suma de 4 mln. de lei. Elena Melniciuc este pensionară, iar în luna mai 2014 a împlinit onorabila vârstă de 76 de ani. Oamenii din sat spun că aceasta nu are nicio afacere și că a lucrat toată viața în colhoz. Oamenii din sat spun despre Elena Melniciuc că e o femeie modestă și că locuiește într-o casă „ca la țară”, pe care a construit-o cu mai mulți ani în urmă, împreună cu soțul său, Vladimir. Femeia a lucrat toată viața în colhoz, iar acum, la 76 de ani împliniți, își trăiește bătrânețea. „N-are ea afaceri, doamne ferește, sau apartamente la Chișinău”, ne spune o femeie din s. Mândâc, r. Drochia, acolo unde locuiește Elena Melniciuc, mama judecătorului și totodată președintelui Judecătoriei sect. Râșcani, Oleg Melniciuc.
Trei spații de aproape 450 m.p.
Datele de la Cadastru spun însă altceva. Elena Melniciuc deține trei spații nelocative în Chișinău, în clădiri noi, dar și un teren pentru construcții. Valoarea cadastrală a acestora ajunge la aproape cinci milioane de lei. Cea de piață, spun experții, este de cel puțin două ori mai mare.

Elena Melniciuc este proprietara unui spațiu nelocativ, care are 102,5 m.p., situat în subsolul unui bloc din str. Mihai Eminescu 39, în chiar centrul Chișinăului. Conform acelorași date, femeia împarte acest teren cu o altă familie de pensionari, Sevastian și Valentina Prodan, în vârstă de 76 și, respectiv, 77 de ani. Imobilul a intrat în posesia acestor două familii în august 2006, în urma unui act de primire-predare, după ce, anterior, era semnat un cotract de investiții. Ultima dată când a fost evaluat de către experții cadastrali, în iunie 2009, acest spațiu valora nu mai puțin de 1,8 mln. de lei. Valoarea de piață, spun experții, este însă de două-trei ori mai mare decât valoarea cadastrală a unui bun.

Și în sectorul Ciocana, mama președintelui Judecătoriei Râșcani deține două astfel de spații nelocative. Ambele se află în demisolul unor blocuri de locuit din str. Mircea cel Bătrân, 39. Primul spațiu nelocativ are 109 m.p. și a intrat în posesia mamei lui Oleg Melniciuc în decembrie 2011, după ce, în 2006, era semnat un alt contract de investiție. Valoarea cadastrală a bunului estimat în 2009 era de 863 de mii de lei.

Mama judecătorului preferă firma Basconslux

Tot pe această adresă, Mircea cel Bătrân, 39, Elena Melniciuc deține, împreună cu o tânără, Veronica Rusnac, tot din decembrie 2011, un spațiu nelocativ de 232,7 m.p. Valoarea cadastrală a acestui spațiu era estimată de experți cadastrali, în 2009, la 1, 65 mln. de lei.Conform destinației, aceste spații, deținute de mama lui Oleg Melniciuc, urmează a fi folosite drept magazine. Toate cele trei spații, care au împreună aproximativ 500 m.p., au și un punct comun: se află în blocuri noi, construite și date în exploatare de firma de construcții Basconslux SRL, specializată în construția imobilelor. Firma, una din cele mai cunoscute de la noi în acest domeniu, este cea care construiește imobile pentru procurori, pe str. Melestiu din Chișinău, dar și pentru judecători, în centrul capitalei. Firma este fondată de familia Madan, Nicolae și Vladislav.

Am încercat să vedem dacă judecătorul Oleg Melniciuc a avut în gestiune vreun dosar cu implicarea acestei firme de construcții. Cel puțin în ultimii trei ani, acesta a examinat un singur asemenea dosar, în care, însă, a respins cererea depusă de compania de construcții, pe motiv că aceasta nu fusese depusă în instanța competentă pentru a o examina.Pensionara Elena Melniciuc mai deține și un teren în sect. Centru, pe str. Arheolog Ion Cassian-Suruceanu. Terenul are o suprafață de 560 m.p. și era evaluat, în 2005, la 311 mii de lei. Terenul a aparținut inițial lui Oleg Melniciuc. Acesta l-a obținut în august 2002, în urma unui contract de vânzare-cumpărare. Peste câteva luni, în noiembrie 2002, Melniciuc i-a donat terenul mamei sale. În 2006, terenul a fost dat în arendă firmei Tulip Garden SRL, pentru o perioadă de cinci ani, până în iunie 2013.

Donațiile mamei pensionare pentru fiul judecător

Conform declarației cu privire la venituri și proprietăți pe anul 2013, Oleg Melniciuc a avut venituri de 89 mii de lei din activitatea de președinte al Judecătoriei Râșcani și de 9 mii de lei din cea de profesor. Totodată, Melniciuc a indicat că a primit, în 2013, de la mama sa, pensionară, o donație de 50 mii de lei. Constatăm că și în declarația cu privire la venituri și proprietăți pe anul 2012, Oleg Melniciuc a subliniat că a primit o donație de 10 mii de lei de la mama sa. În 2013, alți 160 mii de lei magistratul i-a încasat din vânzarea unui teren. Soția sa a primit și ea o donație de 4 mii de euro, la fel ca în 2012. În aceeași declarație, Melniciuc a indicat că deține câteva terenuri, majoritatea în satul de baștină, Mândâc, Drochia, o casă de locuit, estimată de Cadastru la aproximativ 2 mln. de lei, dar și un Audi A6, fabricat în 2004 și dobândit în 2008, contra sumei de 17 mii de euro. Acesta mai are pe numele său și un credit bancar, preferențial, de 15 mii de euro. Conform declarației cu privire la venituri și proprietăți, acesta este unul „pe termen lung, nedeterminat, la cerere” și fără dobândă.

Presa a scris, în 2013, că Oleg Melniciuc, care a fost anterior jurist în cadrul Primăriei Chișinău, locuiește într-un castel de lux din sect. Râșcani al capitalei. Imobilul se află la marginea orașului, într-o zonă unde există zeci de cas(tel)e de milioane, care mai de care mai impunătoare, și are o suprafață oficială de 162,2 m.p. Pe teren este amplasată și o construcție accesorie, de 25 m.p. Terenul a fost procurat de familia Melniciuc în 2009 de la familia Dodon. În doar doi ani, până în decembrie 2011, judecătorul și-a construit acolo o casă de lux. Casa este înregistrată pe numele soților Oleg și Diana Melniciuc.

Explicațiile lui Melniciuc

Ziarulde Gardă (R. Moldova) l-a contactat pe Oleg Melniciuc, pentru a-l întreba despre proprietățile deținute de mama sa. Am apelat direct la el, pentru a nu-i crea probleme mamei sale, care are o vârstă înaintată. Magistratul ne-a spus, însă, că nu cunoaște foarte multe detalii despre soarta celor trei imobile. L-am întrebat dacă acestea sunt ale sale sau ale mamei sale. „Pe cine sunt scrise, aceluia aparțin. Ele nicidecum nu se vând. Dle, eu dacă aveam legătură cu ele, le cumpăram demult și le înscriam pe mine. Casa am declarat-o. Lotul de pământ a fost al meu, primit de la Primăria Chișinău și donat mamei. Așa au fost niște circumstanțe de familie, niște datorii… Acum el se dă în arendă. Nu sunt la curent cu ce se întâmplă cu spațiile locative. Știu doar că terenul se dă în arendă, se plătește arenda și se achită impozite. Cu Basconslux nu am nicio relație”, ne-a spus Melniciuc, precizând, în final, repetat, că nu cunoaște detalii despre cele trei spații nelocative.

Oleg Melniciuc este, oficial, președintele Judecătoriei Râșcani din iunie 2013, atunci când a fost numit, după mai multe controverse, prin decret prezidențial, de președintele Nicolae Timofti. Anterior, acesta a deținut funcția de vicepreședinte al acestei instanțe, fiind adesea în atenția presei, care l-a criticat pentru comportamentul său. Melniciuc este finul de cununie al lui Mihai Poalelungi, președintele Curții Supreme de Justiție. (Sursa: Ziarul de Garda din R. Moldova)




Așa zișii oficiali ai autoproclamatei republici nistrene refuză discuțiile privind libera circulație în zona de securitate

Delegația transnistreană în Comisia Unificată de Control (CUC) refuză din nou să discute subiectul privind asigurarea liberei circulații a cetățenilor în Zona de Securitate, sub pretextul că nu ține de competența Comisiei.

Potrivit reprezentanților de la Chișinău, după ce discuțiile amânate pentru 25 septembrie, la Bender, au fost din nou amânate, a doua oară în luna septembrie.

În cadrul ședinței ordinare a CUC, la Bender, delegația Republicii Moldova a pledat pentru includerea în agendă a subiectului „cu privire la libera circulație a cetățenilor în Zona de Securitate”.

Drept răspuns, „reprezentanții de la Tiraspol au respins categoric această propunere, sub pretextul că subiectul nu ține de competența Comisiei”, anunță un comunicat de presă al CUC.

„În lipsa consensului privind formarea ordinei de zi, co-președintele din partea Federației Ruse a propus suspendarea discuțiilor, intervenind cu propunerea ca următoarea reuniune a CUC să aibă loc la Bender pe data de 2 octombrie”, se mai anunță în comunicat.

„Totodată, delegația transnistreană a inițiat fără temei convocarea unei ședințe extraordinare pe motivul că rapoartele Comandamentului Militar Întrunit privind situația din Zona de securitate semnate de comandanți nu au fost audiate în cadrul Comisiei”, se mai arată în comunicatul CUC (Independent.md)




Ministrul integrării din R. Moldova, Natalia Gherman: „ în 2015 intenționăm să depunem cererea de aderare la UE”

Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Natalia Gherman, a declarat joi, în carul unei întâlniri cu diaspora cetățenilor R. Moldova din statele New York și New Jersey, că Statul Moldovean intenționează să depună o cerere de aderare la UE în 2015, relatează Radio „Europa Liberă”.

Vorbind despre relațiile pe care Chișinăul le are cu Uniunea Europeană, șefa diplomației moldovenești a declarat că, de fiecare dată când discută cu oficialii UE cere ca R.Moldova să fie tratată diferențiat față de celelalte membre ale Parteneriatului Estic, atât în baza greșelilor, cât și a reformelor pe care le implementează.

„Din 2009, de când actuala guvernare se află la conducerea țării, politica externă a Republicii Moldova nu a mai fost caracterizată de fluctuația între Est și Vest, partenerii strategici ai Chișinăului fiind țările din Uniunea Europeană”, a afirmat ea.

Mai mult decât atât, Republica Moldova intenționează să depună cerere de aderare la UE în 2015, a precizat ministrul moldovean.

La începutul lunii, liderul PLDM, Vlad Filat declara în cadrul unui miting la Chișinău că partidul său va „face din R. Moldova membru cu drepturi depline al UE. În 2020, R. Moldova va fi gata pentru a adera la UE”. La același miting, Gherman anunța că a aderat la PLDM.

Întrebată joi, la întrevederea cu diaspora, de ce R.Moldova mai face parte din Comunitatea Statelor Independente, vicepremierul a declarat că aceasta participă doar în cadrul instituțiilor economice și umanitare ale acestei organizații. Chișinăul nu a participat niciodată la instituțiile politice și de securitate.

În același timp, a menționat ea, având în vedere criza din Ucraina, R. Moldova este foarte vulnerabilă din cauza statutului de neutralitate pe care îl prevede Constituția. Acest statut de neutralitate poate fi schimbat doar printr-un referendum național. Oricum, R. Moldova trebuie să învețe din experiența țărilor Baltice și a celor din Europea Centrală și de Sud-Est, a adăugat Gherman, citată și de Mediafax.

Întrebată despre relațiile pe care le are R. Moldova cu Federația Rusă, Natalia Gherman a declarat că guvernanții anticipau că Rusia o să impună anumite sancțiuni R. Moldova, ca rezultat al semnării Acordului de Asociere și Liber Schimb cu Uniunea Europeană. Nu s-au așteptat, însă, ca Rusia să impună un embargou total produselor agricole moldovenești. Acum, a declarat ea, au loc eforturi diplomatice mai intense de a găsi piețe de desfacere mai puțin tradiționale pentru R. Moldova, cum ar fi India sau țările din Orientul Mijlociu. (Independent.md)




Oficialii rușii apreciază produsele din R. Moldova și regretă decizia lui Putin

Produsele alimentare din R. Moldova, în special fructele, sunt de o calitate bună și vor fi la mare căutare pe piața rusească, dacă va fi anulată interdicția la importul acestora în Federația Rusă.

Acestea sunt opiniile reprezentanților rețelelor comerciale și angrosiștilor din Federația Rusă care au fost comunicate specialiștilor din cadrul Proiectului pentru Competitivitatea Agricolă și Dezvoltarea Întreprinderilor (ACED). Discuțiile au avut loc cu ocazia expoziției internaționale „World Food Moscow” care a avut loc în capitala Rusiei, Moscova.

Specialistul în marketing al ACED, Adrian Cojocaru, care a asistat participanții moldoveni la expoziție, a spus că în mediul de afaceri din Rusia există o percepție generală pozitivă despre produsele din R. Moldova. „Merele noastre au fost vedetele show-ului. Toată lumea le fotografia și le gusta. Cei mai mulți vizitatori la standul moldovenesc erau oameni de afaceri ruși. Ei nu sunt deloc încântați de faptul că pe moment nu le pot importa direct din Republica Moldova”, a declarat Adrian Cojocaru.

Și ministrul Agriculturii și Industriei Alimentare, Vasile Bumacov, s-a arătat încântat de prezența reprezentanților R. Moldova la expoziție. „Țin să le mulțumesc partenerilor de la USAID care ne-au sprijinit în amenajarea standului Republicii Moldova de la expoziția World Food Moscow. Fără falsă modestie, trebuie să recunoaștem că a fost unul din cele mai atrăgătoare standuri ale expoziției”, a afirmat Bumacov. Evenimentul a avut loc în perioada 15-18 septembrie curent.

Sursa: ziarulnational.md

Foto: Standul R. Moldova la Târgul World Food Moscow




Întrevedere cu scântei la Moscova în problema embargourilor! Promisiunile Kremlinul pentru R.Moldova

Ministrul rus al Dezvoltării Economice, Aleksei Uliukaev, a promis autorităților din R. Moldova că va prezenta dovezi conform cărora semnarea Acordului de Liber Schimb cu UE ar reprezenta o amenințare pentru relațiile comerciale cu Federație Rusă.

Potrivit unui comunicat, discuțiile dintre ministrul Economiei R. Moldova, Andrian Candu, și omologul său rus, Aleksei Uliukaev, s-au axat pe problemele cauzate de restricțiile și taxele vamale impuse produselor moldovenești de către Moscova. Andrian Candu a prezentat mai multe argumente economice și juridice ce demonstrează lipsa motivelor din partea Rusiei în momentul anulării regimului preferențial pentru produsele moldovenești. Candu a solicitat ca ministrul rus să vină cu dovezi. Astfel, Uliukaev a promis să facă publice toate expertizele și dovezile economice pe care le invocă partea rusă, potrivit cărora Acordul de Asociere semnat de Republica Moldova și Uniunea Europeană ar prezenta o amenințare pentru relațiile comerciale cu Rusia. În cadrul întrevederii, părțile au discutat și despre posibilitatea inițierii unei expertize europene privind această problemă.

De asemenea, Andrian Candu a avut o întrevedere și cu vicepremierul rus Dmitri Rogozin în cadrul căreia au discutat, în special, despre problema transnistreană, securitatea în regiune și cea energetică din R. Moldova. ( ziarulnational.md)

Redacția R.B.N. Press amintește faptul că Rusia a interzis importul mai multor produse din R. Moldova pentru ca ulterior să impună taxe vamale acestora, invocând faptul că semnarea Acordului de Liber Schimb cu UE ar reprezenta o amenințare pentru piața și economia rusă.

 




Tomberoniada cu politicieni din Ucraina! Ministerul de Interne îi roagă pe cetățeni să nu mai arunce politicienii la gunoi!

Ministerul ucrainean de Interne a făcut un apel la cetățeni să se “comporte civilizat” și să nu mai arunce politicieni și oficiali locali în tomberoane de gunoi, relatează agentia Ukrinform, în pagina electronică.

 Video: Vitali Juravski – politician ucrainean aruncat în tomberonul de gunoi!

“Vom reacționa dur la astfel de acșiuni, indiferent de motivele pe care le invocă huliganii și de forța politică pe care ei o reprezintă”, a declarat ministrul ucrainean de Interne, Arsen Avakov, îndemnand populatia la aplicarea “normelor europene, inclusiv în lupta politică”. Mai mulți activiști ucraineni au lansat în ultimele zile o adevărată campanie împotriva oficialilor pe care îi consideră corupți sau susținători ai fostului președinte Viktor Ianukovici.

Video: Vitali Juravski …continuare

Activiștii îi aruncă pe oficiali în tomberoane de gunoi, însă poliția nu reactionează în mod corespunzător, notează site-ul Korrespondent.net. Primul caz a fost înregistrat în orasul Odesa, unde activiști ai mișcării radicale Pravii Sektor l-au “aruncat la gunoi” pe directorul regional al Fondului ucrainean de asigurări, Oleg Rudenko, acuzat de corupție.

Ulterior, mai multi manifestanti, care cereau aprobarea unei legi a lustrației în fața Parlamentului de la Kiev, au imobilizat un deputat și l-au băgat cu forța într-un tomberon plin cu gunoi, după care au pus un cauciuc și au turnat un lichid peste el.

Deputatul Vitali Juravski a fost cărat cu tomberonul peste stradă, înainte ca politia să intervină. Cazuri similare au avut loc în orașele Ternopol, Kirovograd, Cerkasi și Rivno. Vineri, cîțiva activiști l-au acuzat pe deputatul Viktor Pilipisin că ar fi corupt și l-au aruncat într-un tomberon de gunoi, stropindu-l cu vopsea roșie.(surse: Mediafax/Timpul.md)




Despre Coandă și teribilele arme secrete ale României

Trebuie în primul rând să prezentăm varianta populară a poveștii. În perioada 20-21 august 1968, o coaliție militară formată din Uniunea Sovietică, RDG, Polonia, Ungaria și Bulgaria a invadat Cehoslovacia. Forțele folosite în intervenție au fost impresionante: peste 5000 de tancuri și peste 200.000 de soldați. URSS-ul voia să se asigure că nici o țară din blocul comunist nu va încerca să folosească un sistem multipartit, aceasta reprezentând cel mai mare pericol pentru dominația comunistă din acea perioadă.
România a criticat vehement intervenția armată din Cehoslovacia, atrăgând atenția asupra autodeterminării fiecărui stat. Două zvonuri circulă din anii aceia, strâns legate între ele. Aparent nu doar Cehoslovacia ar fost ținta unei invazii, ci și România. Prin urmare, la încercarea de intrare pe teritoriul românesc a tancurilor sovietice, România a scos de la naftalină o “armă secretă”, numită ulterior laserul lui Coandă.

Nu se cunosc detalii precise ale acestei povești, fiind transmisă, ca telefonul fără fir, de la o generație la alta. La granița României (nu se cunoaște exact locul) și-ar fi făcut apariția o garnitură de tren, compusă din 21 de vagoane, asemănătoare celei capturate de români în 1919, în Ungaria, obuzierul Skoda (garnitura blindată poate fi admirată la Muzeul Militar din București). Unul dintre vagoane era ocupat de o armă ciudată, celelalte având rol de alimentare. Laseul a distrus câteva tancuri, dar nu prin tăiere, cum și-ar putea închipui oamenii, ci prin încingerea până la explozie. Adevărat sau nu, România nu a fost însă invadată de tancurile rusești.
Mitul cu “laserul lui Coandă” a fost probabil întărit și de faptul că renumitul inventator s-a întors să lucreze, în România, în primii ani ai regimului Ceaușescu, fiind directorul Institutul pentru Creatie Stiintifica si Tehnica (INCREST) din 1969.

Din punct de vedere strict istoric, folosirea unei asemenea arme sau chiar și construirea ei nu și-ar fi avut rostul, forțele comuniste fiind impresionante, după cum s-a văzut în situația “Primăverii de la Praga”. Așa cum a explicat însă pentru REALITATEA.NET istoricul militar, locotenent-colonel Dumitru Cristian, adevăratele intenții ale rușilor nu vor putea fi cunoscute până când nu se vor desecretiza arhivele din acea perioadă. Nu există documente istorice care să ateste că URSS-ul ar fi vrut să intre în România, deranjat probabil de atitudinea ușor rebelă a lui Nicolae Ceaușescu.
Pe de altă parte, mitul “laserului” nu se potrivește cu orientarea științifică a lui Henri Coandă. Potrivit inginerului Adrian Drăghici care a lucrat cu Henri Coandă la INCREST, în perioada în care acesta era director, celebrul inventator ar fi avut alte preocupări, îndreptate în general către mecanica fluidelor și mai puțin către alte ramuri ale fizicii.

Mai mult, inginerul Drăghici a povestit pentru REALITATEA.NET o anecdotă despre laserul de la INCREST. În acea perioadă, studenții foarte buni erau absorbiți de institut. Unui absolvent de fizică i s-a propus să vină să lucreze la INCREST, dar acesta spus că vine doar dacă va avea ocazia să lucreze cu un laser. După mai multe luni de lucru în care i s-a arătat doar ușa în spatele căreia ar fi laboratorul în care se afla mult râvnitul laser, acesta a descoperit că era de fapt camera de depozitare folosită de personalul responsabil cu igiena și curățenia. Laserul nu a existat niciodată.
Nu există dovezi care să ateste o intervenție efectivă a rușilor în România și cu atât mai puțin folosirea unei arme atât de extraordinare împotriva unui advesar mult mai puternic. O altă ipoteză, mult mai credibilă, este că aceea că serviciile de informații au răspândit acest zvon pentru a liniști populația cu privire la capabilitățile de apărare a României, în acea perioadă instabilă. Deși este foarte probabil că România nu are o “armă secretă”, ne va plăcea în continuare să credem că avem un as în mânecă, o invenție a unui român care se află printre cei mai importanți inventatori ai lumii din epoca contemporană. ( napocanews.ro)

George GMT/rumaniamilitary.ro : …intram pe terenul speculatiilor, fiindca nimeni, dar absolut nimeni, nu poate confirma existenta acestor sisteme. Cei care ar putea sa confirme existenta lor, sunt doar cei care au lucrat la ele (asta daca au si fost create), insa asa ceva nu se va intampla niciodata. Si-atunci nu ne raman decat teoriile, zvonurile, legendele…adica, nimic concret. Desi acestea par de domeniul SF, cel putin atunci cand ne referim la Romania si potentialul ei stiintific si militar, marile puteri ale lumii au sau dezvolta asemenea sisteme: arma meteo, lasere extrem de performante, arme cu microunde, arme antisatelit, arma geofizica, etc. Totusi, sporadic mai apar si informatii, neverificabile insa, despre preocuparile Romaniei de dinainte de 1989, legate de anumite sisteme si tehnologii. Un singur lucru, ce inainte de 1989 era considerat tabu, ni s-a confirmat pana acum, si anume incercarea de a obtine o bomba nucleara prin cercetari proprii. Programul a fost inchis (oficial) definitiv la presiunea SUA si a Rusiei, in anul 1993, dar cert este faptul ca acesta era avansat, inclusiv realizarea unui vector purtator pentru acest tip de incarcatura. Insa, ceea ce consideram a fi doar o legenda, s-a CONFIRMAT!
O alta legenda este momentul 1968 si asa-zisa “invazie sovietica” care ar fi avut si n-ar fi avut loc. Atunci (daca intr-adevar sovieticii ne-au invadat), Armata Romana a folosit un laser extrem de puternic, creatie a lui Coanda sau a profesorului Constantinescu. Conform teoriilor, acest laser a reusit sa impiedice invazia, topind tancurile sovietice. Se spune ca era enorm de mare, fiind montat pe trailere speciale. Greu de crezut insa, fiindca tehnologia laser se afla la inceput, iar Coanda s-a intors in Romania dupa anul 1968, deci…teorii.
O alta arma despre care au aparut zvonuri, ce ar fi fost realizata de catre cercetatorii romani intre anii 1963-1967, este INSTALATIA ELECTRONICA DE APARARE ANTIAERIANA SI ANTISATELIT!!! Suna SF, nu-i asa? Cert este faptul ca aceasta era mai usor de realizat in acei ani, si dupa unele surse, ar fi fost folosita impotriva invadatorilor sovietici in august 1968. Daca ea a existat si a fost folosita, nimeni nu stie cu certitudine! Aceasta Arma consta in anumite procedee si instalatii (se spune ca puteau fi folosite anumite sisteme ce intrau in compunerea sistemului de aparare AA existent), prin care se creau atat in straturile superioare ale ionosferei cat si in cele inferioare ale atmosferei, baraje de sarcini electrice. Aceasta arma nu putea fi detectata si anihilata de niciun sistem de aparare existent la acea data, si ar fi fost create mai multe prototipuri. Conform unor surse independente, cu aceasta arma au fost volatilizate cateva tancuri si un avion sovietic in 1968, dezvoltandu-se printr-un procedeu neclar noua, o temperatura cuprinsa intre 15000-20000 C; temperatura la care orice metal cunoscut pe atunci ar fi trecut din starea solida direct in cea gazoasa!!! In sfarsit, daca aceasta arma a existat (putin probabil insa), nu vom sti cu certitudine niciodata. Poate candva, asa cum s-a intamplat cu programul nuclear romanesc, a carui existenta era contestata de multi, vom afla realitatea. Deocamdata, ENIGME!
Greu de crezut ca daca ar fi existat, astazi cand Romania este membru NATO si UE, avand parteneriat strategic cu SUA si nu numai, ele ar mai fi putut ramane…secrete. Insa, sunt ferm convins ca ne-am dori ca CEVA sa EXISTE! Nu ne-ar prinde deloc rau in contextul geo-politic si militar actual…Nu de putine ori m-am intrebat daca cercetarea romaneasca ar fi putut crea arme deosebite, dar de un singur lucru nu ma indoiesc, si anume de faptul ca SE PUTEA.

rbnpress.info




Arma secretă a Rusiei în Ucraina, GRU – batalionul Vostok, vârful de lance al războiului ne-liniar

Potrivit publicației Foreign Policy, unitatea militară specială și secretă a Rusiei ar fi plină de asasini, traficanți de arme și bandiți iar ce se petrece în Ucraina este doar începutul. Apariția batalionului Vostok în estul ucrainean nu este destinată doar combaterii forțelor armate ucrainene, ci mai degrabă pentru a fi un executant calificat și disciplinat al autorității Moscovei asupra separatiștilor înarmați în caz de nevoie.

Batalionul Vostok, legat de GRU, serviciile secrete ale armatei ruse, pune în lumină strategia Kremlinului – Putin nu dorește un conflict militar deschis cu fosta republică sovietică și pentru a menține controlul folosește în loc un „război ne-liniar”, care aliază forța brută, dezinformarea, presiunea politică și economică și operațiunile clandestine. Și analiștii occidentali consideră că acestea vor fi mijloacele la care va recurge în viitor. Un gen de operațiuni în care a excelat celebra GRU, agenția centrală a serviciilor de informații ale Statului Major al armatei ruse, care dispune de forțe speciale, „spetsnaz”, iar batalioanele Vostok și Zapad au devenit cunoscute pentru operațiunile din cel de-al doilea război în Cecenia. După declanșarea crizei din Ucraina, Putin a reevaluat importanța GRU, agenția fiind folosită de Kremlin drept unealtă a politicii externe, destabilizând o țară cu o mână de agenți și cu multe arme. GRU a demonstrat lumii cum intenționează Rusia să lupte în războaiele sale viitoare cu un amestec de invizibilitate, dezmințiri – vezi minciuni –, subversiune și violență. Chiar dacă grupurile rebele susținute de GRU în estul Ucrainei pierd teren în fața forțelor Kievului, peisajul geopolitic s-a schimbat. GRU s-a întors în jocul mondial cu noi metode și strategii care vor reprezenta o sfidare pentru Occident în anii ce vin.

Video: Batalionul special Vostok in Ucraina orasul Makiivka

Scopul scuză mijloacele

Dacă Vladimir Putin a sfârșit prin a recunoaște prezența militarilor ruși în Crimeea, Rusia a negat întotdeauna prezența agenților GRU în estul și sudul Ucrainei. În est, separatiștii pro-ruși se plângeau la început de lipsuri și acum dispun de arme moderne, venite clandestin peste frontieră alături de combatanți special antrenați. Atâta vreme cât Moscova nu abandonează pretențiile de a fi o mare putere mondială, în viitorul imediat în politica externă a Rusiei accentul va fi pus pe construirea și menținerea hegemoniei sale în Eurasia. Regiuni unde GRU s-a dovedit foarte puternică. De exemplu, în Kazakhstan, unde regiunile sudice sunt o țintă potențială pentru viitoare presiuni politice din partea minorităților locale, GRU este un furnizor de informații, ca omologul său civil, SVR. Acestuia îi este tehnic interzis să opereze în Kazakhstan sau în țările Comunității Statelor Independente, potrivit Declarației de la Alma-Ata din 1992.

Combinarea acestor factori înseamnă că GRU este în acest moment mai încrezătoare decât acum un an. Kievul a demascat și expulzat un atașat naval al Ambasadei Rusiei ca fiind agent GRU, iar Sergun, în fruntea acestor servicii, se află pe lista funcționarilor supuși sancțiunilor occidentale. Dar nici una din aceste sancțiuni nu a provocat daune GRU, iar statutul său în politica Moscovei a devenit mai puternic, ca jucător în războaiele intestine în sânul comunității serviciilor ruse de informații. GRU a fost o perioadă trecută în plan secund de către Putin, dar noua sa concepție de „război ne-liniar” a readus agenția în centrul atenției. Mai important este că operațiunile GRU în lume sunt susceptibile de a fi extinse din nou, agenția regăsind vechea ei agresiune.

Puterea măsurilor nemilitare

Renașterea GRU demonstrează că doctrina „războiului ne-liniar” nu este doar un răspuns ad-hoc la situa-ția din Ucraina, arată modul în care Moscova are în vedere să-și promoveze interesele în lume. Un mod descris de șeful Statului Major General Valeri Gherasimov anul trecut într-o obscură revistă militară rusă. El preciza că noul model de război implică „recurgerea pe larg la măsuri ne-militare, politice, economice, informaționale, umanitare și altele…completate de mijloace militare cu caracter secret”, între care și folosirea forțelor speciale. Acest gen de conflict va fi dus de spioni, de comandouri, de pirați, de trădători și de mercenari, exact genul de „cooperative” la dispoziția GRU. Chiar după transferul majorității spetsnaz de sub comanda directă a GRU, agenția dispune încă de forțe speciale de elită antrenate pentru asasinate, sabotaj,dezinformare, care s-au evidențiat în Ucraina. GRU și-a demonstrat voința de a lucra cu un larg evantai de bandiți. În Cecenia, nu numai Vostok, ci și alte unități au folosit dezertori, rebeli și bandiți. Chiar și celebrul negustor de arme Viktor Bout a recunoscut că a fost o perioadă ofițer activ al GRU. Agenția rusă este foarte secretă în ce privește cooperarea, încât este imposibil să fi sigur asupra celor care lucrează pentru ea.

Anexarea fulgerătoare a Crimeii s-a bazat pe un plan stabilit de Direcția operațiunilor principale a Statului Major General, care s-a bazat pe serviciile de informații GRU ce au analizat regiunea, bazele armatei ucrainene și le-a ascultat comunicațiile. GRU a furnizat o acoperire pentru „omuleții verzi” care au ocupat rapid puncte strategice din peninsula ucraineană înainte de a dezvălui că este vorba de trupe rusești.

Există numeroase dovezi că așa-zisul ministru al Apărării al „Republicii Separatiste Donețk”, Igor Strelkov, al cărui nume real este Igor Girkin, este ofițer GRU în rezervă, care acționa după ordinele primite de la sediul agenției. UE l-a identificat ca „personal” GRU și l-a plasat pe lista sancțiunilor. Deși majoritatea insurgenților din estul Ucrainei par a fi ucraineni sau ruși „turiști de război” – încurajați, înarmați și dotați de Moscova, pare, de asemenea, că operatorii GRU în teren ajută la trecerea peste frontieră de tunuri, armament și persoane.

Revenirea în forță a GRU a devenit clară odată cu apariția în estul Ucrainei a batalionului Vostok, la finele lunii mai. În războiul din Cecenia a fost o unitate dominată de ceceni, dizolvată în 2008. Acum, noua brigadă, compusă în mare parte din aceiași combatanți din Cecenia, pare să fi apărut de nicăieri, cu uniforme noi de armată și patrulând în blindate. Primul său act a fost să ocupe clădirea administrației din Donețk, unde insurgenții pro-ruși își făcuseră cartierul general. Apoi, Vostok a început recrutarea de voluntari ucraineni pentru a umple locul cecenilor întorși acasă. Alexandre Hodakovski, un transfug din serviciile de securitate ale Ucrainei, a anunțat că este comandantul batalionului.

NATO și Occidentul nu au avut răspunsuri la această evoluție a situației și refacerea forței GRU promite un viitor în care amenințarea războiului rece este înlocuită de un nou tip de război ce combină subterfugiile, o cultivare atentă a aliaților locali și acțiuni secrete ale spetsnaz pentru a se atinge obiectivele politice ale Kremlinului. NATO poate fi mai puternică în termeni militari, dar dacă rușii pot provoca diviziuni politice în Occident, pot efectua operațiuni clandestine folosind combatanți aliați și pot viza persoane și instalații strategice, atunci nu are nici o importanță cine are mai multe tancuri sau cele mai bune avioane de luptă. (Sursa:RL foreignpolicy.com)

Video: Așteptând ordinul lui Putin pentru a-i termina pe fasciștii ucraineni -Они ждут приказ Путина, чтобы разнести фашистов Украины! )(Voluntari ceceni în GRU)