ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home 2013 septembrie

septembrie, 2013

,

Corespondentul AGERPRES, Cornel Ciobanu, transmite: Prim-ministrul Republicii Moldova Iurie Leancă a reiterat joi, la Adunarea Generală a ONU apelul Republicii Moldova privind retragerea definitivă a forțelor militare ruse de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu angajamentele internaționale corespunzătoare.

În discursul său la Adunarea Generală a ONU, Leancă a menționat că există multe obstacole în calea reintegrării Republicii Moldova, referindu-se la arsenalul militar străin care este încă pe teritoriul țării sale, potrivit unui comunicat difuzat de servicul de presă al guvernului de la Chișinău.

Leancă a declarat că reintegrarea Republicii Moldova este prioritatea strategică a Guvernului. Acesta prevede consolidarea populației de pe ambele maluri ale Nistrului în jurul obiectivelor comune, oferindu-le oamenilor un viitor mai bun. Aceasta înseamnă, de asemenea, eliminarea provocărilor, asigurarea drepturilor fundamentale ale omului și a securității în regiune. Premierul a accentuat că Republica Moldova pledează pentru continuarea măsurilor de consolidare a încrederii cu participarea plenară a partenerilor implicați în acest proces.

‘Viziunea Guvernului Republicii Moldova pentru o soluție finală a conflictului este lipsită de ambiguitate. În primul rând, o soluție cuprinzătoare și viabilă trebuie să se bazeze pe respectarea suveranității și integrității teritoriale a țării. Suntem deschiși pentru un compromis rezonabil pe un statut special al regiunii în cadrul Republicii Moldova, care ar oferi populației din stânga Nistrului un nivel confortabil și garantat de autoguvernare în diferite domenii ale vieții publice. Totodată, trebuie să existe un spațiu constituțional, economic și de apărare unic în interiorul frontierelor recunoscute la nivel internațional ale Republicii Moldova. În același timp, Republica Moldova trebuie să fie un stat funcțional care continuă să avanseze pe calea sa europeană și oferă populației de pe ambele maluri dreptul de a beneficia în mod egal de parteneriatul nostru extins cu Uniunea Europeană’, a specificat premierul de la Chișinău.

În încheierea discursului său, Leancă și-a exprimat convingerea că viitorul Republicii Moldova este unul luminos, iar Guvernul, sprijinit de partenerii de dezvoltare, va reuși să construiască o țară puternică și unită, în marea familie europeană, și să asigure bunăstarea poporului și consolidarea societății, potrivit guvernului.

La Adunarea Generală a ONU din 2012 și președintele țării Nicolae Timofti a cerut retragerea trupelor militare rusești de pe teritoriul Republicii Moldova. ‘Trupele ruse, staționate pe teritoriul Republicii Moldova fără consimțământul statului gazdă și contrar prevederilor constituționale și angajamentelor internaționale, ar trebui să fie în cele din urmă retrase’, a declarat el atunci.

În regiunea transnistreană a Republicii Moldova, controlată de un regim separatist prorus, sunt depozitate, potrivit unor surse, între 20.000 și 40.000 de tone de arme și muniții, care sunt păzite de un contingent militar rusesc format din aproximativ 1.500 de persoane.

Rusia și-a asumat încă din 1999 obligația de a-și retrage munițiile de pe teritoriul Republicii Moldova, angajament pe care nu l-a dus însă la bun sfârșit. În opinia experților și politicienilor, prezența trupelor și munițiilor rusești în regiune constituie unul din motivele principale care împiedică reglementarea conflictului transnistrean.

Sursa: AGERPRES

Foto: AGERPRES

Editor: Mariana Ionescu

,

Rezerviștii aflați în planurile de mobilizare au fost chemați la unitățile militare, între 24 și 27 septembrie, pentru activități de pregătire și pentru actualizarea datelor de evidență militară, a anunțat Prefectura Capitalei. Ministerul Apărării Naționale, în colaborare cu Ministerul Afacerilor Interne, Prefectura Capitalei și autoritățile administrației publice locale, organizează în perioada 24-27 septembrie, în București și în județul Ilfov, un exercițiu de mobilizare privind verificarea stadiului pregătirii populației pentru apărare, în conformitate cu prevederile planului aprobat de către Consiliul Suprem de Apărare a Țării. Prefectura Capitalei a precizat, într-un comunicat de presă, că rezerviștii vor fi chemați, în cele trei zile, la unitățile militare, pentru desfășurarea unor activități specifice de pregătire. Totodată, în cadrul acțiunii vor fi actualizate datele de evidență militară, conform prevederilor legale în vigoare.

Sursa foto: M.Ap.N.

Sursa:       ziarulring.ro

,

Comemorarea celor 40.000 de romani ucisi de armatele ungare !!!

Monumentul rușinii la Arad – 13 generali ai armatei ungare, sursa foto: informatorul.md

„Comemorarea romanilor masacrati de armata ungara, unde se pot reconcilia hunguri cu hunguri iar noi romanii nu avem voie sa ne comemoram mortii ucisi de acesti 13 generali care au masacrat zeci de mii de roman si care sunt comemorati an de an in Arad, oare traim in hungaria sau suntem in Romania ???? Cat mai toleram nesimtirea UDMR ??? NOI ROMANII SUNTEM discriminati in Romania!”  facebook.com/eventst

Pe 6 octombrie comemorăm uciderea a mii de romani transilvaneni (unele surse vehiculand cifra de 40.000). 

Pe 6 octombrie 2011, s-a protestat impotriva comemorarii publice la Arad a celor 13 generali ai armatei imperiale austriece, executati in 1849. Celebrarea memoriei unor ofiteri care se fac vinovati de uciderea a mii de romani transilvaneni (unele surse vehiculand cifra de 40.000), este nu numai un act sovin ci si o jignire adusa majoritatii romanesti a orasului.

Cei 13 au fost ofiteri ai armatei imperiale, avand taberele militare pe teritoriul Ungariei in momentul izbucnirii Revolutiei pasoptiste la data de 15 martie 1848. Ei au fost executati pentru ca s-au alaturat miscarii revolutionare a lui Lajos Kossuth, sustinand pretentiile maghiare de independenta fata de Austria, incalcandu-si astfel juramantul de fidelitate fata de Casa de Habsburg. O parte dintre ei au fost maghiari, trei au fost austrieci, iar cate unul dintre executati a fost de nationalitate germana, sarba si croata.

Ofensiva celor 13, aflati sub comanda generalului polonez Jozef Bem, s-a soldat cu ocuparea temporara a Transilvaniei, intre lunile ianuarie-martie 1849, de catre revolutionarii maghiari. In aceasta perioada au avut loc asasinate si masacre coordonate impotriva romanilor. In plus, mai multe sate au fost distruse prin incediere (intre cateva zeci si pana la 300, dupa unele surse).

Ar mai fi de mentionat ca atrocitatile antiromanesti, punerea greoaie in practica a legii privitoare la desfiintarea iobagiei in Transilvania, refuzul guvernului revolutionar ungar de a acorda libertati nationale romanilor si votarea unirii Transilvaniei cu Ungaria la Dieta din Cluj, au dus la dezbinarea fortelor revolutionare romane si ungare si la ridicarea taranimii la lupta pentru rezolvarea problemei sociale si a celei nationale. Avram Iancu, la numai 25 de ani, a devenit conducatorul ostii taranesti antirevolutionare. In fruntea acestei osti si in colaborare cu autoritatile militare austriece a organizat apararea in Muntii Apuseni si a respins numeroasele atacuri ale trupelor revolutionare maghiare, superioare ca numar si ca armament, castigandu-si renumele de “craiul muntilor”.

Nationalistii romani si-au facut simtita prezenta la adunarea la care au participat cateva sute de maghiari afisand unul dintre cele mai mari drapele tricolor, lung de 20 de metri si lat de 14 metri, dar si un mesaj pe care era scris “In memoria celor 40.000 de romani ucisi in 1848 de armata ungara sub comanda lui Josef Bem”. De asemenea, s-au scandat mai multe lozinci precum “Noi suntem romani, noi suntem aici pe veci stapani”, “Limba romana, unica stapani” si s-a si intonat imnul lui Avram Iancu.

La acest miting au fost prezenti membri si simpatizanti ai Noii Dreapte din Arad, Timisoara, Lipova si Alba-Iulia.

La fel ca in anii trecuti, in prim planul comemorarii celor 13 generali au fost reprezentantii UDMR, in frunte cu presedintele Kelemen Hunor, dar si autoritati locale. Nu au lipsit nici inalti diplomati veniti tocmai de la Budapeste pentru acest eveniment, precum si cativa membri rataciti ai partidului sovin si antiromanesc Jobbik.

Sursa: www.FrontPress.ro

,

Victor Ponta a aruncat la înaintare tâmpenia cu despăgubirile pe care le-ar cere Gabriel Resources dacă proiectul de la Roșia Montană nu ar porni. Premierul spune că avocații Gold-ului ar cere 2 miliarde de dolari. Să ceară și 10 miliarde, că nu-i doare gura și mâna. Asta nu înseamnă și că statul român ar fi obligat să plătească acești bani, atâta timp cât RMGC nu a reușit să realizeze un proiect legal. Am mai spus și o repet: doar din momentul în care legea specială pentru distrugerea Roșiei Montana ar fi adoptată de către Parlament, ar exista riscul ca asemenea despăgubiri să trebuiască să fie plătite! Încălcând zeci de alte legi (dreptul de proprietate al localnicilor și exproprieri în interes privat, regimul de protecție al pădurilor, apelor, pășunilor și fânațelor, a patrimoniului, al proprietăților publice și private ale autorităților publice, liberul acces la justiție al cetățenilor, libera concurență, Codul Fiscal etc.), proiectul RMGC ar intra în „legalitate”. Practic, s-ar oficializa hoția și s-ar recunoaște dreptul hoților asupra banilor furați.

***

Și pentru că a venit vorba de banii „investiți” până acum la Roșia Montană. Să vedem unde au ajuns o parte importantă din ei. Mai exact cum sunt recompensați financiar câțiva dintre „capii” companiei. Conform propriilor documente ale Gabriel Resources (Management Information Circular, din 17 mai 2013, document pregătitor al Adunării Generale a Acționarilor). Documentul prezintă sumele exacte cu salariile, veniturile și compensațiile totale la care au avut dreptul cinci dintre cei mai importanți șefi ai Afacerii Roșia Montană: Jonathan Henry (președinte și CEO Gabriel), Max Vaugham (CFO Gabriel), Richard Brown (CCO), Dragoș Tănase (directorul general al RMGC) și Nicolae Suciu (vicepreședinte RMGC și omul de legătură al afacerii în relația cu Guvernul României).

Să ne facem „încălzirea” cu salariile de bază. Jonathan Henry a încasat 633.872 de dolari* în 2011, 642.792 în 2012 și tot atât ar urma să încaseze în 2013. Dragoș Tănase a avut un salariu de bază de 291.246 de dolari în 2011, cu o ușoară „diminuare” în 2012 și 2013, la 287.375 dolari. Salariile celorlalți la puteți consulta în tabelul de mai jos.

Vi se pare mult, puțin, „decent”? Să nu ne lăsăm înșelați de aparențe. Salariile de bază reprezintă cea mai mică parte a veniturilor șefilor corporației. Bonusurile și premiile bazate pe „performanța” acțiunilor lui Gabriel sunt partea cea mai consistentă. Doar în 2010, Jonathan Henry a mai adăugat salariului de bază peste 11 milioane de dolari, lucru care l-a plasat în acel an în TOP 10 al celor mai bine plătiți CEO din Canada (foto)! La rândul lui, Dragoș Tănase și-a mai adăugat la „compensațiile” totale din 2010, pe lângă salariu, alți 4,46 milioane de dolari. În total, pe trei ani (2010-2013), compensațiile totale (salarii de bază, premii, bonusuri) acumulate de Jonathan Henry au depășit 15 milioane dolari. Dragoș Tănase a trecut de 6 milioane de dolari, iar Nicolae Suciu de 3 milioane de dolari! Vezi și tabelul de mai jos.

În doar trei ani, totalul veniturilor a cinci dintre șefii Gabriel Resources și RMGC au depășit 33 de milioane de dolari! Iar aceștia reprezintă doar o parte din ștăbimea companiei. Asta ca să înțelegem și din altă perspectivă sloganul RMGC „oamenii de acolo nu vor decât să muncească!”. Printre (multe) altele, și aceste „compensații totale” ar urma să fie suportate de către statul român, dacă proiectul legii distrugerii Roșiei Montana va trece de Parlament.

***

Train Băsescu (foto, în dreapta lui, cu ochelari, e Dragoș Tănase, cel care “vrea decât să muncească” pe 6 milioane de dolari), aparent atacându-l pe Victor Ponta (și Guvernul USL), a anunțat ideea unui referendum național pentru Roșia Montană, organizat în același timp cu alegerile europarlamentare de anul viitor. Suprinzător (pentru unii), Victor Ponta s-a declarat și el de acord cu această idee. În aparență, e o idee democratică și o soluție firească. Nu vă lăsați, însă, înșelați de formă! Am trăit pe viu Referendumul Cianurii, organizat în Munții Apuseni pe 9  decembrie 2012. Campaniile „de informare” cu plase. Amenințările opozanților. Neregulile în lanț (taximetrie electorală, publicitate lângă și în secțiile de votare, urnă mobilă abuzivă, direcționare – de către membrii comisiilor de votare – a cetățenilor către secțiile de referendum etc.). Comunicare mincinoasă (aproape toată presa a preluat mesajul că „nu au fost nereguli”, deși sesizările au curs lanț, ajungându-se până la întreruperea procesului de votare; rezultate umflate – deși referendumul a fost anulat din lipsă de cvorum și doar 27% dintre cei înscriși pe liste au votat „DA”, s-a comunicat „o mare victorie”!). La care se adaugă manipularea întrebării în sine (care conținea, de fapt, două întrebări în una singură: una despre repornirea mineritului în Apuseni, alta despre proiectul de la Roșia Montană – lucruri mult diferite). Gândiți-vă doar la o întrebare de genul: „Sunteți de acord cu locurile de muncă create de proiectul de la Roșia Montană?” (și sunt convins că PR-iștii și lobby-iștii Gold-ului sunt în stare de formulări și mai manipulative).

La modul cel mai simplu spus, gândiți-vă ce se întâmplă când „sistemul” de vot, construit de PSD și „pefecționat” de  Dragnea își dă mâna cu „sistemul” de vot construit și „perfecționat” de Videanu. Aceasta e diferența între ideea democratică a unui referendum național pe tema proiectului de la Roșia Montană și transpunerea ei în practică. Și explicația de ce  nu e vreo surpriză faptul că Băsescu și Ponta coabitează și în domeniul referendumului pe tema Roșiei Montana.

Să nu intrăm însă pe piste false. Lupta de acum este pentru blocarea acestei legi speciale de distrugere a Roșiei Montana și tragerea la răspundere a celor care au inițiat-o. În acest sens nu uitați să vă contactați deputații și senatorii (cum o puteți face, aflați mai multe aici). Și să ieșiți în stradă pentru a le transmite același mesaj. În plus, cereți-le expres ca VOTUL din Parlament SĂ FIE NOMINAL.

Un articol de Mihai Goțiu

Sursa: voxpublica.realitatea.net

,

        Articol realizat de un cititor fidel al rbnpress.info pentru Dvs.

        Ne condamnăm toate generațiile care vor veni dupa noi!

Sa va explicăm de ce , dragi prieteni, sunteți bombardați cu link-uri, poze, filmulețe sau documente referitoare la Rosia Montana. Nu o să scriem despre simțul civic, voința de a nu te lasa călcatî in picioare , nu o să vă scriem despre dezinformarea și ignoranța poporului, despre puterea clasei politice, (desi am scris ca „nu o sa va scriu”, exact asta am facut, asa ca bagati la cap), ci o sa scriem cateva motive pentru care acest Proiect este imoral, ilegal, neprofitabil și trebuie oprit.

 

La Rosia Montana se vor utiliza 13 000 de Tone de cianuri pe an, pe cand in toata industria miniera din Europa se utilizeaza 1000 de tone.

 

Acidul cianhidric are temperatura de fierbere-evaporare la 26,8 grade Celsius, rezista in aer timp indelungat iar deasupra iazurilor se formeaza nori de ioni de cianura, care sunt transportati de vant, oamenii fiind expusi la cianuri respirand aerul, band apa, atingand solul care contine cianuri sau consumand alimente din zonele afectate cu cianuri.

 

La Rosia Montana se vor utilizeaza 10000 de tone de dinamita pe zi si patru munti vor disparea, cu sate, biserici, monumente istorice si cu peisajele extraordinare cu tot, lasand in loc 500 milioane de tone de steril

 

Un baraj din arocamente va trebui sa sustina 215 milioane metri cubi de cianuri si metale grele pentru eternitate

 

La Rosia Montana va fi cel mai mare proiect de acest gen din lume, neexistand un precedent.

 

Minele Romane din Rosia Montana sursa: luptapentrurosiamontana.wordpress.com

Rosia Montana a fost declarata zona monoindustriala de minerit, apoi au fost inchise minele, fortand oamenii sa devina someri, pentru asi vinde proprietatiile catre RMGC

 

Metale identificate la Rosia Montana de un amplu studiu facut inca din 1985: AUR– 1,5 grame pe tona, ARGINT– 11, 7 grame pe tona,ARSENIU – 5000 grame pe tona,TITAN – 1000 grame pe tona, MOLIBDEN – 10 grame pe tona, VANADIU – 2500 grame pe tona, NICHEL – 30 de grame pe tona, CROM – 50 grame pe tona, COBALT– 30 grame pe tona, GALIU – 300 grame pe tona. Aceste probe si rezultate se afla în documentatia pe care RMCG-ul a cumparat-o de la Agentia Nationala de Resurse Minerale.

 

Galeriile Romane, unice in Lume, o posibila sursa de venit din turism vor fi distruse in totalitate

 

Toate documentele referitoare la Proiectul Rosia Montana sunt tinute secrete la cererea RMGC. Statul tine populatia in intuneric la cererea unei corporatii.

 

Proiectul trimis de Guvern catre Parlament este o lege speciala, gândita cu scopul de a excepta acest proiect, declarat de utilitate publica, punct cu punct de la toate elementele de legislatie care l-au tinut în loc de-a lungul timpului.

 

Diverselor firme straine le este concesionata nu numai Rosia Montana, ci si întregul patrulaterul aurifer din Muntii Apuseni, precum si parti întinse din Muntii Maramuresului si ai Banatului. Rosia Montana este precedentul asteptat de catre acestea.

 

România nu are si nu poate avea nici un fel de responsabilitate materiala pentru neînceperea unui proiect datorata incapacitatii propunatorului de a respecta legea, deci toata povestea cu daunele uriase este propaganda.

 

Cateva mii de locuri de munca pentru cativa ani, cu asta se lauda guvernul dupa ce au inchis zeci de fabrici care ofereau zeci de mii de locuri de munca.

 

Unul dintre motivele pentru care actuala putere a castigat alegerile a fost ca se va opune Proiectului Rosia Montana

 

Comisiei Nationala de Arheologie si altor institutii le-a fost luata puterea de decizie, si li sa dat rol consultativ,pentru ca proiectul sa mearga mai departe

 

Statul Roman nu castiga 6 %, ci pierde 94 %.  6% se poate extrage si prin vechile metode de minerit, mediul nu va fi afectat, iar celelalte 94 de procente vor ramane in pamant, ale Romaniei.

 

Televiziunile din Romania si presa scrisa ignora sau denatureaza informatiile cu privire la acest proiect, majoritatea semnand contracte de publicitate exclusiva cu RMGC.

 

Statul Roman a cedat gratis ?!  fara licitatie licenta catre compania Gabriel Resources, infintata special pentru exploatarea de la Rosia Montana ???!!!

 

Chiar daca „ecologizarile” vor fi facute de catre RMGC, costurile acestora vor fi deduse din profiturile (si asa teoretice) ale statului român. În conditiile în care aceste lucrari vor fi efectuate de catre RMGC nu va exista niciun control asupra costurilor reale (cu riscul umflarii facturii finale – o situatie similara avem si în cazul privatizarii Petrom, OMV evaluând factura la trei sferturi din pretul platit la privatizare

 

RMGC va fi reprezentantul desemnat al Statului român în procedura de expropriere a terenurilor necesare exploatarii miniere. Cu alte cuvinte: toti locuitorii Rosiei Montane care vor refuza sa-si vânda proprietatile vor fi dati afara de pe pamânturile lor, care vor reveni, dupa plata unei compensatii aflate propriu-zis la bunul plac al Companiei, în concesiune spre exploatare unei alte entitati private – Gold Corporation .

 

 Acest articol trebuie citit și transmis mai departe respectând daca vă face plăcere sursa !

 
Nimic nu e intamplator !!!
Toate se intampla cu un scop anume!!!

,

100 de ani de la nașterea marii noastre românce Maria Tănase.

„Niciodată n-am cântat altceva decât cântece populare românești. Veniți de prin împrejurimi și din îndepărtări la oraș, țăranii aciuiți prin mahalaua noastră, după ce-și lăsau lucrul, cu voci când înflăcărate, când domoale, cântau cântecele de acasă. De la ei știu cânta, de la ei, de la taica și de la mama. Multă vreme mi-au rămas în suflet cântecele acelea triste, tărăganate, cu alean, de blestem, de răzbunare, de revoltă, bocete, cântece de leagăn, cântece de nuntă” – Maria Tănase (25 septembrie 1913 – 22 iunie 1963)

MARIA TĂNASE s-a născut la 25 septembrie 1913, la București. A urmat timp de un semestru cursurile Liceului ‘Spiru Haret”, apoi pe cele ale Liceului de fete ‘Ion Heliade Rădulescu”. A debutat la Teatrul de revistă „Cărăbuș” (1934).
MARIA TANASE, în 1934, a imprimat ‘Mansarda’, o romanță de Nello Manzatti, la casa de discuri ‘Lifa Record’, aceasta fiind prima imprimare a artistei. Doi ani mai târziu, a mai imprimat alte două cântece populare intitulate ‘Cine iubește și lasă’ și ‘M-am jurat de mii de ori’, sub supravegherea etnomuzicologilor Constantin Brăiloiu și Harry Brauner.

MARIA TANASE a debutat la postul de Radio București, la 20 februarie 1938, unde a fost acompaniată de taraful Ion Matache din Argeș, și a susținut, în direct, un program de cântece românești la emisiunea ‘Ora satului’: ‘M-am jurat de mii de ori’, ‘Șapte săptămâni din post’, ‘Ce-i mai dulce ca alvița’, ‘Cine iubește și lasă’, ‘Geaba mă mai duc acasă’‘Mărie și Mărioară’, ‘Țigăneasca‘, ‘Când o fi la moartea mea’.

Și-a făcut debutul și la Teatrul Alhambra (septembrie 1938). În noiembrie 1938, a încheiat un contract cu restaurantul „Dory-Parc’, devenit, apoi, „Neptun”, cântând și pe estradele restaurantelor „Luxandra” și „Parcul Luther”.
MARIA TANASE a susținut concerte de muzică românească în folosul Crucii Roșii. A fost desemnată să reprezinte cântecul popular românesc la Expoziția universală de la New York (mai 1939).

MARIA TANASE A  făcut turnee în Italia, la Roma și Milano, apoi în martie 1941, în Turcia, unde a cântat la teatrul de revistă ‘Melody Revue’ de la Istanbul.

A avut roluri pe scena Teatrului Național, în ‘Cadavrul viu’ de Lev Nikolaevici Tolstoi (1945) și ‘Horia’ de Mihail Davidoglu (1956), și a cântat în filmele ‘Se aprind făcliile’ (1939, film care nu mai există), ‘România’ (1947), ‘Ciulinii Bărăganului’ (1958) și în scurt-metrajul ‘Amintiri din București’ (filmat în 1958). De asemenea, a cântat în opereta ‘Mascota’ de Edmond Audran (1944) și a avut rolul principal în comedia muzicală ‘Sfinxul de la Hollywood’ de Ralph Benatzky (1946).

MARIA TANASE ȘI CONSTANTIN BRÂNCUȘI au format un cuplu în 1938. Cei doi s-au îndrăgostit la o expoziție la Paris, relația însă a fost de scurtă durată.

În volumul “Brâncuși – Amintiri și exegeze”, semnat de Petre Pandrea, este povestită pe larg aventura trăită de cei doi, autorul publicând chiar și amănunte picante. “Brâncuși a cunoscut-o intim pe Maria Tănase. S-au întâlnit pe linia folclorului muzical, a inteligenței și a mondenității… S-au văzut prima dată la Paris. Era fatal ca să se întâlnească la o expoziție din 1938, pe care o serveau sub diriguirea lui Dimitrie Gusti, să se împrietenească fulgerător, să se iubească, să se despartă cu invective din partea neichii Costache (n.r. – cum era alintat sculptorul de apropiați)”, spune Pandrea.

Brâncuși a mai avut de-a lungul timpului relații cu femei din înalta societate, printre care Léonie Ricouy, Eugène Meyer, baroneasa Renée Irana Frachon (toate cunoscute colecționare de artă), Nancy Cunard (scriitoare) și Peggy Guggenheim.

Maria Tănase – una dintre cele mai mari românce. O personalitate dincolo de pragul scenei pe care i se învolbura cântul. O poveste de viață atât de adevărată, încât dacă ar fi să fie ecranizată, acest lucru ar trebui făcut cu mare grijă, pentru a nu cădea în păcatul „telenovelizării”. Amanții, dosarul de la Securitate sau faptul că a apărut într-un pictorial jucând șah nu-i pot știrbi imaginea.

MARIA TANASE: “Mărie și Mărioară”

Avea părul bălai și ochi verzi. Florarul Ion Tănase din mahalaua Cărămidari, iubitor de teatru și de operetă, era tare mândru de fata lui: când se punea pe cântat  trezea la viață mahalaua. Documentele amintesc cum, în 1928, la numai 15 ani, i se propune să participe la ediția din acel an a concursului „Miss România“. Maria  îmbracă o rochie imprimată cu flori de măr (croită de sora ei mai mare), și ajunge în fața comisiei. Totul la superlativ, până când trece la proba costumului de baie. Verdictul este rapid: are picioare prea groase! Măria și Mărioara noastră se mânie, și se duce direct la Balul Presei de la Cercul Militar. Acolo cânta o orechestră renumită, cea ”a lui Iduardo Bianco”. La un moment dat, dansează numai fata florarului, care plutește de fapt, orchestra ține ritmul după pașii ei, acordeoanele aproape că se rup. Să nu uitați niciodată această ”scenă”, deoarece aici este cu adevărat Ea.

A doua zi presa bucureșteană vuia, încercând să afle cine este „dansatoarea de la Balul Presei“. În cartea „Maria cea fără de moarte” (2003), Gaby Michailescu-omul care a fost impresarul artistei, povestește că frumusețea ei a fost atunci apreciată de un tânăr medic de la Spitalul Central, care o cucerește și îi “dăruiește” un copil. Medicul îi propune Mariei să avorteze, iar ea nu mai putea avea niciodată copii.

Pe la 17 ani se angajează casieriță la Herdan, un restaurant unde se mânca pe săturate cu numai șapte lei. Apoi, într-o zi, Constantin Tănase a dat sfoară-n țară că Teatrul Cărăbuș caută tineri talentați pentru muzica ușoară. Astfel, în 1934, la Grădina Cărăbuș putea fi văzut un afiș pe care apărea numele Mary Atanasiu… Maria reușise…Ce a urmat este istorie. S-a încetățenit chiar ideea că nu mai este aproape nimic de spus despre ea. Dar cum istoria cedează în zilele noastre locul aspectelor picante din viața unui om, să spunem că vom scoate în evidență nu picanterii, ci…aproape cum a fost cu adevărat o femeie de neuitat atât în viață, cât și ”în moarte”.

MARIA TANASE a susținut concerte de muzică românească în folosul Crucii Roșii. A fost desemnată să reprezinte cântecul popular românesc la Expoziția universală de la New York (mai 1939).

MARIA TANASE A  făcut turnee în Italia, la Roma și Milano, apoi în martie 1941, în Turcia, unde a cântat la teatrul de revistă ‘Melody Revue’ de la Istanbul.

 A avut roluri pe scena Teatrului Național, în ‘Cadavrul viu’ de Lev Nikolaevici Tolstoi (1945) și ‘Horia’ de Mihail Davidoglu (1956), și a cântat în filmele ‘Se aprind făcliile’ (1939, film care nu mai există), ‘România’ (1947), ‘Ciulinii Bărăganului’ (1958) și în scurt-metrajul ‘Amintiri din București’ (filmat în 1958). De asemenea, a cântat în opereta ‘Mascota’ de Edmond Audran (1944) și a avut rolul principal în comedia muzicală ‘Sfinxul de la Hollywood’ de Ralph Benatzky (1946).

De asemenea, a interpretat o serie de cântece românești de mare popularitate la inaugurarea noii fundații a Societății Române de Radiodifuziune din 28 octombrie 1946.

În 1952, MARIA TANASE a fost solicitată să profeseze la Școala medie de muzică nr. 1 din București, în cadrul unei catedre de cânt popular nou creată, unde le-a avut eleve pe Victoria Darvai, Ileana Constantinescu, Natalia Șerbănescu.

În 1953, MARIA TANASE lansează cântecele „Dragi mi-s cântecele mele” (aranjament revuistic de Henry Mălineanu) și „Aseară vântul bătea” (cântec popular din Ardeal) cu prilejul celui de-al IV-lea Festival Mondial al Tineretului și Studenților, desfășurat la București.

Începând cu 1954 a imprimat la Radio și la casa de discuri Electrecord (în 1958), patru cântece populare românești traduse și adaptate în franceză de Nicole Sachelarie, cumnata artistei ‘Doina de Dolj’, ‘La malédiction d’amour‘ (‘Cine iubește și lasă’), ‘Danse montagnarde’ (‘Uhăi, bade’), ‘Tiens, tiens, tiens et na’ (‘Iac-așa’). Acestea au fost editate pe un disc mic Electrecord (EPC 138), iar apoi au fost incluse, împreună cu alte cântece ale artistei în limba română, pe un disc editat în colaborare cu casa franceză ‘Le Chant du Monde’, disc distins în 1965 cu ‘Grand prix du disque’ decernat de Academia ‘Charles Cros’ din Paris.

În 1955 a fost laureată a Premiului de Stat pe 1954, distincție acordată pentru interpretarea cântecelor populare și decorată cu Ordinul Muncii. În 1958 a primit titlul de „Artistă emerită”.

MARIA TANASE a întreprins un nou turneu, în Bulgaria (1959), pentru o lună de zile.

În 1963 i-a apărut o culegere de melodii populare sub titlul: ‘Cântecele mele’. A fost prezentatoare, în cadrul turneului pe care l-a făcut împreună cu orchestra „Taraful Gorjului”, dar în același timp și interpretă, cântând piese din repertoriul ei și pe texte proprii.

A fost însă nevoită să-și întrerupă turneul din cauza bolii (cancer pulmonar), medicii sfătuind-o să se interneze la Spitalul oncologic bucureștean. Și-a pregătit testamentul, odată cu care lasă posterității, sub titlul „Femeia dacă”, versuri imortalizate în pagina-manuscris. A murit la 22 iunie 1963. Redăm un mic pasaj:

Cu limba de moarte ii rog sa nu aduca la cunostinta moartea mea, cu exceptia oficialitatilor si in orice caz inmormantarea mea sa fie anuntata cu o zi mai tarziu celor care m-au cunoscut. Nu vreau mascarada si panorama. Dupa disparitia mea as dori ca pe un drum secetos sa se scobeasca  danc o fantana pentru cei insetati, iar dupa moarte sa-mi care cineva apa cu cofa la cimitir timp de sase saptamani. Tot ce am hartii, scrisori, culegeri, ce sint in sacul de panza alba sa-mi fie puse in sicriu – asa as dori daca as putea- sa nu jignesc pe nimeni din familie sau din conducerea tarii.

Adora luxul, Maria avea o croitoreasă care îi făcea cele mai frumoase rochii. „Avea o croitoreasă care îi făcea rochii frumoase. Purta pe scenă rochii frumoase. Nu pregeta să cheltuiască o bună parte din câștig în mîndria ei de interpretă a celui mai pur cântec popular. În viața de toate zilele rămînea însă aceeași modest înveșmântată fată a moșului Tănase”, notează undeva Harry Brauner, cel care i-a stat alături în vremurile de început ale carierei sale. Vicioasă din fire, Maria Tănase se stinge din viață la 22 iunie 1963 din cuza cancerului la plămâni. Înainte să moară, aceasta dictase unui notar ultimele dorințe. Maria a dorit să fie înmormântată cu hainele alese de ea, și cortegiul funerar să nu fie motiv de „mascaradă și panoramă”. Și-a dorit ca după moartea ei să se facă o fântână „pe un drum secetos, dornic de apă”, pentru ca drumeții să își potolească setea. În cele din urmă, a lăsat câteva rânduri speciale dedicate soțului ei, Clery Sachelarie cu care se măritase în anul 1950. „Culege-mi visele pe care le-am croit lângă tine și împarte-le oamenilor”. Istoricul Dan Falcan povestește că la înmormântarea artistei au venit aproape un milion de oameni, iar în România a fost declarată zi de doliu național.

 realitatea.net

Maria Tănase a fost în principal agentă deplin conspirată a S.S.I-ului ( S.S.I.A.R. Serviciul Special de Informații al Armatei Române) Cu aprobarea  directorului de atunci al SSI, Eugen Cristescu, Maria Tănase  a colaborat cu Șefii Rezidențelor Serviciilor de Informații Externe ale Franței și Marii Britanii din București până în anul 1945. Din 1945, cei doi Șefi de rezidență au parasit România, dar Maria Tănase a continuat să furnizeze materiale informative despre sovietici până în anul 1947, pentru aceasta ea deplasându-se personal în afara României.

Servicile de informatii sovietice din Romania au aflat despre aceste activitati speciale ale  Mariei Tanase si initial au intentionat sa o pedepseasca la fel ca si pe ceilalti agenti ai occidentului. Dar in final s-au razgândit datorită popularității uriașe a Mariei Tănase, considerată „Regina Cantecului Popular Românesc” s-au o  „Edith Piaf a României ”.

Deși Maria Tănase a dus o viața luxoasă, avea o vilă multe bijuterii blănuri, etc, și avea posibilitatea să își cumpere mai multe automobile,  Maria Tănase a preferat să-și cumpere o singură trăsură cu care se deplasa oriunde  pentru nevoile zilnice.

În anul 1957, o delagație oficială franceză s-a deplasat la București (deși România era ocupată de trupele sovietice care au rămas până în 1958) a avut întâlniri cu oficialitățile române de partid și de stat. Francezii au propus să fie turnată prima co-producție  de film româno-franceză în care sî joace și Maria Tănase . Astfel a apărut în 1957 prima coproducție româno-franceză „Ciulinii Bărăganului” cu doi regizori un francez și un român și cu Maria Tănase în rolul principal.

Prin testament a cerut construirea unei fântâni in cartierul natal din bucurești, Cărămidari, dorință care nu s-a materializat nici până azi.

Este demn de subliniat faptul că toți marii artiști ai României Mari: George Enescu, Constantin Brâncuși, Maria Tănase, Mia Braia, Ioana Radu, Jean Moscopol, etc erau cu toții total împotriva comunismului.

Redacția R.B.N.Press

 

,

Un convoi umanitar însoțit de diplomați europeni a fost atacat de soldați israelieni, vineri 20 septembrie 2013. Diplomații din cinci state europene supravegheau furnizarea de ajutor umanitar pentru palestinienii ale căror case din Cisiordania, au fost distruse de către armata israeliană.
Sătenii din Khirbet Makhul , din Valea Iordanului , au fost scoși cu forta din casele lor, ca urmare a deciziei Înaltei Curți din Israel. De câteva zile aceștia rămăseseră fără adăpost la 35 grade Celsius .
Convoiul făcea o livrare de corturi , după ce o livrare anterioară de la Comitetul Internațional al Crucii Roșii a fost împiedicată de către armata israeliană .
După ce au ajuns în sat , opt sau nouă vehicule militare israeliene au interceptat ajutorul umanitar, și au târât o femeie diplomat francez, din camionul cu ajutoare , trântind-o la pământ . Ceilalți membri ai grupului au fost dispersați cu grenade de sunet.
Armata israeliană, ca răspuns la acuzațiile diplomaților europeni, i-a spus reporterului Memo(middleeastmonitor) că soldații au acționat cu metodele de dispersie corecte în urma reacției activiști palestinieni și străini care ar fi aruncat cu pietre în personalul  armatei.

Diplomații care au observat incidentul și au participat pur și simplu la furnizarea de ajutor umanitar au declarat că:”armata israeliană a răspuns în mod inutil și violent .”

Diplomatul francez Marion Fesneau-Castaing pusă la pământ după ce a fost târâtă de către forțele israeliene de la un camion incarcat cu ajutoare ce se îndrepta către satul Khirbet al Machul din West Bank

 

” M-au târât afară din camion și m-au trântit la pământ fără a ține cont de imunitatea mea diplomatică „, a spus diplomatul francez Marion Castaing .

Marion Fesneau Castaing, diplomat francez, țintuită la pământ sub amenințarea armelor

” Acesta este modul în care dreptul internațional este respectat aici „, a spus ea , acoperită de praf .

Localnicii a declarat că localitatea Khirbet al – Makhul a fost căminul lor pentru aproximativ 120 de persoane . Armata israeliană a demolat casele lor dărăpănate , grajduri și o grădiniță de copii, luni, după ce Înalta Curte din Israel a decis că ei nu au autorizații de construcție corespunzătoare .

În ciuda pierderii proprietăților lor , locuitorii au refuzat să părăsească terenul , care , spun ei , familiile lor au trăit timp de generații pe acest teritoriu, împreună cu turmele lor de oi .

Armata israeliană a declarat vineri că forțele de securitate au încercat să împiedice construirea de corturi în zonâ , în conformitate cu decizia Înaltei Curți .

” La locul respectiv , palestinieni și activiști străini s-au opus, aruncând cu pietre în direcșia ofițerilor care incercau să aplice legea israeliană”, a declarat un purtator de cuvant militar israelian.

” Rapoartele că diplomații străini au abuzat de privilegiile diplomatice sunt în curs de revizuire , și, dacă este necesar , plângerile vor fi depuse la autoritățile competente . „

Diplomatul francez la pălmuit pe soldatul israelian peste față după ce s-a ridicat de la sol . Reporterii Reuters de la fața locului, au văzut că activiștii din străinătate nu au aruncat cu pietre.

” Șocant și scandalos „

Soldați israelieni au oprit convoiul umanitar al Comitetului Internațional al Crucii Roșii ( CICR ​​) care furniza ajutoare de urgență , marți și miercuri, CICR ​​personal a reușit să pună niște corturi , dar armata i-a forțat să dea adăposturile jos .

Diplomații din Franța , Marea Britanie , Spania, Irlanda , Australia și funcționari politici ai Uniunii Europene , au venit vineri, 20 septembrie 2013, cu mai multe provizii . De îndată ce au ajuns , aproximativ o duzina de jeepuri ale armatei israeliene i-au inconjurat și soldații le-au spus că le interzice să descarce camionul cu ajutoare umanitare pentru sinistrați.

” Este șocant și scandalos . Vom raporta aceste acțiuni la guvernele noastre „, a declarat un diplomat UE , care a refuzat sa fie numit, deoarece el nu a fost autorizat să vorbească cu mass-media .

În încăierările dintre soldați și localnici , mai mulți săteni au fost arestați . Un barbat palestinian în vârstă a leșinat și a fost luat pentru a i se oferi tratament medical la o ambulanță din apropiere .

Oficiul Națiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare ( OCHA ), a declarat într-o declarație că Makhul a fost cea de-a treia comunitate de beduini demolată de către israelieni în Cisiordania și yonele adiacente Ierusalimului începând  cu luna august a.c.

Palestinienii au acuzat autoritățile israeliene că le-au lua treptat terenurile lor istorice folosite laa pășunat, pentru a fi folosite în scopuri militare de către israelieni în Cisiordania .

Israelienii și palestinienii au reluat negocierile de pace directe de luna trecută, după o pauză de trei ani . Oficialii palestinieni au exprimat îndoieli serioase cu privire la perspectivele acestor negocieri.

Un purtător de cuvânt de la Consulatul General Britanic din Ierusalim, a spus: Londra a fost ” profund îngrijorat[ ” de demolările din Makhul și de refuzul ulterior al autorit[ílor israeliene de a permite sătenilor palestinieni primirea de ajutoare.

” Am făcut în mod repetat și clar cunoscut autorităților israeliene preocupările noastre pentru astfel de demolări , pe care le vedem ca provocând suferințe inutile palestinienilor de rând , ca fiind nocive pentru procesul de pace , și contrar dreptuluiumanitar internațional „, a spus el.

 


Atacul asupra diplomaților vine într-un moment foarte sensibil, când Statele Unite și grupuri de lobby din Israel încearcă în prezent  să forțeze puternicul braț al UE să abandoneze finanțarea proiectelor pentru Cisiordania și Fâșia Gaza.

Între timp , Shawan Jabarin directorul general al organizației pentru drepturile omului  Al – Haq a spus : ” Al – Haq apreciază încercările făcute vineri de către UE și diplomați  din Australia și Brazilia și oficialii ONU pentru a oferi ajutor Comunitățiide  beduini din Makhul , situat în Valea Iordanului . Demolare așezării comunității din Makhul , ca sancțiune de către Înalta Curte de Justiție a Israelului, reprezintă o parte din încercările Israelului de a extinde demolările ilegale și transferul forțat al comunităților palestiniene din Cisiordania . Îndeplinirea sarcinilor și obligațiilor Israelului în temeiul dreptului umanitar internațional cere ca politicile în teritoriul ocupat să fie puse în aplicare în beneficiul populației ocupate .

Cu toate acestea planificările Israelului și regimul de zonare, facilitează exclusiv propriile interese, inclusiv construirea și extinderea coloniilor israeline,  ignorând în mod clar nevoile populației ocupate, care este deposedată în mod regulat de teritoriilee ei și accesul la resursele naturale .

Un diplomat spaniol, însoțitor nemijlocit al convoiului umanitar a declarat șocat sub protecția anonimatului următoarele: „am participat la scene de o violență inimaginabilă care nu sunt de conceput într-o lume civilizată. Până și statele barbare din evul mediu timpuriu acordau respect și protecție ambasadorilor și solilor unor puteri străine. Este o încălcare fără precedent a normelor diplomatice internaționale”.

 

Surse:

uk.reuters.com

middleeastmonitor.com

en.alalam.ir/news/

,

Comitetul Romano-American pentru Basarabia

Comitetul a fost infiintat in 2001 la Washington in scopul informarii liderilor politici Americani si din alte tari despre soarta acestei vechi provincii romanesti.  In acest sens, membrii Comitetului au transmis numeroase scrisori, informatii, studii si analize unor factori de raspundere internationala;  au participat la   manifestari dedicate Basarabiei;  si au militat continuu pentru readucerea Basarabiei la matca ei naturala – Romania…

Recent, observand interesul si preocuparile Printului Charles al Angliei fata de Romania si in special fata de Transilvania, Comitetul i-a adresat o scrisoare indemnandu-l se viziteze si alte provincii romanesti, inclusiv Basarabia.  Biroul Printului a raspuns cu o scrisoare plina de intelegere. Printul de Walles ne multumeste,  apreciaza sugestiile noastre, si le va considera cu prilejul urmatoarei sale vizite in Romania…

Va oferim in atasament pentru difuzare si publicare scrisoara adresata recent printului Charles de catre Comitetiul Romano-American pentru Basarabia.

Profesor doctor Nicholas Dima, 17 Septembrie 2013

Scrisoare Catre Printul Charles

,

De Roșia Montană m-am îndrăgostit de la prima vedere. Se întâmpla în septembrie 2008, în drum spre Chișinău, când reveneam din Gyula, capitala românilor din Ungaria, unde lansasem albumul „Românii din jurul României în imagini“.

Valea Șesii, septembrie 2013. FOTO: Vasile Șoimaru

Intrând în primul oraș din România, Chișineu-Criș, mi-a făcut din ochi indicatorul rutier cu două posibile direcții: la stânga – Oradea, Satu Mare, Baia Mare; la dreapta – Aradul și Timișoara. Dar am ales cea de-a treia direcție, nescrisă pe indicatorul dat, spre Carpații Apuseni, cu localitățile Brad, Abrud, Roșia Montană, Câmpeni… M-au îndemnat să pornesc în direcția dată inspiratele, actuale și azi pentru România, versuri ale lui Octavian Goga: „Munții noștri aur poartă, Noi cerșim din poartă-n poartă“.

…În fugă am vizitat Muzeul aurului din Brad și m-am grăbit să văd Apusenii înainte de apusul soarelui, prin obiectivul fotografic. Viitoarea mea dragoste, pe atunci încă tânără de numai 1.877 de anișori, Roșia Montană, pe care am găsit-o cu mai bine de jumătate din case jerpelite, aproape ruinate, fără un drum asfaltat, cu puțini oameni și aceia mâhniți de-a binelea din cauza sărăciei cumplite ce-i apăsa. Nu m-a mirat cum arăta Roșia: aproximativ așa arăta Basarabia mea și Țara întreagă. Mai ales că Roșia avea toate șansele să se redreseze în scurt timp, cel puțin așa promiteau, în scris, pe toți pereții caselor semiruinate ale Roșiei Montane, noii ei investitori, veniți din „putreda“ (de bogăție) Canadă.

Am fotografiat mai toate casele din localitate care, din punctul meu de vedere, mai prezentau interes pentru istoria locală și cea națională, precum și împrejurimile ei cu munți frumoși și splendide văi și am plecat prin fantastica Vale a Arieșului spre Estul meu sălbatic și sărac.

…De cinci ani „țin la control“ evoluția Roșiei Montane: presiuni financiare și politice, scandaluri de presă, proteste ale ecologiștilor și economiștilor etc. În ultimele luni, acestea se înmulțiseră și căpătaseră o intensitate maximă, provocată de apropiatele decizii guvernamentale privitor la aprobarea proiectul dat.

Conform prognozelor specialiștilor, se apropia ORA „Z“ a Roșiei Montane, ora când ea trebuia ori să înceapă să renască (așa ziceau „canadienii“ și oamenii lor din Guvern și din localitate), ori să dispară de pe fața Pământului (părerea specialiștilor patrioți), fiind cianurizată întreaga zonă auriferă, dacă nu cumva, metaforic vorbind, chiar întreaga Românie.

 

Locuință veche din Roșia Montană Foto: Vasile Șoimaru

Toate informațiile și analizele îmi creaseră impresia că mai probabilă este dispariția Roșiei Montane decât renașterea ei și că, dacă românii pierd și această redută, ultima dintr-un șir întreg de după 1989, acest popor nu mai are discernământ, devenind o masă inertă, amorfă, de indivizi mancurți, fără identitate, și că doar salvând Roșia Montană mai putem salva viitorul acestui neam, asigurându-i supraviețuirea pe teritoriul său național, în vatra sa bimilenară.

Aceste meditații m-au făcut să mă gândesc serios la o nouă călătorie de studiu fotografic la Roșia Montană, să mai fac vreo 5.000 de imagini ale acelor locuri (o sută din ele pot fi văzute pe: romaniidinjurulromaniei.ro), să-mi mai văd o dată dragostea mea cea Roșie, poate ultima dată în viața mea, dar poate și a ei.

Momentul deciziei a survenit în dimineața zilei de 5 septembrie, în clipa când, navigând pe net în căutarea interviului meu din ZIARUL de GARDĂ, m-am „poticnit“ de un cântec pe care-l ascultam pentru prima dată: „Munții noștri aur poartă, Noi trudim prin lumea toată“, la fel de frumos ca și artista care-l interpreta, Lena Miclăuș, ca și Munții Apuseni, în genere. N-am mai rezistat și, în aceeași zi, am pornit la drum! Mi-am vizitat mai întâi prietenii Viorel Cucu din Bacău, Alexandru Lupescu din Predeluț-Bran și Ioan Străjan din Alba Iulia. Împreună cu ultimul am pășit pragul casei de pe malul drept al Mureșului, din Sântimbru, al lui Aurel Sântimbrean, un Român și Om de aur, cel mai versat specialist în aurul Roșiei Montane, care a lucrat, vreme de 20 de ani, ca inginer geolog, șef al exploatării de aur din Roșia Montană, azi pensionar, de la care am primit cele mai competente consultații la tema care mă interesa. Acestuia i s-a propus de către „canadien“ o colaborare fructuoasă, asigurându-i-se condiții de viață la nivel canadian! Dar a refuzat Omul, zicându-le că nu-și vinde neamul și nu-și va otrăvi țara cu cianură pentru nimic în lume, nici pentru tot aurul ce va fi extras cu ajutorul său prin cianurare. Putea fi de acord să colaboreze cu ei chiar cu un salariu românesc doar cu metode tradiționale, după care mai putea crește în Apuseni un firicel de iarbă verde. M-am înarmat cu știința acestui inginer și am urcat sus, în Apuseni, hoinărind pe versanții lor câteva zile însorite de toamnă, găsindu-le peisajele cuceritoare, cutremurător de frumoase. …M-am bucurat să regăsesc Roșia împodobită cu câteva case reparate și cu un drum nou-nouț, de vreo 7 kilometri, asfaltat de la DN 74A până în centrul localității. Doar atât în cinci ani de când n-am mai dat pe aici. Unele case, adevărate perle arhitectonice, dar jerpelite de timpul trecut și vremurile sinistre, fiind încă atunci cumpărate de „canadieni“ ca să le readucă în starea inițială, au dispărut; altele, observate cinci ani în urmă, în chiar centrul istoric, cu pereții înveliți cu o pânză pictată așa cum vor arăta aceste case după renovare, tot așa învelite le-am găsit și după cinci ani.

Panoramă din Roșia Montană

Printre casele reparate speram s-o găsesc și pe cea numită cândva „Casa Faliciu“, în care s-a născut copila Iulia Faliciu și, din care, în iunie 1865, a cerut-o de nevastă unul dintre cei mai geniali români din toate timpurile, basarabeanul Bogdan Petriceicu Hasdeu, ambii devenind la 1869 părinți ai genialei Iulia Hasdeu. Prima lor întâlnire, însă, avusese loc în vara lui 1863, în casa protopopului (se păstrează și azi) de Roșia Montană, Simion Balint, când B.P. Hasdeu venise în Apuseni într-o călătorie de studii, împreună cu un grup de cercetători, și fuseseră primiți călduros de către stăpân. Anume la acea întâlnire, Bogdan, tânărul de numai 25 de ani, a pus ochii pe și mai tânăra, preafrumoasa Iulia Faliciu, nepoata soției lui Balint, cu care s-a și căsătorit peste doi ani. Din păcate, n-am mai recunoscut „Casa Falici“, găsind acolo, după un secol și jumătate de la acea întâlnire, o grămadă de moloz. A dispărut și placa montată cândva pe ea cu inscripția: „În această casă s-a născut și a copilărit Iulia Faliciu (1840-1902), devotată soție a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu și mama genialei poete Iulia Hasdeu (1869-1885)“.

Oare din acele 300 de tone de aur pe care visează „canadienii“ să le extragă nu se putea de găsit 300 de grame de aur și de salvat „Casa Faliciu“, care pentru noi, românii, prezenta o adevărată valoare istorică și arhitectonică? Dar poate acești „canadieni“ nu s-au încumetat să salveze această casă de aceea că B.P. Hasdeu a tipărit la 1866 lucrarea sa „TALMUDUL ca profesiune de credință a poporului israelit“ (retipărită abia în acest an la Editura VICOVIA din Bacău, într-un volum ce conține și studiul lui August Rohling (1889), „Evreul după TALMUD“), lucrare care și astăzi mai supără pe unii adepți ai acestui curent religios. …De ce am luat cuvântul „canadian“ în ghilimele? Pentru că am avut și noi, basarabenii, un „canadian“ pe care-l chema Boris Birștein, un fost director de fabrică (un autohton nu s-a găsit să ocupe această funcție!?) în Lituania ocupată de sovietici, apoi a emigrat în Israel, apoi în Elveția, ajungând, în sfârșit, miliardar în Canada. A fost unul din cei mai inițiați „specialiști“ în demolarea imperiului sovietic, în preluarea și gestionarea operației „Banii PCUS“, alături de Berezovski, Hodorkovski, Aven, Fridman, Potanin, Abramovici și câți alții. Venind de peste Atlantic cu geanta-diplomat plină după proclamarea independenței Republicii Moldova, acesta a „cianurizat“, a corupt, practic, toate guvernările basarabene, jefuind moldovenii cu atâta pricepere ca nimeni altul dintre ruși.

Biserică în stil maramureșean la Roșia Montană, inundată. Foto: Vasile Șoimaru

…Dar am luat-o razna, abătându-mă  poetic de la subiectul zilei. Mineritul de la Roșia Montană încă din 1995 a fost concesionat de către firma canadiană Gabriel Resources Ltd, principalul fondator, cu 80% din acțiuni (statul român având doar 18%), al Societății mixte Rosia Montana Gold Corporation SA (RMGC), care intenționa să deschidă cea mai mare și „modernă“ exploatare auriferă la suprafață prin cianurare din Europa pentru simbolica sumă de trei milioane de euro. Proiectul era prevăzut să desfășoare pe parcursul a 17 ani, pe o suprafață de 12 km², cuprinzând patru cariere deschise și o uzină de prelucrare cu cianuri a aurului și argintului, iar în Valea Corna, un iaz de decantare a substanțelor chimice cu o suprafață de 367 de hectare. Rezultatul estimat, cel afișat, desigur: 300 de tone de aur și 1.600 de tone de argint. Dacă aceste tone de aur și argint ar fi extrase de români, asta ar însemna cam 15 grame de aur și 80 de grame de argint pentru fiecare cetățean al României! Dar pentru că încă planează pericolul marelui jaf „canadian“ al secolului, românilor le-ar putea reveni doar 2 grame de aur și 11 grame de argint per capita! Care-i „românul-nebunu“ să renunțe la această „modestă“ avere? Poate doar politicienii care, posibil, deja și-au ridicat „gramele“ de aur ce le-au revenit după semnarea promisiunilor din documentele proiectului dat. Numai că aurul și argintul de la Roșia Montană sunt doar un paravan pentru cea mai „curat murdară“ afacere auriferă a secolului XXI, pentru că valoarea metalelor rare, deloc rare aici, la Roșia, este de patru ori mai mare față de cea a aurului și argintului, și dacă statul român din extragerea aurului și a argintului ar putea avea o redevență umilitoare de numai 6%, din metalele rare și mult mai profitabile ce se găsesc din belșug în această zonă statul român nu va avea nicio iotă! Acestea parcă nici n-ar exista în solul Roșiei Montane. Despre ele niciun cuvânt, tăcerea fiind de aur și argint, nu și de arseniu, vanadiu, titan, galiu, crom, cobalt, nichel, molibden etc. Un întreg Afganistan concentrat într-o micuță Roșie Montană! Și nu trebuie să verși un gram de sânge românesc („și așa o să-i terminăm pe români, cu cianură!“) pentru a pune mâna pe această grandioasă bogăție. Și n-aș vrea să cred că acel secretizat contract de concesiune prevede că orice metal în plus recuperat intră în beneficiul RMGC. Asta, DA!, patrioți și slugi ale poporului român… Unde ești, tu, Țepeș, Doamne?!

Reziduuri într-o mină istorică, la Roșia Montană

 

Oamenii de știință de la Academia Română și, spre marea mea bucurie, și cei de la ASE București, unii dintre ei fiind bunii mei prieteni, au desființat acest „Proiect de cianurizare“, considerându-l neavenit pentru că nu există niciun argument de orice tip în favoarea lui: economic, social, istoric, ecologic, juridic, de patrimoniu, cel cu privire la drepturile omului etc. Bunăoară, este îngrozitoare imaginea acestor locuri după terminarea exploatărilor de minerit, așa cum o descriu specialiștii, și nu cea desenată la calculator de către „canadieni“: vor dispărea cei patru munți de poveste: Orlea, Cetatea, Cârnic și Jig-Văidoaia, în locul lor va apărea o uriașă groapă, cu o adâncime de 300-400 de metri, iar alături, în Valea Cornii, un lac de decantare cu nămol și ape cu cianură, rezultate din procesele tehnologice, de 367 de hectare, cu un dig de 185 de metri înalțime, în amonte de orașul Abrud. În acest lac de cianură vor nimeri sate istorice, biserici din secolele XVIII și XIX.

 

Lacul de decantare de la Geamăna, în Valea Șesii. Foto: Vasile Șoimaru

Ca să înțeleg mai bine cum vor arăta aceste locuri după cianurarea lor, am mers și la mina Roșia Poieni, unde deja există un lac de decantare la Geamăna, în Valea Șesii, un lac asemănător celui din proiectul „canadienilor“; o imagine din filmele de groază, pe care le văd și azi în vis: un sat întreg cu tot cu cimitir, și o biserică istorică, la care doar acoperișul se mai vede, scufundate în „apele“ tulburi, surii, verzi, roșietice ale lacului de decantare. Îți plânge sufletul cu lacrimi roșii numai închipuindu-ți peisajul imaginat al Roșiei Montane după ce „canadienii“ vor șterge putina cu zeci și sute de eșaloane de aur, argint, arseniu, vanadiu, titan, galiu, crom, cobalt, nichel, molibden, din aceste locuri pustiite de ei în 17 ani de batjocură.

Și promisiunea de creare a 25.000 de locuri de muncă s-a dovedit a fi o minciună sfruntată! Cifra aceasta, anunțată inițial, pe parcursul a 15 ani s-a micșorat permanent, fiind azi de numai 500 de locuri de muncă. Sunt atât de puține pentru rezolvarea acestei grave probleme a zonei date încât nici nu merită să vorbim despre ele, mai ales că pentru crearea unui locușor de muncă la Roșia Montană, „canadienii noștri“ trebuie să bage în solul Apusenilor 480 de tone de cianură. Asta-i prea de tot!!! O crimă inimaginabilă în orice altă parte a lumii. Iar pentru extragerea unui kilogram de aur și a unui kilogram de argint va trebui să bagi în solul Apusenilor câte 800 și,  respectiv, 150 de kilograme de cianură, care, în cel mai bun caz, ar putea degrada în mai bine de un secol și jumătate.

Decât să le permiți „canadienilor“ să cianurizeze azi România, mai bine să fie păstrat aurul și alte metale rare pentru generațiile viitoare, în depozitele acestei adevărate bănci naturale de aur a României. Ei, cu siguranță, vor ști și vor dori să extragă aurul fără să-și omoare cu cianură conaționalii. Iar pentru cei care azi mor de foame neavând un loc de muncă la Roșia Montană, noi, cei 30 de milioane de români din întreaga lume – și fiți siguri că vor veni și alte etnii în ajutorul moților care au salvat cândva Europa – îi vom susține, ca să reziste până se vor trezi bieții politicieni români și neromâni și vor declanșa exploatarea mineritului de la Roșia Montană în favoarea cetățenilor români – români, maghiari, tătari, germani, țigani, evrei și slavi… Așa să ne ajute Dumnezeu! Pentru că noi, românii, ÎL iubim.

Vasile ȘOIMARU, dr. în economie, cetățean și alegător român necianurizat

Chișinău, septembrie 2013

P.S. Am scris aceste rânduri ca și basarabenii să cunoască mai bine acest subiect arzător, pentru că, indiferent de rezultatele – pozitive sau negative – ale protestelor față de cianurizarea României, „canadienii“ vor căuta variante de rezervă ca să nu piardă miliardele de la Roșia Montană și nu exclud că pe viitor Țara va avea nevoie și de cei din „Școala basarabeană“ pentru a o salva de cianurizare…

Pentru R.B.N.Press Vasile Șoimaru

Articol publicat și pe adevarul.ro

,

Pe adresa de e-mail a redacției Deschide.md a parvenit o scrisoare semnată de către fostul Șef-adjunct al Direcției misiuni speciale Sergiu Livădari. Acesta divulgă modul în care Ministrul Dorin Recean ar fi transmis KGB-ul transnistrean baza de date secretă cu agentura Republicii Moldova. Nu avem certitudinea că mail-ul a fost expediat anume de către Sergiu Livădari, dar am reușit să aflăm că există o asemenea persoană care a activat în funcția menționată. Mai mult ca atât se pare că acesta și-a început cariera la CCCEC și fiind apropiat de fiul fostului Vice Ministru de Interne Vladimir Botnari a fost promovat de mai multe ori în funcții, iar cu câteva luni în urmă acesta a părăsit subit Republica Moldova. Publicăm mai jos integral scrisoarea

                               Ministrul Dorin Recean acuzat de trădare

Puseu de sinceritate

Eu, SERGIU LIVĂDARI, maior de poliție, vreau să comunic reprezentanților presei din Republica Moldova următoarele,

Sunt absolvent al Academiei Ștefan cel Mare a Ministerului Afacerilor Interne.
Eram unul dintre cursanții de elită ai Academiei, provenind dintr-o familie modestă, tatăl meu fiind ofițer de poliție. Din afară, MAI părea un foarte solid pilon al acestei națiuni. Vă pot spune Academia este o instituție de învățământ de elită, te pregătește pentru viață din toate punctele de vedere. O singură tristețe am avut în momentul în care am constat că reforma MAI este doar o poveste. O mare parte din foștii mei colegi erau fii de ofițeri.

Până la urmă, în Academie am fost pregătiți să profesăm în intelligence, într-un serviciu modern, reformat. Nici pomeneală de așa ceva! La debutul în carieră, mandatele noastre de ofițeri au fost îngrădite de criterii obiective și subiective. Pe mine m-au durut cel mai mult criteriile subiective. Ași vrea să detaliez foarte mult, deoarece Republica Moldova ține cursul European, cred că la această oră suntem singura țară ce pretinde a fi parte a Uniunii Europene care este împânzită de flagelul coruptibilității, cumătrismului și raiderilor.

Am avut o activitate de succes atît în cadrul Centrului de combatere a crimelor economice și corupției, ca datorită rezultatelor să fiu promovat la funcție înaltă de conducere, Șef adjunct a Direcșiei misiuni speciale a MAI, în obligațiunea mea de serviciu direct intră supravegherea lucrului operativ a tuturor subdiviziunilor (agentura, prelucrările operative, inclusiv, evidența bazelor de date operative).

Îmi este clar că MAI-ul nu e un serviciu atît de slab încât să nu fie capabil să genereze o acțiune de lobby, printre parlamentari, care să permită updatarea legilor naționale.

E limpede că la nivelul conducerii actuale a MAI nu se dorește cu adevărat reforma structurii și modernizării. MAI este o instituție modestă profesional, finanțată pe «steroizi», cu activitate slab reglementată, subordonată intereselor de clică și, în final, cam degeaba. Absența legilor clare, a regulilor stricte, lasă loc pentru tot felul de haiduci.

Dacă eu m-am despărțit de MAI, acest serviciu nu se desparte de mine.

În virtutea acestei relatări, ca un ofițer care duce o luptă cu sistemul de drept canceros este tratat ca un mic-mare terorist. Dar pot spune că m-am obișnuit că să fiu supravegheat. E ca o boală pentru care îmi e clar că nu există leac.

Am simțit că locul meu nu mai era acolo. Și am hotărât să plec din Republica Moldova peste ocean. Ca ofițer într-un serviciu secret ești limitat de tot felul de opreliști. De aceea spun că se lucrează în gol. Un ofițer operativ poate lucra ani de zile pentru documentarea unei grupări criminale, care e sintetizată într-o informare de care nimeni nu ține cont.

Pe deasupra, beneficiarii legali ai informațiilor generate de servicii trăiesc cu tentația de a le deconspira în beneficiul grupurilor de interese din care provin.

Un fapt public, dar aproape deloc mediatizat, este un dosar de corupție în proporții extrem de mari, nr.2012028109 care a fost tergiversat, finalizat cu primirea unei șpăgi în sumă de 300 000 euro, care au fost primiți de către Șeful Direcției misiuni speciale, locotinent-colonelul Gheorghe CAVCALIUC, bani ce au fost cu amicul său, ministrul de interne Dorin
RECEAN, ca mai apoi să mă învinuiască pe mine personal de actul coruptibil menționat, fapt de ce am fost nevoit să fug din țară.

Ca un ofițer ce am dat jurământul de credință patriei numai puteam suporta șantajurile, ordinele nelegitime ordonate de Gh.Cavcaliuc și D.Recean am decis să dezvălui unele nelegiuiri pe motiv că unii colegi care își onorează obligațiunea de serviciu cinstit să nu cadă pradă acestor monștri diabolici.

Voi spune un lucru care s-ar putea să șocheze. Aț fi onorat să sprijin și în momentul de față organele de drept dacă aș simți că sunt interesate de subiectele de care sunt interesat eu. Personal, am abordat teme serioase care țin de starea de securitate națională. Și aș da exemplu: la indicația direct a Ministerului de interne Dorin Recean, prin intermediul șefului Direcției misiuni special, Gheorghe Cavcaliuc am executat ordinal de a transmite copia bazei de date informaționale operative agenților KGB a Transnistriei în schimbul unei sume enorme de bani, mie personal Gheorghe
Cavalciuc din tranzacția data a încercat să mă remunireze cu suma de 150 000 euro, meționând că din suma totală de bani urmează să fie împărțită conform mărimii funcțiilor cu ministrul Dorin Recean și Șeful inspectoratului general de poliție, Ion Bodrug (finul de cununie a exviceministrului Iurie Cheptănaru). Eu categoric am refuzat remunirarea, atunci de către toți trei am fost amenințat cu lichidarea fizică, fapt ce a generat plecarea mea din țară.

Ca confirmare prezint unele dovezi: lista dosarelor secrete:

Dosarul agentului nr.20099121, pseudonimul SEMI, agentul G. Simion a.n.1077, deputat parlamentul R.Moldova, dosarul gestionat de Gheorghe
Cavcaliuc.

Dosarul agentului nr.20030143, pseudonim NORIC, agentul, L. Oleg, a.n.1974, gestionat de către ofițerul R.Pascal

Dosarul agentului nr. 19998911, pseudonimul DUNAEV, agentul B. Iurii, a.n. 1950, gestionat de ofițerul Tincu

Dosarul agentului nr.19969704, pseudonimul BAIER, agentul V. Leonid, gestionat de ofițerul Racu

Dosarul de prelucrare operativă nr.20059113, pseudonim MAJOR, C. Vitalie, a.n. 1970, gestionat de ofițerul A.Laza

Dosarul de prelucrare operativă nr20099167, pseudonimul BASTARZI, G. Vasile, a.n. 1974, gestionat de ofițerul Saachian

Dosarul de prelucrare operativă nr.20026255, pseudonimul ACULA, C. Ecaterina, a.n.1954, gestionat de ofițerul C.Savca

Dosarul de prelucrare operativă nr. 20060238, pseudonimul CURCUBEU, C. Vladislav a.n. 1973, Rusu Raisa a.n.1962, gestionat de ofițerul C.Savca

Dosarul de prelucrare operativă nr. 20039022, pseudonimul CONTRABAS, M. Vitalie, a.n. 1960, G. Igori, a.n.1965, F. Fiodor, a.n. 1953, G. Dumitru a.n. 1966, gestionat de ofițerul N.Mihailov.

Aș putea prelungi lista însă din motive de securitate îmi rezervez dreptul de comunicare, bazîndu-mă că organele de drept îți vor face meseria în privința lui Dorin Recean, Ion Bodrug, Gheorghe Cavcaliuc.

La modul sincer, cât timp am activat, am primit tematică de culegere de infromații despre unii politicieni și formațiuni politice. În schimb, au existat și în interior abuzuri, împotiva propriilor cadre, greu de imaginat din afara instituției. Spre exemplu, eu, personal împreună cu Gheorghe Cavcaliuc am organizat reținerea în stare de ebrietate a atașatului militar roman, unde sub conducerea lui Cavcaliuc a fost date indicații colaboratorilor poliției rutiere.

Operație analogică a fost întreprinsă în privința liderului PL, mihai Ghimpu, cu privire la stoparea automobilului de serviciu cu numere de identitate false.

La indicația lui Dorin Recean au fost acumulate materiale compromițătoare la care a fost atribuită parafa strict secret, în privința angajaților mai multor ministere, inclusiv Ministerul afacerilor externe și integrării europene, avînd ca scop de intimidare și șantaj, ca pe parcurs Dorin recean să devină ambasador.

Am raportat unele fapte și nu s-a luat nicio măsură, ba, din contra, am fost considerat o cioră albă și-atunci, de ce să mai fi rămas acolo?

Trebuie de spus că MAI a avut un sistem foarte permeabil de absorbție a viitorilor angajați. Ăn acest fel au intrat în sistem pilele, nepoții și copiii cadrelor din MAI, copii de politicieni, de oameni de afaceri, și-așa mai departe. Este unul dintre motivele pentru care foarte mulți colaboratori de poliție, care veniseră pe ușa din față în MAI, au ales să plece, mediul profesional fiind profund viciat.

După ce s-a lămurit cu reforma MAI, au trecut la planul doi: distrugerea.

Mi s epare inadmisibil ca unii demnitari ai MAI să comită o asemenea imietate. Cred că este necesar ca MAI-ul să-și câștige respectul real al decidenților, să fie consuștat și să-și spună punctul de vedere cu fermitate, atunci când este cazul. Cred că Dorin Recean, Ion Bodrug, Gheorghe Cavcaliuc nu au ce să mai caute într-o funcție publică după acest gest.

Conștientizez faptul că la această oră sunt urmărit, dar am intenția să dezvălui tot ce cunosc întro anchetă obiectivă în caz că statul îmi va oferi protecție.

Înțeleg că e o mare culpă să faci dezvăluiri despre nereguli din MAI, dar dacă un funcționar încearcă să spună ce se întâmplă la serviciul lui și ce abuzuri se fac atunci i se dă un șut în fund.

Am făcut public această scrisoare cu bună credință, relatând un subiect de interes public, cu respectarea adevărului deoarece este un semnal groaznic pentru corpul ofițerilor din MAI.

Dacă în Republica Moldova ar exista analiști din domeniu, independenți, ar urmări cu mare atenție acest subiect.

Așa se ajunge la pierderea instantanee a credibilității unei întregi instituții. Mai spun doar atât: e păcat, mare păcat.

Ex. Șef Adjunct al Direcției misiuni speciale
Maior de poliție SERGIU LIVĂDARI

PS. REDACȚIA DESCHIDE.MD INVESTIGHEAZĂ CAZUL, IAR ÎN PREZENT MAI MULȚI REPORTERI ÎNCEARCĂ SĂ AFLE DETALII ȘI SĂ IA LEGĂTURA CU PERSOANELE VIZATE ÎN SCRISOARE. VOM REVENI.

deschide.md

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press