95 de ani de la terminarea primului război modial

Pe 11.XI. 1918 la ora 11.00 a fost semnat armistițiul între conducătorii militari ai Germaniei și Franței, într-o garnitură de tren aflată într-o pădure de lânga Paris. Astfel s-a pus capăt celor 4 ani de război în care s-au înregistrat peste zece milioane de victime din ambele tabere.

Drept consecință a sfârșitului războiului, Austro Ungaria se descompune și apar noi state. La 28 noiembrie 1918 Bucovina cere Unirea cu România iar la 1 Decembrie 1918 Transilvania și Banatul cer Unirea cu Patria Mamă.

Alba_Iulia_Resolution

Documentul Unirii de la Alba Iulia

Aceasta a urmat după ce la 28 iunie 1918 Basarabia s-a unit cu România prin exprimarea voinței populare reprezentată de Sfatul Țării.

La București s-a comemorat în aceste zile sfârșitul primului război mondial. Se împlinesc  95 de ani de la armistițiul încheiat la Compiegne, în Franța, între puterile aliate și Germania, pentru încetarea focului.

Diplomați și militari au depus  coroane de flori în sectorul francez al cimitirului Bellu Militar, în amintirea milioanelor de soldați și civili care au murit în timpul celor 4 ani de război.

Ambasadorii Franței și Germaniei au adus astăzi un omagiu nu doar soldaților francezi din colonii morți în primul război mondial, ci și tuturor militarilor care și-au pierdut de atunci viața.

Phillipe Gustin, ambasadorul Franței, vorbește despre importanța sacrificiului soldaților.

„Sacrificiul soldaților francezi, români, germani și al altora, chiar și astăzi în serviciul națiunilor, impune respect și ne aduce aminte că pacea este un bun prețios și fragil și este responsabilitatea noastră, a tuturor, să o păstrăm și să o apărăm. Această pace am făcut-o împreună, zi de zi, construind Europa, și trebuie să continuăm împreună pe această cale”, spune Phillipe Gustin.

Ambasadorii Franței și Germaniei, Phillipe Gustin și Werner Hans Lauk.

Primul război mondial a fost cea mai sângeroasă conflagrație din Europa, însă acum continentul a adunat peste jumătate de secol de pace, a explicat ambasadorul german Werner Hans Lauk.

„Astăzi trebuie să ne amintim că reconcilierea franco-germană a marcat începutul unui mare proces de unificare europeană, căruia îi datorăm peste 60 de ani de pace.

„O singură privire în afara frontierelor noastre este suficientă ca să ne dăm seama că această situație rămâne o excepție. Iată de ce fiecare dintre aceste cruci și aceste stele funerare reprezintă deopotrivă un avertisment și un apel pentru noi să susținem pacea peste tot în lume”, spune Werner Hans Lauk.

Sursa parte din material romania-actualitati.ro




Din „ițele” aderării Ucrainei la Uniunea Europeană… sau din subteranele schimbarii directiei politice a Ucrainei spre Europa

Unul dintre cele mai mari fonduri de investitii americane Franklin Templeton a cumpărat de pe piața financiară  obligațiunile de stat ale Ucrainei  pentru o valoare nominală de cinci miliarde de dolari. Acum, fondul de investiții american deține o cincime din datoria Ucrainei!

Fondul de investitii deținut de Franklin Templeton a cumparat 20% din datoria externă ucrainană .

 

Tranzactia ajunge la o cincime din totalul datoriei publice externe a Ucrainei, realizat la sfârșitul lunii august a anului trecut.

Este cunoscut faptul  ca vice-premierul  Ucrainei Serhiy Arbuzov și ministrul de finanțe Yuriy Kolobov au făcut o vizită neoficială la sediul Fondului, în orașul californian San Mateo pentru a oferi anumite garanții lui Franklin Templeton, titularul celei mai mari datorii naționale a unui stat.

Informații cu privire la cât de mult a oferit Franklin Templeton pentru cei 20% din datoria externă a Ucrainei rămâne un secret comercial. Mai devreme, în faza inițială a crizei financiare din zona euro, fonduri de peste ocean au cumparat obligatiuni din Irlanda , pentru a da această operațiuni șanse la un profit mare, Dublin a fost asistat de către Fondul Monetar Internațional (FMI) și Uniunea Europeană , transmite ITAR-TASS .

Potrivit unor rapoarte de pe piețele mondiale, se așteaptă la o deteriorare semnificativă a situației financiare a Ucrainei în viitorul apropiat. „Situația este foarte simplă: Ucraina se confruntă cu amenințarea unei penurii semnificative de numerar și active”, – a declarat un analist financiar de marcă, angajat al băncii americane Morgan Stanley, Paolo Bathory. Potrivit acestuia, „Kiev-ul  va fi pur și simplu în imposibilitatea de a face față noului val al scurgerilor de capital și Ucraina va avea  nevoie de asistență din partea unui terț . Rusia sau FMI.”

N.R. Creditarea din partea Moscovei iese din discutie, dat fiind faptul ca Ucraina a respins oferta Rusiei de a intra în Uniunea Vamală Eurasia (Rusia, Kazahstan și Belarus) ofertă care a venit la pachet cu scăderea pretului la gaze și margand până la santajul embargoului pus pe produse ucrainiene la accesul pe  piata ruseasca.

 

Sursa: dni.ru

Mihai Stepanov

Redactor R.B.N. Press – Coresondențe și Analize

Rusia-Eurasia

 

Post Scriptum

Banii oferiti Ucrainei reprezinta un fel de Dar ( cadou de nuntă) oferit Ucrainei înaintea semnării Acordului de Asociere și Liber Schimb cu Uniunea Europenă la Vilnius, pe 29 noiembrie 2013.

UE a pus presiune pe președintele Ucrainei, Victor Ianukovici ca să o elibereze din închisoare pe lidera opozitie Iulia Timosenko. Din cealaltă direcție, Rusia îl amenintă pe Ianukovici cu mai multe măsuri  economice drastice, printre care deja s-a pus în functiune embargoul privind vagoanele fabricate de ucrainieni, carnea de pui si vita din Ucraina, dulciurile ucrainiene.

Presedinte  Rusiei Vladimir Putin fost rezident KGB in Germania de Est pe vremea USSR si fost Sef în FSB în timpul guvernarii președintelui Elțin, îl amenință pe Ianukovici cu desconspirarea unor dosare sensibile referitoare la trecutul acestuia,  trei condamnări in perioada URSS, executand mai multe pedespse. Se spune ca in perioada cand Ianukovici lucra ca  muncitor, s-ar fi imbatat si ar fi violat o fată, fiind apoi condamnat, iar apoi mult mai tarziu, in calitate de  inginer, Șef de depozit la o firma de carburanti din regiunea miniera Donbas (Donetsk Ucraina) ar fi comis mai multe furturi de carburant și delapidari, motiv pentru care a mai primit niste condamnări. După ultima eliberare a fost racolat de K.G.B. Devenit unul dintre importantii agenti KGB în perioada sovietică, a fost trimis ca observator la raliul international de la Monte Carlo.  In legatură cu aceste dosare Victor Ianukovici a reusit sa obtina prin liderii Poloniei și Suediei promisiunea unei totale lipse de reactie a organismelor Europene în situatia în care Ucraina semneaza la Vilnius acordul iar Putin își va aduce la îndeplinire amenințările. Viktor Ianukovici este de acord cu eliberarea Iuliei Timosenko dar nu o dorește contracandidat la urmatoarele alegeri. Ianukovici ar dori sa semneze eliberarea din penitenciar a Iuliei Timosenko „pe motive medicale”  și să o trimită într-un spital din Germania. UE însă nu este de acord cu această jumătate de măsura și ar dori ca dupa eliberare, Iulia Timosenko sa particiepe la urmatoarele alegeri din Ucraina. Ca un preambul la „cadoul de logodnă” oferit de miliardarul american Templeton , doua firme uriașe din SUA au semnat deja doua acorduri cu Ucraina in valoare de 20 miliarde de dolari. Una dintre firme este celebra Chevron care a semnat cu Ucraina un contract pentru exploatarea gazelor de șist în valoare de 10 miliarde,semnat acum o saptamană.

 




Demonstratie antiromanesca la Cernauti

AVEM LIBERTATEA DE A FI OASPEȚI ÎN PROPRIA CASĂ – Maria Toacă / Zorile Bucovinei

Îmi place postura de musafir, ca orice om mă bucur când cineva mă invită în ospeție. Dar nu-mi place când mi se strigă sub geam: „Voi sunteți oaspeți, aici, în Bucovina!”, iar vecina de la parter, încurajată de lozincile patriotarde, dar, probabil, mai mult de păhărelul cinstit în plină amiază, mă trimite să citesc Constituția Ucrainei, ca să mă conving că „în țara noastră cetățenia dublă este interzisă”. Nu m-am angajat în dispută cu vecina competentă în legile statului, nici nu m-am grăbit să deschid Constituția, căci, deși nu sunt o doctă în legislația Ucrainei, cel puțin cunosc ce scrie în Constituție despre cetățenie și drepturile minorităților etnice.

De fapt, strigătele și lozincile răuvoitoare, ca să nu zic ostile, erau adresate Consulatului General al României la Cernăuți și veneau de la câțiva reprezentanți ai organizației orășenești ai partidului „Svoboda”, care au pichetat în amiaza zilei de 8 noiembrie, de Sfântul Dumitru, misiunea diplomatică română. Însă nu numai eu, care locuiesc alături, ci și alți conaționali aflați cu treburi la Consulat sau, pur și simplu, treceau pe stradă, au primit protestele ca o insultă la adresa lor. După cum s-a anunțat în prealabil, pichetarea a fost organizată „în legătură cu declarațiile unor oficialități române, ce pot fi apreciate ca tentative la integritatea teritorială a Ucrainei, adoptarea legii (de fapt, e vorba de inițiativa senatului României, n.a.) privind declararea datei de 28 noiembrie ca Ziua Bucovinei și acordarea dublei cetățenii”. Lăsând la o parte problema cetățeniei și presupusele declarații subversive, ne întrebăm cu nedumerire de ce i-ar deranja pe politicienii ucraineni (nu e vorba numai de „Svoboda”, ci și de cei de la putere), faptul că în România s-a hotărât să se sărbătorească Ziua unui județ și provincii istorice. Nu-i oare Bucovina parte din trupul Țării? Și-apoi, n-am auzit ca politicienii de la București, sau cei de la conducerea Sucevei să se indigneze când întreaga noastră regiune este numită de ucraineni Bucovina. La canalele TV ucrainene n-am auzit vreodată de regiunea Cernăuți, ci numai de „Bucovina”, denumirea istorică fiind extinsă și asupra vechiului regat Herța, și a fostului județ basarabean Hotin, fără a se preciza că e vorba doar de nordul Țării Fagilor.

Dar nu acest detaliu, neimportant doar la prima vedere, i-a ofensat pe românii nimeriți întâmplător ca martori ai evenimentului, ci lozincile „Ви тут гости”, „Буковина українська земля”, „Закон про „день Буковини” – неповага до України” („Voi sunteți oaspeți aici”, „Bucovina, pământ ucrainean”, „Legea despre Ziua Bucovinei – lipsă de respect față de Ucraina!” ș.a.). L-am văzut pe un bărbat tânăr cum se revolta în fața obiectivului unui canal de televiziune locală. Nu știu dacă nu va fi decupat de reporter sau cenzurat de redactori, dar l-am rugat să-și spună și pentru „Zorile Bucovinei” părerea: Sunt Ruslan Scripa din Buda Mare. Nu-mi ascund numele, n-are de ce să-mi fie teamă. N-am știut până acum că sunt oaspete pe acest pământ. Poate că, venind din Herța, într-adevăr, sunt musafir în Bucovina. Însă oaspeții sunt primiți frumos prin părțile noastre, nu cu scandări de acest fel”.

Alți doi tineri, tot din raionul Herța, satul Bănceni, n-au vrut să se nominalizeze, dar, cu pronunțate note de scepticism, mi-au mărturisit că totul se măsoară în bani și că „în țara asta nu-i nici o „svobodă” – numai corupție. Pentru un loc de muncă la Inspecția de stat auto se plătește 20 mii de dolari, o soră medicală ca să fie angajată la vreun spital din Cernăuți plătește 2 mii de euro, un tânăr ca să intre la institut plătește…”. Ca să nu lungească vorba, tinerii m-au trimis să-i întreb pe cei cu steaguri și lozinci antiromânești cât li s-a plătit pentru jumătate de oră de pichetare a Consulatului.

N-am reușit să le urmez sfatul, căci am fost oprită de Vladimir Stratulat, binecunoscutul interpret de muzică populară din Tereblecea: „Am fost și eu de multe ori criticat de extremiști că nu cânt în limba ucraineană. Decât ar striga aici, mai bine ar pune umărul la rezolvarea problemelor ce ne împiedică să fim primiți în familia europeană, ca să nu umblăm pe drumuri pentru obținerea unei vize. Nu e vina noastră că părinții și buneii au fost stăpâni pe acest pământ și au avut cetățenia română”.

Filmați din toate părțile, intervievați și admirați din umbră de instigatori, patrioții ucraineni, după vreo 40 de minute, și-au împăturit pancartele, pornind-o la vale, spre strada Sahaidacinyi. Din urma lor, am auzit într-o ucraineană perfectă: „Au arătat și ei de ce sunt în stare…”.

Maria TOACĂ

mai multe imagini pe tocpress.info

Sursa: zorilebucovinei.com via tocpress.info




ACTUALIZARE! TVR va emite din nou în Moldova de la 1 decembrie ! …de ziua Națională a tuturor Românilor, Parada Militară a Armatei Române va putea fi vazută la televizor în R.Moldova

TVR va emite din nou în Moldova de la 1 decembrie 2013 ! …de ziua Națională a tuturor Românilor, Parada Militară a Armatei Române va putea fi vazută la televizor în R.Moldova.

La 1 decembrie, TVR va reveni în spațiul mediatic din Republica Moldova, potrivit anunțului făcut marți de președintele-director general al Societății Române de Televiziune, Claudiu Săftoiu, în cadrul unei întrevederi cu președintele Parlamentului de la Chișinău, Igor Corman. Astfel, TVR își propune să acopere în detaliu realitățile din Republica Moldova, prin programe autohtone în proporție de 30% din grila de emisie și prin emisiuni produse în colaborare cu postul național de televiziune de peste Prut, „Moldova 1“, se mai arată într-un comunicat remis de Parlamentul de la Chișinău, citat de corespondentul Agerpres. Potrivit Acordului de soluționare amiabilă a cererii Societății Române de Televiziune, semnat la 12 septembrie 2013, pentru început, va fi retransmis semnalul de către toți operatorii prin cablu din Republica Moldova, iar din 2015 Televiziunii Române i se va acorda un slot de acoperire națională în multiplexul digital.

ziarullumina.ro

TVR revine în RM; CEDO a obligat autoritățile RM să întoarcă frecvența

Autoritățile de la Chișinău sunt obligate să restituie frecvența TVR în maximum 30 de zile de la cererea oficială a postului de televiziune.

Decizia cu privire la Acordul amiabil de soluționare a cauzei TVR împotriva Republicii Moldova a fost publicată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Măsura va fi supravegheată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei.

Televiziunea română a aplicat în 2008 la CEDO o plângere referitoare la retragerea abuzivă, în 2007, a licenței de utilizare a frecvenței TVR în Moldova. În 2009, Guvernul României a decis să intervină în cauza TVR împotriva Republicii Moldova. Părțile au convenit, în ianuarie 2013, să soluționeze amiabil cauza și au notificat în acest sens CEDO.

Vedeți mai jos declarația Ministerului Afacerilor Externe al României privind decizia CEDO:

Ministerul Afacerilor Externe salută publicarea astăzi, 7 noiembrie 2013, a Deciziei Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) în cererea nr. 36398/08 – Societatea Română de Televiziune (actualmente Televiziunea Română – TVR) împotriva Republicii Moldova. Decizia Curții validează termenii Acordului amiabil de soluționare a cauzei, negociat cu sprijinul MAE și semnat de părți la București, la 12 septembrie 2013, și închide astfel dosarul aflat pe rolul Curții.

Decizia Curții are putere executorie, fiind imediat aplicabilă, iar aplicarea sa va fi supravegheată de Comitetul Miniștrilor al Consiliului Europei.

În acest moment sunt întrunite, sub aspectul dreptului internațional, condițiile necesare pentru revenirea efectivă a Televiziunii Române în spațiul media de peste Prut. Astfel, potrivit termenilor confirmați de Decizia CEDO, reintrarea TVR pe piața media din R. Moldova se va face prin următoarele modalități:

  • preluarea imediată (în maximum 30 de zile de la cererea formală a TVR) a programelor TVR dedicate R. Moldova de către operatorii de cablu din R. Moldova;

  • alocarea imediată (în maximum 30 de zile de la cererea formală a TVR), către TVR, a unui slot din proiectul-pilot pentru transmisia digitală terestră, amplasat în Chișinău;

  • alocarea unui slot din viitorul multiplexor digital cu acoperire la nivelul întregii R. Moldova și (în acest scop) eliberarea unei licențe de emisie în favoarea TVR, fără obligativitatea participării la un concurs, la momentul trecerii la televiziunea digitală în R. Moldova (2015); acordarea licenței se va face pe perioada maximă prevăzută de legislația R. Moldova.

Ministerul Afacerilor Externe își exprimă încrederea că, în urma îndeplinirii cu celeritate de către autoritățile competente ale R. Moldova a formalităților necesare conform Deciziei CEDO și Înțelegerii Amiabile, publicul de peste Prut va putea urmări, în cel mai scurt timp, emisiunile dedicate R. Moldova ale postului public de televiziune din România.

Informații suplimentare:

Plângerea introdusă în 2008 de către Societatea Română de Televiziune (actualmente Televiziunea Română – TVR) la CEDO a vizat încălcarea de către autoritățile R. Moldova a drepturilor societății reclamante la libera exprimare și la respectarea bunurilor, generată de retragerea abuzivă, în 2007, a licenței de utilizare a unei frecvențe naționale (care fusese atribuită în 2006 TVR, de către Consiliul Coordonator al Audiovizualului din R. Moldova, cu valabilitate până la finalul lui 2011). La data de 25 februarie 2009, Guvernul României a decis să intervină în cauza TVR împotriva R. Moldova.

Părțile au convenit, în ianuarie 2013, să soluționeze amiabil cauza și au notificat în acest sens Grefa CEDO. Negocierile au început în primele luni ale lui 2013, părțile schimbând mai multe propuneri reciproce de text.

În cursul vizitei la Chișinău a Prim-ministrului României (26-27 august 2013) a fost fixat și asumat politic un răgaz de trei săptămâni pentru convenirea ultimelor aspecte în discuție și semnarea Înțelegerii amiabile. Acordul a fost finalizat pe 9 septembrie 2013, negocierile fiind purtate de partea română, în numele și cu mandatul/consultarea permanentă a TVR, prin Bogdan Aurescu, secretar de stat MAE, și Catrinel Brumar, Agentul României la CEDO, iar de partea R. Moldova de ministrul justiției, Oleg Efrim, și Lilian Apostol, Agentul R. Moldova la CEDO.
Pentru o revenire efectivă în spațiul media și în considerarea caracterului reparator al acordului, autoritățile de la Chișinău și-au asumat respectarea de garanții aplicabile direct și în mod excepțional față de dreptul intern care vizează și:

  • Protecția împotriva retragerii licenței inițiale pe perioada primei alocări, precum și împotriva suspendării emisiei sau a interferării cu conținutul programelor transmise de TVR;

  • Garanții împotriva unei modificări unilaterale a conținutului licenței de emisie;

  • Scutirea de la plata de taxe, comisioane, alte costuri pentru revenire;

  • Perceperea doar a costurilor de funcționare proporționale cu slotul oferit în multiplexorul experimental, respectiv perceperea celui mai mic tarif pentru utilizarea slotului din primul multiplexor național.

Textul integral al Deciziei poate fi consultat pe site-ul CEDO.




7 noiembrie 1917: “Marea Revoluție Socialistă” e de fapt “planul secret Marburg”. Explicația pentru “Nu-chiar-atât-de-Sfânta”Alianță, coaliția bancherilor și Revoluția Bolșevică

“Numele Rockefeller nu implica termenul de revolutionar, iar modul meu de viata a facilitat o atitudine atenta si prudenta care converge spre conservatorism. Nu sunt omul cauzelorratacite. “(John D. Rockefeller III)

Instaurarea comunismului in Rusia, la 7 noiembrie 1917, nu a fost – câtuși de puțin – un act spontan, ci rezultatul unui amplu proiect secret (“Planul Marburg”), pregătit minuțios în afara Rusiei, finantat generos de marii “bancheri internationali”. In primul rand de cei de pe Wall Street: Jacob Schiff, J.P. Morgan, Otto Kahn, Paul Warburg, John D. Rockefeller, Edward Henry Harriman, Frank Vanderlip. Finantarea bolsevicilor de Wall Street era intermediata de banca suedeza “NYA Banken”, condusa de bancherul promarxist Olof Aschberg.

Dolari pentru revolutii

La inceputul secolului XX, Andrew Carnegie a finantat un plan secret prin care guvernele statelor importante sa fie “comunizate”. Adica trecute, economic, la forma “monopolismului de stat”. Controlat de “bancherii internationali” de pe Wall Street, sistemul “monopolismului de stat” le-ar fi permis acestora sa trateze economic si financiar direct cu guvernele impuse de ei prin “revolutii”.

In 1905, acest sindicat al “bancherilor internationali” – sindicat numit, la vremea aceea, la New York, “Trust of money” (“Trustul banilor”) – si Iacob Schiff au finantat “duminica sangeroasa” de la St. Petersburg. Revolutie condusa de un agent al Ohranei (politia secreta rusa), Parintele Gapon, si incheiata cu un esec. “Trustul banilor” – mai ales “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan – a finantat revolutia lui Pancho Villa din Mexic, in urma careia SUA au luat de la Spania un vast teritoriu.

Apoi, exista o documentatie vasta privind implicarea “bancherilor internationali” in revolutia lui Sun Yat-sen. Charles B. Hill, care conducea trei filiale ale lui “Westinghouse”, a tratat direct cu Sun Yat-sen aspectele financiare ale revolutiei chineze.

Mai tarziu, in 1917, acelasi Charles B. Hill a folosit filiala “Westinghouse” din Rusia pentru a-i finanta generos pe bolsevici. In 1923 – cand URSS si-a creat prima banca internationala “Ruskombank” – asociatul lui J.P. Morgan, bancherul suedez Olof Aschberg, a devenit presedintele bancii sovietice. Iar Max May, vicepresedinte la “Guaranty Trust” (J.P. Morgan), a preluat functia de director al “Ruskombank”. Primul ambasador sovietic in SUA – Ludwig Martens – a fost sustinut financiar de “Guaranty Trust” al lui J.P. Morgan.

Prin aceste manevre, “bancherii internationali” de pe Wall Street urmareau sa instaureze in Rusia un guvern care sa practice “monopolismul de stat”. Astfel ca intelegerile directe cu guvernul sovietic sa le garanteze “bancherilor internationali” exploatarea pe termen cat mai lung – si cu garantii guvernamentale – a fabuloaselor bogatii ale Rusiei. “Bolsevismul” a fost prima forma de “globalizare” prin crearea unor structuri supranationale. Cominternul nu este altceva decat “bunicul” Uniunii Europene.

Un cont pentru “tovarasul Trotki”

La 21 septembrie 1917, o telegrama de la Stockholm anunta oficial deschiderea unui cont curent la “NYA Banken” “pentru actiunile tovarasului Trotki”. Iata textul:
“Stockholm, 21 septembrie 1917
Domnului Rafael Scholan

Stimate tovarase,

Casa bancara Warburg, in urma unei telegrame trimise de presedintele Sindicatului Renano-Westfalian a deschis un cont curent pentru actiunile tovarasului Trotki.
Un avocat, probabil domnul Kestroff, a primit munitii, al caror transport, impreuna cu banii, l-a organizat… Si caruia i se va da suma ceruta de tovarasul Trotki.”
“Tovarasul Trotki”, cel la care se refera telegrama, se numea in realitate Leiba Davidovici Bronstein si era fiul unui negustor originar de langa Elisabetgrad (Krivoirog – Ucraina). Era insurat cu fiica bancherului Jivtovski, cel care il pusese in legatura si cu cercurile bancare de pe Wall Street. In primul rand, cu Iacob Schiff, presedintele bancii “Kuhn, Loeb & Co”. Iacob – Henry Schiff, nascut in 1847 la Frankfurt pe Main (Germania), emigrase in 1865 in America, unde va reusi, datorita talentului sau financiar, sa ajunga in fruntea “Kuhn, Loeb & Co”. Cea care va finanta reconstructia cailor ferate din America (“Union Pacific”), folosind mana de lucru ieftina, chineza.

In 1904-1905, firma “Kuhn, Loeb & Co” a finantat Japonia in razboiul contra Rusiei, permitand astfel Japoniei sa obtina o victorie care a destabilizat serios Imperiul Rus. Prizonierii rusi au fost preluati apoi de la japonezi de Schiff, iar o parte dintre acestia, antrenati pe un teren apartinand lui Standard Oil (SUA), il vor insoti pe “tovarasul Trotki” atunci cand acesta va reveni de la New York in Rusia, in 1917, la bordul vasului “Cristianja”.

Din 1916, Iacob Schiff devine principalul conducator al operatiunii de implantare a bolsevismului in Rusia. Nepotul sau, John Schiff, estima in “New York Journal American” (3 februarie 1949): “Batranul a cheltuit circa 20.000.000 de dolari pentru triumful final al bolsevismului in Rusia”. O suma imensa la acea vreme.

Prima revolutie din Rusia avusese loc, de fapt, in februarie (martie) 1917, sprijinita de G. Buchanan – ambasadorul Angliei la Petersburg – si avusese un caracter pasnic. Urmarise, intre altele, instaurarea in Rusia a unei monarhii constitutionale: tarul urma sa fie controlat de Duma (parlament).

Guvernul provizoriu constituit atunci ii cuprindea, intre altii, pe printul Lvov, pe istoricul Miliukov si pe avocatul (social-democrat) A.F. Kerenski. Guvernul provizoriu – de comun acord cu Tarul Nicolae al II-lea, care abdicase – a propus fratelui acestuia, Marele Duce Mihail, sa-i urmeze la tron tarului.

Marele Duce se bucura, in februarie (martie) 1917, de sprijinul soldatilor, taranilor, muncitorilor, ca sa nu mai vorbim de clasa conducatoare a Rusiei. El a declinat insa propunerea. Trotki a recunoscut mai tarziu, in 1922, intr-o scrisoare catre S.R. Mstislaviski ca: “Revolutia (din februarie – n.n.) ne-a surprins in plin somn, ca pe fecioarele nebune din Evanghelie”.
Adevarul este ca la data veritabilei revolutii – cea din februarie 1917 – corifeii “revolutiei” bolsevice din octombrie erau aproape toti – bine mersi – in Occident: Trotki la New York, iar Lenin ori Zinoviev in Elvetia. Prin refuzul Marelui Duce Mihail de a prelua puterea in Rusia incepe ceea ce istoricii numesc perioada de “dvoevlastie” (“dualitate a puterii”) dintre “Comitetul provizoriu al Dumei” (proaspat constituit) si “Comitetul executiv provizoriu”. Ceea ce va afecta, treptat, deciziile si autoritatea guvernului provizoriu.

Bolsevicii, aflati atunci aproape toti in Occident, au “mirosit” momentul favorabil. Dar nu numai ei, cum vom vedea: bancherii de pe Wall Street, interesati de bogatiile enorme ale Rusiei – si din motive strict militare Germania – sunt cele doua forte care vor facilita bolsevicilor accesul la putere.

Consilierul lui Wilson

Eminenta cenusie care a facut posibila reintoarcerea lui Trotki in Rusia din SUA a fost unul dintre cei mai importanti masoni de stanga ai secolului XX: colonelul Edward Mandel House (in realitate nu era colonel, asa i se spunea).

Fara sa intram prea mult in detalii, este totusi cazul sa mentionam ca presedintele american Woodrow Wilson, reales prin diverse manevre in 1916, a fost permanent vidat politic de House, un apropiat al comunitatii bancherilor de pe Wall Street, mai ales al bancii “Kuhn, Loeb & Co”. Presedintele Wilson insusi recunostea: “Domnul House este a doua mea personalitate. El este celalalt ego. Gandurile lui si ale mele sunt aceleasi”.

House, un marxist, scrisese, inca din 1912, un roman profetic, “Philip Dru, Administrator”, in care personajul principal, Philip Dru, incerca sa instaureze in lume “socialismul asa cum l-a visat Karl Marx”.

Ce-i drept, impozitul pe venit si ideea de banca centrala fusesera propuse chiar de Karl Marx in “Manifestul Partidului Comunist”, manifest inspirat de programul “Lojei Iluminatilor” al lui Weishaupt. Din cele zece puncte ale “Manifestului Partidului Comunist”, punctul al doilea prevedea “un impozit gradat pe venit”, iar punctul al cincilea – “centralizarea creditului in mainile statului prin intermediul unei banci nationale cu capital de stat si monopol exclusiv”.

Inca inainte de intrarea SUA in razboi (“provocata” prin incidentul cu vasul “Lusitania”, scufundat de un submarin german, cu 128 de americani morti), ancheta si Presedintele Wilson ascunsesera faptul ca “Lusitania” transporta 6 milioane de cartuse la bord pentru Anglia, in timp ce SUA se declarasera, oficial, in neutralitate. Colonelul House negociase un acord secret cu Anglia, garantand participarea SUA la razboi.

In 1917, tot House a format la New York grupul “The Inquiry”, care a eleborat planurile acordului de pace din 1919. Douazeci de membri ai grupului l-au insotit apoi pe Presedintele Wilson la Paris, la Conferinta de Pace. Printre acestia, House, bancherii Paul Warburg si Bernard Baruch. Celebrul punct al Conferintei – “asociatia generala a natiunilor”, din care s-a nascut Liga Natiunilor – a fost tot ideea lui House. Ulterior, House va deveni consilierul lui F.D. Roosevelt.

In 1917, dupa evenimentele din februarie (martie), House, sustinut de bancherii Iacob Schiff si Paul Warburg – il expediaza pe Trotki cu un grup de 276 de oameni instruiti, la bordul vasului “Cristianja” in Rusia, cu misiunea de a-i aduce la putere pe bolsevici.

Un incident este semnificativ: arestat in portul Halifax de catre autoritatile canadiene ca “anarhist” (3 aprilie 1917), Trotki va fi eliberat urgent la interventia personala a colonelului House. Fratele bancherului american Paul Warburg, anume Max Warburg – care era seful serviciului secret militar german – il expedia pe Lenin cu un grup de bolsevici, care parazitau de ani de zile in Elvetia, in Rusia. Intr-un tren special (“vagonul plumbuit”), in scopul de a organiza la Petersburg o lovitura de stat care sa scoata Rusia din razboi. Bolsevicii urmau apoi sa incheie rapid o pace separata cu Germania.

Pachetul Lenin pentru Rusia

Winston Churchill, in cartea “The World Crisis” (“Criza mondiala”), vol. IV, pag. 72-73 scrie urmatoarele: “Catre mijlocul lui aprilie, germanii au luat o decizie sinistra. Ludendorff isi cobora vocea cand venea vorba despre ea. E adevarat, trebuie tinut cont si de riscurile disperate pe care comandantii militari germani si le asumasera. Ei se gaseau in aceeasi stare de spirit care ii condusese la declansarea unui razboi submarin, stiind prea bine ca acesta va provoca intrarea in razboi a Statelor Unite contra Germaniei. Totusi, nu fara un sentiment de teroare, au indreptat impotriva Rusiei arma cea mai respingatoare dintre toate: Lenin. L-au transportat pe Lenin din Elvetia in Rusia, intr-un vagon plumbuit, ca pe un mort. Decizia germana de a sprijini un puci bolsevic in Rusia era dictata, in martie (aprilie) 1917, de iminenta intrare a SUA in razboi de partea Angliei. Germania avea, de aceea, interesul sa incheie urgent o pace separata in Est, cu Rusia.

Dupa revolutia din februarie si instituirea guvernului provizoriu, Lenin (stabilit de ani de zile intr-un exil comod in Elvetia, departe de Rusia, lecturand tihnit prin marile biblioteci) intrase in legatura cu Max Warburg si serviciul secret german, prin intermediul “polonezului” Ganetki (adica al lui Furstenberg) si al socialistului elvetian Karl Platten.
“Trocul” propus de Lenin lui Max Warburg era simplu: Germania sa-l ajute sa preia puterea la Petersburg, in schimbul promisiunii lui Lenin de a incheia imediat o pace separata, in conditiile dictate de germani. Ceea ce s-a si intamplat ulterior, la Brest – Litovsk, in 1918.

Hotararea de a-l expedia pe Lenin cu bolsevicii sai in Rusia a fost supusa de Max Warburg examinarii Statului Major german. La intrunire au participat, intre altii, generalul Erich Ludendorff (seful de Stat Major), ministrul de Interne Diego von Bergen si secretarul de stat din Ministerul de Externe Arthur Zimmermann. S-au discutat rezultatele operatiunilor de destabilizare a Rusiei, organizate de Von Bergen, cu ajutorul cercurilor socialiste ruse. Sume intre 40 si 80 de milioane de marci fusesera folosite de Von Bergen pentru finantarea unor miscari subversive, produse de anarhisti, nationalisti si grupari antitariste, dar fara succes.

La mijlocul discutiilor, Diego von Bergen a rostit o fraza care a hotarat soarta secolului XX: “Cred ca cel mai bine ar fi sa auziti parerea dr. Helphand despre intreaga problema”. Dr. Helphand, alias Parvus, s-a recomandat participantilor drept “purtatorul de cuvant al unor cercuri financiare bine plasate”. In realitate, Parvus era spionul lui Max Warburg in Rusia, de mult timp. El conducea o intreaga retea, infiltrata mai ales in anturajul tarinei (din care facuse parte si celebrul Rasputin). Dar, in aceeasi masura, Parvus era la fel de bine infiltrat si in cercurile bolsevice. Preocupat de ocultism si fenomene parapsihologice, dr. Helphand mai era si membru important al Lojei Marelui Orient.

Imediat ce a inceput discutia, Parvus a expus planul expedierii lui Lenin si a bolsevicilor din Elvetia, cu un tren special, in Rusia. Parvus a solicitat pentru toata afacerea 5.000.000 de marci. Cu un an inainte, Parvus primise de la Max Warburg si serviciul secret german 1.000.000 de marci pentru organizarea unei greve generale la Petersburg, care a adunat, in ianuarie 1916, vreo 55.000 de participanti. Suma solicitata acum de Parvus urma sa fie procurata de Max Warburg de la diversi bancheri europeni, legati de magnatul Rotschild, ca Olaf Aschburg, Alfred Milner etc.

Bani pentru bolsevici

Trebuie sa mentionam ca, pana in 1918, Max Warburg le-a asigurat bolsevicilor lui Lenin o finantare “europeana” (asadar diferita de ceea ce primea Trotki din Wall Street) de 40.580.997 de marci. Ulterior, expediindu-le alte 15.000.000 de marci, sume considerabile la acea vreme. In plus, Max Warburg si colonelul Nicolai din serviciul secret german au “legendat” cateva zeci de ofiteri ai acestui serviciu cu nume rusesti si i-au expediat la Petersburg, ca principali experti in organizarea puciului.

Acesti ofiteri germani, “legendati” ca rusi de Max Warburg si colonelul Nicolai, au ocupat, ulterior, pozitii de conducere in Armata Rosie, in tot cursul Razboiului Civil. Ei au alcatuit, pana in 1921, corpul de garda al conducerii bolsevice, asigurandu-i securitatea, fapt trecut, sistematic, sub tacere de istorici.

Din cauza acestor legaturi cu bolsevicii, colonelul Nicolai a fost mai tarziu respins de Hitler si, dupa al Doilea Razboi Mondial, s-a refugiat in URSS, al carei spion devenise. Lenin si grupul sau de bolsevici a parasit Zürich-ul, cu un tren special, pe 9 aprilie 1917, orele 15.10, data fixata de serviciul secret german.

Despartirea bolsevicilor de ceilalti socialisti rusi, aflati in exilul elvetian, a fost violenta, bolsevicii fiind catalogati drept “canalii”, “tradatori” si “porci”. Voiajul de reintoarcere s-a facut pe linia Singen, Offenburg, Mannheim, Frankfurt, Berlin, Bergen si Sassnitz. Ulterior, prin Telleborg, Malmo, Stockholm si Bielo-Ostrov, Lenin si grupul sau au sosit la Petersburg, la 3/16 aprilie 1917, seara.

In total, prepararea politico-diplomatica si tehnica a expedierii lui Lenin cu grupul sau in Rusia, de catre germani, n-a durat decat vreo trei saptamani. In timpul calatoriei, Lenin si grupul sau de bolsevici n-au avut voie sa se angajeze in discutii cu alte persoane. Li s-a asigurat hrana suficienta, inclusiv laptele necesar copiilor mici. Cu titlu de curiozitate, sa remarcam ca serviciul secret german a suportat, in tot cursul anului 1917, toate cheltuielile de propaganda ale bolsevicilor. Printre altele, Max Warburg a finantat si “Pravda”.

7 august 1917: “Crucea Rosie” americana la Petersburg

In august 1917 – cu doua luni inainte de “revolutie” – la Petersburg isi face aparitia o asa-zisa “misiune a Crucii Rosii” americane: 36 de persoane, toate imbracate in halate albe, cu insemnele si simbolurile Crucii Rosii. Misiunea afisa scopuri strict umanitare. In realitate, lucrurile stateau putin diferit.

“Misiunea Crucii Rosii” americane descinsese la Petersburg direct de pe Wall Street: 26 dintre “misionari” se numarau printre cei mai mari bancheri, oameni de afaceri si industriasi americani, deghizati in “medici”, incadrati fantezist in serviciul sanitar al armatei americane. “Misiunea” fusese expediata in Rusia chiar de colonelul Edward Mandell House, consilierul presedintelui Wilson. Acelasi care il expediase de la New York la Petersburg si pe Trotki, cu grupul sau de mercenari, la bordul vasului “Cristianja”, ca sa organizeze puciul bolsevic planuit.

In fruntea misiunii Crucii Rosii americane, “medicul” William Boyce Thompson, nimeni altul decat directorul lui “Federal Reserve” a SUA. Alaturi de Thompson, alti “medici” si “infirmieri” vestiti pe Wall Street, ca Robert Barr (presedintele lui “Chase National Bank”), Corse (de la “National City Bank”), Averell Harriman (de la firma “Harriman”, cu mari investitii in mine si petrol) ori ca Thomas Thacher, Henry Davison, Alan Wardwell, Harold Swift. Amestecati printre cei 10 medici (si cateva infirmiere) autentici.

Acestia din urma vor pleca, de altfel, o luna mai tarziu. “Medicii” de pe Wall Street vor ramane insa la Petersburg pana in noiembrie 1917. Adica se mai aflau acolo in timpul puciului bolsevic. Cine erau “translatorii rusi” ai grupului de “medici” de pe Wall Street? Primul, “capitanul Ilovaiski”, se numea Boris Reinstein (viitorul secretar al lui Lenin). Alt “translator”: Alexandr Grunberg (nume real Mihail Gruzenberg, al carui frate, Zorin, va deveni ministrul-comisar al lui Lenin si va face apoi o lunga cariera in diplomatia sovietica).

Cei 26 de “medici” de pe Wall Street si “translatorii rusi”, condusi de Ilovaiski, sunt primiti, in august 1917, in audienta de Lenin, la insistentele lui Trotki. Se pun la cale fabuloase afaceri postrevolutionare, ca si sprijinul secret pe care Wall Street-ul urma sa-l acorde bolsevicilor, dupa preluarea puterii de acestia, prin puciul planificat.

Colaborarea secreta a Wall Street-ului cu bolsevicii se va concretiza, dupa puci, printr-o serie de mari contracte: “General Electrics”, de pilda, va obtine un contract fabulos pentru electrificarea Rusiei. La randul sau, “Standard Oil Company”, imperiul lui Rockefeller, cumpara 50% din campurile de petrol de la rusi, cu toate ca oficial se spunea ca au fost nationalizate. In 1927, Standard Oil, prin partenerul său «Vacuum Oil Company» obține si dreptul exclusiv de vânzare a petrolului rusesc în țările europene si construieste prima rafinarie din Rusia.Iata alte cateva din firmele americane profitoare ale puciului bolsevic: Gillette, Du Pont, Harriman, Hammer, Singer, Harvester, Westing House, Ford, Caterpillar, General Electrics, firmele englezesti Royal Dutch, Shell, Metro-Vickers, Birmingham Arms, Stery, Ferguson, firmele franceze Duverger, Schlumberger, Duralumin si firmele italiene Fiat, Nobile, Montefiore. Multi dintre “medicii” de pe Wall Street vor face apoi, decenii la rand, colosale afaceri cu URSS. Ca, de pilda, Armand Hammer (“miliardarul rosu”) ori Averell Harriman.

Harriman a format cu statul bolsevic o firma maritima, care opera in regim de monopol. A capatat concesii pentru exploatarea (cu mana de lucru ruseasca, foarte ieftina, impulsionata de activisti si ofiteri CEKA) imenselor zacaminte de mangan din muntii Caucaz. Nu intamplator, acelasi Harriman va deveni trimis al SUA la Moscova si confidentul lui Stalin pe relatia cu SUA.

Sursa titlului: gandeste.org

Sursa articolului: timpul.md

 




Credința și Valorile religioase creștine ținta unui război în plină desfășurare.

Familia Crestina / sursa foto cerculdepictura.org
Familia Crestina / sursa foto: cerculdepictura.org

RAZBOIUL GLOBAL IMPOTRIVA CRESTINILOR

…un material al  „Alianța Famiilor”

Ca in prezent se desfasoara un razboi global impotriva crestinilor nu se mai pune la indoiala. Indraznim sa spunem, insa, ca acest razboi e, de fapt, cea mai mare catastrofa a zilelor noastre. Zilnic parvin stiri alarmante din toate colturile lumii despre persecutia crescinda si atacurile violente impotriva comunitatilor crestine din Africa, si uneori chiar si din Asia. Boko-Haram ucide crestinii cu miile in Nigeria, islamistii distrug biserici si ucid crestini in Egipt, insurgentii sirieni distrug biserici si forteaza crestinii sa se converteasca la religia mulsulmana in zonele aflate sub controlul lor, iar majoritatea crestinilor din Irak au fost fortati sa plece din tara de bastina dupa “eliberarea” Irakului de catre trupele NATO. Iar in Afganistam, tara in care NATO a investit si inca investeste miliarde de dolari, nu mai exista inci o biserica crestina, spre deosebire de doar acum citiva ani. Talibanul a asigurat, chiar sub ocupatia NATO, distrugerea ultimei biserici crestine din tara. Mai ingrijorator, anul trecut i s-a respins cererea de azil politic  unei femei din Afganistan si a fetei ei, ambele crestine. Respingerea a fost facuta de Comisariatul ONU pentru Refugiati din India. Exemple radicale si ingrijoratoare de genul acesta apar aproape zilnic, si de mult timp.

Ciudata insa, si tot mai greu de acceptat ori justificata, este tacerea Uniunii Europene, a Americii si a Natiunilor Unite privind razboiul global impotriva crestinilor. O treime din populatia lumii este crestina, iar situatia precara a aderentilor crestinismului e ignorata. In Europa e multa galagie cind un ziarist face afirmatii negative despre Mohamed ori religia musulmana, dar, in contrast, se aud aplauze cind se scoate inca o noua carte care huleste Numele lui Dumnezeu. Contradictia in pozitii a Lumii Occidentale privind razboiul mondial impotriva crestinilor e inacceptabila.

In septembrie am publicat recenzia unei carti aparute mai devreme in vara, “Cum l-a pierdut Occidentul pe Dumnezeu”. Asta explica indiferenta Occidentului fata de crestinii Lumii a Treia care sunt agresati, ucisi ori persecutati. Persecutiile ori discriminarea impotriva altor grupuri religioase ori sociale umplu paginile ziarelor, dar tacerea domina privind crestinii care sufera pentru credinta lor. De ce, intreabaJohn L. Allen, Jr. in cartea lui tocmai publicata si intitutala The Global War on Christians: Dispatches from the Front Lines of Anti-Christian Persecution (“Razboiul global impotriva crestinilor: stiri de pe frontul persecutiei anti-crestine”)? Pe 30 octombrie Allen a acordat un interviu publicatiei americane National Review Online in care exprima ideile principale ale cartii lui. Publicam citeva extrase din interviu, urmind ca cei care doresc sa-l citeasca in intregime in engleza, sa intre pe acest link: http://www.nationalreview.com/article/362547/exposing-global-war-against-christians-interview

Intrebare: In zilele noastre crestinii sunt, fara indoiala, cea mai persecutata grupare religioasa din lume, si de cele mai multe ori martirii sufere in tacere. Cum stim asta? Raspuns: Da, stim asta, pentru ca, in parte, exista mai multi crestini in lume decit aderentii oricarei alte religii, intr-un numar total de 2.3 miliarde. In consecinta si numarul persoanelor persecutate e mai mare in comparatie cu alte religii. Pe de alta parte, crestinii sunt mai persecutati ca altii pentru ca ei cresc ca si numar in zonele dificile ale lumii unde exista probleme majore privind libertatea religioasa.

Intrebare: Atunci, daca e asa cum spui, de ce nu vorbim mai mult despre asta? Raspuns: Intrebare buna. Raspunsul este complicat, dar cred ca in mare parte asta are de a face cu anumite stereotipuri privind crestinismul. Perceptia despre crestinii din Occident este ca sunt multi, bogati, influenti politic si, in consecinta, este dificil pentru unii oameni sa inteleaga ca de fapt si crestinii pot fi victime ale persecutiei.

Intrebare: Faceti turul lumii in Razboiul global impotriva crestinilor. Unde e cea mai tragica situatie? Raspuns: Nu tocmai stiu cum sa inteleg intrebarea asta, ca pericol pentru viata de exemplu, dar locurile din lume unde nu doar indivizi crestini sunt in situatie de risc ci intregi comunitati crestine sunt Siria si Egiptul.

Intrebare: Ce cauzeaza persecutia impotriva crestinilor? Raspuns: In multe tari in dezvoltare crestinii sunt identificati cu Occidentul, si, in consecinta, frustrarile pe care oamenii le au cu guvernele occidentale tind sa se rasfringa asupra crestinilor din tarile lor. Un alt factor este ca de multe ori crestinii sunt vazuti ca “soft targets”, adica “tinte docile”, in sensul ca ei nu se razbuna, nu organizeaza grupuri de insurgenti, de teroristi pentru a se apara in felul in care alte minoritati religioase o fac.

Intrebare: Putem face ceva? Ce ar putea un american de rind care va citeste cartea sa faca pe linga a se ruga pentru crestinii persecutati din lume? Rapuns: In primul rind, nu trivializati puterea rugaciunii. Pe linga asta sunt si multe alte lucruri care le putem face, de la sprijinirea organizatiilor care acorda ajutor umanitar crestinilor in situatii de risc pina la a-si face auzite vocile in politica externa a tarilor occidentale, inclusiv formularea politicii externe. In mod special, trebuie sa asiguram ca surorile si fratii nostri in credinta care sufera sa nu se simta abandonati ori singuri.

Intrebare: Care sunt unii din eroii si martirii despre care ar fi bine sa stim cu totii? Raspuns:  Sunt multi, dar doua nume sunt potrivite pentru a incepe subiectul, calugarita Leonella Sgorbati, care a fost ucisa in Mogadisu, Somalia in 2006, si barbatul musulman care a murit cu ea, Mohammed Osman Mohamud. Cind islamicii radicali au venit la spitalul in carea muncea Sgorbati, Osman a incercat sa o acopere cu trupul lui, si a primit primul glonte. Au murit impreuna, singele lor amestecindu-se si scurgindu-se pe dusumea. Ei nu sunt doar martiri, ci si simboluri a prieteniei intre crestini si musulmani. Ultimele cuvinte ale lui Sgorbati au fost, se spune, perdonoperdono, adica “iert”.

Intrebare: Ce e Me’eter si de ce ar trebui sa fie bine cunoscut acest nume? Raspuns: E un lagar de concentrare pentru prizonierii credinciosi, majoritatea crestini, in Eritrea. E tara unora dintre cele mai grosolane incalcari a drepturilor omului pe planeta, si, deci, orice persoana cu constiinta ar trebui sa fie preocupata de ce se petrece acolo.

Intrebare: Cine sunt Boko Haram si ce le putem face? Raspuns: O constelatie destul de amorfa a unor grupuri islamice radicale din nordul Nigeriei care sunt o amenintare reala pentru multi oameni, inclusiv crestinii Nigeriei. Intre altele, ar trebui sa punem presiune asupra Nigeriei sa accepte ofertele de ajutor extern pentru a identifica pe acesti teroristi si a-i trage la raspundere pentru crimele lor.

Intrebare: Care e cea mai extrema persecutie crestina din Americi la ora actuala? Raspuns: Probabil e in Colombia, unde din 1984 70 de preoti catolici, doi episcopi, opt calugarite, si trei seminaristi au fost ucisi, majoritatea dintre ei cazind victime ale narco-traficantilor tarii. Multi pastori evanghelici si penticostali si credinciosi si-au pierdut si ei viata. Printre altele, asta e o ilustratie buna a doua aspecte privind persecutia anti-crestina: in primul rind faptul ca cu toate ca crestinii sunt majoritari intr-o anumita tara nu inseamna ca traiesc in suguranta; si in al doilea rind, islamul radical nu e singura sursa de persecutie a crestinilor.

Intrebare: Cine sunt martirii Algeriei? Raspuns: Ei probabil sunt cazul cel mai convingator privind martirologia din ultimele doua decade. E vorba de sapte calugari catolici in Algeria care au fost ucisi in 1996 in timpul razboiului civil sangeros, dupa ce au fost rapiti si tinuti in captivitate vreme de doua luni. Calugarii apartineau legendarului oridin Trappist, si locuiau in manastirea algeriana numita Notre Dame a Atlasului Tibirin, si care intretineau relatii de adinca prietenie cu vecinii lor musulmani. Istoria calugarilor Tibirini a fost descrisa in carti, in omilii, si chiar in filmul francez din 2010, premiat, numit Of Gods and Men (“Despre dumnezei si oameni”).

Intrebare: La cine dintre cei portretizati in Razboiul global impotriva crestinilor va gasiti gandidu-va cel mai mult? Raspuns: Imi vine in minte mereu si mereu tinara femeie pe care am intilnit-o in Ucraina in 2001, in timpul vizitei lui Ioan Paul II, care mi-a spus despre bunicul ei, care a fost un preot Greco-Catolic si a fost ucis in chip grotesc in gulagul sovietic. A fost primul meu contact real cu istorii despre martirii moderni, si punctul de plecare pentru aceasta carte.

Intrebare: Sunteti mai mult incurajat ori descurajat de reactiile pe care le primiti privind cartea dtra si interesul publicului american in subiectul ei? Raspuns: Vestea rea este ca in general publicul larg nu a auzit despre lucrurile astea, si nu au nicio idee privind dimensiunile amenintarilor cu care se confrunta crestinii. Vestea buna este ca odata ce sunt informati, nu se pune la indoiala ca sunt ingrijorati si miscati sa intrebe “Ce putem face”? Asta e foarte incurajator.

AFR va recomanda: Va recomandam si o recenzie in engleza a cartii lui Allen, facuta recent de publicatia britanica Spectator:http://www.spectator.co.uk/features/9041841/the-war-on-christians/

Un articol recent despre genocidul crestinilor in Siria, inclusiv arderea in public a Bibliei, poate fi citit aicihttp://www.fides.org/en/news/34564-ASIA_SYRIA_Christian_book_burning_in_Raqqa#.UnofQ3COTId Un alt articol pe aceasi tema, publicat in Washington Post, poate fi citit aici: 

Un articol privind atacurile lui Boko Haram impotriva crestinilor din Nigeria poate fi citit aici:

EROINELE ROMANIEI – REACTII

Am comentat saptamina trecuta despre succesul nemaipomenit scontat de liderele miscarii pro-viata din Romania care au strans peste 100.000 de semnaturi in Romania in sprijinul proiectului european Unul dintre noi. Una din cititoarele noastre comenteaza: Este foarte bine ca mentionati aceste exemple pozitive, dati nadejde si curaj celor ca va citesc! Daniela Paun, coordinatorul national al proiectului Unul dintre noi in Romania, Dr. Maria Dunca-Moisin (miscarea Bunavestire din Romania), dna Olimpia Popa (AFR Tulcea), si dna Gerda Chisarau, Asociatia Darul Vietii (Timisoara). Irina Secuiu [Nota AFR: Din gresala am omis sa mentionam pe o alta lidera a miscarii pro-viata din Romania care si-a facut aportul la acest proiect: Larisa Iftime de la Pro Vita Media]

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronicwww.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI 

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti laoffice@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro




Start pentru „AMATORUL” în comunitățile românești din afara granițelor! Din 9 noiembrie 2013 – Unim comunitățile românești prin cultură!

Festivalului de Film AMATORULStart pentru AMATORUL în comunitățile
românești din afara granițelor!

Pe 9 noiembrie, când este marcată Ziua Căderii Zidului Berlinului, s-a dat startul aplicării la cea de-a V-a ediție a Festivalului de Film ”AMATORUL” și în comunitățile românești din afara granițelor. Mesajul acestei ediții este: ”Apasă pe REC!”

A fost aleasă această zi tocmai pentru a recunoaște importanța căderii cortinei de fier de acum 24 de ani pentru întreaga Europă. Românii pot urma exemplul german de reunificare pas cu pas prin consolidarea relațiilor dintre comunitățile care acum sunt separte și prin implicarea intelectualilor și a oamenilor de artă în activități comune, indiferent de locul de trai a acestora.

Recunoaștem meritul Internetului în a stabili conexiuni între comunități separate de hotare statale. Totodată, menționăm aportul acestuia în promovarea filmului și a cineaștilor începători. Datorită rețelei globale, cinematografia se împrospătează, se deschide spre rețelele de socializare, care permit o difuzare în masă, inclusiv a filmelor realizate de amatori.

Acest lucru este important pentru țările unde se fac investiții nesemnificative în cultură și cinematografie, iar cetățenii nu au posibilitatea reală de a învăța și practica arta cinematografică.

Lansat în 2010, ”AMATORUL” oferă tuturor pasionaților de imagini video o platformă gratuită de lansare a filmelor în spațiul public. Festivalul „AMATORUL” a fost creat ca să spargă tiparele.

La concurs poate participa oricine, indiferent de vârstă, loc de trai, opțiuni religioase și politice. Aplicanții sunt încurajați să suprindă ceea ce li se pare interesant cu ajutorul unui telefon mobil, aparat foto sau cameră video și să aplice în concurs.

Practica edițiilor anterioare arată că ceea ce participanții consideră a fi o încercare stângace și nesemnificativă, e anume ceea ce dă bine pe marele ecran.

Ne așteptăm ca în acest an să fie o participare masivă a vorbitorilor de limbă română din afara Republicii Moldova – din România, Italia, Grecia, Serbia, Bulgaria, Ungaria, Ucraina etc.

Cele patru categorii competiționale vin să acopere toată gama de tematici ce pot fi abordate:

# Film de un minut / Spot social,
# Film Civic,
# Reportaj TV,
# Film fără categorie

Amatorii de film se pot înscrie în concurs, cu unul sau mai multe filmulețe, începând din 29 octombrie 2013, doar completând formularul de aplicare pe pagina Festivalului.

Date de contact:

Anastasia Cucuruz – coordonator proiect
Tel: +373 69498786 / 68681880
E-mail: festivalul.amatorul@gmail.com
Site: www.amatorul.eu




Grandioasa paradă militară de 1 Decembrie 2013 cu ocazia aniversării a 95 de ani de la formarea României Mari, la care vor participa în premieră la defilare alături de Unități ale Armatei Române și Unități ale armatelor SUA, Franței și Poloniei.

Anul 1859 este anul constituirii României moderne și totodată anul în care s-a semnat certificatul de naștere al Armatei Române. În noiembrie 1859 prin Înalt Ordin al Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, se înființează Secția a II-a Informații a Marelui Cartier General – predecesoarea actualei Direcții de Informații Militare. Dar abia la I Decembrie 1918 are loc constituirea definitivă a României Mari. Anul acesta se împlinesc 95 de ani de la istoricul eveniment.

La parada militară din București din acest an vor defila pe sub Arcul de Triumf alături de unitățile Armatei Române și unități ale armatelor SUA, Franței și Poloniei.

parada_1_dec

SUA este actualul partener strategic al României iar Franța este sora mai mare de gintă latină care a sprijinit activ formarea României Mari atât în perioada 1859-1918 cât și la Congresele de Pace de la Paris și Versailles din 1919-1920 dar și un susținător puternic al aderării la NATO a României din anul 1998 pentu primul val de aderare. Polonia este vechiul vecin de frontiera al României Mari din perioada 1918-1940 și singurul vecin cu care România nu a avut litigii teritoriale sau alt gen de conflicte și cu care a întreținut relații de prietenie chiar în momentul de grea încercare a poporului Polonez când a fost ocupată de armata germană și sovietică, elita poloneză dar și oamenii simplii găsind refugiu și adăpost în România, la fel și tezaurul Polonez care a fost dat spre pastrare României pentru a fi salvat.

În perioada 6-7 noiembrie 2013 Armata Română a desfășurat manevre navale și aeriene pe Marea Neargă concomitent cu manevrele NATO derulate în Polonia și Statele Baltice din perioada 2-9 noiembrie 2013.

În ciuda dificultăților de tot felul generate de subfinanțarea cronică Armata Română a reușit să rămână la standarde decente atât ca nivel de înarmare cât și ca nivel de pregătire a celor 90.000 de militari activi pe timp de pace. Spe comparție Ungaria menține sub arme pe timp de pace un efectiv de 25 de mii de militari și cu o înzestrare tehnică modestă. Polonia cu 38 de milioane de locuitori are efective militare pe timp de pace cifrate la 100 de mii de oameni.

Ucraina cu o pulație de aproximativ 50 milioane de locuitori are o armată de 200 de mii de militari activi iar înzestrarea lasă mult de dorit.

Începând cu 2014 o dată cu mărirea bugetului Armatei Române, Ministerul Apărării Naționale va demara un program amplu și de durată privind modernizarea și înzestrarea armatei cu tehnică nouă și modernă. Astfel va continua înzestrarea trupelor terestre cu blindatele elvețiene Piranha Mowag, românești Saur  II și cu tancuri fabricate în România sub licență germană. Marina Militară va repara și va repune în funcțiune Nava-Școala Bricul Mircea – Nava Simbol a Marinei Militare. Totodată va fi reprat și repus în funcțiune submarinul „Delfinul”, care va începe să patruleze pe Marea Neagra.

 

Aviația Militară va primi 12 avioane F16 precum și un număr de avioane I.A.R. 99 și Elicoptere I.A.R.  Puma-Socat. În acest scop va fi reamenajat și reconstruit Aeoportul Militar de la Fetești în care NATO va investi zeci de milioane de dolari.

Totodată vor intra în înzestrarea Armatei Române noi modele de rachete sol-aer, sol-sol, aer-sol și aer-aer. Din 2015 va deveni operativ și scutul Anti-Rachetă de la Deveselu prin finanțare NATO.

În prezent Armata Română are unități operative în teatrele de operații din Afganistan, Irak, Kosovo și Mali.

 

Dumnezeu să apere România, Națiunea Română și Armata Română.

 

Dacian Dumitrescu

*Acest articol poate fi preluat de presa română de pretutindeni .

armata romana forte terestre si aeriene (8)

armata romana forte terestre si aeriene (9)

armata romana forte terestre si aeriene (14)

armata romana forte terestre si aeriene (13)

armata romana forte terestre si aeriene (12)

armata romana forte terestre si aeriene (11)

armata romana forte terestre si aeriene (3)

armata romana forte terestre si aeriene (4)

armata romana forte terestre si aeriene (2)

armata romana forte terestre si aeriene (24)

armata romana forte terestre si aeriene (23)

armata romana forte terestre si aeriene (34)

armata romana forte terestre si aeriene (33)

armata romana forte terestre si aeriene (32)

armata romana forte terestre si aeriene (27)

armata romana forte terestre si aeriene (19)

armata romana forte terestre si aeriene (1)

armata romana forte terestre si aeriene (17)

armata romana forte terestre si aeriene (22)

armata romana forte terestre si aeriene (21)

armata romana forte terestre si aeriene (20)

armata romana forte terestre si aeriene (35)

ZIUA PORTILOR DESCHISE - PORT CONSTANTA




Cetățenia română, un drept al românilor de pretutindeni și o datorie morală a României

Cetățenia română, un drept al românilor de pretutindeni și o datorie morală a României

Cetățenia română, un drept al românilor de pretutindeni și o datorie morală a României

DREPTUL LA CETĂȚENIA ROMÂNEASCĂ

Ieri 5 noiembrie, la Palatul Parlamentului, sub auspiciile Comisiei românilor de pretutindeni din Senanatul României în parteneriat cu Asociația Convergențe Europene a avut loc o dezbatere pe tema,,Cetățenia română, un drept al românilor de pretutindeni și o datorie morală a României”.

În cadrul evenimentului, s-a dezbătut inițiativa legislativă a senatorului Viorel Badea, vicepreședintele Comisiei românilor din afara țării, privind modificarea Legii Cetățeniei. Conform proiectului,  etnicii români din jurul României,  ar trebui să aibă dreptul de a solicita și de a primi cetățenie română conform unei proceduri simplificate.

La eveniment  au  participat membri ai comunităților românești din jurul frontierelor, reprezentanți ai Legislativului și Executivului.

Senatorul Viorel Badea, inițiatorul  acestui proiect de lege a declarat “amendarea Legii Cetățeniei este necesară pentru ca românii din afara țării care își asumă identitatea românească să poată beneficia de cetățenia română așa cum se întâmplă și în cazul altor state, cum ar fi Franța, Marea Britanie sau Germania“…

Pentru R.B.N.Press

Marian Clenciu

Presedinte As. Culturala Pro Basarabia si Bucovina

www.probasarabiasibucovina.ro

 




Piramida Holografică din Munții Ceahlău Foto și Video 2013

 

Imagini spectaculoase,  unice,  surprinse de operatorul video in Muntii Ceahlau…

Piramida spațială de pe muntele Ceahlău, fenomenul din ziua Schimbării la Față

În fiecare an, de 6 august, zeci de curioși urcă pe vârful Toaca pentru a vedea cum umbrele muntelui se contopesc într-o piramidă spațială. Fenomenul, unic în România, are o explicație științifică, dar este înconjurat și de o aură de mister.

Umbra piramidală, spațială sau holografică – iată doar câteva din denumirile date fenomenului care se produce pe muntele Ceahlău în primele zile ale lunii august și are intensitate maximă pe data de 6, atunci când creștinii ortodocși serbează „Schimbarea la Față”.   Cei care vor să urmărească pe viu această minune a naturii trebuie să îndeplinească două condiții: să se trezească dis-de-dimineață (ori să înnopteze sus pe munte) și să fie înainte de răsărit pe vârful Toaca (1.904 m). O altă condiție, capriciu al naturii care joacă feste deseori, este ca linia orizontului spre est să nu fie blurată de plafonul de nori în momentul în care soarele își face apariția.   Pietreanul Mihai Marin, pasionat de fotografie și de fenomenul piramidei de pe Ceahlăul, a studiat și a imortalizat de aproape 15 de ani ceea ce se întâmplă timp de aproximativ 80 de minute în diminețile de pe 6 august.   „Este o

Piramida Holografica vazuta de pe Varful Toaca - Muntii Ceahlau (Foto de Mihai Marin)

Piramida Holografica vazuta de pe Varful Toaca – Muntii Ceahlau (Foto de Mihai Marin)

compunere de minimum patru umbre. Vârful Toaca are formă de piramidă regulată cu baza un pătrat, iar sub acțiunea razelor solare dinspre est, are o umbră în formă de triunghi isoscel. Stânca Piatra Ciobanului, fiind mai mică și mai joasă, face altă umbră, prelungă. La fel, Piatra Vulcanului și Panaghia. Peste toate se suprapune lumina ce trece prin șaua muntelui. Pe 6 august, dimineața, datorită poziției soarelui, toate umbrele se unesc la vârf și se creează o imagine magnifică tridimensională, ca holograma unei piramide”, spune Mihai Marin.   Cu alte cuvinte, suprapunerea perfectă a vârfului umbrelor nu se întâmplă decât atunci când soarele răsare dintr-o anumită poziție. Nemțeanul susține că a fost stârnit să studieze fenomenul de pe Ceahlău de un alt pasionat al muntelui, profesorul de geologie Nicolae Țicleanu de la Institutul din București.

Ceahlaul Muntele Sfant al Dacilor

Varful Toaca

Varful Toaca

După ce a cunoscut acest fenomen optic, Mihai Marin a urcat foarte des pe Ceahlău, ca să-l studieze și să-l înțeleagă. El recunoaște că, la început, piramida Ceahlăului avea o aură de mister, chiar mistică. Studiul l-a lămurit că este vorba de un fenomen optic în care mai multe umbre se aranjează perfect, dar au mai rămas câteva întrebări fără răspuns.   „Geometria muntelui și optica sunt foarte precise, fiecare stâncă își are rolul ei în schema asta geometrică și te întrebi dacă nu este vreo legătură între sanctuarul dacic recunoscut de pe Ceahlău și acest fenomen natural. Mai departe, putem accepta că oamenii din vechime au modelat un pic muntele, pentru ca fenomenul optic să fie perfect?“.

Dincolo de fenomenul fizic în sine, interesant este că pe 6 august, an de an, sătenii de la poalele masivului, chiar și cei de vârste înaintate, iau în piept Ceahlăul pentru a fi prezenți la slujba de Schimbare la Față a Domnului care se oficiază la schitul ridicat în vârf. Pelerinajul are se pare, origini chiar mai îndepărtate de vremurile creștine, cunoscut fiind obiceiul dacilor liberi care trăiau prin aceste părți să mulțumească muntelui.   „Muntele Ceahlău este plin de sacralitate prin faptul că, de-a lungul timpului, oamenii l-au asociat cu Olimpul Moldovei, dar și cu istoria  precreștină. Se zicea că Zamolxe, zeul dacilor ar fi sălășluit pe acest munte”, spune Constantin Andraș, șeful serviciului de pază din Parcul Național Ceahlău. Și mai interesant este că doar Ceahlăul și muntele Găina, din țară, au o sărbătoare recunoscută a muntelui, celebrată de populația care i se închină o dată în an.   „Ceahlăul a devenit sacru pentru că odată cu apariția creștinismului, aici s-au stabilit diferiți sihaștri care au fondat schiturile și bisericile de pe munte. Locul căpătând puteri spirituale, oamenii au continuat să urce spre vârful muntelui, singurul cu hram din România, similiar Athos-ului din Grecia”, a mai spus Constantin Andraș. O legendă spune că cei care se întalnesc pe muntele sfânt Ceahlău rămân legați într-un fel sau altul, pentru totdeauna.

 Sursa textului: adevarul.ro