ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home 2013 aprilie

aprilie, 2013

,

Joi 18 aprlie ora 18.00, la Muzeul Țăranului Român, o tânără editură din Brașov – „Epublio”, a lansat varaianta on-line a cărții „Transnistria – Temnița Limbii Române „. Cartea poate fi găsită și descărcată de pe adresa electronică, „amazon kindle”.
În sală se aflau peste 150 de persoane printre care și reprezentanți de seamă ai presei, precum regizorul Marian Voicu de la TVRși reprezentanți de la Infoprut, Tocpress, Romanian Breaking News Press. Dar elementul – surpiză, inedit și care a entuziasmat și mișcat sala la cel mai înalt nivel a reprezentat aducerea la acest  eveniment a trei directori de licee românești din Transnistria, din cele opt școli românești existente în acestă autoproclamată republică, nerecunoscută legal de nici un stat din lume. Cei trei directori de școli romănești din Transnistria prezenți la lansarea de carte au fost Doamna Director Cercavschi Eleonora de la Liceul „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol,  Domnul Director Ion Iovcev de la Liceul „Lucian Blaga” din Tiraspol, precum și Domnul Director Sucitu Constantin, director al unui alt liceu romînesc din Transnistria. Cei trei directori ai școlilor românești din Transninstria au fost însoțiți de o inimoasă doamna – Înalt reprezentant al Ministrerului Educației de la Chișinău.

Doamna Director Cercavschi Eleonora

Domnul Director Ion Iovcev

Reprezentanții editurii au relatat pe șcenă aventurile prin care au trecut ca să reușescă să pătrundă în Transnistria și să penetreze barierele „pacificatorilor ruși”, în vederea documentării pentru a fi scrisă cartea „Transnistria – Temnița Limbii Române „. Editorii au prezentat totodată o expoziție de fotografii cutremurătoare din „infernul transnistrean”. Cei trei directori ai școlilor românești din Transnistria au fost invitați pe scenă și fiecare a povestit despre experiența cutremurătoare a ceea ce înseamnă să fi elev român sau dascăl român în Transnistria. Spectatorii au fost emoționați în cel mai înalt nivel de mesajul vibrant și plin de patriotism al celor trei profesori români veniti din Transnistria. Emoția produsă în sală a fost atât de puternică încât am avut plăcuta surpriză să asistăm la un gest spontan de solidaritate a unor bucureșteni. Familia Alb din Capitală, a făcut o donație neașteptată, o cameră video profesională pentru elevii români ai liceului „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol. La final, a vorbit și domnul Nicholas Dima, venit din SUA să participe la eveniment. Menționăm faptul că domnul Prof. Dr.Nicholas Dima, a scris șapte cărți despre Basarabia și a lucrat vreme de 25 de ani, până în anul 2000 ca redactor la emisiunea în limba română a postului de radio „Vocea Americii”. În prezent este Prim-vicepreședinte al „Comitetului Româno-American pentru Basarabia”. Cei trei reprezentanți ai școlilor românești din Transnistria au fost literalmente înconjurați și asediați cu întrebări de către reprezentanții mass-media, precum și ai societății civile prezente la aceasta lansare de carte.
La finalul programului am plecat cu mare grutate, cu inima strânsă, conștienți de tragedia continuă pe care o traversează Neamul Românesc din Transnistria dar și de faptul că elevii români, familiile lor și profesorii români din Transnistria reprezintă nu doar ultima rezistență din Răsărit ai Națiunii Române, ci și adevărați Eroi ai acestui popor atăt de greu încercat.
A doua zi doamna profesor Cercavschi Eleonora, Direcor al Liceului Românesc „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Grigoriopol, a avut amabilitatea să ofere un interviu în exclusivitate pentru Romanian Breaking News Press, despre viața și activitatea neobosită a Domniei Sale în slujba elevilor români din Transnistria.

ELEONORA CERCAVSCHI – INTERVIU LA R.B.N.PRESS

Tot a doua zi, seara, la ora 19, la librăria „Predania”, doamna Director CercavschiEleonora și Domnul Director Ion Iovcev, împreună cu reprezentanții „Epublio”, întrun cerc restrâns, au reiterat emoționante fapte de viață ale comunității românești și ale elevilor români din Transnistria, confirmate de proiecția unor filmulețe documentare, edificatoare, despre opresiunea continuă la care sunt supuși românii din Transnistria.

 

Redăm în această ediție și interviul pe care Doamna Director Cercavschi Eleonora ne-a făcut onoarea să nil acorde.

Acest articol poate fi preluat de toată presa de limbă română din țară și de peste hotare.

Dacian Dumitrescu
Redactor Șef Adjunct – R.B.N Press

SURSA FOTO – http://transnistria.epublio.com/

,

Atac la independența Republicii Moldova

Autor – Andrei Claudiu Roibu

În noaptea dintre 26-27 aprilie, am fi putut fi martorii unui episod asemănător cu conflictul din 2008, când trupele ruse au atacat Georgia, intervenind pentru două regiuni separatiste, Abhazia și Osetia de Sud. Mai exact, elemente ale armatei ruse și trupelor de miliție transnistrene au invadat satul Varnița, situat la pseudo-granița dintre Republica Moldova și Transnistria.

Trupele ruse și transnistrene au trecut râul Nistru în timpul nopții, purtând uniforme militare și alte însemne distinctive, și au încercat să monteze câteva vagoane cu rol de puncte de control. Motivația oficială este că, în apropierea sărbatorilor, traficul ilegal peste Nistru crește, iar aceste puncte de control ar fi destinate prevenirii contrabandei ilegale.

Cu toate acestea, acțiunile armatei ruse și trupelor transnistrene încalcă atât Tratatul de pace de la Moscova din 1992, cât și numeroasele tratate internaționale care garantează suveranitatea statelor. Din orice punct de vedere, acțiunea de acum câteva zile poate fi privită ca o tentativă de ocupație a teritoriului Republicii Moldova de către o altă putere. Potrivit dicționarului explicativ al limbii române, OCUPAȚIE = Luare temporară sau permanentă în stăpânire de către forțele armate ale unui alt stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat.

Intervenția unui stat străin în problemele interne ale unui alt stat, fie prin declarații fie direct, prin prezență militară, este deosebit de gravă și trebuie sancționată de organele competente internaționale.

Mai gravă însă este neimplicarea autorităților naționale din Republica Moldova, fapt ce denotă profunda criză politică în care se găsește Chișinăul, unde se pare că există un vid de putere, nimeni neîndrăznind să ia vreo decizie în ceea ce privește această provocare directă. Situația putea degenera rapid, în momentul în care sătenii, treziți de zgomotul transportoarelor, au ieșit și și-au văzut satul practic invadat de trupe străine. Indignați, aceștia au cerut răspunsuri de la militarii ruși și transnistreni, moment în care trupele au reacționat violent, agresând fizic câțiva săteni.

În acest moment, localnicii au ripostat, mai întâi informând presa de la Chișinău care a ajuns la fața locului foarte repede, și apoi Comisia Unificată de Control, din partea Republicii Moldova, care și-a trimis reprezentanții la fața locului. În acest răstimp, sătenii au organizat baricade în diferite intersecții ale satului, ținând piept într-un mod curajos trupelor străine.

Este aceasta o dovadă că Federația Rusă poate acționa prin marionetele ei cum dorește în spațiul ex-sovietic? Dacă da, este oare posibil să ne trezim într-o dimineață cu trupe ale Armatei a 14-a rusă la doar câțiva kilometri de Iași, la Prut?

Potrivit acordurilor bilaterale între România și Republica Moldova, statul român se obligă să acorde asistență diplomatică părții moldovene în cazul unor incidente diplomatice. Linia politică a Guvernului Ponta se orienteză însă spre o apropiere de Federația Rusă și de Comunitatea Statelor Independente – organizație continuatoare a politicilor sovietice. Nu putem decât să ne întrebăm retoric de ce nu a existat o luare de poziție oficială din partea MAE și a lui Titus Corlățeanu?

Această tăcere este încă o dovadă clară că guvernul USL urmează linia Iliescu-Voiculescu de apropiere de Est și ignorare a acordurilor cu partenerii și aliații externi.

Tăcerea de la București este dublată de tăcerea de la Chișinău, iar acestea nu reprezintă decât o dovadă în plus că orice regim sau partid socialist, social-democrat, neo-comunist sau, în sens mai larg, descendent dintr-un fost partid comunist, este loial încă, pe față (Belarus, Ucraina) sau mascat (Rep. Moldova, România) adevăraților lor stăpâni, care se află în Kremlinul de la Moscova.

Cât va continua această situație? Răspunsul depinde doar de noi, cei care le dăm puterea și cei care, potrivit oricărei ideologii democratice, ar trebui să le-o și putem lua.

SURSA:

,

Am primit la redacție o nouă  semnalare despre intimidările si presiunile la care sunt supuși românii din Serbia, pentru a renunța fie la limba pe care o vorbesc, fie la identitatea pe care o au, fie la apartenența la propria biserică și comunitate religioasă cu preoți români și servicii religioase în limba română. În cazul de față, primarul sârb din satul Alexandrovaț, Mile Petrovici, prin șantaj și intimidare încearcă să forțeze pe români să renunțe la Biserica Românescă păstorită de Bojan Aleksandrović. Înca un caz printre atâtea altele.

Redăm mai jos o scrisoare apel concepută de Bojan Aleksandrović la adresa Instituțiilor Statului Român și ale Uniunii Europene:

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ –EPISCOPIA DACIEI FELIX
PROTOPOPIATUL DACIEI RIPENSIS
Adresa: Rumunski Pravoslavni Protoprezviterat Priobalne Dakije, ul. Obilićeva 14, (fah 26), 19300 Negotin – Serbia
________________________________________________________________________________________________

TUTUROR INSTITUȚIILOR DE STAT ȘI INTERNAȚIONALE

Stimați,

Astăzi am primit o adresă pentru sptijin de la credinciosul nostru Velia Țaranovici – Vitcu, din satul Alexandrovaț (rom. Zlocutea), comuna Negotin. Anume, în cursul zilei de ieri, în sat sa întâlnit cu primarul satului Mile Petrovici care i sa adresat în următorul fel: ”Eu te am ajutat sa primești ajutorul social (lunar), dar tu acuma fii om și să nu măi mergi (prin parohie) cu preotul român/vlah Boian prin sat, pentru că dacă vei merge în continuare, eu o să iți opresc acest ajutor”.
De fapt Velia este un om sărac, are soție bolnavă și copilul la școală dar nu are nici un venit și este om cărui real trebuie ajutorul social. El este și credinciosul Bisericii noastre și merge cu noi preoți prin sat când sfințim apa și ne ajuta.
Primarul satului Alexandrovaț, Mile Petrovici, a amenințat de mai multe ori pe credincioșii noștri din sat și a incercat să-i convingă să nu primească pe preoți români/vlahi, dar noi pănă acum tot l-am iertat crezând că o să se lasă o dată și o să înceapă să i-și vadă de treabă, pentru că el trebuie să fie primarul tuturor credincioșilor din sat. Totuși asta nu sa întâmplat, deja acest domn Mile (care între timp s-a împrietenit cu Episcopul BOS Iustin) acuma ”lovește” și în oameni săraci cu condiționări care sunt direct încălcarea drepturilor religioase și minorităților naționale precum și actul ilegal ”răspândirea urei și intoleranței religioase, de rasă și naționale”. Pentru că în sat are numai câțiva oameni care gândesc ca el, crede că cu amenințări și cu forță va face ceva.
Stimate instituții țări noastre Serbia și toate instituții internaționale, vă rugăm să opriți presiunile și amenințări adresate credincioșilor noștri bazate pe baza religioasă și națională, pentru că adresarea acestor amenințări necreștine și necivilizate face ca noi să ne simtem străini la casele noastre dar acest lucru nu se poate întâmpla.
Așteptând că veți prelua măsurile urgente și necesare și că ne veți informa despre acestea va dorim tot binele de la Domnul nostru Iisus Hristos !

Cu deosebit respect,
Protoiereu Iconom Stavrofor
Bojan Aleksandrović
parohul Mălainiței și Remesianei,
protopop al Daciei Ripensis și
Vicarul Timocului

 

 

,

UN ARTICOL CEVA MAI VECHI (6 MARTIE 2012) DAR DEOSEBIT DE IMPORTANT ÎN ÎNȚELEGEREA EVENIMENTELOR CARE SE PETREC IN REPUBLICA MOLDOVA AZI !Intr-o postare cu numeroase reactii si comentarii pe reteaua Facebook, ziaristul George Roncea il acuza pe fostul sef al M.A.E. Baconschy Anatol Teodor de tradare pe baza unor documente secrete ale agentiei private de informatii americane, Stratfor, dezvaluite de Wikileaks prin intermediul gruparii Anonymus. Prezentam mai jos argumentele jurnalistului si informatiile strategice ale Stratfor, in original:

Basarabia, Pactul ruso-german si tradarea de la Bucuresti

de George Roncea

STRATFOR este una dintre cele mai bine documentate agentii private de informatii si analize geopolitice si geostrategice din lume. Este o organizatie fondata si dirijata de “rezervisti” a serviciilor de informatii americane si britanice. S-au lansat in 1999, la debutul razboiului impotriva Iugoslaviei. Toate, absolut toate analizele si “prezicerile” lor s-au confirmat si astfel si-au facut un debut fulminant pe piata. La vremea aceea, am cunoscut, la Belgrad, un lucrator din cadrul organizatiei, cunoscator a vreo sase limbi dintre care doua din Orientul Mijlociu, dotat cu trei cetatenii. Pe fondul consumului de alcool si al bombardamentelor am legat un fel de amicitie care s-a soldat pentru mine cu beneficiul accesului gratuit, pentru vreo cativa ani, la analizele Stratfor, care cam costa. Pe langa accesul free la cateva dintre materiale, accesul la baza documentara este costisitoare si nu si-o permite oricine. Am avut ocazia sa constat in timp acuratetea informatiilor si calitatea analizelor.

Considerata o interfata a CIA, agentia STRATFOR a devenit recent tinta atacurilor informatice ale fantomaticei entitati din spatele Wikileaks. Au fost dezvaluite 5 milioane de emailuri interne ale STRATFOR, comunicatiile dintre analistii si sursele agentiei. Printre acestea cateva ne intereseaza direct pe noi, pe romani.

O comunicare din interiorul agentiei STRATFOR se refera la combinatiunea dintre Germania si Rusia – in beneficiul Rusiei desigur, prin care se incearca fortarea acceptarii de catre Moldova a unui aranjament privind Transnistria. Avem de fapt un segment din mai vechiul Plan Kozak ce urmarea transnitrizarea Moldovei prin introducerea Tiraspolului in ecuatia politica de la Chisinau.

Astfel se relateaza ca in urma intalnirii din 2011, de la conferinta Organizatiei Mondiale a Muncii de la Geneva, dintre cancelarul german Angela Merkel si premierul rus Vladimir Putin, actual presedinte al Rusiei, s-a ajuns la perfectarea unui nou pact de tip Hitler – Stalin, prin care Moscova si-ar spori influenta in Moldova. Kremlinul a cerut Germaniei sa impuna un aranjament prin Leanca si Filat, vizitatori preferentiali ai Berlinului, aranjament ce ar urma sa duca la obtinerea unei reprezentari a Transnistriei de 5-15% in Parlamentul R. Moldova. Acesta combinatiune ar duce la demiterea Guvernului, deoarece transnistrenii s-ar alia cu comunistii lui Voronin, astfel ca asa zisa coalitie pro-europeana de la Chisinau va fi surclasata si comunistii rusofili vor putea sa puna iarasi mana pe Putere la Chisinau, desigur in beneficiul Moscovei…

“Acesta ar insemna ca la Chisinau se va investi un guvern pro-rus”, se spune in analiza interna a STRATFOR, publicata de Wikileaks.

Cel mai grav aspect al analizei insa nu este referirea la aranjamentul ruso-german, ce aduce aminte de perioada 1939, ci definirea transanta a atitudinii tradatoare a autoritatilor de la Bucuresti, carora li se rupe in doua de ce se intampla in Moldova, dupa cum afirma analistii STRATFOR.  Si nu ma indoiesc ca au surse bune cei de la STRATFOR. In perioada respectiva ministru de Externe era Teodor Anatol Baconschi.

Statele Unite nu sunt mulțumite de ceea ce se întâmplă, însă nici nu doresc să se confrunte cu Rusia pentru Moldova în acest moment. Astfel că Statele Unite vor ruga niște terți să facă presiuni asupra moldovenilor – în principal lituanienii, polonezii, românii și britanicii. Românii nu vor fi de mare ajutor, deoarece ei, pur și simplu, au renunțat să le mai pese de Moldova. Ei știu că Statele Unite sunt garantul securității lor, astfel că nu le pasă că rușii sunt aproape de ei câtă vreme îi au pe americani”, este mesajul cutremurator ale Agentiei de informatii Stratfor cu privire la diplomatia de la Bucuresti.

In ce ma priveste am publicat in repetate randuri materiale privind actiunile operative ale Rusiei impreuna cu Germania, in spatiul Basarabiei. Motivul principal pentru care am parasit redactia publicatiei unde lucram ca senior-editor (Curentul – n.n.), pana anul trecut, a fost tocmai interdictia de a mai face referire la Rusia si la activitatile agenturii rusesti infiltrate la varful statului roman, respectiv la cei de teapa odraslei de criminal bolsevic, Vladimir Tismaneanu & comp, o gasca cantonata de multi ani in perimetrul GDS-ului stipendiat de Soros si fondat de Siviu Brucan, vechi agent NKVD. Astazi Romania este condusa de membrii retelei Soros.

Faptul ca ofiterii americani si britanici de informatii/analisti “in rezerva” de la STRATFOR confirma semnalele de alarma strecurate in articolele publicate de mine pe tema Basarabiei si autentifica relevanta actiunilor toxice ale Rusiei si Germaniei nu ma incalzeste cu nimic.

Merita insa sa se stie ca la varful statului roman se afla o ceata de tradatori, in fruntea carora se afla Baconschi la acea vreme, si carora li se datoreaza abandonarea Basarabiei in ghiarele rusnacilor si ale slugilor lor de la Berlin (a nu se uita ca Angela Merkel face parte dintr-o familie care “a ales libertatea” in 1956, fugind din RFG in… RDG-ul sovietic iar fostul cancelar Gerhard Schroeder este actualmente angajat pe statul de plata al lui Putin, la o companie de stat ruseasca, cu un salariu de milioane de euro).

Sa mai amintim ca Lazurca de la Chisinau, finul lui Baconschi instalat in fotoliul de ambasador al Romaniei (?), se spovedeste la Biserica Ortodoxa Rusa si isi toarna borsul pacatelor si al informatiilor clasificate sub poala agentului rus Pavel Borsevschi?

Redau mai jos in intregime materialul de la Wikileaks, respectivul mesajul intern al STRATFOR cu privire la targul ruso-german ce urmareste aruncarea Moldovei in bratele Rusiei, inca odata…

…………………………………….

Russian & German deal over Moldova
Email-ID 80990
Date 2011-06-16 20:40:23
From clint.richards@stratfor.com
To alpha@stratfor.com
List-Name alpha@stratfor.com

SOURCE: MD101
ATTRIBUTION: Stratfor sources in Washington & Chisinau
SOURCE DESCRIPTION: Head of Moldovan Lobby in Washington, but lives partially in Chisinau & connected to most politicians
PUBLICATION: yes
SOURCE RELIABILITY: A
ITEM CREDIBILITY: 2
DISTRIBUTION: Alpha
SOURCE HANDLER: Lauren

During the meeting Tuesday between Merkel and Putin in Geneva, it was decided that the pair will attempt to strike a deal on Moldova, that would put the country more security under Moscow’s influence.

It is a “German proposal” being offered to the Moldovan and TD (Transnistria – nota mea) governments though Russia helped write it. The proposal is that the TDs will get representation (could be 5 or 15 percent, or proportional) inside of the Moldovan parliament.

This would literally flip the government as the TDs would ally with the Commies, which would far outnumber the so-called pro-European coalition. Meaning, Russia would have a stable and pro-Russian government entrenched in Moldova, not a chaotic one.

In return, Russia has offered to be “open” to allowing EU or OSCE peacekeepers into TD to help it patrol with its military. Not that Russia said they will, but that they are open to the possibility. Russia is comfortable with this as their troops would stay, and then they would have a firm pro-Russian Moldovan government.

This German-Russian proposal is under the guise of the so-called EU-Russia Foreign Policy and Security Council-which hasn’t even been formed and isn’t even an EU council, as only Berlin and Moscow are talking.

So now the Germans and Russians are talking to the Moldovans and TDs on this with Putin personally handling the TDs and Merkel the Moldovans.

The reason why the Moldovans are even considering this is because it is a German proposal. The Moldovans (government and regular people) absolutely love German attention, as it makes them feel important. Moreover, the Germans are offering some carrots – economic investment and other ties.

The ones in the ruling coalition who are doing the negotiations are Filat and the FM Yuri Lyanke, who is in Filat’s party. Filat believes that if he not only gets an agreement on TD, gets Germany econ investment & is personally linked to Germany, then his popularity will soar. The coalition in Moldova is already shaky and the members of the coalition are willing to go their own ways if necessary. This could keep Filat in the political game no matter what happens. Filat is not pro-Western or pro-Russian, he is pro-himself, so he is looking out for his political future.

Now, theoretically, any negotiation is not suppose to be German or Russian proposals, it is suppose to be a 5+2 proposal and be signed off by Brussels. But that is not how the Germans and Russians are doing this, because they know no one in Washington or Brussels will sign off on this.

So if they can simply get Moldova and TD to sign off, then it is done. Washington and Brussels will push on the 21st for this new agreement to go through them, but Berlin and Moscow don’t care and won’t agree.

The US is really not happy about any of this, but is not willing to stand up to the Russian over Moldova at this time, because of the other issues (LG: Afgh) between Moscow and Washington. So the US is going to ask 3rd parties to go pressure the Moldovans – mainly the Lithuanians, Poles, Romanians and Brits.

• The Romanians won’t be any help as they simply have given up really caring about Moldova. They know the US is their security guarantee, so why care if the Russians are next door – they have the US.

So, this will all be discussed on the 21st meeting in Moscow. It isn’t that Russia and Germany will get the deal then, but this is the start. Now it comes down to the Poles, Lithuanians, and Brits convincing Filat that this is suicide.

SURSA: Ziaristi Online

,

Paul Goma, candidat la premiul Nobel, a recăpătat cetățenia Republicii Moldova, astăzi, 25 aprilie. Acest anunț a fost făcut de scriitorul Andrei Țurcanu.

Cu această ocazie Paul Goma intenționează să revină acasă și să ia în gestiune Centrul de Studiu al Comunismului în Basarabia și Bucovina, Centrul va fi creat de Uniunea Scriitorilor de la Chișinău. Potrivit președintelui uniunii, Arcadie Suceveanu, urmează să fie găsit un sediu pentru viitorul Centru de studiu al comunismului și un apartament pentru Paul Goma și familia sa, informează protv.md.

Anunțul potrivit căruia Paul Goma a primit din nou cetățenia Republicii Moldova a fost făcut joi, de membrii Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova Andrei Țurcanu și Emilian Galaicu-Păun, potrivitradiochisinau.md.

În ianuarie, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova a decis să îl propună pe Paul Goma la premiul Nobel pentru literatură, aceasta fiind prima dată când a fost făcută publică o informație privind propunerea oficială a unui scriitor de origine basarabeană pentru acordarea acestei distincții.

Scriitorul Paul Goma trăiește în prezent la Paris, unde a ajuns împreună cu familia în 1977, având statut de refugiat politic. Relațiile sale cu statul român au fost tot timpul deosebit de reci. În timpul comunismului, scriitorul a avut probleme cu Securitatea, iar, după publicarea, în 1997, a incomodului său „Jurnal”, Paul Goma a fost hărțuit și marginalizat de elitele românești ale momentului pentru că „prea critica pe toată lumea”. În 1980, scriitorul a refuzat cetățenia franceză, considerând că este prea târziu pentru aceasta, iar, timp de mai mulți ani, Goma s-a declarat apatrid.

În 1977, o scrisoare deschisă prin care Paul Goma cerea respectarea drepturilor omului în România a fost citită la Radio România Liberă, rezultatul fiind excluderea lui din Uniunea Scriitorilor din România (USR).

Scriitorului i-a fost reconfirmată calitatea de membru al Uniunii Scriitorilor din România în noiembrie 2011. Într-o ședință din octombrie 2012, Uniunea Scriitorilor din România a decis acordarea unor indemnizații de merit în valoare de 1.608 lei, lunar, unor scriitori români, printre care și scriitorului și disidentului Paul Goma, a anunțat la momentul respectiv Varujan Vosganian, vicepreședintele USR, pe blogul personal.

Unul dintre cei mai cunoscuți disidenți din timpul României comuniste și unul dintre cei mai cunoscuți scriitori postbelici, Paul Goma s-a născut în Basarabia, pe 2 octombrie 1935. Odată cu cedarea Basarabiei fostei URSS, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop, familia Goma s-a refugiat în România.

În mai 1952, elev în clasa a zecea a liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, Goma a fost convocat la Securitate și reținut opt zile, după care a fost exmatriculat din toate școlile din țară, deoarece susținuse în școală cauza unor persoane anchetate și arestate sub acuzația de anticomunism. A reușit totuși să se înscrie la liceul „Radu Negru” din Făgăraș, pe care l-a absolvit în iunie 1953. În 1954 a susținut simultan examene de admitere la Universitatea din București, la filologie română, și la Institutul de literatură și critică literară „Mihai Eminescu”. A reușit la amândouă, dar a ales institutul. Din toamna anului 1955, a avut dispute la seminarii și cursuri cu profesorii Radu Florian, Tamara Gane, Mihai Gafița, Toma George Maiorescu, Mihail Novicov, urmând ca în iunie 1956 să fie „judecat” de rectoratul universității. A apărut pentru prima dată „cazul Goma”. După înfrângerea revoluției maghiare din 1956 de trupele sovietice, în luna noiembrie a aceluiași an, Paul Goma și-a predat în semn de protest carnetul de membru UTM.

A fost arestat în noiembrie 1956, acuzat de „tentativă de organizare de manifestație ostilă”. În martie 1957, el a fost condamnat la doi ani de închisoare corecțională, pe care i-a executat la închisorile Jilava și Gherla. Ulterior, a fost trimis cu domiciliu forțat în Bărăgan, la Lătești, azi Bordușani, din județul Ialomița, unde a rămas până în 1964.

În martie 1977, a reușit să publice în revista România literară un scurt articol, „Pământ de flori”, în care se referea la urmările dezastruosului cutremur de pământ din 4 martie 1977.

În 1977, Goma a reușit să trimită la postul Radio Europa Liberă o scrisoare deschisă în care cerea guvernului României respectarea drepturilor omului în țară. Scrisoarea a fost difuzată de postul de radio. În consecință, a fost permanent urmărit, apoi arestat și bătut de Securitate. Însă, fiind bine cunoscut în Occident și repertoriat de organizația neguvernamentală împotriva încălcării drepturilor omului Amnesty International, Goma nu mai putea fi judecat și condamnat fără a stârni proteste în străinătate.

Pe 20 noiembrie 1977, Goma, împreună cu soția și copilul, au fost decăzuți din calitatea de cetățeni români și expulzați în Franța. Ajunși la Paris, au cerut azil politic. Aici Goma și-a continuat lupta împotriva regimului comunist de la București și a lui Nicolae Ceaușescu. A sprijinit înființarea, în 1979, a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România (SLOMR), comparabil cu sindicatul polonez liber Solidarność. Ca reacție la activitatea sa anticomunistă, el a fost ținta unui atac cu colet-capcană și a unei tentative de asasinat puse la cale de regimul de la București.

Printre cărțile lui Goma se numără „Jurnal de apocrif” (1999), „Garda inversă” (1997) și „Basarabia” (2002).

,

Varnița - Noul punct fierbinte al conflictului transnistrean. Mai urmează...?

Varnița – Noul punct fierbinte al conflictului transnistrean. Mai urmează…?

CONFRUNTĂRI, HAOS ȘI TENSIUNI FĂRĂ PRECEDENT  în zona de securitate a Republicii Moldova. Locuitorii satului Varnița au încercat să scoată posturile de control instalate în această seară(26 aprilie), în jurul orei 20, de către administrația separatistă între satul Varnița și microraionul Severnîi din orașul Bender.Satul Varnița este controlat de autoritățile constituționale ale Republicii moldova, aflându-se în vecinătatea imediată a orașului Bender. Administrativ localitatea este în raionul Anenii Noi. Potrivit așa zisei constituții a statului separatist transnistrean localitatea este o suburbie a orașului Bender, aparținând administrației separatiste de la Tiraspol.

 26 aprilie ORA 22:53 Autoritățile transnistrene instalează, în acest moment, unilateral, două posturi de control între satul Varnița, controlat de autoritățile de la Chișinău, și microraionul Severnîi din orașul Bender.

confruntari_la_VarnitaLa fața locului sunt mai multe grupuri de militari transnistreni, dar și polițiști moldoveni. Reprezentanți ai Comisiei Unificate de Control se deplasează acum de urgență la fața locului. De asemenea, la Varnița se duc acum și observatorii militari din partea Moldovei, Ucrainei, Rusiei și regiunii transnistrene.

Informația a fost confirmată pentru Publika TV, de oficiali ai Biroului pentru Integrare.

Publika TV a încercat să ia legătura cu premierul în exercițiu, ministru al Afacerilor Externe, Iurie Leancă, și cu vicepremierul în exercițiu pentru Reintegrare, Eugen Carpov, dar niciunul dintre oficiali nu a fost de găsit pentru a comenta situația.

27 aprilie – ora 00:40, Între satul Varnița, controlat de autoritățile de la Chișinău, și microraionul Severnîi din orașul Bender au fost instalate patru containere. La locul faptei au venit mai mulți locuitori ai satului Varnița, aceștia ajută la demontarea posturilor. Militarii transnistreni au refuzat să vorbească cu echipa Publika TV. Mai mult, aceștia au încercat să interzica echipei să filmeze.

(ora 00:50) Militarii transnistreni s-au încăierat cu locuitorii satului Varnița. Transnistrenii se opun dezinstalării containărelor.

( ora 01:10) Viceministru al Afacerilor Interne, membru al Consiliului Unificat de Control din partea Moldovei, Ion Bodrug: Acești militari se află ilegal aici. Ei și-au motivat acțiunile precum că ar dori să contracareze careva acțiuni de contrabandă care ar putea avea loc în perioada sărbătorilor pascale. Suntem aici pentru a monitoriza toate ilegalitățile care se petrec.

(ora 01:25) Situația rămâne tensionată. Militarii transnistreni s-au baricadat lângă posturile de control și se opun dezinstalării acestora.

(ora 01:30) Au loc noi confuntări  între militarii transnistreni și locuitorii satului Varnița.

(ora 01:40) Membrii Comisiei Unificate de Control încearcă să discute cu militarii transnistreni, însă cei din urmă refuză să vorbească. Circulaía pe treseu a fost blocată pentru câteva ore, însă, la moment, se circulă fără probleme.

(ora 01:45) Potrivit unui reprezentant al regiunii transnistrene, acțiunile din această noapte de la Varnița au fost coordonate cu o lună în urmă la Odessa. „Specificul ilegalității, precum contrabanda are loc pe timp de noapte”, astfel a explicat reprezentantul regiunii trensnistrene acțiunile lor nocturne.


(
ora 01:50) Militarii transnitreni au permis demontarea unui post de control.

( ora 02:00) După șase ore, posturile de control au fost dezinstalate. Containerele au fost încărcate întro mașină de mare tonaj.

( ora 02:08) Militarii transnistreni au blocat drumul spre partea transnistreană deși in prealabil au fost de acord cu demontarea și ridicarea containerelor.

( ora 02:15) Ion Bodrug: Containerele vor rămâne până dimineața lângă postul de poliție din localitate.

FILMUL CONFRUNTĂRII ÎNREGISTRAT DIN TRANSMISIA ON-LINE PUBLIKA.MD:

 

În ultima vreme au avut loc mai multe incidente între poliția R.Moldova și milițienii regimului separatist- Vezi articolul – In timp ce la Bender în R.Moldova, (STAT SUVERAN ȘI INDEPENDENT !) și în satele limitrofe, poliției moldovene îi este interzisa apariția in uniformă, președintele Dumei de Stat din Rusia, susține Dreptul Transnistriei la existență !

*REVENIM CU  DETALII ȘI INFORMAȚII !

 

SURSE- moldova.org, transmisia live – publika.md

 

ACTUALIZARE 27 aprilie ora 09.37

Tiraspolul EXPLICĂ de ce a instalat NOILE posturi de control: dorim să STOPĂM CONTRABANDA cu spirt     (serios ?- n.r.)

Aprilie 27, 2013 – 09:36

Pretinsul ministru de externe de la Tiraspol, Nina Ștanschi, scrie, pe o rețea de socializare, că posturile instalate între satul Varnița și cartierul Severnîi al orașului Bender ar fi destinate să contracareze contrabanda cu spirt. “Moldova așteaptă ca noi să ne mâncăm unii pe alții, așa cum se întâmplă la ei’, a mai scris Ștanschi.

SURSA:

 

ACTUALIZARE 27 aprilie ora 10.00

Reacția lui Șevciuk: Dacă cineva așteaptă un conflict, acesta nu se va întâmpla!

evgheniȘi liderul de la Tiraspol, Evgheni Șevciuk, a reacționat la tensiunile iscate între satul Varnița și cartierul Nordic al orașului Bender.

Într-un comentariu pe rețeaua de socializare Facebook, Șevciuk a menționat că „dacă cineva așteaptă un conflict, acest lucru nu se va întâmpla”.

SURSA FOTO- http://www.ionpetrescu.ro/2013/04/03/evgheni-sevciuk-si-a-pierdut-uzul-ratiunii/

La acest moment containerele au fost evacuate, în urma unui compromis între sătenii din Varnița și milițienii transnistreni. Situația rămâne însă una tensionată.

 Deocamdată nimeni dintre oficialii moldoveni nu au comentat evenimentele care au loc acum în satul Varnița. La fața locului este prezent doar viceministrul de Interne, Ion Bodrug, care este membru în cadrul Comisiei Unificate de Control.

GRAȚIE CURAJULUI, HOTĂRÂRII ȘI DETERMINĂRII LOCUITORILOR COMUNEI VARNIȚA (R.MOLDOVA), POSTURILE INSTALATE DE SEPARATIȘTII TRANSNISTRENI AZI NOAPTE, AU FOST  RIDICATE ! (PENTRU MOMENT)

 – – – – –

VARNIȚA – ANENI – AVERTISMENTUL DIN CĂNTECELE REGRETATULUI NICOLAE SULAC S-A ADEVERIT AZI NOAPTE !

Nistrule ce curgi la vale – numai dor si numai jale
Jalea-i pentru moldoveni – azi cazacii-s la Aneni
pe pamantul nostru drag…
__________________________________________
La Tighina-i sora mea – ma duc ca mi-e dor de ea,
Dar cazacii nu stiu carte – ei cu arma vin in spate –
pe pamantul nostru drag…
_____________________________________________
Ma apropii de pichet… – cazacu-mi pune tava-n piept,
“Кто такой, что за клиент ты – предьявите документы!”
pe pamantul nostru drag…
____________________________________________
Cand ma duc la sud in sat – isi bat joc si la Comrat!
“Здсеь больше не Молдавия – а Гагаузкая страна!”
pe pamantul nostru drag…
____________________________________________
Suntem tratati ca niste caini – Desteptati-va romani!
Azi pichetul e la Aneni – maine poate-i pe Ungheni,
pe pamantul nostru drag…
__________________________________________________
Avem guvern si parlament – dar parca avem si “prezident”!
Da tot noi suntem condusi – de cazaci si venetici,
pe pamantul nostru drag…
Fa Doamne din moldoveni, macar o suta de ceceni!
pe pamantul nostru drag…

Rămâi în contact cu noutățile R.B.N.Press ! Apreciază pagina de facebook Romanian Breaking News Press cu un Like ! și selectează opțiunea PRIMEȘTE NOTIFICĂRI !
,

treaprezentareAzi, 26 aprilie, ora 12.00, la Biblioteca Județeană “Alexandru și Aristia Aman”, a avut loc cea de-a treia dezbatere din cadrul campaniei de cunoaștere a românilor de peste Dunăre, intitulată „Învață despre românii din Serbia”. Proiectul se derulează pe parcursul unui an de zile și prevede o serie de cursuri, dezbateri, mese rotunde și seminarii despre istoria, geografia, cultura, tradiția, spiritualitatea și obiceiurile românilor din Valea Timocului.
Sunt antrenați oficialități din România și Serbia, reprezentanți ai ministerelor de resort, europarlamentari români, profesori universitari, studenți, istorici și, nu în ultimul rând, jurnaliști, organizatorii fiind Asociația Studenților Timoceni în parteneriat cu Biblioteca Județeană “Alexandru și Aristia Aman”, Consiliul Județean Dolj și cotidianul regional “Cuvântul Libertății”.
Tema dezbătută a fost moderată de– Cristian Ruțanu Wagner-MISTERIA CARPATICA, după ce lunile trecute s-a discutat despre istoria și localizarea românilor în Serbia. La primele două dezbateri au fost prezenți ministrul delegat pentru Românii de Pretutindeni – Cristian David; directorul Institutului Eudoxiu Hurmuzachi din București, Horațiu Buzatu, consilier la ministerul Culturii, precum și importanți istorici, cadre universitare și reprezentanți ai administrației publice locale. Invitații speciali au fost europarlamentarii români, Elena Băsescu și Marian Jean Marinescu. De asemeni, a fost prezent la dezbatere și cel mai activ deputat din Diaspora, Eugen Tomac, Președintele Comisiei pentru Românii de Pretutindeni,din cadrul Camerei Deputaților, fost ministru secretar de stat al Departamentului Românilor de Pretutindeni.

Parintele Bojan Aleksandrovic la Proiectul „Invata despre Romanii din Serbia” la Biblioteca Judeteana „Alexandru si Aristia Aman”
Parintele Bojan este Stâlpul Rezistenței Identității Românești în Serbia

SURSA: asociatiastudentilortimoceni.ro

SURSA FOTO : pagina grupului facebook „Limba Romana este Patria mea”

 

Rămâi în contact cu noutățile R.B.N.Press ! Apreciază pagina de facebook Romanian Breaking News Press cu un Like ! și selectează opțiunea PRIMEȘTE NOTIFICĂRI !
,

Larry L. Watts - "CEI DINTÂI VOR FI CEI DIN URMĂ"

Larry L. Watts – „CEI DINTÂI VOR FI CEI DIN URMĂ”

Dr. Larry L. Watts:

Ca american, admir România pentru că, în poziția ei, în perioada comunistă, s-a luptat ca David cu Goliath.

Revista Clipa

IMG_4987bSub auspiciile prestigioasei edituri Rao, care ne-a obișnuit în ultimii ani cu apariții editoriale importante pentru cunoașterea momentelor mai puțin cunoscute din istoria  recentă a românilor, “Ferește-mă, Doamne, de prieteni. Războiul clandestin al Blocului Sovietic cu România”; Transnistria – Cronica unui război nedeclarat“, s-a desfășurat miercuri 24 aprilie, in Aula Bibliotecii Centrale Universitare Carol I,  lansarea celui de al doi-lea volum al reputatului istoric și analist american, LARRY  L. WATTS, “CEI DINTÂI VOR FI CEI DIN URMĂ”.

S-au remarcat în mod deosebit în  prezentarea cărții: distinsul domn Acad. prof. dr. DINU GIURESCU, care a punctat  însemnatatea  acestei apariții  alături de Prof. univ. dr. MIHAI RETEGAN și  Gen. lt. prof. univ. TEODOR FRUNZETI. La eveniment au fost prezenți de asemeni, cunoscutul jurnalist și formator de opinie Victor Roncea, Dl. G-ral.(r) Niculae Spiroiu, fost ministru al Apărării Naționale, inimosul General Ion Costaș, fost ministru de Interne și al Apărării în R. Moldova, cunoscutul profesor ion Coja, D-na. Monica Ghiurco, prestigioasa realizatoare TVR și a seriilor de documentare cu Larry Watts – “Moștenirea Clandestină”, mulți alți jurnaliști

IMG_4985b

printre care și  George Damian de la Magazin Istoric, dar și alții,  precum și Virgil Măgureanu fos Șef al S.R.I., Col.(r) Mircea Dogaru – Președinte al “Sindicatelor Cadrelor Militare în Disponibilitate și Rezervă”, ginerele unui controversat personaj din mediul militar – Col.(r) Valeriu Pricină, Vicepreședinte al aceluiași sindicat, G-ral.(r) Ioan Talpeș (de asemeni unul din cei ce au prezentat volumul ), precum și căteva persoane cu trăsături slave” , deosebit de interesate de noua apariție editorială și conținutul discuțiilor din incinta BCU.

Volumul prezent – “CEI DINTÂI VOR FI CEI DIN URMĂ”, încearcă să restabilească adevărul istoric și să corecteze percepția occidentală vis-a-vis de rolului jucat de România în plan internațional în perioada Războiului Rece. Acest Volum , ajunge cu dezvăluirile până în prima săptămână din decembrie 1989, oprindu-se chiar înainte de revoluție.

IMG_5058b

Sursele cărții  sunt documentele descoperite după 1989 în arhivele fostelor țări socialiste, fiind tratat în mod detaliat și susținut pe baza documentelor în cauză  modul eronat în care au fost percepute în Occident, România și atitudinea ei față de URSS și de ceilalți membri ai Pactului de la Varșovia, precum și cauzele acestor percepții eronate: tendințe cognitive care se manifestă în mod obișnuit în comunitățile analitice și de inteligence, precum și campaniile de dezinformare concepute și puse în practică de „aliații“ României din Blocul Sovietic sub comanda Moscovei.

Lansarea s-a bucurat de un real succes, conferința ținută de Larry Watts fiind bine primită de întreaga audiența adunată în Aula Bibliotecii Centrale Universitare, care la sfărșit s-au ordonat cu plăcere la coada formată  pentru a primi prețiosul autograf al lui Larry L. Watts.

 

În ediția viitoare  vom prezenta pe larg importanța si conținutul acestui ultim volum împreuna cu interviul acordat în exclusivitate de Larry Watts pentru R.B.N.Press. corespondentului nostru de presă.

 

IMG_5085b

,

Autoritățile române versus propaganda și activitatea bolșevică în România Mare (III)  în continuarea articolelor:

Documente inedite din Arhiva Națională a Republicii Moldova privind activitatea și propaganda bolșevică în România între anii 1918-1919 (I)

DOCUMENTE INEDITE DIN ARHIVA R.MOLDOVA: România de după Marea Unire (1918-1919) (II)

 

Arhiva R.Moldova - Nota - Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău

Arhiva R.Moldova – Nota – Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău – 29 iulie 1919 ( O suspectă cu  numele Vera Valeriano Vnakulibina aflată în slujba serviciului german de spionaj, dată în consemn pentru a fi urmărită și arestată de către organele administrative, Jandarmeriei și Siguranței Statului )

 

Arhiva R.Moldova - Nota - Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău

Arhiva R.Moldova – Nota – Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău      (Măsuri pentru urmărirea numitului Samuel Holder aflat in slujba unor servicii de spionaj pe teritoriul Basarabiei, cerute de Marele cartier General al Armatei Române )

 

Arhiva R.Moldova - Nota - Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău

Arhiva R.Moldova – Nota – Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău (Marele Cartier General al Armatei Române, aduce la cunostiință despre existența unui grup de revoluționari bolșevici de origine macedoneană ce urmează să sosescă în România din Berna via Londra )

Propagandă antiromânească desfășurată de agenții bolșevici, cu scopul să submineze ordinea de drept, să creeze haos și destrămarea țării abia întregite, era susținută și din interiorul țării de către o parte a intelectualității române, care considera că din Răsărit venea un ,,duh nou, al schimbării”, și muncitori, categorie socială extrem de vulnerabilă la mesajul bolșevic. Astfel, telegrama cifrată a Ministrului de Interne, Mârzescu, cu No. 11036/1919, înregistrată la No. 3959 din 30 Aprilie 1919 de către Prefectura Chișinău, îl atenționa pe prefectul acestui județ că: ,,Vă este cunoscut că în ziua de 1 Maiu este o zi de manifestație a organizarei socialiste muncitorești: Această zi poate fi și prilej pentru organizațiunile revoluționare care s’ar găsi pe teritoriul nostru să se dea la acțiuni de desordine criminale înpotriva Statului. Atrăgându-vă atențiunea asupra acestui fapt, vă rog ca  în înțelegere cu cu autoritățile militare să luați măsurile necesare de ordine pentru a preveni ori ce aprindere. Nu trebuie autorizată nici o întrunire și nici o manifestație colectivă pe stradă și piețe publice, iar cenzura trebuie să fie deosebit de atențiunea de mai în toată regiunea Nistrului, trebuie supravegheat ca manifestele sau publicațiunile ce s’ar încerca a se răspândi de elementele bolșevice să fie imediat confiscate. De altminterea această grije trebuie a se avea în întreg teritoriul Basarabiei. Vă rog a mai atrage atenția autorităților militare asupra încercarei de fraternizare ce s’ar putea produce în această zi, fie de peste Nistru fie chiar de către elemente răzvrătite ale armatelor aliate. În această privință este necesar a se lua înțelegere și cu Comandamentele armatelor aliate pentru a se lua măsurile necesare de împiedicare a unor asemenea manifestațiuni”. Conform circularei din 2 septembrie 1919, cu No. 26703s Direcția Siguranței Generale comunica către Prefectura Chișinău și toate prefecturile din țară faptul că ,,suntem informați că comitetul executiv al Partidului Social – Democrat organizează o grevă generală în Țară, care să aibă ca motiv demobilizarea armatei, a slujbașilor și a tuturor lucrătorilor din instituțiile statului și din cele particulare. Vă rugăm a binevoi a lua măsuri de paralizarea acestei acțiuni, conformându-vă instrucțiunilor din ordinul circular, confidențial și personal al acestui Minister”.

            Din textul prezentat mai sus reiese că și militarii armatelor aliate, franceze și engleze, prezenți pe linia Nistrului în cadrului Grupului de Divizii ,,General Popovici” erau atinși de morbul bolșevic, fapt ce era de natură a îngrijora autoritățile de resort și în privința trupelor române. Militarii aliați aveau și apucături bahice, consumând în cantități mari vinul produs în zonă, astfel că adresa no. 6111/1919 a Grupului de Divizii General Popovici, înregistrată la nr. 15850 și înaintată Serviciului Administrației Generale din Basarabia, Biroul Polițiilor, era perfect justificată: ,,Am onoare a vă comunica că din cauza abuzului de vin ce se face de trupele aliate și în special de trupele franceze, și întrucât ordonanța no. 3 a Comandamentului Corpului V Armată nu se respectă pentru vinderea vinului și nu se poate aplica nefiind posibilitate de control, Comandantul garnizoanei Cetatea Albă a oprit cu desăvârșire vinderea băuturilor alcoolice în acel oraș și în satele învecinate Turlake, Popușoi și Șaba care se găsesc chiar pe linia frontului. Această măsură este absolut necesară  fi luată în aceste împrejurări, pentru interesul și siguranța statului”. Semna Comandantul Grupului, General de divizie, I. Popovici.

În consecință, la 31 Iulie 1919, Directoratul de Interne din Basarabia, condus de V. Bârcă, prin Serviciul Polițiilor, Biroul Polițiilor, al cărui șef era M. Cosma,  prin adresa No. 13356, înainta prefectului o Copie după o notă de informațiuni primită din partea Comandantului Grupului de Divizii ,,General Popovici”: ,,În urma unei informațiuni precise am aflat că însemnați propagandiști bolșevici, evrei români, având la sine sume considerabile, cearcă de a intra cu forța în teritoriul ocupat de trupele române, ca să lanseze bolșevismul între soldați și populația română. Aci urmează am putut afla semnalmentele și numele lor: Kagan, originar din Basarabia, statura înaltă, părul lung, fața tipică a lui Isus Christos; celalt Marcu, fiul unui inginer urma studiile sale în Șvițera /Berna și Zurich / în vârstă de 20 ani, statură mijlocie, ochi negri, fața pronunțată, nasul puțin curbat, temperament vioi, vorbește bine limba franceză, româna și germană. Acești doi propagandiști stau în strânsă legătură cu autoritățile bolșevice rusești cât și cu cele ungurești”.

Prin circulara no. 24976 G din 20 august 1919, prefectul județului Chișinău era rugat a ,,dispune să se ia serioase măsuri, prin organele administrative, de siguranță și jandarmerie, pentru confiscarea de îndată a numerelor din ziarul ,,Comunistul” organ al grupărei române din Odessa, cari s’ar găsi, atât la orașe cât și la sate. Acest ziar ne-a fost semnalat în ultimul timp ca fiind introdus în țară, pe căi lăturalnice, de propagandiști și agenții lor”. Cei care erau dovediți că se îndeletniceau cu propaganda bolșevică urmau să fie arestați și înaintați sub pază sigură, împreună cu actele dresate, Curții Marțiale pentru a fi supuși judecății. Același ministru de interne, Mârzescu,  printr-o circulară cifrată, îi aducea la cunoștință prefectului de Chișinău că propaganda bolșevică luase și mințile femeilor, una din ele, în loc să își întemeieze o familie, să crească copii și să se ocupe de educația lor – conform preceptelor epocii – răspândea prin țară fițuicile bolșevice, pline de venin și ură antiromânească: ,,București, Siguranța generală No. 98 st 110c 67 15. Rugăm luați măsuri prin ordine ce aveți la dispoziție pentru 87811 (urmărirea) 12861 48061 (arestarea) și 87341 (trimiterea) în 74689 (judecată) la 59769 (Curtea Marțială) împreună cu actele ce veți  adresa a 78719 ei (individei Zesna) 58774 – 93424 – 94044 (născută Cornelia Ștefănescu) 96085 (cunoscută) 9753 – 94754 (propagandistă) 77896 (din București) a 85552 59550 – a 81461 – a din 52711 73467 – a de 57128 65141 96020 – 94044 – 94558 96085 cu 82081 în 86365 a 76357 – 64089 83183 – e (însărcinată de Comitetul executiv socialist cu răspândirea în țară a manifestelor revoluționare)”.

Totuși, autoritățile române permiteau difuzarea de literatură socialistă, mult mai puțin nocivă în rândul populației românești decât cea bolșevică, după cum ne arată Circulara No. 26704 – 2 sept. 1919, trimisă prefectului de Chișinău de aceeași Direcție a Polițiilor și Siguranței Generale: ,,Domnule prefect, Editura ,,Reforma Socială” a editat două broșuri ,,Un an de revoluție rusească” de Maxim Gorki și ,,Ce cred  teroreticienii marxiști despre bolșevici” pe cari le pun în vânzare, prin reprezentanți, în toată țara. Suscitata editură reclamând că unele autorități au confiscat aceste broșuri, avem onoare a vă ruga să binevoiți a dispune, prin organele administrative, de siguranță și jandarmerie, să nu mai fie confiscate, lăsându-le liberă vânzarea și chiar să dea concursul depozitarilor pentru a le răspândi”.

Ministerul de Interne, prin Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, continuă lupta cu elementele bolșevice care căutau în permanență să se infiltreze pe teritoriul României Mari, pentru a-și desfășura infama activitate. În acest sens statul român primea un important sprijin din partea legațiilor române din străinătate care prin intermediul Ministerului Afacerilor Străine informa despre mișcările agenților bolșevici prin Europa, mare parte din ei fiind concentrați în nordul Europei, de unde vizau să ajungă pe teritoriu românesc, după cum ne arată circulara cu No. 24298 către prefectura Chișinău din 18 august 1919, înregistrată la nr. 5487: ,,Ministerul Afacerilor Streine, în urma unei comunicări a Legațiunei noastre din Haga, ne aduce la cunoștință că numitul Gheiman Robert, supus român, născut la Galați la (…text lipsă) Mai 1885, căsătorit, a fost înscris în registrele de populație ale orașului Haga la sfârșitul anului 1914. Susnumitul locuia înainte de război la Bruxelles și în timpul ocupației a obținut de la autoritățile germane permisiunea de a călători în Olanda, fiind în serviciul special german. După informațiunile culese el s’ar numi în realitate Lania Tchefaro și ar fi fost supus rus, iar actele falșe de identitate i-au fost procurate de germani, pentru a le servi cu mai multă ușurință interesele ca redactor și corespondent al mai multor scări din Olanda și Elveția și agent al propagandei bolșevice. Având în vedere că după toate probabilitățile, numitul va fi expulzat din Olanda în Germania, de unde va încerca desigur să vină în România, avem onoare a vă ruga să binevoiți a dispune să se ia măsuri pentru a fi semnalat tuturor organelor administrative, de siguranță și jandarmerie, precum și punctelor de frontieră din jud. Dv. pentru cazul când ar încerca să intre în țară, cu arătare să fim avizați deîndată ce-și face apariția în localitate. Semnalmentele lui sunt: etatea aparentă 40-45 ani, părul negru, mustața neagră cu vârfuri ascuțite, poartă ochelari și este îmbrăcat corect”.

De asemenea, Ministerul Afacerilor Străine  încunoștința Direcția Suguranței Generale  că ,,numitul Ilie Cătărău, cunoscut agent revoluționar, a fost expulzat din China și a plecat spre România pe bordul vaporului ,,Sade Maro”. Din informațiile ce avem, el a ajuns la Londra, unde caută să se pună în regulă cu actele de călătorie pentru a se înapoia în țară. Având în vedere că numitul este un element periculos (…) și siguranței publice (…). El este născut în comuna Mărcăuți, județul Orhei, fiul lui Vasile Constantin Cătărău și al Alexandrei (…), are etatea 31 ani, înalt, foarte robust, fugura prelungă, privirea puțin crucișe. Despre aceasta vă rugăm a fi avizate și toate punctele de frontieră din județul Dv”. Tot prin intermediul Ministerului Afacerilor Străine, Direcția Siguranței Generale primise lista bolșevicilor români din Rusia cu funcții de conducere în regimul bolșevic instaurat la Odessa și în Armata Roșie (divizia internațională): ,,Avem onoare a vă înainta copie de pe lista cu bolșevicii români din Rusia, care ne.-a fost trimisă de Ministerul Afacerilor Streine, rugându-vă să binevoiți a dispune să se ia măsuri de urmărire pentru cazul când s’ar înapoia în țară.

Listă de bolșevicii români din Rusia:

1)E. Zalic, Președintele Comitetului Român bolșevist din Odessa. 2)Samiel Herșcovici, matelot, agent secret politic, 3) Mircea Rădulescu, membru în Comitetul român din Odessa; 4) Aron Leinstein, inspectorul comitetului român din Rusia; 5) Păunescu Alex. Comandantul reg.(imentului) român din Poltava; 6) Jean Kintler, comand. depozitului de mitraliere Poltava; 7)Tică Ionescu agent secret la Cirisniciana (comitetul); 8)  Gh. Florian, zis și Ionescu, ofițer la divizia internațională; 9). D. Livescu din Cernăuți, comisar politic al diviziei internaționale din Odessa”.

Agenții bolșevici căutau să intre în România sub cele mai deverse motive, având identități false. Astfel, conform unei telegrame a ministrului de Interne, Eduard Ghica, se arată că ,,Intrând în țară diferite persoane fie cu trenul, fie cu automobilul sub cuvânt că ar face parte dintr’o misiune ucraineană pentru a încheia acord sau alianță cu guvernul României contra bolșevicilor, Marele Cartier General ne-a comunicat a dat  ordin comandamentelor ca să nu se mai permită sub nici un cuvânt călătoria așa ziselor misiuni; la rândul nostru punem în vedere tuturor secțiilor și posturilor de jandarmi ca să oprească și să semnaleze imediat Comandamentului militar celui mai vecin apariția unor astfel de persoane”.

Direcția Siguranței Generale primea un important sprijin și din partea servicilor speciale aliate. ,,Legațiunea franceză din Capitală ne-a informat, pe baza unui raport primit de la Atașatul Militar Francez de la Stokholm, că serviciile de spionaj german pregătesc trimiterea de agenți, în mare parte evrei –români întrebuințați de ei timp de doi ani în Scandinavia, în scopul de a răspândi bolșevismul în România și în țările ocupate de Înțelegere (Antanta). Cei mai principali dintre ei sunt prezenți în alăturata listă în care se arată și toate datele ce s’au putut culege asupra fiecăruia în parte. (….)

Agenți bolșevici trimiși în România:

  1. Iosef (zis Joso) Goldenberg 28-29 ani, israilit, pașaport Argentinian eliberat de Legațiunea Argentiniană din Stokholm a ajuns în Scandinavia după intrarea în război a României. A fost arestat ca spion la Odessa, vorbește germana, italiana, Suedeza, Rusă, Franceză, Spaniolă și Bulgară. A frecventat la Stokholm cercurile de spionaj ale nemților. A încercat cu insistență să obțină viza pentru a veni în România și  a intervenit la Legațiunea Argentiniană care însă nu  a insistat în favoarea lui. Este un individ care trebuie supravegheat.

  2. Arthur Wittner, zis și Baby Vitnerescu, 27 ani, dezertor român. Israilit. A fost în serviciul Crucei Roșii Românești la Copen – Haga care nu a cunoscut trecutul lui, care însă apoi l’a dat afară. Escroc, care se dă când medic, când ofițer de cavalerie, ba chiar și secretar de Legațiune. Probabi locuiește la Copen – Haga.

  3. Joseph Granach, israilit, 26 ani, orignar din Moldova, ajuns prin Germania la Stokholm la începutul anului 1917 având pașaport eliberat de germani, a fost însărcinat de a spiona coloniile românești din Scandinavia. A declarat aceasta la Legațiunea Română din Scandinavia cu intenția de a duce în eroare sau dint’run scop oarecare al lui. Locuiește la Copen – Haga, de unde urma să fie expulzat anul trecut fiind amestecat într’o afacere de spionaj care a provocat arestarea mai multor danezi.

  4. Lobis (Ludwig) Kironenann, născut la Berlin la 1896 a fost spionul nemților atât la Bucureșt, cât și în zona frontului pe la Focșani. A fost subvenționat de Consulatul german de la Copen – Haga, care a voit să’l trimită în România. K (…) poartă un pașaport Danez pe care figurează fotografia dânsului în uniformă de soldat german. Nu se știe dacă mai locuiește în Copen – Haga.

  5. Oscar Flas(r)he, numit Dimitrie Flachs, 38 ani, român israilit, jucător de cărți, frecventează cercurile escrocilor, se susține la Copen – Haga prin vânzare de ,,chansonettes francaisos” de cafi concert. Vorbește 4-5 limbi.

  6. Bernard zis Baruch Lechtar, israilit din România căsătorit cu o nemțoaică. Pe vremea neutralităței României a fost unul din agenții cei mai activi ai casei Bohlos care exporta an gros cereale de contrabandă din România în Germania. A fost în serviciul nemților ca spion și agent de propagandă. Se află la Copen – haga unde încearcă să pătrundă în cercurile române.

  7. Heinrich Segal, zis Henri Socolean, 46 ani, israilit, originar ddin România, stabilit de la începutul războiului la Copen – Haga. Se dă drept agentul fabricei Arnheim. Primea regulat bani din Germania. A călătorit până la Constantinopol, cu trenul ,,Balcan” cu un pașaport german. Pașaportul acestuia a fost prins de Legațiunea noastră, în urma căruia Statul Major II Secțiunea I Berlin, 49 Grunzerstrasse I-a eliberat un Passierșchein” /pașaport/ german în locul pașaportului român, ce fusese prins de la dânsul. Agent de propagandă și germanofil de convingere”.

Prin agenții săi militari, armata română își aducea aportul la activitatea antibolșevică dusă de serviciile speciale. Ordinul Marelui C.G. No. 2187 din 21/II – 919 comunicat cu adresa No. 26510 din 3 III-1919 a Corpului V Armată către Directoratul de Interne al Basarabiei aducea la cunoștință că: ,,Marele Cartier General este informat că agentul revoluționar Dimitriu / ce face parte din anturajul lui Rakowski/ a primit din Odessa/ o scrisoare din partea lui Zalig, membru în comitetul revoluționar dela Odesa a cărui conținut se dă mai jos – adresată comitetului partidului comunist bolșevist din Chișinău, nedându-i decât o însemnare cu un nume, adresa Alexandrovscaia și parola: ½ D-vs reparați aci ghete? La care trebuie să primească răspunsul : ,,Nu, vecinul meu”, unde urma să predea scrisoarea”. Prefectul era rugat a binevoi a ,,da ordine pentru cercetarea în mod discret, spre a prinde firul organizației”.

            Același Corp V Armată transmitea către Directoratul de Interne din Basarabia adresa No. 26496 din 3/III un document referitor la o organizație bolșevică din Odessa: ,,Am onoare a vă face cunoscut că avem informațiuni că comitetul societăței ,,Salvarea Basarabiei” are sediul în Odesa, în localul ziarului  ,,Odeschi Listek” și se compune din următoarele persoane:

1/ Alexandru Krupenski președinte

2/ Alexandru Schmit vice președinte

3/ Cocherul Cuș

4/ Archireul Anastasie, membrii

Naum Robei secretar.

            Totodată avem informațiuni că ofițeri inferiori proveniți din Basarabia, fac în Ucraina propagandă antiromânească și anume:

1/ Căpitanul Untaru Nioiman Maincu

2/ Sublt. Păscăluță și preotul Eremia Ciocan

Acestea cu onoare vă aducem la cunoștință pentru ca organele D-vs. să aibă în vedere numele date”. Semnau acest document  șeful  de Stat Major, colonelul Tuhasi, și șeful Biroului Informații, căpitan Gădineanu.

(Arhiva Națională a Republicii Moldova, fondul 339, inventar 2, dosarul 1, tomurile 1 și 2)

Exclusiv pentru R.B.N. Press

Prof. Ștefan Plugaru (Huși)

 

Alte facsimile din arhiva R.Moldova pe aceeași tema:

Arhiva R.Moldova - Nota - Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău

Arhiva R.Moldova – Nota – Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău          ( se cer măsuri de contracarare a acțiunilor Partidului Social Democrat care organiza o greva generală în țară, acțiuni ce ar fi avut un rol nefast asupra stabilității statului român în contextul  confruntării cu pericolul bolsevic ce semâna peste tot  haos dezbinare  si distrugere ) 2 septembrie 1919

 

Arhiva R.Moldova - Nota - Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău

Arhiva R.Moldova – Nota – Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău      (..se cer măsuri de contracarare a acțiunilor  guvernului maghiar, care a pus la cale minarea  materialului rulant al C.F.R.-ului cu complicitatea unor lucratori din cadrul C.F.R. ) – 8 octombrie 1919

 

Arhiva R.Moldova - Nota - Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău

Arhiva R.Moldova – Nota – Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău         8 octombrie 1919

 

Arhiva R.Moldova - Nota - Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău

Arhiva R.Moldova – Nota – Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău         2 septembrie 1919

 

Arhiva R.Moldova - Nota - Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău

Arhiva R.Moldova – Nota – Ministerul de Interne Direcțiunea Poliției și Siguranței Generale, Către Prefectura Județului Chisinău          ( din facsimil se poate distinge  viziunea ruso-bolsevică de dezbinăre a popoarelor  – crearea peste noapte a noi popoare in funcție de regiunea țintă, care sa servească scopului de anexare în numele eliberării acelui popor, în cazul de față -„POPORUL DOBROGEAN” ! )

 

Exclusiv pentru R.B.N. Press

Prof. Ștefan Plugaru (Huși)

Rămâi în contact cu noutățile R.B.N.Press ! Apreciază pagina de facebook Romanian Breaking News Press cu un Like ! și selectează opțiunea PRIMEȘTE NOTIFICĂRI !
,

Sfatul Țării la momentul Unirii Basarabiei cu Țara Mamă România
Sfatul Țării la momentul Unirii Basarabiei cu Țara Mamă România

Deja către sfârșitul lui ianuarie 1918, teritoriul Basarabiei era aproape complet curățat de plaga bolșevică. (vezi Curățirea Basarabiei (II) Bătălia) Armata română disciplinată, motivată, dornică de revanșă, a reușit cu prețul unor lupte grele să curețe întreg teritoriul până la Nistru, obligând bandele rusești să fugă dincolo de râu, aducând liniștea și pacea atât de necesară populației basarabene greu încercate. Nu mai erau bande de soldați care jefuiau, violau, incendiau și omorau totul în calea lor. În locul lor veniseră soldații români care aveau ordine stricte să nu se amestece în disputele politice. Au fost primiți prin sate cu pâine și sare, au fost invitați pe la cumetrii sau nunți, ofițerii români au nășit cupluri sau copii basarabeni, și pretutindeni s-au comportat cu onoare, făcând cinste armatei române. Țăranii basarabeni erau lămuriți acum, nu le mai trebuiau demonstrații, se înțelegeau perfect în limba română cu acești soldați despre care lise spunea că sunt moșieri. De fapt, în discuțiile, șezătorile la care au participat în comun, a fost limpede pentru toată lumea că sunt același popor, spre deosebire de stăpânii ruși de până atunci care nici nu vorbeau limba lor, ba mai mult, îi tratau cu dispreț ca și pe un popor inferior.

Despre cultura românilor

În această idee trebuie menționate scrierile autorilor ruși care permanent încercau să acrediteze ideea conform căreia moldovenii, și prin extensie românii, sunt un popor inferior care au avut norocul să fie „civilizați”, prin cucerire bineînțeles, de cultura superioară a poporului rus. Aici sunt mari semne de întrebare. În primul rând, nu cred că mujicul rus de rând era cultural superior țăranului basarabean sau român, ba dimpotrivă. De sute de ani cercetătorii continuă să descopere noi și noi comori artistice din sufletul țăranului român, nu degeaba folclorul nostru este poate unic în lume. „Veșnicia s-a născut la sat” spunea Lucian Blaga, și avea mare dreptate. Iar noi încă tot mai descoperim bucăți din această veșnicie, din acest patrimoniu unic și nepieritor al poporului român. Toți marii autori, scriitori, compozitori români, și-au extras inspirația de la rădăcini, din arborele imens al creației populare, care încă este departe de a-și fi epuizat tainele. Folclorul nostru este unic în lume la fel ca și poporul român, „o enigmă și un miracol”, după cum spunea istoricul Gheorghe Brătianu, ucis de comuniști în închisoarea de la Sighet în 1953.

Marii noștri savanți, Mircea Eliade, cel mai mare istoric al religiilor, marii noștri filozofi, mândria universităților din lume, Eugen Ionesco, Cioran și mulți alții, și-au extras seva din acest arbore al culturii populare, atât de vie și atât de necunoscută chiar și astăzi. Să mai spunem că riturile noastre de sărbători încă sunt enigme pentru cercetători din întreaga lume? Că DOINA, acest cuvânt sfânt pentru orice român, nu are echivalent în nicio limbă a pământului?

Grecii au un folclor populat de zei, grecii sunt unul dintre cele mai vechi popoare din Europa, cu o civilizație înfloritoare. Legendele Olimpului au fost și sunt studiate în întreaga lume. Spre deosebire de ei, românii au un folclor poate mai bogat, populat de eroi. Sunt eroi care luptă pentru biruința binelui, printre personaje fantastice care ar putea să facă să pălească clișeele preluate cu elfi, dragoni, orci sau alte închipuiri mitologice. Noi îi avem pe Făt Frumos, Ileana Cosânzeana, Greuceanu, Harap Alb și mulți alții. Folclorul nostru este populat cu balauri, iele, vrăjitoare, pitici, spâni, dar și cu personaje din creștinătatea timpurie, ca și Sfânta Vineri. Nu prea știu să fi dat ceva comparativ cultura populară rusă, chiar și în materie de legende și balade cred că le suntem superiori.

Tot timpul rușii, în cursul expansiunii lor și-au motivat tendințele cum au putut mai bine, sub semnul eliberării creștinilor de sub jugul păgân, apoi când au cotropit creștini, în numele ortodoxiei, când au ajuns să cotropească popoare ortodoxe, în numele civilizării lor de către cultura rusească superioară. A apărut comunismul, un alt pretext spre expansiune, în numele „eliberării” proletariatului mondial. După căderea comunismului, este coaptă ideea panslavistă. În momentul în care Rusia a cotropit teritorii poloneze sau românești, ideea civilizatoare a ocupației nu prea a stat în picioare, deoarece atât nobilii polonezi, cât și boierii români aveau un nivel cultural net superior nobilimii ruse. Acesta este unul dintre motivele tendinței continue de rusificare a elitelor, iar mai apoi, în timpul comunismului, când s-a văzut că această politică nu dă rezultate, pur și simplu de masacrare a acestor elite. Preoți, învățători, cărturari, intelectuali, toți cei ce aveau rolul de a lumina poporul, inclusiv țărani înstăriți au fost exterminați. Katyn, Gulag, cuvinte devenite comune acum.

De ce nu au reușit rușii, cu așa zisa lor civilizație superioară față de cea a basarabenilor, să asimileze populația basarabeană, inferioară cultural cum ziceau ei comparând-o cu cea a samoazilor? Mai mult, erau învățați ruși care susțineau că limba moldovenească, respectiv cea română, nu are mai mult de 200 de cuvinte! Atunci, de ce nu au fost asimilați basarabenii de marea cultură rusă în mai mult de o sută de ani de stăpânire crudă, la fel cum au făcut cu alte popoare siberiene, printre care și cel mai sus menționat, al samoazilor, despre care nimeni nu a mai auzit nimic?

Răspunsul este simplu. O civilizație poate fi asimilată doar de o alta superioară, la fel cum românii i-au asimilat pe migratorii care s-au stabilit aici, fie că vorbim de rămășițele cumanilor sau ale slavilor. O civilizație inferioară nu poate asimila una superioară, o poate doar extermina. Iar românii, ca și polonezii, erau cultural superiori rușilor, așa se explică rezistența lor constantă. Un singur exemplu. La începutul secolului XX, în Imperiul Rus funcționau nouă universități (Petersburg, Moscova, Kiev, Kazani, Odessa, Harkov, Varșovia, Tartu, Tomsk) dintre care patru erau înființate de români.

Unirea

Dar românii basarabeni erau deja lămuriți de ascendența și apartenența lor la începutul lui 1918. Proclamarea independenței față de Rusia a venit firesc, prin actul Sfatului Țării de la 24 ianuarie 1918, o dată cu rezonanță istorică în inima tuturor românilor. Era logic și firesc, Basarabia nu mai avea frontieră comună cu Rusia în urma faptului că Ucraina se declarase deja independentă. La 16 martie 1918, apare a doua pretenție a Ucrainei față de Basarabia (prima, din vara lui 1917, a fost respinsă de adunările moldovene cu indignare) a premierului ucrainean Golubovici. Deputații din Sfatul Țării o resping și pe aceasta, se poate ca această pretenție directă să fi grăbit actul de la 27 martie 1918.

Între timp, guvernul român condus de generalul Averescu începe negocieri cu Rumcerodul de la Odessa prin intermediul colonelului Boyle. Scopul principal al lui Averescu era fără îndoială eliberarea românilor arestați de bolșevici la Odessa. Vorbim aici de oficiali înalți, inclusiv de generalul Coandă, fostul atașat român la curtea țarului pe timpul războiului. Se schimbă o serie de propuneri, printre care bolșevicii cer evacuarea de către români a Basarabiei, în etape, și lăsarea doar a unei garnizoane de 10000 de oameni pentru paza depozitelor și căilor de transport. Deși au fost unele acorduri în faza inițială pe timpul negocierilor, până la urmă tratativele au picat odată cu ocuparea Odessei de către austro-germani. Delegațiile române între timp au fost eliberate. Aceste negocieri au fost folosite ulterior de către istoriografii sovietici pentru a demonstra „ocuparea samavolnică” a Basarabiei de către România. Este un fals, au fost negocieri pe mai multe paliere, inclusiv eliberarea ostaticilor români, regimul de transport și multe altele. Sunt mai multe aspecte care în mod sigur Averescu le-ar fi urmărit. Odată, dorea să-i liniștească pe Aliați că armata română nu-și împrăștie forțele și va păstra pe linia frontului suficiente trupe contra germanilor,  mai ales după ce rușii nu mai contau pe frontul românesc, ba dimpotrivă, eram nevoiți să luptăm și împotriva lor. Apoi, ținând cont că eram siliți să pornim negocierile de pace cu Germania și Austro-Ungaria deoarece și rușii făceau la fel, Averescu nu dorea să dea de înțeles că ar accepta Basarabia ca și o compensație pentru o eventuală pierdere a Dobrogei către bulgari la tratativele de pace. Indiferent, după alungarea Rumcerodului din Odessa de către austro-germani, negocierile deveneau caduce, la fel cum s-a întâmplat și cu pacea de la Buftea-București după înfrângerea Austro-Ungariei și Germaniei.

Timpul se grăbea, evenimentele se succedau cu repeziciune. Ofensiva austro-germană în Ucraina care a ajuns până la Odessa ne-a făcut să fim total înconjurați de Puterile Centrale, ce a mai rămas din România și Basarabia, două insule înconjurate de inamici, dar menite să devină una singură. Încă de la începutul anului zemstvele (adunările de reprezentanți) din diferite părți ale Basarabiei trimiteau Sfatului Țării telegrame cu rezoluții în care se cerea unirea cu țara mamă România. La 27 martie 1918, în ședința Sfatului Țării, acesta a decis cu 86 de voturi pentru și 3 împotrivă (Balmez Ștefan, bulgar, Osmolovski Arkadie și Starenki Mihail, ucraineni), 36 abțineri și 13 absenți, unirea Basarabiei cu România. Idealul spre care năzuiseră generații de patrioți mai bine de o sută de ani a devenit realitate prin vot, în mod democratic, în ziua de 27 martie 1918.

“În numele poporului Basarabiei, Sfatul Țării declară: Republica Democratică Moldovenească (Basarabia) în hotarele ei dintre Prut, Nistru, Dunăre, Marea Neagră și vechile granițe cu Austria, ruptă de Rusia acum o sută și mai bine de ani, din trupul vechii Moldove. În puterea dreptului istoric și dreptului de neam, pe baza principiului ca noroadele singure să-și hotărască soarta lor de azi înainte și pentru totdeauna se unește cu mama ei România.
Trăiască unirea Basarabiei cu România de-a pururi și totdeauna!
Președintele Sfatului Țării, Ion Inculeț

Vice-președinte, Pantelimon Halippa

Secretarul Sfatului Țării I. Buzdugan”

Recunoașterea Unirii

Rusia bolșevică, la fel cum ar fi făcut și Rusia țaristă, nu s-a împăcat niciodată cu pierderea Basarabiei, ci a încercat prin orice mijloace să o recupereze. Pentru început, a confiscat tezaurul României depus la Petersburg cu garanția Aliaților, pentru a nu fi însușit de germani în cazul în care aceștia ar fi ocupat nordul Moldovei. Această sechestrare nerezolvată nici până astăzi reprezintă un act de brigandaj, de tâlhărie internațională. Spre comparație, în 1939, Polonia este atacată și ocupată din două părți, de Germania lui Hitler și URSS-ul lui Stalin. O parte din populație, chiar și din armata înfrântă, guvernul și alți ofciali se refugiază în România. Oficialitățile vor pleca mai departe, către Marea Britanie, dar o mare parte dintre civili vor rămâne în România până la sfârșitul războiului. Odată cu guvernul, prin România a  trecut și o mare parte din tezaurul polonez. Oficialitățile române au avut grijă să nu se întâmple nimic pe timpul transportului, astfel că tezaurul polonez a fost îmbarcat la Constanța și expediat cu bine în Anglia, cu concursul generos al oficialităților române.

În 1918, bolșevicii fac mai mult decât confiscă tezaurul, dar la intrarea trupelor române în Basarabia îl arestează pe ministrul Diamandi la Petrograd, dar acesta este eliberat la intervenția insistentă a celorlalți ambasadori aliați. Bolșevicii nu mai respectau nici imunitatea diplomatică a ambasadorilor. Radiograma lui Troțky anunță confiscarea tezaurului, ruperea relațiilor cu România și expulzarea diplomaților, când de fapt ei au fost arestați, la fel cum s-a întâmplat cu generalul Coandă și ai lui la Odessa. La 1 mai, Lenin ne va da ultimatum, ca în trei zile să evacuăm Basarabia și Bucovina (pe care nu o stăpâniseră niciodată).

La Conferința de Pace de la Paris, rușii, de fapt reprezentanții vechii Rusii, ai țarismului, deoarece bolșevicii nu erau recunoscuți ca reprezentanți legitimi ai Rusiei, au încercat să conteste prin toate mijloacele valabilitatea unirii, dar fără succes. De aici se vede convergența de păreri și aspirații internaționale ale țarismului și comunismului, ambele înclinate spre expansiune și dominație regională, chiar globală, prin intermediul ideologiei, în cel din urmă caz.

La Paris, rușii albgardiști au încercat fără succes să acrediteze ideea anexării Basarabiei de către România, jugul sub care zăcea poporul basarabean sub ocupația românească și multe altele. Au adus chiar și câțiva “țărani basarabeni”, dovediți ulterior ca ucraineni, care să se plângă de ocupația românească. Acești ruși îi aveau în frunte pe A.N. Krupenski (dintr-o familie de polonezi moldovenizați în secolul XVII, apoi rusificați în secolul XIX, fost mareșal provincial al nobilimii din Basarabia până în 1918), pe A.K. Schmidt (evreu de origine germană, fost primar al Chișinăului) și pe Vladimir N. Țiganco (rus, fost conducător al fracțiunii țărănești din Sfatul Țării, s-a abținut de la votarea unirii). Lor li s-a opus delegația basarabeană, pe lângă delegația românească la negocieri. Această delegație basarabeană, formată din Ion Pelivan, Ion Codreanu, Sergiu Victor Cujbă (scriitor cunoscut mai mult sub pseudonimul Ștefan Basarabescu) și Emanoil Catelli. Ei au demonstrat românitatea Basarabiei și au demontat propaganda rusă prin conferințe, articole de presă, editarea de broșuri, discuții cu factorii responsabili ai Aliaților, care, în final, au recunoscut unirea Basarabiei cu România.

Bolșevicii nu au recunoscut noile granițe ale României Mari, dar acestea au fost recunoscute de aliați. Nu au recunoscut unirea Basarabiei, deși la 1920, în preajma și timpul războiului sovieto-polonez, când aveau nevoie de neutralitatea României erau gata să o facă, doar pentru această neutralitate. Ar fi sacrificat Basarabia pentru asta, dar de fapt nu este așa. Românii care au participat la luptele din Siberia în cursul războiului civil dintre albi și roșii spuneau că încheiau acorduri de încetare a focului cu bolșevicii, pentru ca a doua zi să fie atacați de aceștia spunând că nu recunosc nicio înțelegere cu burjuii. La fel au procedat rușii și mai aproape de zilele noastre, în anii 90, în timpul conflictelor din Georgia și Transnistria.

URSS a recunoscut granițele țărilor baltice, ale Poloniei și ale Finlandei. Au împiedicat-o cu ceva aceste tratate să le ocupe, pe unele total, pe unele parțial, începând cu 1939? L-a împiedicat pe Stalin să ia teritorii pe care rușii nu le-au stăpânit niciodată, cum ar fi Rutenia subcarpatică, Bucovia de nord sau ținutul Herța? Pe Stalin, care spunea că tratatele nu valoarează nici măcar cât bucata de hârtie pe care sunt scrise? În concluzie, chiar dacă URSS și Stalin ar fi recunoscut unirea Basarabiei și granițele României Mari, asta nu i-ar fi împiedicat să le cotropească atunci când momentul le-ar fi fost favorabil. Și asta indiferent dacă este vorba de Stalin, Brejnev sau Gorbaciov, dacă este vorba de URSS, Rusia țaristă sau cea postcomunistă. Ce dovadă mai bună decât faptul că Rusia nu lasă nici astăzi Moldova pe drumul ei, ba mai mult și-a pus și trupele într-o regiune smulsă din teritoriul recunoscut de ONU?

Rusia nu s-a mulțumit cu nerecunoașterea unirii, ci a încercat să o reocupe prin forță, în același timp în care făcea același lucru de-a lungul fostului imperiu al țarilor: Siberia, Ucraina, Georgia, Armenia și multe altele. Atunci, de ce nu și Basarabia?

Dar ambițiile sovietice erau mai mari. Cu ajutorul bolșevicilor unguri, urmăreau întreaga Europă centrală. Un atac masiv, concomitent, din două părți, de la est prin Basarabia de către bolșevicii ruși, și de la vest, prin Transilvania, de bolșevicii unguri, ar fi avut drept rezultat dezmembrarea României, noua graniță între bolșevicii unguri și cei ruși devenind Carpații Orientali. Schimbul de telegrame între Lenin și Bela Kuhn este edificator, dar românii vor rezolva problema bolșevismului maghiar prin războiul din 1919 ocupând Budapesta (vezi Războiul româno-ungar de la 1919 (I) din Apuseni pe Tisa și cele două următoare).

Atacuri bolșevice după unire

Frontul de est a rămas problematic după desființarea Ungariei bolșevice de trupele române, aici luptele și provocările vor continua fără încetare. Voi da numai câteva exemple.

Noaptea de 6 spre 7 ianuarie 1919, județul Hotin. 83 de soldați bolșevici înarmați trec Nistrul, împart arme populației rusofone și îndeamnă la răscoală, în zona localșității Atachi. Coducătorii sunt Liscun și Tocan. Noi treceri de trupe și de arme fac să se extindă mișcarea antiromânească și la Bârnova, Romancăuți, Ocnița (Lipnic), sub conducerea unui anume Maievski. Regimentul 40 Călugăreni, regimentul 35 Matei Basarab și un batalion condus de ofițerul Lascăr intervin. Luptele durează mai multe zile, bolșevicii fiind aruncați peste Nistru. În aceste lupte cade generalul Stan Poetaș, eroul de la Topraisar, Neajlov și Mărășești. Ulterior i s-a ridicat o statuie la Atachi, dispărută după 1940.

După câteva zile, un nou atac prin surprindere asupra Hotinului. Bolșevicii, trecuți peste Nistru, îmbrăcați ca și oamenii locului, surprind pichetele de grăniceri. Soldații români schingiuți, mutilați, cu limbile tăiate și ochii scoși sunt spânzurați de copacii înghețați. Șeful siguranței din Hotin a fost aruncat în puțul fortăreței. Armata română condusă de generalul Davidoglu intervine și aruncă bolșevicii care au scăpat înapoi dincolo de Nistru.

Tactica bolșevicilor se diversifică, îmbinând activitatea subversivă, atacurile armate cu presiunile internaționale. Permanent, în Basarabia, Siguranța statului descoperea și aresta nuclee teroriste care depozitau arme și împărțeau materiale de propagandă bolșevică. După calculul ministrului de interne Gheorghe Tătărăscu, în perioada 1919 – 1924 au fost descoperite 118 filiale teroriste și efectuate 3002 de arestări. Odată la câteva zile se producea câte un incident în care erau implicați agenții bolșevici, așa cum a fost de exemplu aruncarea în aer la 10 decembrie 1922 a clădirii siguranței din Tighina. În rest acești agenți asasinau, aruncau în aer poduri și alte obiective, jefuiau, provocau deraieri de trenuri, atacau pichete de grăniceri sau patrule românești. Ciocnirile la graniță cu teroriștii ce încercau să treacă Nistrul deveniseră ceva obișnuit. În grupuri de 15 – 30, uneori mai mulți, treceau înarmați cu pistoale, grenade, explozivi, chiar cu mitraliere. Deseori se dădeau adevărate lupte de durată variabilă, până la câteva zile, între grănicerii, jandarmii români sau chiar unități ale armatei cu aceste bande. Un exemplu al unei astfel de lupte a fost publicat în ziarul Timpul (Atacuri bolșevice după unire) sub forma raportului prefectului județului Cetatea Albă referitor la atacul bolșevic din 6 – 7 octombrie 1921.

Cea mai spectaculoasă acțiune teroristă bolșevică a fost plasarea unei bombe în Senatul României la 8 decembrie 1920. Bomba, plasată cu o seară înainte între scaunul prezidențial și cel al principelui moștenitor a explodat la ora 14.30 înaintea începerii ședinței, mai devreme decât era programat, și a ucis pe episcopul greco-catolic de Oradea Demetru Radu, pe ministrul justiției Dimitrie Greceanu și pe senatorul Spirea Gheorghiu, ultimii doi câteva zile mai târziu în urma rănilor. Șeful anarhiștilor bolșevici care au pus bomba era Max Goldstein, care încercase în luna precedentă asasinarea lui Constantin Argetoianu, unul dintre cei mai anticomuniști politicieni români ai vremii, dar atentatul a eșuat, sărind în aer doar o parte a vagonului cu care se deplasa Argetoianu. Max Goldstein a fost arestat și a murit de pneumonie la închisoarea Doftana în 1924.

Tatar Bunar

O altă acțiune de referință a bolșevicilor în Basarabia a fost tentativa de organizare a unei răscoale la Tatar Bunar, în sudul Basarabiei, în 1924, cea mai mare acțiune subversivă bolșevică.

Inițial, bolșevicii au tatonat terenul, mai întâi în reginea de nord, care avea avantajul pentru ei că era populată în parte cu ucraineni. În noaptea de 3 spre 4 iunie 1924, o barcă sprijinită de soldații bolșevici din stânga Nistrului a trecut la Lopatna, atacând postul de grăniceri români cu 15 grenade și peste 400 gloanțe trase din stânga Nistrului. Atacatorii au fost respinși. La 13 august 1924, un detașament de 150 de călăreți sovietici, deci Armata Roșie, trece Nistrul la 30 kilometri de Hotin și jefuiește satul Ianouți. Sunt respinși după o luptă cu cavaleria română.

Se tatonează și în sud, la Limanul Nistrului, la sfârșitul lunii iulie, trei tentative respinse de grănicerii români. Până la urmă se decide asupra sudului, datorită amestecului etnic considerat favorabil de conducerea sovietică. În secret sunt transportate arme și muniții pe mare sau pe lacul Sărățica și sunt depozitate în ascunzători, mai ales în zona localității Tatar Bunar. Acțiunea trebuia coordonată cu una din nord, dar la 1 septembrie 1924 este descoperită de Siguranță o organizație teroristă la Chelmenenț, în județul Hotin. După o luptă aprigă, teroriștii sunt arestați și este descoperită o mare cantitate de armament, această acțiune anihilând acțiunea bolșevică din nord.

Conducătorii acțiunii subversive de la Tatar Bunar au fost Andrei Kliușnikov (cunoscut sub pseudonimul Ninin, rus născut în gubernia Reazan, fost sanitar pe frontul moldovean, apoi conducător al mișcării bolșevice din sudul Basarabiei în 1917-1918), Iustin Batiscev (pseudonim Almazov), Alexandru Dobrovolski (Gromov), Simion Koba (Krasnâi), Statstenco (rus din Ucraina), Barbalat (evreu) și Kolțov (rus).

Acțiunea a început la 11 septembrie 1924. O bandă înarmată condusă de Kolțov a ocupat satul Nicolaevna, 30 km de Cetatea Albă. Au fost uciși primarul, soția lui, un țăran și doi jandarmi. Au început jafurile și distrugerile. Nenin a ocupat Tatar Bunarul, un târg de vreo 10000 de locuitori și localitățile împrejmuitoare, și a anunțat că Rusia a pornit războiul împotriva României și el este aici să pornească revoluția. A împărțit arme populației rusești și lipovene, silindu-i să ia parte la revoltă. Unii au luat parte de bunăvoie, alții siliți. Au fost tăiate firele de telefon și telegraf, pentru a izola localitatea și s-au dispus patrule pentru ca nimeni să nu poată fugi. Cruzimea a fost fără margini, sediul primăriei a fost incendiat pentru a carboniza cadavrele. Au fost jefuiți comercianții, mărfurile, banii și mijloacele de transport au fost “rechiziționate”. Postul de jandarmi a fost atacat de un grup de bandiți conduși de Grigorie Cernenco, comandantul și doi jandarmi fiind uciși. Nenin a răspândit vestea că urmează să sosească două regimente de cavalerie sovietice, dinspre Tighina și Cetatea Albă.

Un grup de teroriști este trimis la Acmanghit, dar șeful postului de jandarmi a reușit să fugă la Sărata, de unde a adunat 40 de civili voluntari și împreună cu ei a pornit împotriva teroriștilor. I-a blocat câteva ore până la sosirea a două companii de soldați români însoțiți de țărani voluntari. În lupta de la Acmanghit, Kolțov a fost ucis.

Armata română și teroriștii s-au confruntat la Tatar Bunar la 17 septembrie 1924. Când rândurile teroriștilor s-au mai rărit, Nenin a dat ordin de retragere spre Nerusai, apoi în dimineața următoare spre Galilești, de unde să ajungă la Vâlcov, pe Dunăre. Un detașament de soldați români i-a încercuit și a capturat 120 dintre ei. Nenin și Batișcev s-au ascuns într-un câmp de porumb, iar în timp ce Nenin dormea, Batișcev i-a furat o valiză cu 200000 lei și a fugit. În timp ce Nenin se strecura printre saline, un jandarm l-a recunoscut și l-a împușcat. Mai târziu a fost arestat și Batișcev.

Au fost arestate peste 500 de persoane, dintre care doar 9 români. Au fost inculpate 279 de persoane, procesul începând la 24 august 1925 și încheindu-se la 2 decembrie 1925. Sentința a fost confirmată în 1926. Printre avocați au fost prezenți și Henri Barbusse și Henri Torres. Din 279 de inculpați, 85 au fost condamnați la închisoare de la 6 luni la 6 ani, 2 persoane la 15 ani muncă silnică și una (Batișcev) la muncă silnică pe viață.

După eșecul de la Tatar Bunar, Stalin decide înființarea RSS Moldovenească la 11 octombrie 1924, în stânga Nistrului, pentru a servi ca un punct de referință la pretențile sovietice asupra Basarabiei și a României. 8434 kmp cu o populație de 576306 locuitori, 60% moldoveni, chiar după statisticile sovietice, care dădeau o populație de peste 500000 de moldoveni la stânga Nistrului. Capitala a fost inițial la Balta, apoi la 1928 la Bârzula (Kotovsk) și mai târziu la Tiraspol. Chiar la prima ședință a Comitetului Central, la 9 noiembrie 1924, secretarul general al acestei republici, un ucrainean a dezvăluit sensul întemeierii acestei republici sovietice moldovenești: “Trăiască Republica Moldovenească autonomă, leagănul României Sovietice”.

Basarabia a rămas a României până la 1940, când tot echilibrul european s-a prăbușit prin alianța dintre Stalin și Hitler. Iar răzbunarea bolșevică pentru umilințele îndurate prin blocarea atât timp a pătrunderii comunismului spre centrul și sudul Europei de către eroica Românie va fi cumplită și nu va ocoli pe nimeni.

Profiluri de eroi

După cum spuneam mai devreme, unirea a fost votată la 27 martie 1918 cu trei voturi împotrivă, un bulgar și doi ucraineni. Pantelimon Halipa ne spune de soarta unuia dintre cei doi ucraineni, Mihail Starenki. După câțiva ani, a plecat în Ucraina lui, la stânga Nistrului, în raiul comunist. Halipa spune că a revenit după nici doi ani, într-un hal de nerecunoscut, slab, cu îmbrăcămintea zdrențuită. Halipa l-a întreținut până și-a găsit un serviciu. În mod sigur că s-a lămurit de binefacerile comunismului, din moment ce a venit înapoi, cum a putut, și nu a fost singurul. Au fost cazuri de evrei, ruși, lipoveni, care în 1940 aruncau cu pietre în armata română ce se retrăgea în urma ultimatumului, iar după un an de stăpânire comunistă, au primit armata română cu flori, apoi la a doua retragere, în 1944, s-au retras în România numai să nu ajungă din nou în raiul comunist. Nu este de mirare atunci că, la 1940, bolșevicii i-au ucis pe membrii Sfatului Țării pe care i-au găsit, nu numai pe cei care au votat pentru unire, ci și pe cei care au votat împotriva unirii.

Voi enumera doar o mică parte dintre patrioții basarabeni care au luptat din răsputeri pentru unire și soarta lor.

Anton Crihan s-a născut la 1893 în satul Sângerei, județul Bălți. La Universitatea din Odessa se întreține lucrând corector într-o tipografie. Izbucnirea revoluției îl aduce la Chișinău, deputat în Sfatul Țării, lider al Blocului Moldovenesc. Ministru adjunct al agriculturii a prezidat comisia care a elaborat instrucțiunile pentru comitetele agrare din Basarabia privitor la împărțirea pământurilor. Arestat de bolșevici la 6 ianuarie 1918, este eliberat de soldații basarabeni și fuge la Iași pentru a chema armata română. Votează unirea și devine deputat de Bălți în Parlamentul României Mari. Doctor în economie politică la Sorbona (1932). În guvernul țărănist din 1932-1933 a fost subsecretar de stat în ministerul agriculturii, în acre calitate a făcut ca Facultatea de Agronomie să se transfere de la Iași la Chișinău. Conferențiar, apoi profesor la această facultate. În 1948 pleacă în străinătate, având soția din Paris. S-a stabilit în Saint Louis, SUA, unde a militat constant pentru scoaterea Basarabiei de sub tutela URSS și reintegrarea în cadrul statului român. A murit la 9 ianuarie 1993, anul în care ar fi împlinit 100 de ani.

Vasile Gafencu a învățat să scrie în armată. A votat unirea în 1918, apoi s-a înscris la Universitatea din Iași pe care o abandonează din lipsa banilor. Acceptă postul de învățător în satul natal, Sângerei. A fost arestat de sovietici în 1940 și nu se mai știe nimic de el.

Emanoil Catelli, născut 1883, Zgârdești, județul Bălți. Școala militară din Odessa, la 1917 căpitan în armata rusă. Tot la 1917, președinte al Comitetului Național Moldovenesc din Odessa. Membru în delegația basarabeană de la Conferința de Pace de la Paris. În perioada interbelică a fost prefect de Bălți și apoi senator, după care s-a retras în zona natală Împroprietărit cu 50 ha de pământ, datorită faptului că a făcut parte din Sfatul Țării. La 28 iunie 1940 nu a vrut să plece dincolo de Prut, cu toate rugămințile prietenilor. Spunea că „mișcarea noastră națională trebuie să aibă și martiri”. Doamne, dar câți martiri a avut! Arestat de NKVD la 5 iulie 1940, ucis în Gulag, la Sverdlosk, 18.02.1943.

Teodor Neaga, născut la 1880, Dânceni, județul Lăpușna. La 1917 a fost președinte al Congresului Învățătorilor și Profesorilor moldoveni din Basarabia la care s-a hotărât introducerea alfabetului latin și naționalizarea învățământului în Basarabia. A votat unirea, deputat între 1926-1927. Arestat de NKVD și ucis în Gulag, la Penza, 20.05.1943.

Daniel Ciugudeanu, născut la 1885, Șirăuți, județul Hotin. Absolvă Facultatea de Medicină din Kiev la 1913. Arestat în mai 1912 de ohrana țaristă pentru activitate națională în cadrul societății Deșteptarea din Kiev. În ianuarie 1918 este însărcinat cu formarea unui guvern acceptat de Sfatul Țării la 16 ianuarie. A salutat unirea, a fost ministru fără portofoliu, vicepreședinte al Camerei Deputaților, senator și președinte al Senatului. În vara lui 1940 fondează Cercul basarabenilor, cu scopul de a ajuta refugiații din Basarabia. Din 1941 este mobilizat ca medic militar, pensionat în 1946. Arestat în 1950, moare în închisoare în ziua următoare.

Ion Pelivan, născut la 1876, Răzeni, județul Chișinău. Facultatea de drept a universității din Dorpat (1903). Arestat și condamnat de autoritățile ruse la un an de închisoare și cinci ani de deportare în nordul Rusiei, dincolo de Cercul polar, la Viatka și Arhanghelsk. În colaborare cu Constntin Stere, Emilian Gavriliță și alții fondează primul ziar de limba română Basarabia (1906 – 1907), în timpul revoluției ruse de atunci. Participă la fondarea Partidului Național Moldovenesc în 1917. A fost propus la președenția Sfatului Țării, dar i-a cedat locul lui Ion Inculeț, mai agreat de minoritățile din Basarabia. A votat unirea și a fost membru al delegației basarabene la Conferința de Pace de la Paris, unde a publicat ziarul Viața Basarabiei în limba franceză, precum și o serie de broșuri pentru popularizarea cauzei basarabene. Participant la Conferința de la Geneva (1922), ministru de justiție (1919 – 1920), deputat în mai multe legislaturi. Arestat de comuniștii români și închis la Sighet alături de generația unirii, ca și Iuliu Maniu sau Gheorghe Brătianu. A murit la 25.01.1954.

Ion Codreanu, numit și Moș Ion Codreanu, născut la 1879 în Ștefănești, județul Soroca, pe malul Răutului, a fost un personaj deosebit, un adevărat fenomen, apropiat mai mult de legendă, la fel ca și un alt Moș de la altă unire, Moș Ion Roată. Viața lui Moș Ion Codreanu este atât de extraordinară, încât pare desprinsă dintr-un roman, dar nu este așa. Moș Ion Codreanu a fost numit așa de către Constantin Stere, mai mare cu 14 ani, dar a fost atît de fermecat de înțelepciunea profundă a acestuia și de dragostea sa de neam încât i-a dedicat și un personaj din cartea sa “În preajma revoluției”, cel al lui Ion Coman.

Moș Ion Codreanu era complet analfabet când a fost înrolat în armata țaristă. A învățat carte în armată, de la ofițerii ruși revoluționari. Și-a făcut o cultură rară, de autodidact, învățând germana ca să-i poată citi pe filozofii germani.

În 1905 a luat parte la răscoala de la Brest-Litovsk, înăbușită în sânge. Când s-a tras în răsculați, s-a trântit la pământ, fiind descoperit mai târziu teafăr printre cadavre. În Sfatul Țării a votat unirea, apoi a fost delegat la Conferința de Pace de la Paris. A fost deputat, dar în adâncul său a rămas același țăran îndrăgostit de pământul românesc. Toți cei cu care stătea de vorbă erau fermecați de glasul său și de înțelepciunea vorbelor sale, fie că era vorba Sfatul Țării sau de Parlamentul României. De exemplu, în Parlament, după o polemică cu Nicolae Iorga, în timp ce vorbea, unii din partizanii lui Iorga au început să vocifereze, dar marele istoric s-a întors spre ei strigându-le “Ascultați-l bine pe țăranul acesta, aveți multe de învățat de la el!” Apoi, când a coborât de la tribună, Nicolae Iorga l-a întâmpinat și l-a îmbrățișat.

La 28 iunie 1940, era la câmp, a fost arestat de NKVD, bătut cu cruzime, schingiuit și torturat, totul numai pentru a recunoaște în scris că unirea de la 1918 s-a făcut sub presiunea și amenințarea baionetei românești. A refuzat cu încăpățânare. A stat în celulă o vreme cu Teodor Neaga. La 25 mai 1941 a fost schimbat cu Ana Pauker, fiind unul dintre cei doi foști deputați din Sfatul Țării arestați de sovietici și care au reușit să scape (celălalt a fost Ion Bivol). A murit la București, la 5 ianuarie 1949.

O vorbă a lui merită a fi amintită: „Cu arma, cu vorba, cu condeiul, cu sapa, noi trebuie să ne apărăm Țara”.Bibliografie:Ștefan Ciobanu, Unirea Basarbiei, Editura Alfa, Iași, 2001
Pantelimon Halipa, Anatolie Moraru – Testament pentru urmași, Editura Hyperion, Chișinău, 1991
Vasile Harea, Basarabia pe drumul unirii, editura Eminescu, 1995
Alexandru Boldur, Imperialismul sovietic și România, Editura Militară, București, 2000
Alexandru Boldur, Istoria Basarabiei, ediția a doua, Editura Victor Frunză, București, 1992
Iurie Colesnic, Moș Ion Codreanu, o veșnică călăuză a țărănimii, editura Ulysse, chișinău, 2009

Publicat de Redactor R.B.N.Press – Cristian Negrea

www.cristiannegrea.ro

Rămâi în contact cu noutățile R.B.N.Press ! Apreciază pagina de facebook Romanian Breaking News Press cu un Like ! și selectează opțiunea PRIMEȘTE NOTIFICĂRI !
© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press