ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home 2014 martie

martie, 2014

,

Toată lumea se întreabă acum ce mișcare va face Putin mai departe. Sunt fel de fel de supoziții, dar adevărul este că Putin va lovi unde nu se așteaptă nimeni. Și va lovi în așa fel încât nimeni nu va fi pregătit pentru următoarea lui mișcare, din nou lumea întreagă va fi prinsă pe picior greșit. Vă voi spune unde și cum, dar și ce măsuri vor trebui luate obligatoriu de România și Moldova pentru a atenua următoarea lovitură a lui Putin.

Ucraina și Crimeea

Am expus în articolul anterior  (Ce face PUTIN de acum înainte? ANALIZA NOILOR SCHIMBĂRI ALE RAPORTULUI DE FORȚE ÎN MAREA NEAGRĂ!) motivele care îl vor face pe Vladimir Putin să se oprească după anexarea Crimeii. Am explicat chestiunile strategice, creșterea capabilităților NATO în țările partenere ca răspuns față de o posibilă escaladare militară în regiune, prezența portavionului George H. Bush în apropiere tocmai pentru a descuraja viitoarele posibile tendințe expansioniste ale Rusiei. Toate sunt acolo și există, portavionul este în zonă, distrugătorul USS Truxtun face exerciții cu marina română și bulgară, americanii au trimis 12 avioane F-16 în Polonia și 5 în țările baltice ca răspuns la exercițiile militare ruse în Marea Baltică, totul pare să ajungă la un punct de echilibru care să lase loc negocierilor. În sensul că Rusia nu are cum să meargă mai departe pe calea care a deschis-o fără să aibă parte de o reacție militară a NATO, mult mai bine poziționată strategic în acest punct. În sensul că orice mișcare ofensivă viitoare a Rusiei devine foarte riscantă deoarece NATO are posibilități și capabilități superioare în regiune care să o poată contracara punând armata rusă într-o poziție inferioară chiar înainte de a deschide focul.

Am și scris în articolul citat: Conflictele din ziua de azi care ajung să opună mari puteri, care nu vor să ajungă la confruntare directă, strategia este asemănătoare unui joc de șah între marii maeștri. Îmi mut tura înainte, dar dacă e amenințată de regină sau de un cal, mă opresc sau dau înapoi. Gândesc altă mutare, unde adversarul are piesele neprotejate. Nu îi iau piesele, mut să obțin poziția cea mai avantajoasă fără să îi iau vreo piesă, fiindcă dacă iau vreo piesă, respectiv deschid focul, iese război. Totul e o mișcare strategică pe punctele slabe ale adversarului, niciunul dintre noi nu dorește deschiderea focului, dar se poziționează în așa fel, încât dacă se ajunge în situația de a deschide focul, să fiu în avantaj maxim. Adversarul vede că sunt în avantaj, și atunci renunță, face un pas înapoi. 

Așa s-a întâmplat și aici, după cum vorbeam. Dar lucrurile au evoluat pe mai multe planuri. În primul rând, armata ucraineană s-a predat fără luptă, este ceva de domeniul ridicolului. Am expus și aici, în articolul(CRIMEEA A CĂZUT ! Analiza invaziei pas cu pas…), desfășurarea operațiunilor de ocupare a Crimeii fără ca armata ucraineană să riposteze cumva. Este absurd ca o forță militară străină să îți ocupe teritoriul tău recunoscut de ONU fără să tragi un foc de armă! Noi am cedat Basarabia și nordul Bucovinei în urma unui ultimatum, dar și în acele condiții au avut loc conflicte militare locale, cu morți și răniți. Dar armata ucraineană ce scuză are? Nu a primit ordin, desigur. Dar atunci cine e vinovat de pierderea unui teritoriu din statul ucrainean, fără luptă? Desigur, noua putere de la Kiev care nu a avut suficient curaj să dea ordin forțelor armate să-și apere țara! Numai așa a fost posibilă ocuparea Crimeii fără luptă, fără un foc de armă! Vezi  CRIMEEA A CĂZUT ! Analiza invaziei pas cu pas… ca să înțelegi în ce mod a influențat slaba conducere politică decizia militară în peninsula Crimeea, dar și cum ar putea să meargă mai departe lucrurile.

Situația a ajuns de râsul lumii! Nu numai, de râsul curcilor! Este capturat comandantul flotei ucrainene, al doilea, deoarece primul a trecut de partea Rusiei. Guvernul de la Kiev dă un ultimatum de trei ore ca să fie eliberat. Ori, după expirarea ultimatumului, guvernul de la Kiev decide retragerea tuturor forțelor armate ucrainene din Crimeea! Să te tăvălești de râs, nu alta! Adică dai un ultimatum, ceea ce înseamnă că după ce expiră acesta vei lua măsuri dure, și când acolo, tu te retragi din poveste. E culmea absurdului! E ca și cum moldovenii ar da un ultimatum transnistrenilor să plece acasă, iar dacă ei nu o fac la expirarea ultimatumului, pleacă ei din zonă și le lasă cale liberă până la Chișinău! Absurdul absurdului!

Ori, în acest moment, și NATO își pune anumite întrebări. În sensul în care alianța NATO nu este obligată să intre în război decât atunci când una din țările membre este atacată. Dar Ucraina nu este țară NATO, deși ar fi fost pe aproape să se aproprie de NATO la Summitul de la București din 2008. Deci NATO nu poate interveni dacă Ucraina este agresată, dar poate face ceva în acest caz, deoarece nu vrea ca acest lucru să se întâmple. Își sporește prezența militară în regiune pentru a da un semnal Rusiei, îi dă de înțeles că capabilitățile NATO din regiune îi sunt superioare prin apariția în regiune a portavionului George H Bush, precum și a avioanelor din Polonia și Lituania, dar în toată dezvoltarea militară din regiune există o mare problemă. Una imensă care îl face pe Putin să facă un pas înainte.

Și aceasta este faptul că ucrainenii nu luptă. Nu au ordin sau li se interzice asta, indiferent, ei nu se bat pentru țara lor.

Dacă, să presupunem, că România ar fi agresată în același mod în Harghita și Covasna, să zicem că ar fi apărut niște trăgători necunoscuți care ar fi ocupat punctele cheie, ar fi avut loc niște manifestații de stradă, unitățile armatei române din zonă s-ar fi retras fără luptă? Am fi țipat și protestat, și ne-am fi retras, urlând că ni s-a încălcat dreptul recunoscut de ONU? Fără un foc de armă? Cam asta e situația printr-o comparație simplificată cu Ucraina. Ori, dacă ucrainenii nu luptă, de ce ar lupta NATO pentru ei? De ce un militar român, membru NATO, și-ar risca viața, dacă militarii ucraineni nu își riscă viața pentru țara lor? De ce nu se bat pentru țara lor? Așteaptă să o facă NATO?

Aceasta e întrebarea!

Și răspunsul la această întrebare îl poate face pe Putin să meargă mai departe. Atitudinea ucrainenilor îl încurajează pe Putin să meargă mai departe. Dar cât de departe?

Cât vrea Putin?

E simplu, a spus-o și a recunoscut asta, el vrea refacerea Uniunii Sovietice, despre destrămarea acesteia cu gura lui a spus că este cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX. Dacă nu era de ajuns, vedeți discursul lui din parlamentul rus cu ocazia anexării Crimeii la Rusia.

Spunând că rușii sunt printre cele mai divizate popoare de pe glob, dacă nu cel mai divizat, iar alipirea Crimeii la Rusia repară injustiția din 1954, ne duce cu gândul că nu se va opri aici, deoarece Rusia ar mai putea avea pretenții și asupra altor regiuni în care trăiesc etnici ruși. Vorbim aici nu numai de partea estică a Ucrainei, dar chiar de Țările Baltice, de Transnistria, dar și de nordul Kazahstanului, de pildă. Și multe altele. Până și declarațiile de la Kremlin anterioare anexării Crimeii ne pun mari semne de întrebare. Până anul acesta, Rusia vorbea de protejarea etnicilor ruși care trăiesc în alte state, așa și-a justificat incursiunea din Georgia din 2008. Dar acum auzim vorbindu-se de protejarea vorbitorilor de limbă rusă, o schimbare foarte importantă de discurs.

Adică Rusia va putea interveni militar nu numai pentru etnicii ruși, ci și pentru vorbitorii de rusă!

Majoritatea moldovenilor vorbesc limba rusă ca și o a doua limbă, asta înseamnă că Rusia își va trimite tancurile să îi apere de nonvorbitorii de rusă?

Păi, după această concepție, de ce nu ne-am trimite și noi armata în Italia sau Spania să-i apărăm pe vorbitorii de limba română? Sau chiar și în Canada, Australia sau Noua Zeelandă! Și americanii ăștia, ce idioți! Au trebuit să intre în Irak ca să caute arme de distrugere în masă, dar nu era mai simplu după noua doctrină a Rusiei? Trebuiau să meargă să-i apere pe vorbitorii de limbă engleză, în mod sigur erau câțiva irakieni care cunoșteau această limbă!

Lăsând gluma la o parte, observăm faptul că Rusia consideră anexarea Crimeii doar un început, dând de înțeles că și alte mișcări de acest tip vor continua în viitorul apropiat. Chiar foarte apropiat. La ora actuală, majoritatea analiștilor militari se întrec în a ghici următoarea mișcare ofensivă a Rusiei.

Unde va lovi Rusia?

Unde nu se așteaptă nimeni, desigur. Am vorbit și am descris în articolul precedent (Ce face PUTIN de acum înainte? ANALIZA NOILOR SCHIMBĂRI ALE RAPORTULUI DE FORȚE ÎN MAREA NEAGRĂ!) despre strategia Rusiei de disimulare, de mascare a următoarei lovituri. Așa a făcut și în 2008 în cazul Georgiei, așa a făcut și în prezent. Și face la fel. Amenință în stânga, lovește în dreapta. Își agită brațul drept, apoi lovește cu cel stâng pentru a-ți surprinde și nimici adversarul. Toată strategia militară se bazează pe disimulare, iar asta a făcut Rusia cu succes.

Ce face Rusia acum? Concentrează trupe pe granița estică a Ucrainei, gata de atac. E normal, estul Ucrainei este o zonă cu preponderență de populație rusofonă, s-a inițiat deja la începutul lunii o mișcarea asemănătoare cu cea din Crimeea (manifestări pro-ruse în principalele orașe, arborările drapelelor ruse pe clădirile oficiale, mai trebuiau să apară mascații care să le ocupe), oprită după întărirea NATO din vecinătate. Dar lucrurile au evoluat pozitiv pentru Rusia, armata ucraineană nu s-a luptat, ba chiar a evacuat Crimeea cu coada între picioare, totul s-a rezolvat foarte simplu și prea ușor pentru Rusia. Practic e vorba de o încurajare pentru acțiuni viitoare.

Rusia își concentrează trupele pe granița estică a Ucrainei, dar și ucrainenii fac la fel, ca o reacție de răspuns. Declară sus și tare că nu vor permite ca același lucru să se petreacă în estul Ucrainei cum s-a petrecut în Crimeea. Că vor lupta, că se vor bate pentru țara lor. De la bun început aceste declarații sunt discutabile, din moment ce nu au făcut acest lucru în Crimeea, care era a lor după toate normele internaționale, recunoscute chiar de Rusia prin Protocolul de la Budapesta din 1994 în care Rusia le garanta granițele. Dar să mergem mai departe, asistăm la o concentrare de trupe pe ambele părți ale graniței de est ruso-ucrainene. Majoritatea analiștilor se grăbesc să spună că acolo va lovi Rusia. Greșeală!

Trupele ucrainene sunt concentrate pe granița de est, plus altele care sunt pe poziții la intrarea în Crimeea. Atunci care e logica militară, unde ar trebui să lovești? Desigur, în punctul cel mai slab. Și care este acesta? Vestul Ucrainei, acolo unde e Transnistria. Forțele ruse din Transnistria au fost întărite în ultima vreme, făcându-i pe mulți să se teamă de o invazie spre Chișinău. Nu, nu va fi spre Chișinău, Moldova va fi următoarea țintă doar după terminarea Ucrainei. Rușii știu că e greu să duci o luptă pe mai multe fronturi. Așa că le vor lua pe rând, în timp ce Occidentul va sta cu mâinile legate fără să știe cum va putea interveni, fiindcă nu o va putea face dacă ucrainenii nu luptă. Și chiar dacă aceștia se bat, în prima fază le va putea furniza doar armament și consilieri militari.

Lovitura va porni din Transnistria dar spre sud-est, cu scopul ocupării Odessei și apoi al avansului spre istmul Perekop, prinzând forțele ucrainene de acolo între două fronturi. Inevitabil, acestea vor ceda, lăsând cale liberă forțelor ruse din Crimeea care vor avansa ocupând tot sudul Ucrainei până la Nistru și chiar dincolo de el, până la Prut.  O mișcare strategică foarte bună, prin care i se taie Ucrainei accesul la mare și o pune pe picior greșit, având trupele concentrate pe frontiera de est. În momentul în care își va deplasa o parte din trupe spre Odessa, Rusia va putea lovi în est, anexându-l după modelul Crimeea.

Este cea mai logică și mai normală lovitură a Rusiei din mai multe motive:

În primul rând, lovește în punctul cel mai slab, conform preceptelor lui Sun Tzu, armata ucraineană fiind concentrată în est, la sute de kilometri de punctul de izbire. Iar din Transnistria până la Odessa sunt 100 de kilometri de teren plat, fără obstacole naturale.

Ca o paranteză, politica Ucrainei de a juca la două capete se întoarce încă o dată împotriva lor. Dacă ar fi blocat economic entitatea transnistreană prin închiderea ieșirilor acesteia prin teritoriul ucrainean, Transnistria și-ar fi încetat existența în maximum trei luni. Dar nu a făcut-o nici chiar în mandatul președintelui proeuropean Iushcenko, în ideea de a juca o carte de șantaj la adresa Moldovei, alături de Rusia. Ucraina și Rusia au avut dispute în ultimii 24 de ani, dar când a fost vorba de Moldova și România s-au înțeles perfect. Dar istoria se răzbună, de cele mai multe ori.

În al doilea rând, își asigură maximum de avantaje prin această mișcare.

Taie ieșirea la mare a Ucrainei, face legătura între Crimeea și Transnistria, înglobează litoralul ucrainean al Mării Negre sub auspiciul Rusiei. Să nu uităm faptul că o parte din flota ucraineană a fost capturată de ruși, iar ce a mai rămas poate să se adăpostească doar la Odessa.

Iar lovitura de pe uscat pornită din Transnistria va fi în mod sigur dublată de asaltul de pe mare al flotei ruse împotriva Odessei.

În al treilea rând, întoarce prin această lovitură în spate dispozitivul defensiv ucrainean, armata ucraineană trebuind să își scoată forțe din dispozitivul din est pentru a le deplasa spre noua amenințare. De aici apare oportunitatea Rusiei de a lovi în estul rămas cu forțe mai slabe și a-l adăuga Rusiei după modelul Crimeii. Indiferent, Ucraina va pierde din nou. Singura ei șansă este să lupte, sperând la un ajutor NATO în armament și consiliere, dar până acum armata ucraineană nu a dovedit nimic.

De aici putem deduce că e lovitura cea mai logică și cu maxim de avantaje pentru Rusia.

Ce trebuie să facă România? Dar R. Moldova?

Să nu ne îmbătăm cu apă rece, în ciuda declarațiilor liniștitoare ale liderilor noștri politici, situația securității naționale a României s-a schimbat profund după anexarea Crimeii de către Rusia. Întrebarea de bază este ce va trebui să facă România în momentul în care Rusia va face mișcarea descrisă mai sus, respectiv va porni din Transnistria către Odessa. Am scris acum patru ani un articol despre previzibila rupere a Ucrainei (România și disoluția Ucrainei. Provocări, perspective și amenințări) și ce ar trebui să facă România în acest context, dar din păcate, ca de obicei, evenimentele majore de schimbări geopolitice ne prind din nou nepregătiți.

România nu poate face nimic pentru a preîntâmpina această lovitură a Rusiei despre care vorbeam. Dar poate face multe pentru a atenua șocul geopolitic al acestei mișcări. În primul rând, în momentul în care forțele ruse și proruse din Transnistria vor începe mișcarea spre Odessa, România este obligată să ia atitudine, și nu doar declarativ, ci și o atitudine activă.

În noile condiții geopolitice, România va trebui, de fapt va fi obligată, cu acceptul Ucrainei sau fără acesta, să ocupe militar sudul Basarabiei, Bugeacul, asigurând militar o zonă defensivă pe limanul Nistrului, singura frontieră naturală contra avansului rusesc. Ar fi preferabil ca să fie de comun acord, cu acceptul Kievului, dar în cazul în care acesta nu este de acord sau ezită, indiferent, armata română va trebui, este obligată strategic, să ocupe linia Nistrului în Bugeac. Închipuiți-vă ce ar însemna ca Rusia să ocupe Bugeacul înaintea noastră, malul de nord al brațului Chilia în mâna Rusiei, Rusia peste râu de Galați!

O catastrofă din punct de vedere al siguranței naționale!

Mai mult și mai departe, România va trebui să ocupe Insula Șerpilor înaintea Rusiei, cu acceptul Kievului sau fără acesta, această insulă nu poate fi lăsată sub nicio formă să cadă în mâna Rusiei!

Vorbim aici de niște acțiuni ale armatei române care ar putea părea ofensive, dar nu este așa, sunt doar măsuri cu caracter defensiv împotriva unei amenințări din ce în ce mai mari. Ori, la ora actuală, România prin reprezentanții ei ar trebui să discute la NATO și aceste perspective, să negocieze la sânge, știut fiind faptul că țara noastră este chiar în prima linie a alianței împotriva agresivității rusești. Ori, în cazul unui conflict în estul Europei, noi vom fi printre primii care vom intra în foc. Și pentru asta va trebui să ne asigurăm cele mai bune condiții pentru a ne putea apăra. Iar linia Nistrului este mult mai bună decât Galațiul.

Despre Moldova, un alt aspect. În momentul în care Transnistria face mișcarea ofensivă către Odessa, armata moldoveană va trebui să ocupe Tighina imediat. Fie după modelul Crimeii, fără vărsare de sânge, profitând de legăturile cu românii de acolo, fie prin luptă. Lupta nu va fi de durată, deoarece mare parte din armata din Transnistria va fi plecată către Odessa. Moldovenii vor trebui rapid să ocupe și să țină ferm linia Nistrului, poate vor putea să treacă dincolo și să ocupe Tiraspolul, în funcție de evoluția evenimentelor.

Indiferent, Nistrul va trebui securizat ca și un obstacol contra noii expansiuni a Rusiei. În acel moment problema găgăuză se va stinge de la sine.

Prinsă între românii care țin Bugeacul și moldovenii care au eliminat Tighina, Găgăuzia se va stinge, responsabilii vor fi judecați, iar populația va reveni la normal.

Dar totul depinde de viitoarea mișcare a Rusiei așteptată de întreg mapamondul.

 

 

Redactor R.B.N.Press

Cristian Negrea

Istorie, Geopolitica, Știință Militară

www.cristiannegrea.ro

,

Reprezentantii minoritatii tatare din Crimeea au votat, sambata, in favoarea autonomiei pe teritoriul său istoric, dupa anexarea recenta de catre Rusia, insa nu au reusit sa ajunga la o viziune comuna asupra atitudinii pe care sa o aiba fata de noile autoritati ruse, transmite AFP.

Reprezentantii tatarilor din intreaga Crimee s-au reunit in orasul Bahcisarai, „capitala” minoritatii, pentru un „Qurultay”, sau congres, pentru a decide soarta comunitatii musulmane de aproximativ 300.000 de oameni.

„Vine un moment în viața fiecaruia în care trebuie facută o alegere, care îi va determina viitorul”, a declarat liderul tătarilor, Refat Chubarov.

„Cer permisiunea voastra (…) pentru a demara procedurile juridice si politice pentru obtinerea autonomiei teritoriale si etnice a tatarilor din Crimeea in teritoriul lor istoric din Crimeea”, a adaugat Chubarov. Dupa mai multe ore de dezbateri, reprezentantii tatarilor au votat pentru demararea procedurilor.

Modul in care intentioneaza sa-si obtina autonomia nu a fost clar explicat, asa cum nu a fost explicata nici intentia lor de a deveni sau nu entitate autonoma in sanul Ucrainei sau al Rusiei.

„Tatarii nu recunosc anexarea regiunii de catre Rusia. Noi am votat in favoarea crearii unei autonomii”, a declarat liderul tatarilor din Crimeea, Refat Ciubarov, la reuniunea din orasul Bahcisarai, transmite Mediafax.

De asemenea, el s-a adresat catre „ONU, Uniunea Europeana, OSCE, popoarele si guvernele altor state, cu rugamintea de a sustine dreptul poporului tatar la autodeterminare, prin crearea autonomiei pe teritoriul istoric al tatarilor – Crimeea”.

Presedintele Tatarstanului, Rustam Minnihanov, de asemenea, prezent la reuniunea din Bahcisarai, s-a declarat pregatit sa joace rolul de mediator intre tatarii din Crimeea si autoritatile ruse.

„In acest an se implinesc 70 de ani de la deportatea tatarilor din Crimeea. Din pacate, in decursul acestor 70 de ani situatia tatarilor a ramas neschimbata. Trebuie sa corectam aceasta nedreptate”, a afirmat Minnihanov.

El a adaugat ca a avut o intalnire cu presedintele rus, Vladimir Putin, care l-ar fi rugat sa vina la aceasta reuniune si sa faca anumite declaratii.

Reprezentantii tatarilor rusi au fost de asemenea prezeti la eveniment, ceea ce a dus la aparitia unor diviziuni cu privire la atitudinea fata de noile autoritati ruse.

„Nu am respins Rusia. Rusia ne-a respins pe noi”, a aratat Ayshe Seitmouratova, care a petrecut mai multi ani intr-o inchisoare sovietica si apoi in exil.

Djalil Ibraguimov, un barbat in varsta de circa 30 de ani imbracat intr-o jacheta cu insemnele echipei olimpice ucrainene, a protestata puternic in momentul in care reprezentantul tatarilor din Rusia a luat cuvantul.

„Vreau autonomie in cadrul Ucrainei, nu in cadrul Rusiei. Nu vrem sa ne intoarcem in URSS”, a aratat barbatul.

Altii au propus o abordare mai pragmatica fata de noile autoritati.

„Un intreg popor nu poate deveni disident„, a dat asigurari Lenour Isliamov, proprietarul televiziunii tatare ATR.

„Exista Rusia de pe o parte, Ucraina, pe de alta parte, Uniunea Europeana, Statele Unite si toti ceilalti. Ceea ce ne intereseaza este pur si simplu de a avea garantii solide pentru siguranta noastra si pentru dezvoltarea poporului tatar din Crimeea”,

a declarat Ali Khamzine, responsabil pentru relatiile externe ale Mejlis, uniunea tatarilor din Crimeea.

hotnews.ro

N.R.  –  R.B.N. Press:

Tătarii nu reprezintă 12% din populația Crimeei conform recensâmintelor mincinoase ale URSS, preluate ulterior de Ucraina, ci reprezintă aproximativ 20% din populația Crimeei. Tătarii s-ar putea organiza în gherile după modelul talibanilor și atunci nimeni nu va mai avea liniște și nu va mai fi în siguranță în Crimeea.

Gherilele tătarilor ar putea provoca Rusiei pierderi imense în Crimeea. Astfel Crimeea ar putea deveni pentru Rusia un al doilea Afganistan sau o a doua Cecenie.

,

Secretarul de Stat american, John Kerry, și omologul său rus, Serghei Lavrov, au convenit asupra unei modalități de soluționare a conflictului din Transnistria, notează mediafax.

„Am ajuns să simțim că partenerii americani tratează aceste îngrijorări cu înțelegere”, a declarat Lavrov cu privire la situația Transnistriei.

Statele Unite și Rusia vor demara în decurs de 10-12 zile o serie de negocieri în formatul 5 2 în vederea obținerii unui statut special pentru Transnistria.

„Consultări periodice în formatul 5 2 – în cadrul cărora Rusia și Ucraina acționează în calitate de garanți, OSCE ca mediatori, iar Transnistria și Chișinăul ca părți implicate în conflict, iar SUA și UE ca observatori – vor fi organizate în 10-12 zile”, a adăugat diplomatul rus.

Recent, premierul moldovean Iurie Leancă a atras atenția aliaților Occidentali cu privire la situația regiunii separatiste Transnistria în contextul invaziei rusești din Ucraina.

În timpul negocierilor, cei doi diplomați au mai discutat cu privire la ”pașii făcuți de actuala conducere ucraineană, pași legați de libertatea de călătorie, de exercitarea de către Transnistria a drepturilor sale, care sunt prevăzute în înțelegerile anterioare, prin îndeplinirea activităților economice și de tranzit”.

Oficialii de la Tiraspol și-au manifestat, la scurt timp după organizarea referendumului din Crimeea, intenția de a se alătura Federației Rusă, în pofida statusului administrativ ce nu-i permitea o astfel de acțiune.

 Petre Pavel/epochtimes-romania.com via R.B.N.Press
,

Cum a ajuns Vladimir Putin presedintele Rusiei?
De ce au explodat mai multe cladiri in Moscova?
Care e legatura exploziilor cu FSB-ul si cecenii?

La sfârșitul anului 1999, Rusia a fost zguduită de o serie de explozii ale unor blocuri de locuit. Sutele de morți, miile de răniți îngrozesc Rusia, care nu mai trecuse prin așa ceva. Groaza îi ținea pe ruși în case, pretutindeni se efectuau controale, iar publicul cerea prinderea vinovaților cu aceeași hotărâre cu care americanii aveau să o facă 2 ani mai târziu, în cazul turnurilor de la World Trade Center.

Perioada prin care trecea Rusia era extrem de tulbure: infracțiunile economice erau în floare, controlul absolut exercitat de regimul comunist se fărâmițase, grupulețe mici sau mari luptau pentru supremația economică, vânzând tot ce se putea vinde, de la grenade și fabrici până la câmpuri petroliere și tancuri. Într-o societate unde legea nu mai funcționa, cu moralitatea măcinată de ani de comunism, Mafia era la ea acasă. Execuțiile erau frecvente.

Într-un alt plan, obscur, sfârșitul mileniului este martorul ascensiunii fulminante a unui necunoscut ofițer KBG, care lucrase în Germania de Est și mai apoi în Leningrad: Vladimir Putin. Învinuit de corupție, după ce scapă ca prin urechile acului de închisoare, Vladimir Putin ajunge șeful KGB, deși omul nu se remarcase până atunci prin nimic.

Conform unui sondaj efectuat în august 1999, la începutul seriei de explozii care au zguduit Rusia din temelii, cota de popularitate a lui Putin în sondaje era de numai 5%. Ajuns prim ministru însă, Putin se remarcă prin intransigența cu care condamnă verbal “teroriștii” – pe care, de altfel, nu i-a găsit nimeni niciodată. Nimeni nu avea idee cine pune bombele, totuși proaspătul premier al Rusiei învinuiește cecenii, fără să aibă vreo dovadă.

Câteva luni mai târziu, un incident implicând aruncarea în aer a unui bloc din Ryazan stârnește controverse mari – KGB-ul, care funcționa acum sub denumirea de FSB este implicat până în gât. Ofițerii FSB încep să mintă pentru a acoperi probele și chiar se încurcă în minciuni.

Martorii încep să dispară și dovezile de asemenea. Cazul este îngropat, băgat la secret. Rămân doar miile de ruși morți și suspiciunea sinistră conform căreia întreaga serie de explozii, cadavrele și răniții, ar fi fost opera agenților KGB.

Dar de ce ar dori KGB-ul să omoare ruși nevinovați la întâmplare? Nimeni nu știe.

Ce se știe însă este că popularitatea lui Vladimir Putin ajunge peste 50% și câștigă alegerile din 2000.

Toată lumea auzise de KGB-istul dur care promitea stabilitate unei Rusii îngrozite.

Putin dă vina pe ceceni, deși dovezi tot nu sunt, ba chiar începe un al doilea război cu ei, extrem de sângeros. Popularitatea sa crește și mai mult.

Într-o societate decăzută, publicitate proastă nu există, după cum zice o mantră a PR-ului. Sau, din haos se naște ordinea, cum zice un alt dicton.

Putin ajunsese la putere.

Dacă povestea este foarte asemănătoare cu diversiunea organizată odată cu venirea lui Ion Iliescu la putere, sau dacă totul sună prea asemănător cu teoriile și evidența privind un alt incident – căderea Turnurilor Gemene din New York – vă invităm să vedeți singuri vizionând materialul echipei de la Novaia Gazeta care a anchetat cazul – îl puteți urmări aici:

 Sursa: epochtimes-romania.com

,

Descoperire unica la Sarmizegetusa Regia, găsită sub un fag dezradacinat, în urma unei furtuni.

O matrita din bronz folosita in antichitate la realizarea tiparelor pentru turnat piese decorative din metale pretioase a fost descoperita, in urma unei furtuni care a dezradacinat un copac, in situl arheologic  Sarmizegetusa Regia din Muntii Orastiei, fiind predata muzeului din Deva.

recenta descoperirea unică de la Sarmisegetuza-Regia: MATRIȚĂ DE BRONZ (foto: www.opiniatimisoarei.ro)

Potrivit unui comunicat de presa transmis, luni, de Consiliul Judetean (CJ) Hunedoara, care administreaza situl arheologic Sarmizegetusa Regia din Muntii Orastiei, in urma unei furtuni violente a fost descoperita o piesa deosebit de importanta, sub un fag dezradacinat.

“Este vorba despre o matrita din bronz folosita in antichitate la realizarea tiparelor pentru turnat piese decorative din metale pretioase, fiind singura piesa de acest fel descoperita pana acum pe intreg teritoriul fostei Dacii. Obiectul gasit arata calitatea artistica iesita din comun a mestesugarului care l-a realizat si implicit a produselor obtinute. Piesa de o valoare inestimabila a fost recuperata imediat de catre reprezentantul Administratiei Sitului Sarmizegetusa Regia si predata la Muzeul Civilizatiei Dacice si Romane (MCDR) Deva”, precizeaza reprezentantii CJ Hunedoara.

Conform acestora, dupa ce va fi studiata de catre colectivul stiintific al santierului Arheologic “Cetatile dacice din Muntii Orastiei”, aceasta piesa va intra in circuitul muzeal, fiind inregistrata in inventarul MCDR Deva.

Obiectul a fost descoperit în urma unei furtuni care a dezrădăcinat un fag bătrân

Sursa: opiniatimisoarei.roro.stiri.yahoo.com

,

Ion Petrescu

La 27 martie 2014 o întrebare precum cea folosită drept titlu se justifică, dacă ne ducem cu gândul la 27 martie 1918 și la o viitoare zi de 27 martie, din anul următor, sau din 2018, când se vor împlini 100 de ani, de la o clipă istorică ce merită a fi inteligent reeditată, conform interesului național, acela de a reuni, într-o Românie puternică, pe toți cei care cred în forța unui stat reîntregit, democrat și puternic, în Europa de mâine.


Evocarea istorică a evenimentului petrecut cu 96 de ani în urmă, în inima Basarabiei, la Chișinău, a constituit doar un prim moment al întâlnirii de suflet, cu conaționali din Bacău, interesați, în egală măsură, de evoluțiile extrem de dinamice, din apropierea granițelor răsăritene de azi, ale României, care pot influența, pe termen mediu și lung, decizii parțial previzibile, la nivelul conducerii celor două entități statale europene, cu aceeași istorie, limbă, cultură, același popor și chiar interes național: România și Republica Moldova.

Dincolo de exactitatea aproape matematică, a reconstituirii clipei înaintașilor noștri, realizată de colonelul Paul Valerian Timofte, președintele Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, din județul Bacău, cei prezenți la cinstirea unui gest temerar al înaintașilor, din anul 1918, aveau în priviri întrebarea firească: Când și cum se va realiza reîntregirea națională, în condițiile unei Europe încă marcată de anexiunea militară a  peninsulei Crimeea, de forțele imperiale răsăritene?

Răspunsuri pot fi variate, mai mult sau mai puțin realiste, funcție și de generatorul lor. Dar, în principiu, pașii sesizabili, verificabili, dezirabili ai reîntregirii naționale pot fi readuși în atenția publică, dincolo de partizanate politice, până la urmă firești, existente la Chișinău și București.

Vitalei Marinuta

Place sau nu, convine sau deranjează, întâiul pas a fost reușit de actualul ministru al Apărării, din România și de Vitalie Marinuța, ex-ministrul Apărării al Republicii Moldova, care au ajuns la un acord privind instruirea comună a unor subunități din organismele militare care funcționează în stânga și în dreapta Prutului, începând din acest an. 

Un alt pas, în curs de materializare, este decizia de racordare a sistemelor de furnizare a energiei electrice și gazelor, pentru care premierii celor două state românești au efectuat demersurile pragmatice adecvate.  Pasul decisiv, din acest an, îl constituie dorita victorie a forțelor democrate, pro-europene, încă nesigure pe rezultatele alegerilor pentru Parlamentul de la Chișinău, corupția și nivelul mediocru de trai, din stânga Prutului determinând mulți alegători, majoritatea cu părul argintat de vreme, să regrete anii când puterea era deținută de comuniști.

În mod inevitabil, alegerile din România, cele pentru Parlamentul European și pentru funcția supremă în statul nostru, precum și alegerile parlamentare din Republica Moldova vor genera luări publice de poziție, previzibil unioniste, dar nuanțate, la București, antiunioniste, chiar vehemente, antiromânești, la Chișinău.  Alegerile se vor încheia și cei votați de cetățenii celor două state românești vor putea privi cu pragmatism spre viitor.

Actualul și viitorul președinte de la București, împreună cu actualul și viitorul premier de la Palatul Victoria pot alege momentul când ar putea propune omologilor de peste Prut, deschiderea unor discuții exploratorii privind un viitor tratat de reunificare, negociat principial, după modelul celui încheiat între RFG și RDG.

Iar una dintre anexe ar putea să prevadă, detaliat, cu nominalizările adecvate și răspunsuri viabile la întrebarea din titlu:

Ce roluri vor avea, în România reîntregită, liderii de la Chișinău?

Va refuza liderul comuniștilor, Vladimir Voronin, ca el și ceilalți președinți postdecembriști, ai Republicii Moldova, să aibă statutul foștilor șefi de stat din România?

Vor refuza Vlad Filat, Marian Lupu, Mihai Ghimpu, Ion Hadârcă posturi adecvate la nivelul Senatului și Camerei Deputaților, din Parlamentul României?

Va  refuza Iurie Leancă și/sau succesorul său, un rol istoric în executivul de la București?

Acum, răspunsurile la ultimele trei întrebări pot fi, în mod firesc, negative…

Dar o Românie reîntregită trebuie să valorifice toate capacitățile umane capabile să caute consensul și să promoveze interesul național, cu răbdare, în baza unui dialog în care soluțiile sunt negociate, chiar atunci când par imposibile.   Când liderii de la Chișinău, cei de azi, sau cei de mâine, sau din anul 2018, vor fi convinși că au ei un viitor concret, bine stipulat, garantat, în România reîntregită, atunci tocmai ei vor fi cei care în Parlamentul de la Chișinău vor pune pe ordinea de zi reunificarea națională.

Cu argumente adecvate, concrete, pragmatice.

Atunci și curentul minoritar, unionist, va deveni majoritar, la nivelul alegătorilor rămași să muncească între Prut și Nistru.  Negocierile, inițial confidențiale, privind viitorul politic al liderilor de la Chișinău, în România unită, vor fi un reper pentru alte paliere ale societății, cum ar fi cel academic, unde Academia Română poate găsi o modalitate de includere, în rândurile sale, ale celor care au contribuții științifice recunoscute, de o manieră comparabilă, similară, la Chișinău. Este o lume de câștigat. Cu răbdare, încredere și oferte concrete, pe măsura respectării identității și valorii interlocutorilor de peste Prut.

Un demers viabil, util, democratic, practic, care poate fi început după încheierea alegerilor prezidențiale din România.  Asta dacă viitorii decidenți de la Chișinău și București își vor mai dori o Românie puternică, reîntregită, în care au loc toți cei care pot contribui la fortificarea națiunii noastre.

Autor  Col.(r)Ion Petrescu /adevarul.ro

,

O acțiune de amploare are loc în această perioadă în Bacău pentru strângerea de carte în limba română. Asociația Pro Basarabia și Bucovina a deschis un punct de colectare a cărților la sediul Editurii Babel și Tipografiei Docuprint, din strada Letea, nr 30 iar Partidul Forța Civică la sediul  pe strada Ștefan cel Mare. Primul transport de carte ar putea pleca la mijlocul lunii aprilie.

Băcăuanii, prin Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina și Forța Civică au deschis un adevărat „pod de carte“ pentru românii din Republica Moldova și Transnistria, dornici să citească în limba română și grafie latină.

Prima inițiativă de acest gen a fost luată de reprezentanții Asociației Pro Basarabia și Bucovina, prezenți la conferința culturala „96 de ani de la Unirea Basarabiei cu România“, care a avut loc la Muzeul „Iulian Antonescu“ din Bacău. În prezența cunoscutului profesor român Ion Iovcev din Tiraspol, dar și a lui Valeriu Ostaș, directorul Casei Culturii Române din Căușeni, Republica Moldova, s-a făcut promisiunea unor donații importante de carte. În mai puțin de o săptămână, s-au strâns deja câteva sute.

„Este o inițiativă foarte bună și deja băcăuanii au reacționat foarte bine. S-au strâns sute de cârți. Totodată am fost sunat de multe persoane, care urmează să aducă pachete de cărți. Avocatul Constantin Antoniu a promis că va aduce câteva sute“,

a precizat Ionel Rusei, directorul Editurii Babel și a Tipografiei Docuprint și vicepreședinte al Asociației Pro Basarabia și Bucovina.

Ionel Rusei – vicepreședinte al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina -Bacău și Baciu Petronel – Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina – Negrești

Forța Civică se uită spre românii din Transnistria Apropierea campaniei electorale, dar și evenimentele din Ucraina au îndreptat spre Est și privirea politicienilor băcăuani. În cadrul unei conferințe de presă, susținută ieri, la sediul Partidului Forța Civică din Bacău, de pe strada Ștefan cel Mare, liderii partidului au lansat invitația membrilor, simpatizanților dar și oricărui băcăuan de a aduce cărți, pentru românii din Transnistria, Republica Moldova și Ucraina.

Iona Seniuc, DianaBarbu, Ion Iovcev în mijlocul tinerilor Băcăuani – As.Pro Basarabia și Bucovina Bacău

„Vrem să ducem cărți și nu arme! Băcăuanii sunt invitați să aducă cărți, în special beletristică pentru românii din Bucovina, Republica Moldova și Transnistria. Sperăm să putem duce un volum important de carte la românii din afara granițelor, mai ales că acolo este nevoie de carte în limba română“,

a spus Lucian Chichiriță, șeful Organizației de Tineret al Partidului Forța Civică din Bacău.

 

Mircea Merticariu/ adevarul.ro

Foto: Mircea Merticariu

,

Memoriul este semnat și de asociații ucrainene pentru limba română din regiunea Odessa.

„Solicităm Ucrainei ca limba română să revină atât în toate cele 18 școli în care s-a studiat în regiunea Odessa dinainte de independența Ucrainei cât și ridicarea la rang de catedră de limbă română a actualei derizorii specializări din cadrul Universității Umaniste de Stat din Ismail și acordarea de pe acum, pentru viitorul an universitar, de cel puțin 25 locuri fără taxă la limba română.”

O situație de neimaginat o au românii din regiunea Odessa, unde trăiesc jumătate din cei 400 000 români/moldoveni din Ucraina.

Aici, în regiunea Odessa, în timpul anilor independenței Ucrainei, au dispărut două treimi din școlile românești/moldovenești. Au rămas 6 din 18 câte fuseseră inițial!

Românii/moldovenii din regiunea Odessa puteau să își pregătească intelectuali în limba maternă doar în cadrul unei specializări din cadrul catedrei de limbi romanice de la Universitatea Umanistă de Stat din Ismail, unde anual erau înscriși cam 5 studenți.

Din acest an școlar universitar, statul ucrainean nu a mai alocat niciun loc finanțat de la buget nici măcar la această specializare. În vara 2013, în perioada primirii documentelor de către comisia de admitere la Universitatea Umanistă de Stat din Ismail, copiii românilor/moldovenilor veneau cu marea speranță să devină studenți la română, dar din cauza lipsei de bani nu si-au putut permite taxa de 600-700 de euro și, împreună cu părinții, au plecat acasă dezamăgiți. Degeaba, în iulie, Asociația Generală a Învățătorilor din România împreună cu alte 4 asociații ale cadrelor didactice din Ucraina și R.Moldova, am solicitat rectorului să nu închidă acea unică linie de specializare în limba maternă de care până atunci aveau parte câte o mână de studenți anual.

În regiunea Odessa românii sunt tratați cu același dispreț ca în autoproclamata republică separatistă nistreană. Atât în regiunea Odessa cât și în autoproclamata republică separatistă nistreană, populația română/moldoveană este obligată să studieze, acolo unde se mai studiază încă, o limbă ,,moldovenească” în grafie chirilică, deși această zonă este învecinată atât cu România cât și de R.Moldova, două state ,,mamă” în care toți conaționalii lor învață ,,limba română”. Românilor din regiunea Odessa, deși au două țări ,,mamă”, autoritățile locale nu le permit să studieze aceeași limbă cu aceea din aceste state.

Reamintim că în toate școlile din R.Moldova, după independența acesteia, se studiază disciplina ,,limba română” și nu ,,limba moldovenească”.

Reamintim că în România, deși există cetățeni care se declară unii ucraineni și alții ruteni, statul român acordă tuturor dreptul la studiu al limbii ucrainene. România nu a divizat artificial comunitatea introducându-i o limbă artificială care să o îndepărteze de țara mamă –Ucraina.

Susținem integritatea teritorială a Ucrainei și parcursul european al acesteia. Solicităm însă Ucrainei un tratament prietenos față de comunitatea românească (inclusiv în regiunea Odessa) și față de vecinii ei –România și R.Moldova.

Solicităm Ucrainei ca limba română să revină atât în toate cele 18 școli în care s-a studiat în regiunea Odessa dinainte de independența Ucrainei cât și ridicarea la rang de catedră de limbă română a actualei derizorii specializări din cadrul Universității Umaniste de Stat din Ismail și acordarea de pe acum, pentru viitorul an universitar, de cel puțin 25 locuri fără taxă la limba română.

Mai solicităm schimbarea din funcția de inspector școlar a doamnei Larisa Fetesku, și a domnului Anatol Fetesku din funcția de conducător al publicației ,,Luceafărul”, aceștia fiind cei care, în vechiul regim, au promovat în școlile din regiunea Odessa o limbă artificială ,,moldovenească”, limbă care nu se studiază în nici măcar o școală din R.Moldova. Aceștia au timorat constant bruma de intelectualitate românească din regiunea Odessa, i-au interzis contactele firești cu persoane și instituții din România și R.Moldova. Aceștia, din poziția unor reprezentanți ai autorităților locale, au umbrit relațiile Ucrainei cu Bucureștiul și Chișinăul organizând ,,proteste” împotriva limbii române în fața consulatului român în Odessa și chiar în Chișinău.

La toate deplasările Asociației Generale a Învățătorilor din România în Ucraina, în delegație am avut cel puțin un cadru didactic de etnie ucraineană din România care și-au vizitat țara mamă (Ucraina), au prezentat învățământul în limba maternă a ucrainenilor din România, au plecat încărcați de manuale și cărți în limba ucraineană pe care le vor folosi la catedră în România.

Din 2012 există un acord de parteneriat privilegiat între 4 asociatii din România, Ucraina și RMoldova:

-ASOCIAȚIA GENERALĂ A ÎNVĂȚĂTORILOR DIN ROMÂNIA, str. Mucius Scaevola nr.9, Arad, România reprezentată prin președintele Viorel DOLHA

-ASOCIAȚIA PEDAGOGILOR DIN REGIUNEA ODESSA – UCRAINA, str. Seghedsca nr.9 „a”, of.2, Odessa, Ucraina reprezentată prin președintele Nicolai FEDOREȚ

-ASOCIAȚIA GENERALĂ A ÎNVĂȚĂTORILOR DIN ROMÂNIA – FILIALA DIN REPUBLICA MOLDOVA, str. Doina 113 A of. 2, or. Chișinău, Republica Moldova reprezentată prin președintele Mariana MARIN

-ASOCIAȚIA DEZVOLTARE CREATIVĂ “VARTO”- UCRAINA, str. 600-ani nr.8, Regiunea Vinnița, Vinnița, Ucraina reprezentată prin președintele Ghennadii CEPURNOI

Enumerăm câteva dintre obiectivele acordului:

•    Încurajarea educației copiilor, tinerilor și adulților în spiritul respectului față de valorile culturale naționale și față de tradițiile naționale concomitent cu cunoașterea, respectul și prețuirea valorilor naționale ale popoarelor vecine și etniilor conlocuitoare.

•    Sprijinirea învățământului de limbă ucraineană și rusă din România și R.Moldova și a învățământului de limbă română din Ucraina,

•    Crearea de noi instituții și organizații obștești internaționale pentru formarea și realizarea proiectelor educaționale, social-pedagogice, psihologo-pedagogice și de alt gen în contextul integrării europene.

•    Organizarea unor congrese comune, nu mai puțin de o dată pe an, cu atragerea de fonduri guvernamentate, neguvernamentale sau din fonduri europene pentru facilitarea participării membrilor asociațiilor noastre la acestea.

•    Încurajarea membrilor asociațiilor noastre de a se înscrie și activa pe bază de reciprocitate ca membrii ai asociațiilor partenere sau ale unor departamente, sucursale sau alte structuri ale acestora.

•    Acordarea, la nevoie și la cerere, de suținere și sprijin moral uneia dintre asociații sau unuia dintre membri acestora ca expresie a solidarității între părți.

Memoriu semnat și de asociații ucrainene pentru limba română în regiunea Odessa

În vara lui 2013, la Odessa, ca expresie a solidarității pentru dreptul tinerei generații de a-și învăța limba maternă, cele patru asociații au semnat un memoriu comun (atașat mai jos) pentru nu se închide specialitatea de limbă română din cadrul catedrei de limbi romanice de la Universitatea Umanistă de Stat din Ismail. Celor patru asociații li s-au alăturat prin semnătura lor încă două asociații:

-FEDERAȚIA ,,HADU”, Kiev, Ucraina, prin președintele Zviad ARABULI;

-ASOCIAȚIA PEDAGOGILOR DIN MOLDOVA „ȘCOALA INOVATIVĂ” prin vicepreședinta Svetlana BELYAEVA.

Le mulțumim pentru solidaritate, civism și convingerile lor de autentici intelectuali europeni!

Așteptăm ca diplomația din România, R.Moldova și UE să solicite Kievului îmbunătățirea situației minorității române din regiunea Odessa prin luarea urgentă a măsurilor enunțate mai sus.

În regiunea Cernăuți, conform recensământului din 2001, românii sunt prima etnie în raioanele Herța, Hliboca și Noua Suliță și a doua etnie în încă 2 raioane;

În regiunea Odessa, românii/moldovenii sunt prima etnie în raionul Reni și ca a doua etnie în raionul Ismail și în încă alte 7 raioane;

În regiunea Transcarpatia, românii sunt a doua etnie în două raioane;

Românii/moldovenii sunt a treia etnie în aproape o treime din Ucraina, asta pe lângă raioanele în care este prima sau a doua etnie.

Anexe 1: Iată o hartă în care se prezintă pentru fiecare raion al Ucrainei prima etnie ca pondere, o altă hartă cu a doua etnie ca pondere și a treia hartă cu a treia etnie ca pondere în raioanele

Publicat de romaniabreakingnews.ro / sursa:etransmedia.ro

,

SUA și UE și-au înăsprit joi sancțiunile și avertizează deschis cu adoptarea unora economice. În plus vor avea loc manevre militare în estul Europei. Dar e de ajuns? Nu-i prea puțin?Nu-i prea târziu?

A „reinventat” Putin Occidentul?

Sigur e că ajută la „repararea lui”, după cum s-a exprimat recent Klaus-Dieter Frankenberger, editorialistul ziarului conservator german, Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Care evocă absurdul clivaj apărut în raporturile transatlantice și indignarea neostoită stârnită în Germania nu de mult de afacerea, divulgată de către Edward Snowden, a supravegherilor clandestine ale comunicațiilor telefonice, electronice și internautice efectuate de serviciul secret american, NSA. „Nori negri” s-au bulucit atunci pe cerul raporturilor germano-americane, subliniază Frankenberger, care amintește de „indiferența, lipsa de interes și de fermitate” pe care și le-au reproșat mutual, în trecut, partenerii transatlantici.

A modificat situația radical criza iscată de agresiunea antiucranieană și anexarea Crimeii? Unii cred că da. Vestul s-ar afla în fața unei „provocări geopolitice” de o dimensiune nemaipomenită „de la sfârșitul Războiului Rece încoace”, notează ziaristul german..

În fapt, vestul, și aici greșește analistul din Frankfurt, se găsește în fața unei provocări mai serioase decât cea reprezentată de agonica Uniune Sovietică, în ultima ei fază crepusculară. E vorba de un pariu care amintește fatal de cel, pierdut inițial de occident, din anii 30 ai veacului trecut, când Hitler a reușit să cucerească fulgerător întreaga Europă, înainte ca aliații să-i zăgăzuiască, într-un târziu, expansiunea și în final să-l învingă.

Primele reacții ale liderilor principalelor puteri apusene par, totuși, încurajatoare. Președintele SUA, Obama, a avut grijă să se consulte în repetate rânduri cu Angela Merkel, cancelarul Germaniei. Ambii par să fi înțeles pe deplin necesitatea ineluctabilă a unității occidentale. Ambii par conștienți de absurditatea oricărei tentative de rezolvare a crizei în absența americanilor sau a germanilor.

Uniți, partenerii transatlantici ar putea într-adevăr ajuta mult la îngrădirea pericolului reprezentat de regimul Putin. Republica Federală ar rezista cu siguranță unui război comercial cu Rusia, dar, date fiind dependențele ei comerciale, fie și non-decisive, de Moscova, germanii ar avea mai mult de suferit decât americanii de pe urma unor sancțiuni severe impuse Rusiei lui Putin.

Concomitent, o parte din țările esteuropene, precum Ungaria sau Bulgaria, ar fi în mare pericol din pricina servituților lor energetice, depășind mult obligațiile contractuale ale germanilor față de ruși.

Și totuși. E greu de crezut că expansionismul etnocentrist practicat de Kremlin în baza „doctrinei Putin”, a jafului de teritorii pe cale de a se orienta spre vest și spre democrație, după prezumtive „chemări în ajutor” ale minoritarilor ruși va putea fi frânat pe termen lung.

Apoi, Putin nu se va opri de la sine, decât poate vremelnic, dacă vestul nu adoptă un mănunchi de măsuri ferme. Vor trebui și au și început să fie incluse între ele și cele defensiv-militare, în măsură să liniștească teritoriile de la marginile fostei Uniuni Sovietice speriate, cum sunt cele baltice, în ciuda apartenenței lor la NATO, de brutalitatea agresiunii lui Putin. Și cu atât mai puțin poate lipsi din aceste demersuri un set de sancțiuni economice severe, singura alternativă credibilă la cartea militară.

Dar ar susține societățile occidentale astfel de sancțiuni? Pe moment, naționalismul de epocă de piatră afișat de liderul de la Kremlin nu seduce pe mai nimeni, în vest. Triumfalismul lui găunos îi dezechilibrează totuși pe destul de mulți în răsărit, unde atracția pentru exclusivism etnicist, pseudo-eroi, machism politic și aventurieri cu ștaif militarist n-a dispărut niciodată.

E-adevărat că decizia milioanelor de cetățeni care au susținut revoluția Euro-Maidanului e elocventă. E un semn de sex-appeal. E un certificat clar de bună purtare acordat de Răsărit Occidentului, al cărui model e și pentru credincioșii ortodocși din Ucraina net mai atrăgător decât neo-imperialismul actual amintind de cel, de tristă amintire, al țarilor și al sovietelor.

În plus, în Ucraina sunt puțini cei care au uitat complet de milioanele de compatrioți morți de foame în anii 30 ai veacului trecut din pricina ordinelor scelerate ale unui Stalin.

Dar la nivelul elitelor occidentale continuă, parțial, precara adecvare care, prin menajare excesivă a prezumtivelor obsesii securitare ale Moscovei, i-a dat lui Putin șansa de a se înfrupta din teritoriul ucrainean, așa cum Moscova smulsese anterior părți din Georgia ori Republica Moldova.

Primirea rapidă a acestor țări sub umbrela alianței nordatlantice, blocată de germani în 2008, ar fi împiedicat, foarte probabil, raptul. Pe moment nu s-au evaporat ezitările, în vest. Nu e sigur că liderii de la Washington și Berlin au tras concluziile necesare din erorile lor din trecut și vor proceda, între altele, la veritabila izolare economică a Rusiei și la integrarea rapidă a Ucrainei și Republicii Moldova.

Criza, e-adevărat, îi reunește. Dar nici unul din ei nu-și etalează întreaga mână, nici unul nu pare să aibă curajul să le explice compatrioților săi întregul adevăr. Nici unul nu zugrăvește franc, fără cosmetizări și ocolișuri, pericolul imens care a reapărut la răsărit prin agresiune și aruncarea în aer a ordinii europene postbelice, prin decredibilizarea totală a Moscovei, ca partener, prin declanșarea unui proces de militarizare, a cărui dinamică proprie riscă să scape de sub control.

Pacifismul continuă să fie extrem de răspândit în Germania, iar America nu și-a revenit încă din surmenajul iscat de războaiele post nine/eleven. Refulările sunt la îndemână. Nu-i sigur deci că faptele de arme ale liderului de la Kremlin îi vor trezi definitiv la realitate pe occidentali, iar vestul se va „repara satisfăcător”, înainte ca agresiunea lui Putin să se prefacă în „apocalipsa lui Putin”.

Petre M. Iancu / dw.de

,

UE a riscat ca să poată apăra Moldova de tancurile rusești…

„Republica Moldova este mai aproape decât crede de UE și ar putea obține o perspectivă de aderare la UE mai devreme decât se așteaptă”. Este declarația făcută de premierul Poloniei, Donald Tusk, aflat vineri într-o vizită oficială în Republica Moldova.

El a menționat că „UE și-a asumat riscul de a grăbi parcursul european al Moldovei” și și-a exprimat speranța că autoritățile de la Chișinău nu vor ceda în fața presiunilor din exterior. Potrivit lui Donald Tusk, liberalizarea rapidă a regimului de vize pentru cetățenii moldoveni (mai 2014) și semnarea mai devreme decât se anunțase a Acordului de Asociere Republica Moldova – UE (în iunie 2014) sunt acțiuni menite să accelereze continuarea parcursului european al Moldovei. „Sunt riscuri pe care UE și le asumă, deoarece este încrezătoare în aspirațiile europene ale Moldovei. Uniunea Europeană oferă oportunități tuturor statelor membre, iar Polonia, care a depășit deja etapele prin care trece în prezent Republica Moldova, a înregistrat beneficii deosebite”, a menționat oficialul de la Varșovia.

Iurie Leancă: „Ne așteptăm la provocări!”

Tensiunile care se simțeau în ultimul timp pe segmentul transnistrean al frontierei moldo-ucrainene au pierdut săptămâna aceasta din intensitate, iar problemele au început să fie discutate la nivel diplomatic. Totuși, premierul moldovean Iurie Leancă a avertizat că se așteaptă la anumite provocări din partea regimului separatist de la Tiraspol. Potrivit lui, anexarea peninsulei ucrainene Crimeea de către Rusia „a creat așteptări” în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. „Suntem îngrijorați din cauza apropierii frontierelor noastre de criza ucraineană. Suntem îngrijorați pentru că avem, de 23 de ani, o problemă de separatism similară”, a spus Iurie Leancă. Îngrijorările premierului moldovean vin după declarația generalului NATO, Philip Breedlove, care a avertizat cu privire la o posibilă incursiune rusească, prin Ucraina, în vederea ocupării Transnistriei.

„Blocada Transnistriei” – un argument fals al lui Vladimir Putin

Situația din regiunea transnistreană a fost unul dintre subiectele abordate în cadrul convorbirii telefonice de vineri a președintelui american Barack Obama cu omologul său rus, Vladimir Putin. Potrivit unui comunicat al Kremlinului, Putin a spus că „Rusia este interesată de funcționarea eficientă a actualului format de negocieri „5+2” în problema transnistreană” și l-a atenționat pe Barack Obama asupra a ceea ce Putin a numit „blocada externă reală a Transnistriei”, cu referire la anumite presupuse restricții impuse de Ucraina. Potrivit președintelui rus, „această blocadă complică semnificativ condițiile de viață ale oamenilor din regiune, împiedică mobilitatea lor și desfășurarea activităților comerciale și economice normale”. Autoritățile ucrainene au anunțat că nu au blocat în nici un fel, economic, Transnistria, dar au sporit măsurile de securitate la graniță.

Încă o moțiune de cenzură înaintată de comuniști

La Chișinău, forțele politice pro-ruse agită în continuare spiritele. Grupul parlamentar al comuniștilor a inițiat o nouă moțiune de cenzură împotriva Guvernului, invocând presupusa „aliniere” a Republicii Moldova la sancțiunile UE față de Federația Rusă. Și asta chiar dacă Ministerul de Externe al Republicii Moldova a dezmințit în repetate rânduri alinierea la sancțiunile amintite. Potrivit ministrului adjunct de Externe, Iulian Groza, „Republica Moldova s-a aliniat doar la sancțiunile cu privire la măsurile restrictive (înghețarea de active, fără restricții de circulație) impuse la solicitarea autorităților ucrainene foștilor oficiali ucraineni pentru învinuiri de delapidări de fonduri și încălcarea drepturilor omului”. Deputații din majoritatea parlamentară de la Chișinău susțin că moțiunea de cenzură a comuniștilor va eșua (ca și altele două înaintate anterior) și că, prin aceste minciuni, comuniștii speră să se mențină în atenția opiniei publice.

Ieșirea Moldovei din CSI este inevitabilă

Concomitent cu demersurile politico-diplomatice ale Ucrainei de abandonare a Comunității Statelor Independente (CSI), forțele politice pro-europene de la Chișinău au început să pregătească societatea de ieșirea Moldovei din CSI – un imperativ în perspectiva aderării Moldovei la UE. Liberalii din Parlamentul de la Chișinău au înregistrat câteva inițiative în acest sens, invocând invazia Rusiei în Ucraina ca fiind incompatibilă cu principiile în baza cărora a fost formată CSI. Deocamdată, în coaliția de guvernare de la Chișinău nu există o poziție consolidată în această privință. Partidul Democrat, care face parte din coaliția pro-europeană de guvernare, susține că mai întâi „este necesar ca Moldova să-și construiască o casă europeană și abia după aceea să demoleze vechea casă”.

Analistul politic Petru Bogatu crede, însă, că după evenimentele din Ucraina, care vor dicta o nouă conjunctură politică, Republica Moldova se va pomeni, cu sau fără voie, în afara CSI. Analistul invocă cinci argumente:

Primul. Ucraina începe procedurile de retragere din CSI. Drept rezultat, Republica Moldova în timpul apropiat nu va avea hotar comun cu statele membre ale acestei alianțe economice, spațiul comunitar răsăritean fiind fragmentat. În plus, fără Ucraina, CSI își pierde orice rațiune.

Al doilea. Kievul anunță oficial că va lupta pe diverse căi pentru eliberarea teritoriilor ocupate. Astfel, anexarea Crimeei pune Ucraina în stare de război cu Rusia. În această situație, continuarea cooperării Chișinăului cu Moscova peste capul Kievului s-ar constitui într-un afront diplomatic la adresa celor din urmă. Republica Moldova face tandem cu Ucraina în procesul de integrare europeană, celor două state fiindu-le scris să meargă mână-n mână.

Al treilea. Sancțiunile economice se înăspresc și se diversifică. Embargoul impus de SUA și UE va constrânge Chișinăul să se alăture într-o măsură mai mare sau mai mică acțiunilor internaționale de pedepsire a Kremlinului, fapt ce va bloca toate mecanismele încă existente de funcționare a CSI.

Al patrulea. Rusia este exclusă din G8, care redevine astfel G7. Barack Obama declară că Moscova va fi izolată, iar statutul ei extern va fi coborât. În aceste împrejurări, Kremlinul va folosi CSI și alte instituții la îndemână pentru a zădărnici represaliile occidentale. Republica Moldova s-ar păcăli dacă ar apuca nada întinsă de ruși.

Al cincilea. Cum Rusia se transformă într-un stat paria, aerul din jurul ei va fi irespirabil. Următorul summit CSI, bunăoară, urmează să aibă loc la Kiev, care, neîndoios, va refuza să-l găzduiască. Kremlinul ar putea să propună Chișinăului să-l adăpostească. Însă Republica Moldova nu poate accepta această ofertă, deoarece gestul său ar deranja deopotrivă și Ucraina, și Occidentul.

Sursa:dw.de

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press