ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home 2014 iunie

iunie, 2014

,

Autoritățile ucrainene au arestat primul spion de rang înalt al Federației Ruse. Acesta era ”înfiltrat” în Statul Major al Armatei ucrainene, responsabil de organizarea acțiunilor antitero din estul țării. Despre acest lucru scrie inforesist, cu referire la surse ale publicației ”Pressa Ucrainî”. Potrivit sursei citate, spionul este general-maiorul Iurii Boriskin.

”Acesta a fost arestat imediat după revenirea sa din concediul de scurtă durată (5 zile) pe care l-a petrecut în Federația Rusă. Acolo probabil a primit noi ordine de la oamenii lui Putin, în condițiile în care nu mai există niciun motiv moral sau juridic ca el să fie considerat militar ucrainean”, scrie publicația.

Aceeași sursă scrie că generalul a început deja să facă primele mărturii potrivit cărora ar mai fi arestate și alte persoane care serveau Federației Ruse. Spionul a recunoscut și faptul că oferea informații serviciilor secrete de la Moscova contra unor taxe de la 75 de mii dolari în sus, în funcție de importanța lor.

Ministerul ucrainean al apărării neagă informațiile cu privire la arestul generalului Iurii Boriskin. Un anunț în acest sens a fot postat pe pagina de facebook a instituției.

Portalul de presă Deschide.md amintește că ofițerii ucraineni implicați în acțiunile antitero din estul Ucrainei s-au plâns de mai multe ori că separatiștii le știu fiecare pas. Potrivit lor, acest lucru ar fi fost posibil numai dacă în rândul lor s-a fi aflat un ”trădător” de rang înalt care ar fi raportat Moscovei toate acțiunile planificate de autoritățile ucrainene.

Surse:inforesist.org, deschide.md

,

Poet, eseist, critic literar și de artă plastică, istoric al artei, traducător, Alexandru Busuioceanu și-a dedicat întreaga viață culturii românești și propagării ei în lume.

Dan Slușanschi, editorul volumului „Zamolxis” al lui Alexandru Busuioceanu, apărut la Editura Meridiane în 1985, despre autor:

„În 1942, în viața lui Alexandru Busuioceanu a intervenit un eveniment deosebit, ce-și va pune amprenta pe tot restul activității și sentimentelor sale. Profund deprimat de înrăutațirea climatului politic din România acelor ani, el decide să părăsească țara, cu intenția mărturisită de a nu se mai întoarce niciodată. Iată de ce acceptă postul de atașat cultural la Madrid, unde avea să se stabilească; ulterior va înființa o catedră de Limba și Literatura Română la Universitatea de acolo, pe care o va păstra până la moarte. A desfășurat o neîncetată activitate de cercetare și propagare a culturii românești: înființează Institutul Român de Cultură din Madrid, obține introducerea limbii române ca materie obligatorie la șapte facultăți spaniole, înlesnește publicarea unor traduceri din marii noștri scriitori, publică articole și ține conferințe despre arta și literatura română.

Se simte profund român, și așa se va simți până la moarte, păstrându-și cetățenia și purtând în suflet o necontenită nostalgie pentru pământul său natal”. – Dan Slușanschi, editorul volumului „Zamolxis” al lui Alexandru Busuioceanu, apărut la Editura Meridiane în 1985.

Acest studiu s-a născut datorită preocupărilor sale constante de a căuta urme românești oricând și oriunde, făcând o pasiune din studierea vechilor arhive ale Spaniei.

Zamolxis, zeul dacic al nemuririi, prezentat ca un filosof

Pornind în căutarea urmelor hispanice ale împăratului Traian, a dat, în Spania, peste o legendă în care se spune că dacii au năvălit în Spania și au început istoria nouă a poporului hispanic. „Numele dacice ale lui Zamolxis, Deceneu, Decebal ș.a. se întâlnesc astfel la Sfântul Isidor, la Arhiepiscopul Rodrigo Jimenez de Rada, la Alfonso el Sabio – pentru a nu-i cita decât pe cei mari – luând loc în genealogia însăși a poporului hispanic. De la un cronicar la altul, faptele și numele se transmit alterate, se împodobesc cu elemente noi și tind din ce în ce mai mult către fabulos. Sâmburele de istorie se transformă în legendă și ia culoarea celorlalte fapte care alcătuiesc istoria pierdută în neguri”, scrie Alexandru Busuioceanu. Legendele mai arată că regii Spaniei coboară din principi daci, deși numele le sunt schimbate, deoarece le-au luat de la locul unde trăiau, întrucât era mai ilustru ca al strămoșilor. Legendele respective își au izvoarele în autorii antici iar încorporarea lor în istoria Spaniei s-a făcut firesc, datorită cronicarilor și tradiției spaniole. Din aceste legende se desprinde ideea că Zamolxis, zeul dacic al nemuririi, este prezentat cu rangul de filosof sau îl întâlnim cu nume deformate. Cu toate acestea mitul său rămâne nedespărțit de legenda dacică așa cum a fost consemnată de antici.

Zamolxis, „citat” de Platon

Pentru cronicarii spanioli sursele de inspirație au fost autorii antici, în principal latinii și grecii. Cel mai important dintre ei a fost Herodot. În a sa „Historiae”, Herodot consemnează: „După cât am aflat de la grecii ce locuiesc în Hellespont și la Pont, acest Zamolxis, fiind un om a slujit la Samos ca sclav; a fost chiar rob al lui Pitagora; (…) căștigându-și libertatea, se spune că ar fi strâns o avere mare și, îmbogățindu-se, s-a întors în patria sa. Și cum tracii (geții) duceau o viață mizerabilă și erau ignoranți, acest Zamolxis (…) a pus să i se zidească o sală pentru primirea și ospătarea celor mai de frunte concetățeni ai săi, unde să-i învețe că nici el, nici ei și nici cei ce se vor naște vreodată dintr-înșii nu vor pieri, ci vor merge într-un loc unde vor viețui de-a pururi, bucurându-se de toate cele bune (…) Părerea mea este că Zamolxis a trăit cu mulți ani înaintea lui Pitagora. Și cred că e destul cât am spus, fie că a existat un om cu numele lui Zamolxis, fie că va fi fost o divinitate indigenă de-a geților.” Cele consemnate de Herodot sunt completate mai târziu de Strabon, care vine cu amănunte noi despre Zamolxis. Astfel, ajungând Mare Preot al regelui, era tălmaciul voinței zeilor. După un timp s-a retras într-o peșteră greu accesibilă din care ieșea foarte rar și numai pentru a fi consultat de rege și sfetnicii săi. „Mai târziu a fost considerată sfântă și peștera în care se retrăsese Zamolxis și se numea Muntele Sacru, adevăratul nume, care s-a dat și unui râu ce curgea la picioarele acestui munte, fiind Kogaionon”, consemnează Stabon. Platon, în „Republica”, îi învață pe greci despre sănătatea trupului și a sufletului, așa cum știe el, de la un trac, că procedează Zamolxis cu dacii. Zamolxis fiind foarte înțelept, a devenit adorat de daci iar în inima lor sădise ideea nemuririi. „Geții nu cred că mor ci că cei care au răposat se duc la zeul lor Zamolxis, pe care îl mai numesc Gebeleisis. La fiecare cinci ani ei trimit pe unul dintre dânșii, tras la sorți, ca sol la Zamolxis, încredințându-i toate câte le au de cerut fiecare”, mai consemnează Herodot.

Burebista, în versurile spaniolului Lucan

Revenind la temă, știm că scriitorii antici spanioli îi cunosc pe daci din sec. I î.d.H. Din studiul acestora rezultă faptul că se pot desprinde câteva momente din istoria dacilor și cam ce idee își făcuseră aceștia despre Dacia. Un fapt surprinzător îl constituie lipsa oricăror impresii legate de cucerirea Daciei de către Traian.
Un prim moment dacic se referă la împrejurările de la jumătatea primului secol î.d.H., în vremea luptelor civile dintre Cezar și Pompei, când regele dacilor era Burebista. Acesta din urmă profită de discordiile din imperiu și, în urma unor incursiuni la sud de Istru, prădând Tracia, Macedonia și Iliria, produce neliniște la Roma. Acestea sunt reflectate în versurile spaniolului Lucan, mai ales în poemul său „Pharsalia”, unde pe Burebista îl numește „Mesagerul de la Istrul scitic”. Mai sunt prezentați șefii oștilor dace: un Sadala, viteazul Cotys și credinciosul Deiotarus. Lucan și-a făcut și o idee despre țara și poporul dac. Aceasta este destul de vagă: „reflectând în acvatice contururi o lume abia întrezărită de pustiuri și de ghețuri”.
Un al doilea moment se referă la succesorul lui Burebista, Cotiso, care este prezentat ca unul dintre regii daci cei mai însemnați și care a continuat politica tradițională. Cel care are cele mai multe informații, și care sunt folosite de spanioli, este Seneca. Găsim informații despre faima temutei săgeți getice, despre funestele plante care cresc la Istru din ale căror rădăcini strivite se distilează „ucigătoare sucuri” . Se mai știe că țara este bogată în pietre scumpe. Un loc deosebit îl reprezintă fluviul Istru sau Danuviu, care „prin multele-i guri își pierde sarmanticele unde, iar cu una scaldă (insula) Peuce (Delta)”

Marțial, Pomponius Mela și Columella

Un al treilea moment dacic, cu mari ecouri, mai ales la Roma, îl găsim la Marțial, contemporan cu Domițian, cel care a purtat numeroase războaie pentru potolirea sarmaților iazigi și, mai ales, al dacilor. În Dacia se ridica steaua lui Decebal. În epigramele ce l-au făcut celebru pe Marțial, acesta redă atmosfera de la Roma și ideea care și-o făceau romanii despre daci și țara lor. Nici el nu cunoaște bine aceste ținuturi care „se confundă ca într-un imens și întunecat limes hyperboreu. Sub leneșele stele ale cerului getic – «Getici sidera pigra poli» – sub asprimile Ursei polare – «hyperboreos Triones» – apar iernaticele ținuturi artice, cu sălbateca Peuce și Istrul fremătând de tropotul cailor”.

În sec. I d.H cel mai bine informat autor spaniol este Pomponius Mela. În „Chorographia” face o descriere, aproape completă, a Sciției și Traciei, precum și a popoarelor ce locuiau acele ținuturi. Aceasta se constituia într-un compendiu interesant abundând de cunoștințe geografice și etnografice. Pomponius Mela, un om deosebit de informat, reproduce mult din scrierile lui Herodot și Strabon. Deși descrierea e mai sumară, ea ne oferă destule amănunte despre caracterul și moravurile dacilor. Printre reperele dacice ale lui Mela întâlnim pe acelea de la Pontul Euxin: Tyras (Cetatea Albă), Istropolis (în Dobrogea), Callatis (Mangalia), Tomoe sau Tomi (Constanța), Tiristis (Caliacra) precum și cetatea Dionysopolis (Balcic). Dintre ceilalți autori spanioli, numai unul oferă ceva informații privind obiceiurile geților. Acesta este Columella. În lucrarea sa „De re rustica” ne înfățișează scene pastorale și domestice. Vorbind despre creșterea oilor spune că acestea „oferă unor popoare lipsite de grâu toată hrana”. Columella comite o mare greșeală. Este știut faptul că dacii cunoșteau grâul și-l cultivau pe mari suprafețe.

Paulus Orosius confundă pe geți cu goții

Cunoștințele spaniolilor despre daci se îmbogățesc la fața locului. Pe timpul războielor lui Traian cu Decebal multe legiuni aveau în componență spanioli. Unii dintre ei vor rămâne pe aceste meleaguri, dar cei care s-au întors au dus cu ei multe informații.
Peste câteva secole mai precis la 150 de ani de la părăsirea Daciei de către romani, un alt autor spaniol, Paulus Orosius, lasă în scrierile sale informații despre daci. În afară de faptul că face o descriere geografică aproximativă, face și greșeli, poate și din cauza faptului că nu a reușit să consulte decât pe unii autori antici. El confundă pe goți cu geți și, astfel, pune în seama goților fapte din istoria geților și dacilor. El consemnează războaiele dacilor cu romanii unde Decebal este Diurpaneus (cârmuitor, în limba dacă). Numele acesta va apărea în toate cronicile spaniole de mai târziu.
Nu putem să nu amintim de un spirit înaintat ce a trăit la sfârșitul secolului IV și începutul secolului V d.H. ce are legături cu amândouă civilizațiile. Este Nicetas de Remesiana. Originar din Dacia, Nicetas a propovăduit credința creștină pe ambele maluri ale Istrului, misionariatul lui străbătând Imperiul roman de la un capăt la altul. La Remesiana, Nicetas pune bazele unui mare centru spiritual. Aici se consacră unei însemnate activități literare pentru a explica fundamentele dogmei creștine. Lui îi este atribuit celebrul imn „Te deum laudamus”.

Rodrigo Jimenez de Rada îl transformă și el pe Deceneu în got

De la consemnările istorice ale acestor autori până la legendă nu a mai fost decât un pas. Cel care l-a făcut primul (și cel mai important) a fost arhiepiscopul Rodrigo Jimenez de Rada. În „Historia Gothica”, terminată în anul 1243, folosind scrierile lui Orosius, Isidor din Sevilla încearcă să compună un tablou cât mai complet. Sunt multe goluri în relatările anterioare și astfel de Rada completează relatările istorice cunoscute cu legende și mituri. În afară de mitul biblic al originilor, mitul grec al lui Hercule (sau mitul eroic), întâlnim mitul gotic, care este cel mai extins al lucrării. Preluând greșelile înaintașilor cum că goți = geți, și Jimenez de Rada cade în acest păcat. Principalul mit atribuit „goților” este mitul lui Deceneu sau al înțelepților. Și astfel arhiepiscopul din Toledo introduce în istoria spaniolă mitul și istoria dacilor. Începutul fiind făcut, urmașii acestuia nu au făcut decât să consfințească legăturile dintre daci (români) și spanioli.

„Zamolxis, zeul carpatic al nemuririi, coboară în cronicile spaniole pâna la rangul de filozof, sau se disimulează sub nume deformate în care nu mai poate fi recunoscut; dar mitul rămâne nedespărțit de legenda dacică, așa cum i-a impresionat ea pe antici și a trecut pe sub pana scriitorilor hispanici”, conchide Alexandru Busuioceanu la finalul excepționalului său studiu.

(Titlul original al studiului: MITUL DACIC ÎN ISTORIA ȘI LEGENDELE SPANIOLE)/

Publicat de romaniabreakingnews.ro / surse: foaienationala, efemeride.ro

,

Putin a semnat un decret de mobilizare a rezerviștilor!
Președintele Federației Ruse, Vladimir Putin a semnat un decret de mobilizare a rezerviștilor ruși. Informația a fost difuzată de portalul de presa Unian.net În textul decretului se spune că sunt chemați toți rezerviștii pentru a fi mobilizați în cadrul forțelor armate rusești de la Ministrul de Interne și în cadrul forțelor de de pază ale statului și ale Serviciilor Securității de Stat.

N.R. Există mari șanse ca această decizie să fie doar una pur de intimidare.

Sursa: unian.net

armata-rusa-transnistria-ucraina-romania-mokdova

 

,

În anul 2010, un reputat analist, scriitor și jurnalist rus  Leonid  Mlechin, a facut un demers pozitiv, sper ca în viitor să nu fie singular, pe calea recunoasterii publice, foarte importante, de altfel, a adevarului istoric. Adevăr care evident deranjează și probabil va mai deranja, nu numai din țara domniei sale, ci și în multe altele care beneficiază și azi de ocultarea adevărurilor istorice legate de raptul teritorial din fatidicul an 1940, mai cu seama 28 iunie 1940 – anexarea Estului României (Basarabia)

R.B.N.Press readuce în atenția mediei și a publicului acest material considerând că aceasta este un exemplu viu care poate fi luat ca etalon în relatiile noastre cu sursa tuturor suferințelor noastre din Basarabia și nu numai – Rusia,  relații care pot fi la nivel de individ cel puțin, firești, acceptate și îmbunătățite numai dacă adevarul e pus în drepturi. 

România  și-a plătit de foarte mult timp datoriile reale dar și cele închipuite față de Rusia și este cazul ca  și în Rusia să fie găsită calea pentru ca adevărul și dreptul istoric să prevaleze în fața dorințelor imperiale și a „necesităților” geopolitice, măcar la nivel de individ cum este cazul de față. Nu ne facem iluzii deșarte în ceea ce privește Rusia, mai ales în zilele acestea. Dar speranța moare ultima! Atâta timp cât există oameni ca  LEONID MLECIN sau  SERGHEI GOLUBIȚKI cel care a scris coresct despre TEZAURUL ROMÂNESC de la Moscova, există SPERANȚĂ! Speranță că în Rusia se găsesc persoane normale care la un moment dat vor face ca în viitor Rusia să devină o țară normală. Cine știe? …sau poate ca istoria nu va avea timp.

Leonid Mlechin  ( Леонид Млечин) despre 28 iunie 1940

În anul 2010, la postul rus de radio Vocea Rusiei are loc o emisiune despre ocuparea Basarabiei în contextul refuzului lui Mihai Ghimpu, președinte interimar al R.Moldova, de a anula decretul său cu privire la proclamarea zilei de 28 iunie ca dată a ocupației sovietice. Invitat al emisiunii, celebru politolog și jurnalist rus  Leonid Mlecin.

Iată aprecierile despre acel eveniment al vieții politice de la Chișinău, ale politologul rus Leonid Mlecin, invitatul emisiunii “Opinie deosebită” din 28 iunie 2010 a postului de radio rusesc se referea:

„…Uniunea Sovietică a recunoscut anterior că Basarabia aparținea României și că întotdeauna a dorit să o ocupe. Totuși, termenul de ocupație nu este adecvat. Este mai degrabă o anexare a unei părți din teritoriul României de atunci, în baza memorandumului secret al Pactului Molotov–Ribbentrop. Este un act tragic din istoria secolului XX, iar rana este foarte adâncă.”

„…E grea istoria penru acest teritoriu (Basarabia – n. red.). După anexare, când a început colectivizarea forțată, ostașii sovietici nu mai găseau nici măcar mâncare când treceau pe acolo. A urmat o foamete strașnică. Se mâncau unii pe alții. Mi s-a explicat o istorie când soția își mânca soțul împreună cu fiica și ruga soldații sovietici să nu le ia cadavrul ca să este al lor”, mai susține analistul rus.

„Atunci, conducerea Moldovei era fricoasă și se temea să se adreseze după ajutor. Stalin nici măcar nu a dorit să primească delegația din Moldova când a venit să ceară ajutor. Sunt acțunile lui Stalin care ne-a certat cu jumătate de Europa și inclusiv pe noi unii cu alții”, a mai adăugat analistul rus Leonid Mlecin.

„Dupa anexare, cand a inceput colectivizarea fortata”. …Insă, inainte de acesta, a fost o represiune antiromaneasca, putem spune, salbatică. Care a continuat. In final, „Asa s-a calit otelul”: s-a nascut o generație foarte curajoasă de moldoveni. Ei si fii lor trăiesc și sunt in picioare.

 Video: Replica rusesca a Youtube, rutube.ru

 

Cine este Leonid Mlechin? ( în rusă Леонид Млечин)

Leonid Mlechin s-a născut la 12 iunie 1957, la Moscova, este jurnalist rus, comentator internațional, moderator al propriei emisiuni „Documentarele Leonid Mlechina” la TV „TV Center”.
Este câștigător de două ori al premiului televiziune Taffy (2007, 2009). Membru al Uniunii Scriitorilor (din 1986)și Moscova Lucrător Emerit al Culturii din Federația Rusă (2004).
Biografie
1979 – a absolvit de la Biroul Internațional al Facultății de Jurnalism.
1979 – 1993 de ani. – Corespondent, cronicar internațional al revistei săptămânale „New Times”.
1993 – 1996 de ani. – Editor al departamentului internațional – redactor-șef adjunct al ziarului „Izvestia”, membru al consiliului editorial.
Din 1994 – gazda a programului săptămânal „De facto” de la postul de televiziune „Rusia”.
1996 – 1997 ani. – Gazdă a programului săptămânal jurnalistic „toată lumea” (RTR).
1997 – 1999 de ani. – „. Întreaga lume fără frontiere”, autor și gazdă a programului săptămânal de actualitate
Ноябрь 1997 – 2000 gg. – „. Cină târzie”, autor și gazdă a programului săptămânal,
Din ianuarie 1998 – autor și gazdă a programului jurnalistic „Folder Special”.
Septembrie 1999 – cele mai importante comentator și de zi cu zi de program de actualități „. Evenimente”
2003 – 2005 – autor și gazdă de „Puncte de reper”
Din iulie până în decembrie 2010 – co-gazdă a „Curtea de timp.”
Colaborator permanent și membru al consiliului editorial al revistei „New timp”, autorul a revistei „Expert”. Transfer de partid permanent „Minority Report”, la radio „Ecoul Moscovei”.
Membru al juriului concurență rus „ecran contemporan”, care a avut loc la festivalul national de televiziune importante punct de vedere social și de televiziune „erou al timpului nostru”.
Pe site-ul de TV Centru este listat ca un membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia.

Recunoașteri din partea Statului Rus
2004 – titlul onorific de „Lucrător al Culturii din Federația Rusă”, Pentru mulți ani de muncă rodnică în domeniul culturii, mass-media și de radiodifuziune.
2007 – Medalia Ordinul „Pentru Merit” – un premiu de stat a Federației Ruse. Stabilit prin decret prezidențial la 02 martie 1994 № 442. Decretul prezidențial de o iunie 1995 № 554 a aprobat versiunea revizuită i-a fost acordat pentru contributie remarcabila la dezvoltarea de televiziunii naționale și mulți ani de muncă rodnică.

2011 – Ordinul Prieteniei – pentru o mare contribuție la dezvoltarea de radiodifuziunii naționale și mulți ani de activitate rodnică
Ordinul Prieteniei este un premiu de stat a Federației Ruse. Stabilit prin decret al Președintelui Federației Ruse din data de 02 martie 1994 № 442. Predecesorul pentru timpul erei sovietice a fost Ordinul Prieteniei Popoarelor, înființată în 1972.

Premii publice
2007 -Câștigător al „Taffy-2007” la nominalizarea „scenarist de televiziune documentar / seria” (documentar „Femeile care au visat de putere”)
2008 – câștigător al „Omul anului 5768”, Federația Comunităților Evreiești din Rusia (FJC) din categoria „Jurnalism”, pentru o serie de programe despre Israel, în cadrul programului TV „Folder Special” de „TV Center”
2009 – câștigător al „Taffy-2009” la nominalizarea „scenarist de televiziune documentar / seria” (documentar „Suntem în așteptare pentru iarna rece” din seria „Eroilor și Victimelor Războiului Rece”

Citiți și

EXCEPȚIONAL! UN JURNALIST RUS SCRIE CORECT ȘI ÎN PREMIERĂ DESPRE TEZAURUL ROMÂNIEI LA MOSCOVA! SERGHEI GOLUBIȚKI*: AURUL ROMÂNESC (ÎN LIMBA RUSĂ). РУМЫНСКОЕ ЗОЛОТО

 Autor: Dorian Theodor / R.B.N. Press

Surse de documentare:  Cersipamantromanesc,  Unimedia.md, infoprut.ro, rutube.ru,  ru.wikipedia.org

 

,

Frați români iată că se poate…

Maniera intransigentă, corectă și europeană în care Slovacia a rezolvat problema neorevizionismului maghiar intern – care amenință siguranța sa națională a generat un sentiment de admirație totală și de respect sincer față de această țară.

Slovacia dovedește Europei și lumii întregi că, deși este un stat mic ca teritoriu și populație, posedă o splendidă calitate, specifică numai statelor puternic consolidate ca democrații, anume aceea a unei impresionante demnități naționale și prin aceasta că este un stat mare.

Principiul care a generat o asemenea atitudine politică și națională a Slovaciei nu este o invenție a acestei țări, nici nu a fost descoperit acum după îndelungi căutări, necunoscut zilelor noastre, ci este unul vechi decând lumea și la îndemâna oricărei țări care dorește cu adevărat să-și apere interesele naționale fundamentale. A fost și este un principiu axat pe patriotism, demnitate națională și apărarea cu fermitate a intereselor supreme de stat.

Rememorarea câtorva acțiuni întreprinse de statul slovac împotriva neorevizionismului revanșard, șovin și exclusivist etnic, practicat tenace de Ungaria, se impune pentru noi românii.

România este, la fel, o țintă permanentă a politicii extremist – revanșarde a Budapestei, iar atitudinea Slovaciei ne oferă modul în care această țară a știut să contracareze acțiunile respective și să se protejeze.

Un exemplu elocvent în acest sens l-a reprezentat refuzul autorităților slovace de a permite, în august 2009, intrarea în țară a președintelui Ungariei, Laszlo Solyom, cu intenția de a inaugura o statuie a „Sf. Stefan”, în localitatea Komarno, cu concentrație de etnici maghiari.

Refuzul Slovaciei a avut o motivare inatacabilă anume că vizita preconizată coincidea cu împlinirea a 41 de ani de la invazia trupelor Tratatului de la Varșovia, între care și cele ale Ungariei, în Cehoslovacia.

Întrucât nu s-a ținut seama de anunțul făcut pe canale diplomatice că „vizita nu este binevenită”, Laszlo Solyom a fost oprit la granița statului slovac fiind nevoit să facă cale întoarsă; a fost declarat „persona non grata”!

Prin această decizie autoritățile slovace au preîntâmpinat organizarea pe teritoriu slovac a unor manifestări cu caracter revizionist, revanșard și șovin maghiare care erau preconizate a se desfășura cu prilejul vizitei lui Slyom.

De asemenea, Slovacia a făcut față cu succes intenției Ungariei de a acorda cetățenia ungară etnicilor minoritari maghiari de pe teritoriul național slovac prin adoptarea de către parlamentul ungar a unei legi în acest sens (mai 2010). Reacția a fost una la fel de fermă, neezitantă și perfect legală prin adoptarea legii care prevede că se interzice dubla cetățenie, iar etnicii maghiari care dețin cetățenia ungară nu pot ocupa funcții publice în Slovacia.

Atitudinea statului slovac, în acest caz, a fost una logică fiind arhicunoscut faptul, probat nu de puține ori de-a lungul istoriei, că loialitatea nu poate fi împărțită, ea poate fi doar una și față de o singură țară.

Cu atât mai mult cu cât politica Ungariei față de Slovacia este una revanșardă, de revizuire a tratatelor de pace, de după Primul Război Mondial, care au consființit crearea statului Cehoslovac și desfințarea  iluzoriei Ungarii Mari!

Semnificativă în această situație a fost solidarizarea cu Slovacia a lui Vaclav Klaus, președintele Cehiei.

La fel, în baza aceluiași principiu al primordialității interesului național, autoritățile slovace au implementat regionalizarea respingând organizarea administrativ-teritorială pe criterii etnice, evitând astfel apariția acelei „mici Ungarii” pe teritoriul său, atât de mult dorite de Ungaria și subordonate total intereselor acesteia, nu numai în cazul de față dar și în cel al României, Ucrainei, Serbiei, etc., peste tot unde există o minoritate maghiară.

Deosebit de consecvent în planul contracarării acțiunilor neorevizioniste, extremiste, revanșarde și de amestec în problemele sale interne, inițiate în prezent de Ungaria, statul slovac a interzis desfășurarea pe teritoriul său, la Komarno, în ziua de 27 iunie 2012, a ședinței unei comisii a Parlamentului Ungariei.

Și în acest caz, ca și în altele, Ungaria fidelă „principiului” care guvernează politica sa externă în raport cu țările pe teritoriul cărora există etnici minoritari maghiari, respectiv amestecul în treburile interne ale acestor state, a intenționat organizarea ședinței menționate fără a consulta, în prealabil, autoritățile slovace. În acest context, mai amintim de faptul că trupa rock Karpatia, din Ungaria, este interzisă pe teritoriul Slovaciei, datorită mesajelor extremiste, șovine, xenofobe, rasiste și de susținere a refacerii așa zisei Ungarii Mari, cuprinse în repertoriul ei.

O mențiune se impune, anume că măsurile aplicate de Slovacia, la care am făcut referire, nu au fost criticate de țările membre ale Uniunii Europene, ele nefiind considerate nici nelegale, nici antidemocrate, nici antieuropene, nici antimaghiare!

Fie și la o simplă privire este evidentă asemănarea izbitoare a modului de acțiune practicat de Ungaria, în virtutea doctrinei hungariste a neorevizionismului, extremismului, exclusivismului etnic, separatismului teritorial și șovinismului, în cazul Slovaciei și României!

Toate situațiile din Slovacia, enumerate mai sus, s-au petrecut copie la indigo în România.

Trebuie spus, însă, că în timp ce Slovacia a rezolvat, ferm, logic, fără ezitare, în favoarea sa această situație, România, datorită atitudinii de espectativă și ezitante a autorităților statului, a fost umilită și sfidată de Ungaria!

Din această perspectivă, comparativ, vorbim de un stat slovac puternic apărat printr-o demnitate națională impresionantă și de un stat român vulnerabil în care această calitate esențială pare să nu mai existe.

Autoritățile țării mele, România, nu au considerat până în prezent necesar să găsească și să aplice soluții la aceași problemă.

Cu siguranță că nici nu au fost interesate, în acest sens, dacă este să ținem seama numai și de faptul că modelul slovac era aproape și la îndemână!

Colonel (r) prof. Claudiu Aiudeanu
stefanbadita.wordpress.com prin R.B.N. Press

Sursele imaginilor:

„Romania 1919” –  Diasporatv.eu

„BravoSlovacia” – ilustrare originală   R.B.N. Press

Slovacia-vs-iredentismul-Maghiar_Romania-cat-mai-asteptam

,

Senatorul român Viorel Badea a solicitat președintelui Ucrainei, Petro Poroșenko, în timpul sesiunii ordinare a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (Strasbourg, 23-27 iunie a.c.) ca, în procesul de elaborare a legislației privind protecția persoanelor aparținând minorităților naționale, să nu mai fie prevăzută limba moldovenească drept limbă regională sau minoritară,  întrucât există deja o decizie a Curții Constituționale din Republica Moldova, care statuează că limba oficială a acestui stat este limba română.

În replică, Petro Poroșenko a precizat că acest aspect se regăsește în procesul de descentralizare care urmează să înceapă în Ucraina, subliniind, totodată, reprezentarea minorității române din Ucraina, inclusiv în Delegația ucraineană la APCE, prin deținerea funcției de președinte al delegației de către deputatul Ion Popescu.

Președintele Ucrainei a mai adăugat că respectarea drepturilor persoanelor aparținând minorităților naționale va reprezenta una dintre prioritățile autorităților de la Kiev, întrucât promovarea adecvată a acestor drepturi contribuie în mod semnificativ la menținerea unității poporului ucrainean.

*Înregistrarea video a dezbaterii poate fi vizionată AICI

Întrebarea adresată de către senatorul Viorel Badea (min. 35:45 – 36:28)

Răspunsul președintelui Petro Poroșenko (min. 38:41 – 39:58)

Publicația Zorile Bucovinei din Cernăuți scrie că în Rada Supremă de la Kiev a fost înregistrat deja proiectul președintelui Petro Poroșenko privind modificarea Constituției Ucrainei, iar documentul, care prevede, în principal, schimbări la art. 19 al Legii Fundamentale, diferă puțin de versiunea inițială, adusă la cunoștința liderilor grupurilor parlamentare săptămâna trecută. Principiile de bază rămân aceleași – descentralizarea puterii, consolidarea influenței președintelui țării asupra structurilor de forță și simplificarea formării coaliției parlamentare.

Conform acestui proiect, președintele statului este învestit cu împuterniciri mai mari asupra structurilor de forță și nu este obligat să ceară permisiunea Radei Supreme pentru demiterea șefului Serviciului de Securitare și a procurorului general. În schimb, trebuie să convină cu premierul asupra candidaturilor miniștrilor apărării și de externe.

În plan local, amendamentele prevăd slăbirea verticalei puterii și consolidarea autoadministrării. Președintele își păstrează controlul asupra regiunilor prin reprezentanții pe care îi numește însă administrațiile regionale și raionale urmează să fie desființate, iar atribuțiile acestora vor fi transmise comitetelor executive ale consiliilor locale, conduse de secretarii acestor consilii, care vor controla bugetele locale și politica fiscală.

Sursa: TOCpress.info

,

Declarația de la Londra, a secretarului general al NATO, Anders Fogh Rasmussen, de joi, 26 iunie a.c. , prin care dezvăluie implicarea Moscovei în campanile de dezinformare menită să submineze explorările și exploatările de surse alternative de energie, printre care gazele de șist, asigurându-se astfel ca statele europene vor rămâne dependente energetic de exporturile de gaze ale concernului rus Gazprom, a reprezentat o adevărată bombă.

Astfel, în cadrul unui eveniment desfășurat la Institutul Regal pentru Afaceri Internationale (Chatham House) Anders Fogh Rasmussen a răspuns unei întrebări referitoare la campanile în care sunt implicați rușii:

„Am întâlnit aliați care pot confirma că Rusia, ca parte a sofisticatelor sale operațiuni de informare și dezinformare, s-a implicat activ împreună cu așa-numitele organizații neguvernamentale – acele organizații de mediu ce duc campanii împotriva gazelor de șist – pentru a menține dependența Europei de importurile de gaz rusesc”, a spus Anders Fogh Rasmussen, citat de The Guardian.

Anders Fogh  Rasmussen nu a precizat însă ce formă a luat implicarea Rusiei alături de ecologiști sau dacă grupurile vizate știau că au de-a face cu agenți ai Moscovei.

Biroul de presa al NATO a precizat că aceste observații îi aparțin doar lui Anders Fogh Rasmussen și că nu reprezintă poziția oficială a NATO.

Dincolo de orice părtinire, un punct de vedere clar și echidistant față de orice interes, politic, geopolitic, rațiuni de stat momentane sau orice alt interes ar trebui să ia în calcul în primul rând realitățile unei cercetări științifice care să probeze sau să infirme inpactul nociv asupra mediului și implicit a oamenilor, utilizând tehnologia fracturarii hidraulice.

Problemele majore rezidă însă în lipsa unei viziuni clare și concrete a unui punct de vedere a lumii științifice  și politice din țătile vizate, care să dea un răspuns tranșant făță de problema în cauză și probabil că nici nu vom avea atât timp cât până și în domeniul telefoniei mobile, cel mai la îndemână, există nenumărate dispute pe motivul nocivității radiaților emise de terminalele mobile. Avem rezultate ale unor cercetări stințifice care atestă această nocivitate, cercetări finanțate și sprijinite din sfere absolut independente care nu au legătură cu telefonia mobilă și avem cercetări științifice la fel de „pertinente științific” care dovedesc contrariul dar care sunt însă finanțate tocmai de companiile de telefonie mobilă și astfel putem lesne să realizăm că avem o mare problemă în cee ce privește existența unui punct de vedere științific unitar.

Nu ne rămâne decît să fim atenți și să analizăm căt mai multe puncte de vedere și mai ales cine este cel care „dă banul” pentru finanțarea respectivei cercetări și „stă în spate”.

Atâta timp căt gazele de șist reprezintă miza unei confruntări geopolitice între sfere de interese care pot pune „la bătaie” resurse financiare si umane, care „să dovedească științific”,  interesul geopolitic pe care îl au de îndeplinit și servit, va fi foarte greu să punem în balanță în mod echidistant și realist ce este bine pentru viitorul nostru dar nu imposibil.

În mod sigur, un serviciu secret rusesc având misiunea de a discredita și manipula în sensul obținerii unui feed-back negativ vis-a-vis gazele de șist, s-ar implica atât prin ONG-uri care să capaciteze opinia publică,  în sensul dorit cât și în componenta științifică, prin oameni de știință, cercetători în domenii ca biologie, mediu, etc, care să publice diverse studii cuantificate bineînțeles tot în sensul „cerințelor geostrategice” sau și mai simplu, prin diverși indivizi care să debiteze tot felul de povești lansate în media și care să prindă la lumea neinformată.

Ce spune S.R.I. ?

Încă din luna decembrie 2013, prezent fiind în studiourile Evenimentul Zilei / B1, pentru a acorda un amplu interviu jurnaliștilor Dan Andronic și Silviu Sergiu, George Maior, directorul Serviciului Român de Informații, a vorbit printre altele despre “radicalizarea protestelor” contra exploatărilor resurselor naturale românești de către companii străine și a insinuat și o implicare a Rusiei în demonstrațiile care au loc în țară.

“Din păcate există un activism care are și o tendință de radicalizare clară. S-au petrecut câteva cazuri inclusiv vis-a-vis de simple explorări pentru a vedea ce există în subsolul țării. Mi se pare grav. Putem vorbi de afectarea unor interese strategice. Dacă există cadrul legal, el trebuie respectat. Este de admirat că oamenii pot să își susțină cauza – e important într-o democrație -, însă când aceste lucruri împing către anarhism și radicalizare, atunci trebuie să fie luate măsuri. Rusia își va apăra întotdeauna propriile strategii în domeniul energiei. Este firesc pentru un stat să facă acest lucru. Ei nu au o viziune pozitivă despre gazele de șist”, a declarat acesta, fără a preciza care ar fi legăturile directe dintre Moscova și protestatarii care militează contra înstrăinării resurselor naturale și exploatarea acestora prin procedee care afectează grav mediul înconjurător.

Binențeles că teza implicarii Rusiei trebuie probată de autoritățile statului și nu de altcineva. Este mai mult decât evidentRusia are un interes major ca România să nu-și micsoreze dependența de Gazprom. Însă nu pot pune pe seama hazardului și a întâmplării, faptul mai mult decât evident,  că absolut nimeni nu protesteaza față de explorările și exploatările facute de firmele rusesti din Romania – și asta este o MARE EVIDENȚĂ, care nu poate naște decăt niște MARI SUSPICIUNI, cum la fel de evident este că dacă „cineva” are probeRusia finanțeaza sau stimulează campanii împotriva gazelor de șist, trebuie să le arate, lucru care NU S-A ÎNTÂMPLAT.

Amănunte interesante:

Iată câteva concluzii interesante și echilibrate observate de la jurnalistul  Cristian Pantazi  de la Hot News căruia nu i-a scăpat niște amănunte deosebite:

 „Simbolism aparte al protestului de miercuri seara anti-gaze de sist: câtiva manifestanți au creat o bresa in dispozitivul jandarmilor și au plecat spre reședinta ambasadorului SUA. E pentru prima oara in istoria recenta când protestatari români țintesc un partener strategic.”

„Legitimarea Bisericii ca jucator politic si social de prim rang.Patriarhia asigura ca preotii din zona Birlad actioneaza pe cont propriu, dar aproape ca nu mai conteaza acest detaliu de sistem. In fruntea protestelor de anul trecut si din acest an sint preoti cu un discurs foarte bine pus la punct, dintre ei distingindu-se Vasile Laiu. In comunitati sarace, precum satele din Vaslui (polul saraciei in Europa), influenta preotului e uriasa. Cine i-a influentat pe preoti, la rindul lor? Un indiciu apare intr-un interviu dat in aprilie 2012 de parintele Iustin Pirvu, unul dintre cei mai influenti duhovnici in zona Moldovei pe timpul vietii. Parintele vorbea in acel interviu despre pericolul gazelor de sist, intr-un discurs de un obscurantism medieval. L-a influentat cineva, la rindul sau, pe parintele Iustin Pirvu?”

„…In sfirsit, un semn de intrebare al ziaristului: de ce nu am avut niciodata o astfel de mobilizare pentru rezolvarea unei probleme cronice in zona Birlad, si anume poluarea apei freatice cu compusi ai ingrasamintelor? Apele poluate imbolnavesc grav zeci de localnici si nu exista luna fara un bebelus mort din acest motiv. Cu alte cuvinte, de ce o problema reala pe care o avem acum merita zero atentie, iar o posibila problema dintr-un viitor indepartat duce la mobilizari nemaivazute? Recunosc ca am intrebat citiva reprezentanti ai unor ONG-uri implicate in lupta anti-Chevron si mi-au promis ca vor studia problema. A trecut aproape un an de la promisiune.”

Cât de simplu se poate naște un film documentar anti gaze de șist?

“,,,Un ziarist american care s-a dat drept un reprezentat al unei bogate familii petroliere a convins fara prea mari probleme trei artisti militanti pentru cauza mediului si energii curate sa faca un film impotriva gazelor de sist, scrie site-ul american de dreapta breibart.com.
In inregistrarea filmata cu camera ascunsa, un ziarist sub acoperire se prezinta ca fiind “Muhammad”, membru al unei dinastii petroliere din Orientul Mijlociu, si ofera 9 milioane de dolari pentru finantarea unui film impotriva exploatarii gazelor de sist.
La discutie sunt invitati cunoscutul actor Ed Begley Jr., activist pentru mediu si vegan, actrita Mariel Hemingway, promotoare a conceptului holistic living si practicanta de yoga, si Josh Tickell, laureat al festivalului de film Sundance pentru cel mai bun documentar, Fuel, care pledeaza pentru energiile curate. Este specializat in filme cu mesaj social.
Ziaristii sub acoperire ii informeaza pe cei trei artisti ca “daca “Washingtonul continua frackingul, America va fi independenta energetic si atunci nu vor mai avea nevoie de petrolul meu”.
Intr-o convorbire telefonica cu Tickell, unul dintre ziaristi spune: “Clientul meu este interesat sa stopeze independenta energetica a Americii. Interesul vostru este sa opriti frackingul. Intelegeti asta?”
Tickell raspunde: “Corect. Da, foarte clear”. “Daca nu protejam – cine finanteaza astfel de lucruri …”.
Video:

 Cazuri în lume dovedite ca instrumente de propagandă falsă în campanii anti gaze de șist:

Probabil că l-ați văzut pe internet sau la știrile televizate, un clip video cu un texan care dă foc furtunului din grădină.
Adică apei care iese din furtun. Cum se poate așa ceva? De fapt, conform persoanei cu aruncătorul de flăcări din grădină, așa ceva e posbil datorită fracturării hidraulice. Steven Lipsky susține că

„…de vină sunt exploatările care folosesc acest procedeu și de aceea le-a dat în judecată, cerând despăgubiri masive. Nu e nevoie să așteptați procesul – credeți mai degrabă o corporație miliardară, sau ce vedeți cu proprii ochi? ”

Imaginile video sunt atât de impresionante încât au devenit “dovada“ principală într-un film de propagandă antifracturare numit Gasland 2, difuzat de canalul HBO.

Video:

Atâta doar că nu este adevărat. E o înșelătorie.

Desigur, flăcările chiar au ieșit pe gura furtunului. Dar asta s-a întâmplat deoarece Lipsky a cuplat furtunul la o conductă de gaze, nu la cea de apă. Asta nu este o părere. Este un fapt evident, determinat de judecătorul Trey Loftin, de la curtea de judecată din districtul judiciar 43, care a judecat procesul dintre Lipsky și compania de fracturare.
În sentința din 2012 judecătorul Loftin a precizat faptul că Lipsky a “cuplat în mod intenționat un furtun de grădină la o valvă de gaz – nu la o conductă de apă… Această demonstrație a fost făcută nu în scopul unui studiu științific, ci pentru a furniza imagini înșelătoare agențiilor de presă locale și naționale, calculate în scopul de a face publicul să creadă că apa a luat foc.”
Sentința a fost emisă în 2012. Însă Josh Fox, extremistul antifracturare care a produs filmul, a inclus aceste imagini în Gasland 2, care a fost lansat în 2013.

Gasland 2 -2013.

Așadar furtunul aruncător de flăcări a fost de fapt o fraudă deliberat planificată pentru a înșela. Și, în loc să fie dezgustat de acest tertip, Fox și l-a însușit și se folosește de el și în prezent.
E ușor de înțeles de ce. Fracturarea hidraulică este sigură – una dintre cele mai neprimejdioase tehnologii din era noastră industrială. A fost inventată în 1947, patentată în 1949 și a fost folosită cu succes de peste un milion de ori în SUA și o sută de mii de ori în Canada. E firesc; 90% din sondele de gaz natural din SUA sunt fracturate. Peste 150 de studii științifice au investigat gradul de siguranță al acestei tehnologii; Agenția de Protecția Mediului din SUA o monitorizează în permanență, împreună cu agențiile similare la nivel regional. Știința spune că este o tehnologie neprimejdioasă.

Întotdeauna vor exista conspiraționiști convinși că fracturarea e responsabilă de gustul neplăcut al apei de la robinet, sau de orice neplăcere pentru care au nevoie de un țap ispășitor. Unii dintre ei sunt litiganți de profesie, unii sunt pur și simplu duși cu pluta, unii sunt avizi de atenția presei și alții sunt toate la un loc.

Firul comun îl constituie psihologia celui convins că se află în posesia unei “cunoașteri secrete”, pe care “sistemul oficial” o ascunde cetățeanului obișnuit. E un gen de simțire specială, justițiară și care se crede mai deșteaptă decât a omului obișnuit. Însă, la fel ca furtunul lui Steven Lipsky, e o plăsmuire mincinoasă.

Alte filme care nasc suspiciuni :


Un comunicat de presa de pe site-ul Ambasadei Venezuelei din Washington din frebruarie 2011 afirmă că “Irene Yibirín, de la Fundația Națională de Film [fundație a guvernului Chavez], a lucrat ca asistentă de producție a documentarului GasLand.”
Comunicatul Ambasadei Venezuelei mai menționează că “Irene Yibirín, absolventă a Universității Centrale din Venezuela (UCV)a fost implicată și în investigațiile din documentar… În Venezuela, producătoarea a coordonat distribuția filmului.
“Putem ajunge la concluzia că lista de adevăruri prezentate în film e cu mult mai scurtă decât lista de aserțiuni false sau disputabile”, scria Tom Blumer in 29 aprilie 2012, “filmul transmite informații false despre tehnica de fracturare hidraulică; reciclează meme ecologiste de mult timp discreditate; (…) ‘pur și simplu inventează’.”
Un alt detaliu deloc de neglijat este implicarea Gazprom în promovarea GasLand, imediat după lansare, menționată de Kiran Stacey pe situl Financial Times (18 februarie 2011). Mai multe detalii: GasLand, propagandă mincinoasă anti-fracking.

Un un alt film “verde” impotriva gazelor de sist, realizat cu ajutorul finanțatii din Orientul Mijlociu si care a facut deja turul cinematografelor din Romania este Promised Land. Acesta a primit din finanțare din Emiratele Arabe Unite pentru a impiedica inependenta energetica a SUA.

În articolul Filmul anti-fracking al lui Matt Damon finanțat de tara araba bogata in petrol scris de Lachlan Markay pentru blogul Heritage Foundation, pe 28 sep 2012, se mentiona ca “un nou film cu Matt Damon in roul principal infatiseaza producatorii americani de petrol si gaze naturale ca fiind niste ticalosi lacomi care, chipurile, otravesc America rurala”.
“Este de interes faptul ca filmul este partial finantat de familia regala Emiratelor Arabe Unite, o tara bogata in petrol. Producatorii Promised Land (Taramul promis) au facut tot posibilul pentru a demoniza companiile americane de gaz si petrol“, scria Lachlan Markay.
“Din moment ce in ultima perioada s-a dovedit ca fracturarea hidraulica e putin daunatoare mediului, scenariul Promised Land a fost modificat pentru a face din ecologistii prevestitorii ai apocalipsei uneltele companiilor petroliere care incearca sa discrediteze fracturarea hidraulica.
Hollywood-ul de stanga are deseori ca tinta presupusi raufacatori impotriva mediului – iar Promised Land a fost produs in asociere cu Image Media Abu Dhabi, o companie subsidiara a Abu Dhabi Media.
Un purtator de cuvant al DDA Public Relations care conduce departamentul de PR al Participant Media, compania care a asigurat fondurile pentru sprijinirea filmului Promised Land, a confirmat ca Abu Dhabi Media este unul dintre finantatori. Abu Dhabi Media este detinuta in intregime de guvernul Emiratelor Arabe Unite.”

În contextul relațiilor apropiate dintre Venezuela și Rusia, al prospecțiunilor Chevron în România și, după toate aparențele, a implicării Rusiei în protestele anti-gaze de șist de la Pungești, un alt detaliu deloc de neglijat este implicarea Gazprom în promovarea GasLand, imediat după lansare, menționată de Kiran Stacey pe situl Financial Times.

 Ce miroase a Gazprom, FSB în România?

Nicolae Pascaru este unul dintre cei care joacă, în Republica Moldova, rolul de ecologist și opozant ai exploatării de la Roșia Montană și a gazelor de șist. Din România. Acesta a publicat pe vox.publika.md – site soră al voxpublica.realitatea.net, lansat de trustul Realitatea (România) în octombrie 2009 (http://who.is/whois/vox.publika.md) – o postare din care citez: “Exploatarea gazelor de șist va declanșa o serie de distrugeri irecuperabile. Peste 70% din suprafața României este vizată… pe o rază de un kilometru în jurul zonei e exploatare cauzează: apariția durerilor de cap, apariția bolilor de piele, sângerări nazale, apariția explozivă a bolilor specifice sistemului nervos, apariția bolilor de piele, cancer, cutremure” etc etc etc. Genul de dezinformare apocaliptic-paranoidă cu care ne-a obișnuit deja trustul Realitatea.

„Cine” este de fapt trustul Realitatea?

Trustul Realitatea este în prezent condus de Cozmin Gușă, care se mândrește în mod public cu prieteniile sale cu oameni din FSB (fostul KGB, ne-restructurat), și care se declara, în mai 2012, încântat de coincidența numelor lui Vladimir Putin și Victor Ponta (VP și VP), spunând, citez: “ar fi extraordinar dacă această coincidență simpatică să se poată materializa și într-o pozitivare a relației bilaterale economice cu Rusia”. Trustul Realitatea este și unul dintre cei mai hotărâți opozanți ai exploatării gazelor de șist în România.

Nicolae Pascaru, autorul articolului de pe vox.publika.md, este și el un admirator al lui Vladimir Putin, susținând candidatura lui Vladimir Putin pentru decernarea premiului Nobel pentru Pace. Este și liderul asociațiilor “moldoveniste”, filoruse și antiromânești, “Mișcarea Voievod” și “Scutul Moldovenesc”.

Legăturile dintre Nicolae Pascaru și Rusia trec și prin Ungaria. Csibi Barna, cel care a spânzurat efigia lui Avram Iancu, e unul dintre susținătorii partidului extremist maghiar Jobbik. Jobbik este, scrie Anca Cernea în Evenimentul Zilei, “o formațiune fascistoidă strâns legată de Mișcarea Eurasiatică din Rusia”. Gabor Vona, liderul Jobbik, a făcut în acest an o vizită lui Alexandr Dughin, la Moscova , cel mai important ideolog al lui Vladimir Putin.

În 2012, Nicolae Pascaru și Csibi Barna au organizatîmpreună, la Chișinău, un protest împotriva “imperialismului românesc” la adresa Republicii Moldova. În noiembrie 2012, la Miercurea Ciuc, Csibi Barna a protestat tot împotriva “imperialismului românesc”, afișând o pancartă pe care scria “Moldova nu e România!” (video aici).

Tot pe vox.publika.md scrie și Octavian Racu, legionar și susținător al Eurasiei lui Alexandr Dughin, în bune relații cu extrema stângă leninistă Criticatac (pentru mai multe detalii despre eurasianimul lui Alexandr Dughin, Octavian Racu, Vasile Ernu, legionari și stânga comunistă din România, puteți citi Vasile Ernu, veriga lipsă dintre Ribbentrop și Molotov. Înfrățirea demențelor ideologice).

În secvența video de aici, camarazii lui Nicolae Pascaru flutură un steag roșu cu un cap de bour. Acest steag este promovat de mai multe grupuri “moldoveniste” filoruse ce luptă împotriva “imperialismului românesc” care amenință să înrobească Republica Moldova. Aceste grupuri promovează steagul respectiv în locul tricolorului Republicii Moldova, identic cu cel românesc.

Simbolurile diversionismului rusesc

Acest steag a apărut, vineri 18 octobrie, în mijlocul protestelor antiamericane și împotriva exploatării gazelor de șist de la Pungești.

Aici puteți vedea steagul de la Pungești la pichetul celor care i-au huiduit pe Principesa Margareta și pe Radu Duda la Chișinăuhttp://unimedia.info/stiri/video-declaratiile-lui-ivan-muntean-despre-protestul-impotriva-vizitei-principelui-radu-66666.html . Cel care îi conduce este Ivan Muntean, fratele deputatului din partea Partidului Comuniștilor din Republica Moldova, Iurie Muntean.

Organizația lui Ivan Muntean de numește “Еу грэеск молдовенеште!”, “Eu grăiesc moldovenește” scris în litere chirilice.

Același steag de la Pungești, fluturat de o altă organizație filorusă și antiromânească, “Mișarea Național Democrată”, condusă de Viorel Furtuna, fost lt. col. în MAI din R. Moldova. Iată-i la o acțiune în România cu steagul de la Pungești:http://www.nationaldemocrat.org/?p=561. Toate aceste organizații susțin că valahii au anexat Moldova, unirea principatelor de la 1859 trebuie anulată și refacută Moldova Mare, prin unirea Moldovei din România cu Republica Moldova, în Uniunea Eurasiatică.

Steagul de la Pungești este fluturat și de o altă organizatie, “Патриоты Молдовы”, în traducere “Patrioții Moldovei”. Un video de la o manifestatie a “Патриоты Молдовы” puteți vedea aici:http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=JnsAeCZjzYs La minutul 2:30 se vede steagul de la Pungești.

Aici steagul este promovat de Nicolae Pascaru, pe data de 31 august când se serbează ziua limbii române în R. Moldova și în Romania. Grupul lui Pascaru a organizat ziua “limbii moldovenești”: http://www.voievod.org/index.php?id=photo/mi%C8%99carea-voievod-a-marcat-ziua-limbii-noastre

Un articol scris de Ioan Muntean despre necesitatea înlocuirii steagului tricolor al Republicii Moldova cu steagul roșu cu cap de bour, publicat pe un site comunist în rusește: http://www.grenada.md/post/trikolor_ili_steag_stefana_velikogo . Traducerea cu google translate: Steagul tricolor sau Ștefan cel Mare? Panglica negru-galben de deasupra se numește panglica Sf Gheorghe, e simbolul armatelor rusești și se împarte în statele CSI în milioane de exemplare de 9 mai, “ziua victoriei”. Site-ul grenada.md este de orientare troțkistă și este al Uniunii Tineretului Kommsomolist, organizatia de tineret a Partidului Comuniștilor din Republica Moldova.

În alta ordine de idei, în august anul acesta, ecologiștii moldoveni (“Partidul Verde Ecologist din Moldova”) au manifestat la Chișinău împotriva exploatării de la Roșia Montană:http://www.noi.md/md/news_id/26244. Președintele Partidului Verde Ecologist care face flashmob contra României pe motive de Roșia Montană este domnul din dreapta, fost ofițer sovietic cu stagii indelungate în slujba URSS, probabil la trupele Ministerului de Interne sau KGB, din moment ce a rămas după 1992 în trupele de carabinieri. A mai fost și sef adjunct la Paza de Stat pe vremea lui Voronin. Din CV-ul lui Anatolie Prohnitchi de pe situl “Partidului Ecologist Verde”:

“S-a nascut in satul Sadaclia, raionul Basarabeasca, In anul 1970 a absolvit Scoala Superioara militara din Sankt Petersburg. A facut serviciul militar in calitate de ofiter. In perioada 1984-1987 a studiat la Academia Militara din Moscova. 1987-1988 a facut serviciul in orasul Kutaisi. 1988-1992 serviciul in orasul Habarovsk. 1992-2000 a facut serviciul in trupele de carabineri RM, in calitate de comandant adjunct, comandant de brigada. In perioada 2000-2002 a activat in calitate de sef adjunct la Directia Paza de Stat. A fost decorat cu medalia “Meritul militar” si este Colonel in rezerva. Din anul 2007 este membru al Partidului Verde Ecologist.”

Va continua

Surse: capital.robreitbart.com,

Surse  preluate integral:   inliniedreapta.net, frontpress.ro, hotnews.ro

Redactor Șef R.B.N.

Dorian Theodor

,

Ministerul rus al apărării a pierdut ultimul satelit geostaționar din sistemul de detectare a lansărilor de rachete balistice, parte a sistemului de avertizare a atacurilor cu rachete, scrie cotidianul Kommersant, citând surse guvernamentale.

Aparatul 71X6 a fost lansat în martie 2012 sub numele de cod Kosmos-2479, iar primele probleme au apărut la începutul acestui an, odată cu depistarea unor nereguli în funcționarea acumulatorilor din import, precizează sursa menționată.

“Au fost efectuate toate manevrele necesare de reanimare, dar degeaba”, a declarat Kommersant, citând surse guvernamentale ale Federației Ruse. În aprilie, satelitul a încetat să mai emită semnale, devenind, practic, incontrolabil. Ulterior, s-a decis deconectarea aparatului.

Kommersant mai menționează că oficialitățile ruse nu au vrut să ofere mai multe informații, chiar refuzând să comenteze informația.

Kosmos-2479 a fost ultimul dintr-o serie de opt aparate de concepție similară care au intrat în componența sistemului Oko-1. El a costat peste 44 de milioane de dolari, iar pentru realizarea lui a fost nevoie de aproape doi ani.

Potrivit Kommersant, sistemul Oko-1, care își poate îndeplini misiunea cu cel puțin șase sateliți “sănătoși”, mai dispune, în prezent, numai de două aparate, alt model decât cele care s-au defectat.

La ora actuală, Forțele aerospațiale ruse nu dispun pe orbita geostaționară de niciun satelit din cadrul sistemului “Oko-1”, deși pentru o activitate de succes a acestuia sunt necesari cel puțin doi sateliți.

Satelitul precedent 71X6, sub numele de cod “Cosmos 2440”, a fost lansat la 26 iunie 2008, dar a funcționat doar până în februarie 2010.

În prezent, potrivit ziarului menționat, preluat și de Agerpres, sistemul “Oko-1” are doi sateliți 73D6 pe o orbită eliptică înaltă. Aceștia funcționează deocamdată normal, dar sistemul are nevoie de minimum șase sateliți pentru o activitate reușită.

Responsabili din Ministerul rus al Apărării au recunoscut că aceștia sunt capabili să își îndeplinească sarcinile doar trei ore pe zi.

Surse: Kommersant.ru, Independent.md

,

Ziua Internațională a Iei a fost sărbătorită ieri (27 iunie a.c.)pentru a doua oară în capitala Austriei, evenimentul pus la cale de Asociația Culturală Kabaitan beneficiind de un public numeros, care a savurat așa cum se cuvine această sărbătoare.

„Ne-am alăturat și anul acesta inițiativei paginii de Facebook La Blouse Roumaine și am organizat la Viena cea de-a doua ediție a Zilei Universale a Iei. Din fericire, anul acesta am avut parte de soare și am putut face ceea ce am vrut să facem și anul trecut: un picnic-șezătoare în Stadtpark, cel mai vechi parc din capitala austriacă. În 2013 am făcut doar câteva poze și ne-am adăpostit apoi într-un local, acum am stat așezați pe iarbă, în aer liber, așa cum se cade de Sânziene. Cântăreața Diana Rășină a fost și anul acesta alături de noi și a interpetat în fața celor șaizeci de oameni în ii cântece din folclorul românesc. Practic, la evenimentul de anul acesta au venit exact de două ori mai mulți oameni decât în 2013“, ne-a declarat Timea Laslavici, din partea organizatorilor.

Asociația Culturală Kabaitan a fost înființată de doi timișoreni care și-au propus să organizeze „evenimente în care să conecteze oameni faini“, după cum spun ei. Timea Laslavici, o bănățeancă get-beget, care după 12 ani de presă scrisă și televiziune, respectiv șapte ani de traduceri autorizate, s-a apucat de design, realizând accesorii handmade, și Alin Mihoc au organizat deja câteva evenimente de succes în capitala Austriei, printre care s-au numărat „Pită cu untură și folk“ (în care n-a lipsit slănina, ceapa verde, brânza și recitalurile susținute de Sonatic și Ana și Prietenii), ateliere handmade, realizate atât în scop artistic, cât și social, și diverse concerte cu trupele timișorene JazzyBIt sau Burning Table. „Vineri va avea loc ultimul eveniment Kabaitan înainte de vacanța de vară: Atelierul de Semne Cusute. În fiecare lună are loc un atelier de creație la care participă româncele de la Viena. Sunt ca o șezătoare. Acum vom coase în puncte de cruce, pe etamină“, a mai adăugat Timea.

Preluat din: diasporatv.eu, pressalert.ro

,

Ucraina are pârghiile necesare asupra Rusiei, deoarece armata și marina rusă depind în mod critic de întreprinderile ucrainene. Declarația aparține consilierului președintelui ucrainean Iuri Luțenko

Iuri Luțenko – consilierului președintelui ucrainean

„Avem Dnepropetrovsk, care produce și repară 100% din toate motoarele rachetelor nucleare rusești. Avem Zaporojie, care deservește 30 la sută din toate motoarele avioanelor rusești. Este orașul Nikolaev, care producepropulsoare pentru flota submarină rusească în proporție de 100%. Avem multe companii care au pozițiile lor de negociere”, a avertizat Luțenko.

Totodată, consilierul prezidențial a declarat că încălcarea armistițiului de către separatiștii și sabotori ruși va fi considerată ca un semnal pentru sancțiuni de nivelul 3, subliniind că astăzi Ucraina simte un sprijin evident al Occidentului.

„Vreau să subliniez un lucru: nu este vorba despre o umilă cerere de pace, dar de o pace de pe poziția de forță. O astfel de atitudine are Ucraina și aliații săi occidentali împotriva agresorului de la Kremlin”, a spus consilierul lui Poroșenko

Surse: magkarelian.rupublika.md via RBN Press

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press