ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home 2012 noiembrie

noiembrie, 2012

,

In  continuare cateva  cuvinte  despre  autorul  cartii  ” Transnistria – Cronica  unui  razboi  nedeclarat ” .

Dl.  Costaș  Ion  se  naste  in  1944  in  satul  Țarigrad , raionul DROCHIA . Bunicul  sau  Matei  Costaș a  fost  deportat  in  Kazahstan  in iunie  1941  , fiind  considerat ” kulak ” adica  chiabur  deoarece  avea  15  hectare  de  pamant  , doua  tractoare  si  o presa  de  ulei si  circa  100  de  oi . Bunicul  Matei s-a  intors  in  sat  abia  in  1952 . O  soarta  la  fel  de  dura  a  avut  si  bunicul  matern , Simion  Tofan , deportat  in  Kazahstan , in localitatea  Kzîl – Orda , de  unde  s-a  intors  abia  in  1954 . Tatal  viitorului  general  , Grigore  Costaș , a ” luptat  in  Armata  Română  sub  conducerea  Mareșalului  Dezrobitor  Ion  Antonescu ” impotriva  hidrei  bolsevice ”   pentru  eliberarea  Basarabiei  si Nordului  Bucovinei  de  sub  cisma  sovietica  ” . Tatal  sau  cade  prizonier  la  bolsevici  si  este  eliberat abia  in  1948  si  se  intoarce  in satul  natal  basarabean . Un  an  mai  tarziu , tatal  sau , Grigore  Costaș este  deporat  cu  sotia  si  cei  trei  copii  in  Siberia  ” pe  motiv ca  erau  chiaburi  ” . Astfel  la  frageda  varsta  de  5  ani  , viitorul  general  sovietic  de  aviatie  ajunge  cu  parinti  si  cele  doua  surori  in  fiorosul  lagar  din  Kurgan unde  locuiesc  intr-un  bordei  de  pamant . Ulterior  sunt  transferati  in  Kazahstan  in  celebrul  lagar  de  la  Karaganda  . Sunt  eliberati  abia  in  1958 , dupa  9  ani  de  lagare  ispasite  pentru  simpla  vina  ” ca  se  nascusera  romani ” . Costaș Ion  nu  se  lasa  invins  de  viata  si  de  sistemul  sovietic . Lupta  de  mic , invata  si  recupereaza  tot  ce  pierduse  in anii  copilariei  arestate  si  inchise  in  lagarele  sovietice  . In  1967  este  absolvent  al  Scolii  Superioare  de  Aviatie  din  Harkov , devine  comandant  de  escadrila  de  bombardiere  IAK – 28 . Apoi  studiaza  la  Academia  Fortelor  Aeriene ” Iuri Ggarin ” pe  care  o  promoveaza  cu  rezultate  deosebite  cu  ” diploma  rosie ” . Acest  lucru  îi  dă  posibilitatea  să  aleagă noul  loc  de  muncă .

Din  motive  financiare  , Costaș  Ion  alege  să  lucreze  în  fosta  Germanie  de  Est , lângă  Cottbus , apoi  într-o  periferie  a  Berlinului . Satisfactiile  profesionale  se  împletesc  cu  cele  familiale :  devine  comandantul  unui  regiment  de  bombardiere  supersonice  de  mare  altitudine , ultraperformante, purtatore de bombe ATOMICE, tactice MIG – 25  RB  dar  si  tatal uni  baiat  Alexandru , si  a  unei  fetite  , Inna .

Dupa serviciul in fosta  Germanie  de  Est-RDG a fost avansat si a fost numit  in localitatea (Ozernaia Padi,Suburbie VLADIVOSTOK) Comandant-Adjunct  al Diviziei de aviatie, avioane de lupta vanatoare, Tip MIG-29, MIG23 si  peste un an, a fost avansat  sinumit Comandat de Divizie de Aviatie, MIG-29,MIG23,MIG-25RB – STEPI (la frontiera URSS cu Mongolia), Districtul militar Transbaical- CITA. Acesta functie a permis ulterior  absolvirea Academiei Marelui Stat Major General al URSS.

Colegii de promotie au fost Gen. Djohar Dudaev – Primul Presedine a al CECENIEI  si Gen.Pavel Gracev – Ministru Apararii din Rusia. Dupa destramarea URSS devine ministru  de  Interne  al  R. Moldova ( 1990- 1992 ) si  ulterior  ministru  Apararii  R. Moldova  ( dupa  1992 ) , generalul Costaș  Ion , in ciuda  dificultatilor  si  presiunii  timpului  ( a  trebuit  sa  pregateasca  in  doua  luni  de  zile  o  armata  de  voluntari ) a  reusit  sa  se  opuna  cu  relativ  succes  teribilei  Armate  a  14-a  pentru  ca  lucrase  acolo  isi  cunostea  fostii  colegi , conceptia  si  mijloacele de  lupta  ale  acestora , etc .

Generalul Costas  Ion  povesteste  toata  desfasurarea  razboiului  ca  un  participant  direct  , intr-un  stil  alert  de  ” roman – politist ”  si  nu  ca  un istoric . Costas Ion  se  dovedeste  si  un  bun  cunoscator  si atent  observator  al  societatii  sovietice  si  moldovenesti  de   la  sfarsitul  anilor  ‘ 80  si  inceputul anilor ‘ 90 . In  ciuda  faptului  ca  si-a  petrecut  9  ani  din  copilarie  , generalul  Costas  Ion  analizeaza  totul  fara  ura , fara  patima , cu  obiectivitatea  rece  si  impartiala  a  unui  comandant  militar  chiar  si  atunci  cand  isi  pune  intrebari  despre  fostii  colaboratori  ai  KGB -ului  din  Chisinau , iar  acolo  unde  nu  are  certitudini  100 % verificabile , nu  se  lanseaza in  speculatii  fara  acoperire  ca  atatia  altii  .

Cartea  ” Transnistria – Cronica  unui  razboi  ” nedeclarat ” este  o  carte  – document  ce  contine  in  filele  sale  nu  doar  marturii , evenimente  memorabile  precum  arestarea  de  catre  luptatorii MAI -ului  de  la  Chisinau  a  lui  Igor  Smirnov la  Kiev  unde  acesta  se  ascundea , dar  si  numeroase  documente  de  arhiva . In  ciuda  faptului  ca  are  vreo 670  de  pagini , cartea  este  o  ” carte  vie ” , captivanta  si  care  se  citeste  pe  nerasuflate . Dincolo  de  marturii , raman  analizele generalului  Costaș Ion și  astăzi  valabile  și  dincolo  de  acestea  rămâne  chiar  personajul  Costaș Ion , personaj  de  calibru  mare , un    ”  bombardier  greu  ” care  nu  s-a  lasat doborât  de  inamic in  ciuda  conditiilor  neprielnice  ale  Istoriei , o personalitate care  s-a  dovedit  pana  la  capat  UN  MARE  OM  DAR  MAI ALES  UN  MARE  ROMÂN   !

Va invitam in continoare sa urmariti scurtul interviu acordat echipei R.B.N.Press de  G-ral. Ion Costaș care face dezvaluiri in premiera pentru publicul din Romania, referitor la cauzele deznodamantului razboiului din Transnistria, care a fost total nefavorabil Republicii Moldova,  desi castigase batalia pe teatrul de razboi cu sprijinul vital din partea  Ministerului Apararii din Romania prin Ministrul de atunci, G-ral.Niculae Spiroiu, un om de mare curaj si demnitate.

Dacian  Dumitrescu

(*acest  articol  poate fi preluat de toate  publicatiile  romanesti  din tara  si  de  peste  hotare cu  precizarea  sursei )

,

Unități întregi, inclusiv unele de blindate, au fost puse de ruși la dispoziția regimului separatist de la Tiraspol, pentru a lupta împotriva autorităților legitime de la Chișinău.

Rusia se află în plină ofensivă imperialistă, iar mulți dintre partenerii occidentali ai României și ai Republicii Moldova se prefac că nu observă acest lucru. Una dintre țintele imperialismului rusesc este reprezentată de Transnistria, o parte a Republicii Moldova care se află sub controlul unui regim nelegitim, corupt și care a devenit o adevărată placă turnantă a organizațiilor criminale din regiune. Sub pretextul unui acord de tranzit încheiat între Rusia și Ucraina, care urma să permită retragerea armamentului rusesc din Transnistria, actualii conducători ai Rusiei modernizează armamentul trupelor de ocupație aflate ilegal în enclava separatistă. Iar unul dintre cei care au organizat aceste transferuri ilegale de armament modern este vicepremierul Federației Ruse, Dmitri Rogozin, fost ambasador al Rusiei la NATO și omul de încredere a autocratului rus Vladimir Putin. În mod ipocrit, rușii pretind faptul că trupele de ocupație de pe Nistru ar reprezenta, de fapt, trupe de menținere a păcii, deși acolo nu există nici un conflict.

Recunoaștere deschisă

Istoricul basarabean Eduard Boboc, doctor în istorie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, a demonstrat în numeroase articole publicate în Anuarul Institutului de Istorie Orală din Cluj modul în care rușii s-au implicat direct în conflictul din Transnistria. El îi citează direct pe oficialii ruși de cel mai înalt rang, care au recunoscut deschis intervenția militară nelegitimă împotriva autorităților de la Chișinău, lucru care face cu atât mai greu de acceptat ofensiva imperialistă a lui Dmitri Rogozin, care reiterează posibilitatea repetării unor evenimente precum cele din anul 1991, când separatiștii transnistreni, ajutați, înarmați și instruiți de militarii ruși, sprijiniți de cazaci ruși și de infractori ruși, trimiși să lupte împotriva basarabenilor, au pornit o agresiune deschisă la adresa Republicii Moldova. Implicarea rușilor a fost recunoscută deschis de președintele de atunci al Federației Ruse, Boris Elțin, scrie Eduard Boboc. „De fapt, tăcerea lui Elțin vizavi de acest aspect a fost «spartă» la 8 octombrie 1992, atunci, când, în cadrul unui interviu televizat, a recunoscut direct amestecul Rusiei în problemele interne ale Moldovei suverane, cerând totodată pentru Transnistria un statut politic care-i va putea asigura „dreptul la autodeterminare”.

Imixtiunea trupelor ruse în conflict de partea separatiștilor nistreni a fost recunoscută, ulterior, și de unii demnitari de stat ai Rusiei. Astfel, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus al Apărării, colonelul N.Medvedev, într-un interviu acordat mass-mediei moscovite, a admis implicarea unor unități ale Armatei a 14-a în conflict, remarcând că aceasta nu era altceva decât o inițiativă proprie a funcționarilor Armatei. Însă, deja după încetarea acțiunilor militare, același Medvedev, în ipostaza trimisului special al președintelui Elțin în vederea aplanării conflictului nistrean, „a propus, în premieră, termenii șantajului Federației Ruse la Tiraspol: consecutivitatea retragerii Armatei a 14-a ruse de la Tiraspol față de recunoașterea autoproclamatei republici nistrene”.

Implicarea Armatei a 14-a în conflict de partea separatiștilor a confirmat-o și predecesorul generalului Lebed în funcția de comandant al acesteia, generalul Iuri Netkacev, care, după ordinul de la Moscova, „de acționare”, a permis recrutarea rezerviștilor, a completat divizia până la statele de război și a desfășurat-o, instruind totodată personalul. În același sens s-a pronunțat și un alt comandant al acestei armate, generalul rus Iakovlev, care, „în mod aproape fățiș, punea la dispoziția separatiștilor din Transnistria armament și muniții”.

A fost de-ajuns ca generalul rus Stolearov, aflat într-o vizită la Tiraspol, în ziua de 21 martie 1992, să declare că „armata republicii nistrene reprezintă interesele geopolitice ale Rusiei în zonă”, și, practic, imediat, „Divizia 59 din Tiraspol, împreună cu depozitul de armament 1411 din Colbasna, conținând 2.700 de vagoane de arme și muniții provenite din arsenalele trupelor fostei URSS retrase din Europa de Est, a trecut sub comanda separatiștilor”, scrie Eduard Boboc.

Consecințe funeste

Istoricul basarabean a analizat și consecințele prezenței în continuare a trupelor rusești de ocupație de pe Nistru. „Atât implicarea în conflictul armat, cât și staționarea nejustificată a Armatei a 14-a a Federației Ruse pe teritoriul unui stat străin reprezintă o sfidare vădită a normelor internaționale, care, din păcate, deseori, au reprezentat doar o valoare simbolică pentru «marile puteri». Războiul din Transnistria a scindat societatea, generând un dezastruos masacru, enclava separatistă nistreană «alegându-se» cu o economie alternativă, subterană și reprezentând o adevărată oază de refugiu pentru diverse structuri criminale”, mai scrie Eduard Boboc.

Sursa: Adevarul.ro

,

Ambasadorul Rusiei la București, Oleg Malghinov, a declarat într-un interviu la PRO TV că chestiunea istorică a Tezaurului nu este atât de simplă pe cât pare, nefiind nicio persoană care să poate certifica faptul că acesta mai există, iar politizarea problemei în România nu duce decât la discuții inutile.

Întrebat dacă Tezaurul României, care a fost trimis în Rusia în timpul primului război mondial (1914-1918), mai există, ambasadorul Oleg Malghinov nu a putut da un răspuns ferm.

Tezaurul a fost doar parțial restituit, în trei tranșe separate, în anii 1935, 1956 și 2008, ca un semn de bunăvoință al sovieticilor și ulterior al rușilor. Dar cea mai mare parte din tezaur a rămas nerestituit, fapt pentru care el rămâne un subiect sensibil în relațiile diplomatice dintre cele două state.

„Aceasta este o chestiune istorică și nu este atât de simplă pe cât pare. Recunoașterea importanței discutării acestei chestiuni a stat la baza înființării în anul 2003 a unei comisii speciale de istorici, care să dezbată acest subiect. Cel mai important aspect aici este legat de alegerea formatului corect. Nu cred că există o persoană importantă, care să poată spună dacă există sau nu. Am citit declarația ministrului de Externe, care specifică că tezaurul există”, a afirmat Malghinov, într-un interviu difuzat duminică la emisiunea „După 20 de ani”, la PRO TV.

Diplomatul rus a insistat că discuțiile pe această temă trebuie purtate numai la nivelul Comisiei de istorici.
„Am văzut încercarea deputaților români de a include o prevedere în acest sens în rezoluția Consiliului Europei. Dar Consiliul Europei nu reprezintă formatul corespunzător. Când începe politizarea, încep discuții inutile. Aceste chestiuni s-au discutat în anul 2003. Istoricii sunt cei care trebuie să se așeze la aceeași masă, să discute această chestiune”, a argumentat Malghinov.

Potrivit acestuia, următoarea întâlnire a Comisiei mixte de istorici care analizează și problema Tezaurului a fost fixată pentru martie 2013, la București, însă politizarea blochează și discuțiile în acest cadru.

sursa: Adevarul.ro

,

Sefele ICR de la Kiev si Moscova: Una este fiica unui agent KGB, alta conduce una dintre cele mai elaborate filiere de influenta rusa din Romania !

Vicepresedintele PDL Radu F. Alexandru i-a cerut, vineri, in numele ARD, ministrului de Externe, Titus Corlatean, sa prezinte public datele profesionale ale directorilor ICR Kiev si ICR Moscova, afirmand ca pe site-ul Institutului Cultural Roman nu au fost prezentate decat numirile Nadiei Mosanu si a Florinei Mohanu la sefia celor doua filiale ale ICR, relateaza Agerpres.

„Pe site-ul Institutului Cultural Roman sunt anuntate numirile a doi directori, unul la ICR Kiev, celalalt la ICR Moscova. La ICR Kiev este numita doamna Nadia Mosanu. Doamna Nadia Mosanu este nora domnului Alexandru Mosanu, primul presedinte al Parlamentului Republicii Moldova, un om care a fost salutat ca un adevarat patriot. Un om care, ulterior, a fost identificat si publicat pe lista Sandrovschi ca unul dintre agentii KGB care au activat in Republica Moldova sub nume de cod ‘Maxim’. Cea de-a doua numire este a doamnei Florina Mohanu, in fruntea ICR Moscova. Doamna Mohanu conduce Centrul Cultural Rus de la ASE Bucuresti. Acest centru cultural este cunoscut drept una dintre cele mai elaborate filiere de influenta rusa din Romania. Centrul Cultural Rus de la ASE, conform site-ului institutiei, este finantat de Fundatia Russkiy Mir. (…) Dincolo de numiri, pe site-ul ICR nu este publicat niciun CV, niciun element legat de activitatea profesionala a celor doua doamne. Nu stim ce cetatenie au, daca au si cetatenie romana sau au cetatenia Republicii Moldova si ce este cel mai important, nu stim ce interese reprezinta, apara si urmeaza sa sustina aceste doua doamne’, a declarat vicepresedintele PDL, intr-o conferinta de presa.

Radu F. Alexandru a cerut ministrului de Externe sa prezinte public datele profesionale ale celor doua doamne si ‘garantiile de onestitate’ pe care le ofera acestea.

„Ii cer public ministrului de Externe Titus Corlatean sa ne spuna public care sunt datele care le recomanda pe cele doua persoane si care sunt garantiile pe care ministrul de Externe le are, pentru ca ministrul de Externe trebuie pana la urma sa valideze prin semnatura lui numirile in fruntea institutiilor culturale in strainatate. Care sunt datele profesionale si garantiile de onestitate ale celor doua persoane”, a spus Radu F. Alexandru.

In context, vicepresedintele PDL a adaugat ca la momentul audierii lui Andrei Marga in comisia de cultura a Senatului i-a cerut acestuia „ca posturile de directori ai filialelor ICR in strainatate sa fie ocupate pe baza de concurs”.

„Cei care se prezinta la acest concurs cu o cariera profesionala care sa-i legitimeze sa fie supusi unui concurs. Domnul Andrei Marga a refuzat. Astazi (vineri -n.r.), (…) domnul Marga vorbea cu un dispret absolut despre cei care au fost pana acum directorii centrelor culturale ale ICR in strainatate si pe care a gasit de cuviinta sa-i demita fara nicio analiza facand abstractie ca toti acesti directori pe care i-a demis au primit in anii trecuti calificativul ‘FB’ semnat de ministrul de Externe la data respectiva, domnul Andrei Marga”, a declarat Radu F.Alexandru

Ministerul de Externe despre numirile la conducerea ICR Kiev si ICR Moscova: MAE recomanda tuturor celor interesati de activitatile ICR sa se adreseze conducerii acestei institutii:

Ministerul de Externe arata, intr-un comunicat de presa remis sambata, ca le recomanda „tuturor celor interesați de activitățile ICR să se adreseze conducerii acestei instituții” si ca „MAE respinge orice tentativă prin care se încearcă atragerea sa în campania electorală aflată în derulare și face apel la evitarea oricăror declarații care pot să-i afecteze imaginea”. Precizarile vin dupa ce vicepresedintele PDL Radu F. Alexandru i-a cerut, vineri, in numele ARD, ministrului de Externe, Titus Corlatean, sa prezinte public datele profesionale ale directorilor ICR Kiev si ICR Moscova, afirmand ca pe site-ul Institutului Cultural Roman nu au fost prezentate decat numirile Nadiei Mosanu si a Florinei Mohanu la sefia celor doua filiale ale ICR.

MAE arata insa, in comunicatul remis sambata, ca „Numirile avansate de conducerea Institutului Cultural Român pentru funcțiile de conducere ale filialelor din Moscova și Kiev sunt supuse, înainte de a deveni efective,  unor proceduri de verificare specifice realizate de instituțiile abilitate ale statului, proceduri care sunt aplicabile tuturor membrilor corpului diplomatic. Aceste verificări au ca scop eliminarea oricăror speculații privind implicarea candidaților la ocuparea funcțiilor respective în activități de natură să aducă prejudicii intereselor naționale.”

MAE mai subliniaza ca „În prezent, ICR Moscova și ICR Kiev sunt în curs de operaționalizare, astfel că MAE nu a primit nominalizarea unor persoane la conducerea acestor institute.”

SURSA:     Alina Neagu     HotNews.ro

,

După ce, zilele trecute, atât în Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei, cât și ministrul român de Externe, într-o declarație de presă, ca și în unele publicații bucureștene s-a evocat problema Tezaurului României, s-a consemnat o luare de poziție și pe site-ul „Vocea Rusiei”, care, dat fiind statutul acestuia, definit exact de titlul său ca exprimând opinia Kremlinului, este foarte importantă și trebuie cunoscută de cititorii noștri, ca și de politicieni. Faptul devine aproape obligatoriu întrucât este o intervenție ce șochează încă din primele rânduri, ea depășind atributele unui punct de vedere și devenind, pe măsură ce se parcurge textul, un avertisment dintre cele specifice Kremlinului bolșevic de la începutul anilor ’50. Adică din perioada în care se trecea ușor de la critici vehemente la amenințări violente, când arsenalul comentatorilor moscoviți era impregnat de climatul Războiului Rece din momentele sale de vârf, când locul argumentelor era luat de lovitul cu pumnul în masă, când forței cuvântului i se opunea direct forța militară, când unitatea unui stat, chiar „frâțesc”, era pusă în pericol de o simplă mahmureală a lui Stalin, când, înainte de toate și de orice, contau hegemonia sovietică și sfera sa de influență, tranșate la Yalta de același lider bolșevic, acompaniat cu brio de premierul britanic Winston Churchill și președintele american Franklin D. Roosevelt.

Semnat de Valentin Mândrășescu, un nume ce apare frecvent în „Vocea Rusiei” când este vorba de probleme românești, articolul a fost publicat la 12 octombrie, ora 9.53 (ora Moscovei), cu titlul „Despre Tezaur, revizionism și programul PPE”, el șocând prin faptul că, între altele, leagă Tezaurul românesc de… Kosovo, Osetia de Sud și chiar de Siria, pentru ca, mai târziu, să fie evocate și mișcările secesioniste din… Scoția, Catalonia și Veneția.

Încă de la început, ca să nu fie niciun dubiu asupra poziției exprimate de „Vocea Rusiei”, se precizează: „Utilizarea problemei Tezaurului în cadrul disputelor politice interne din România este o tradiție interesantă și destul de veche. Diverse forțe politice participă la un joc în care câștigă cel care reușește să «demonstreze» că oponentul a cedat în fața Moscovei. Traian Băsescu îl acuza pe Adrian Năstase de «renunțare la tezaur», iar Antena 3 lansează acuzații identice la adresa lui Mihai Răzvan Ungureanu. Ironic, nu-i așa? Așa cum se întâmplă de cele mai deseori, realitatea politică este mult mai pragmatică în comparație cu cea prezentată în discursurile publice ale politicienilor. Există anumite restricții în privința lucrurilor pe care politicienii le pot spune sau face la nivel internațional,aceste limitări de natură obiectivă sunt aplicabile atât marilor puteri, cât și altor țări. Ceea ce au făcut sau nu au făcut Adrian Năstase, MRU sau Traian Băsescu a fost deseori dictat de circumstanțe care țin de realitatea implacabilă a relațiilor internaționale, ACEASTĂ REALITATE FIIND DESEORI INVIZIBILĂ PENTRU OCHIUL LIBER” (subl.ns.).

Cum se poate constata, fiecare paragraf și chiar fiecare frază se pretează la comentarii, ele conținând afirmații dintre cele mai dure sau chiar neobișnuite Europei acestui timp. Dar să exemplificăm mai departe: „Problema Tezaurului nu este una economică sau istorică, ci una politică. Comentatorii entuziasmați excesiv de rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, prin care Rusia este chemată să negocieze cu «toate statele» în vederea restituirii unor «bunuri culturale», ar face bine să-și concentreze atenția asupra următorului detaliu: APCE a refuzat să includă în textul rezoluției o referire concretă la problema Tezaurului, așa cum au cerut reprezentanții României. Motivația «oficială» pe care delegația română a prezentat-o presei este penibilă. Se spune că mențiunea (menționarea – n.n.). Tezaurului a fost refuzată din cauza faptului că este «prea specifică». Rezoluția adoptată de APCE a fost foarte critică la adresa Rusiei și extrem de specifică, particularizând o serie întreagă de acuzații, începând cu presupusele «derapaje» de la principiile democratice și terminând cu cazul Pussy Riot. În mod normal, APCE ar fi inclus în rezoluție pretențiile tuturor țărilor care au probleme asemănătoare cu cea a Tezaurului, măcar pentru a irita Moscova. Motivul pentru care această instituție europeană s-a limitat la o recomandare generică ține de o realitate geopolitică implacabilă. Din perspectiva internațională, Tezaurul face parte dintr-un imens ghem de probleme care au fost tranșate definitiv și irevocabil în cadrul tratativelor de pace după încheierea celui de – Al Doilea Război Mondial. Revizuirea oricărui element, oricând (sau oricât? – n.n.) de mic sau insignifiant, are potențialul să deschidă o veritabilă cutie a Pandorei în privința revizuirii la scară largă a rezultatelor războiului, iar deputații europeni, oricât de rusofobi ar fi unii dintre ei, momentan preferă să nu se joace cu focul”.

Așadar, autorul invocă REZULTATELE CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL ȘI TRATATELE CE AU CONSFINȚIT ÎNCHEIEREA LUI. Să reținem acest lucru, întrucât, în final, aceleași fapte sunt abandonate sau ignorate! Pe urmă, el asociază parlamentarii europeni la ideea moscovită privind rezolvarea problemei Tratatului, ceea ce este fals și contrazis chiar de reuniunea respectivă a APCE.

„Vocea Rusiei” continuă astfel: „În ultimii ani, varii actori internaționali au încălcat cu bună știință câteva principii care au fost considerate inviolabile. De fiecare dată, mai devreme sau mai târziu, violarea acestor principii a dus la o «reproducere în oglindă» a acțiunilor unor forțe din Occident. De exemplu, se poate spune că precedentul creat în Kosovo a deschis calea către independența Osetiei de Sud. Probabil, unul dintre motivele pentru care o intervenție militară în Siria încă nu a avut loc este legat de faptul că mulți factori de decizie conștientizează tipul de precedent care ar fi fost creat în această situație și modul în care acesta ar putea fi folosit de alte Mari Puteri. Se pare că s-a ajuns într-o situație în care există un consens tacit în privința necesității de a evita crearea unor precedente care ulterior pot provoca consecințe imprevizibile”.

Mergând pe linia amintită a legăturilor aberante, forțate și distorsionate, articolul ajunge la ceea ce el numește „Tendințele revizioniste pe care le manifestă unele forțe politice de la București”, afirmând tranșant că acestea „sunt periculoase în primul rând pentru România. Statele din UE deja încep să «scârțâie» sub presiunea crescândă a mișcărilor secesioniste (Scoția, Catalonia, Veneția etc.) a căror forță devine mai mare pe măsura adâncirii crizei economice globale”. Ca să vezi cât de periculos este să se evoce problema Tezaurului și unde se poate ajunge din acest motiv!

Respectând faimosul adagiu, potrivit căruia sfârșitul încoronează opera, „Vocea Rusiei” preia locul liderilor bolșevici de la Kremlin, care, până mai ieri, nu se dădeau în lături de la nimic când voiau să-și impună punctul de vedere. Cum se va vedea, România este amenințată fără nicio reținere cu „secesiunea Transilvaniei”, precedată de o „autonomie” a aceluiași teritoriu, așa cum le-ar fi promis liderilor UDMR unii lideri ai PPE. Totodată, ca avertismentul să fie luat în seamă și de Bruxelles, pe plan general i se flutură Europei spectrul unui nou război mondial: „Revizuirea ansamblului de probleme care au fost închise după cel de-al Doilea Război Mondial ar putea avea consecințe nefaste pentru revizuitori, mai ales în contextul în care mulți politicieni români își doresc din tot sufletul crearea unei Europe federalizate în care suveranitatea să fie concentrată la Bruxelles. Dacă birocrația bruxelleză poate impune un președinte sau anula rezultatul unui vot popular, atunci ce o va împiedica să redeseneze harta împărțirii teritoriale a unei federații europene? Această întrebare este cu atât mai valabilă în contextul declarației lui Kelemen Hunor, care susține că a obținut o «promisiune fermă» din partea președintelui PPE, Wilfried Martins, care s-a angajat să sprijine includerea în programul PPE a «chestiunii autonomiei». Dorința de a implica Europa în calitate de arbitru autoritar în disputele internaționale pe care le are România, ar putea avea «efecte secundare» foarte costisitoare”.

Textul „Vocii Rusiei” nu se oprește aici, după această amenințare publică fără precedent la adresa României, dacă luăm în seamă multe decenii trecute. El are și un post scriptum, în care este invocat numele lui Stalin și se afirmă că EL ESTE CEL CARE NE-A DAT TRANSILVANIA CADOU LA SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI, ȘI NU AM RECĂPĂTAT-O DATORITĂ JERTFELOR ȘI SÂNGELUI SUTELOR DE MII DE ROMÂNI DE PE FRONTUL DE VEST.

Cum spuneam, finalul „Vocii Rusiei” este halucinant: „PS: Efectele Dictatului de la Viena au fost anulate prin voința lui Iosif Stalin, care le-a restituit românilor Transilvania de Nord. Cine va anula un eventual «Dictat de la Bruxelles»?”.

Așa cum se constată, „Vocea Rusiei” face la sfârșit și bine plasat una dintre cele mai dure afirmații, ea susținând mai mult decât deschis că UE va hotărî soarta Transilvaniei în detrimentul „țării mamă”, dar, spre deosebire de trecut, când destinul teritoriului a fost schimbat de „Părintele popoarelor”, de data aceasta nu va mai avea cine să facă același lucru! Culmea ironiei, mai înainte se invocau rezultatele și tratatele ce au pus capăt războiului – ele decizând inclusiv soarta Tezaurului! – și au consfințit noua ordine, chiar și cazul Transilvaniei, acum, aceleași documente sunt respinse ori ignorate, în funcție de interesele unei mari puteri precum Rusia.

În peste 40 de ani de activitate jurnalistică pe probleme internaționale, am avut extrem, extrem de rar ocazia să citesc și să comentez texte precum cel de mai sus. Atât eu, cât și alți confrați am avut aceeași impresie: este vorba, în fond, de un ordin fățiș și arogant de a lua poziția de drepți și a ține gura închisă în fața puterii de la Răsărit!

Petre Nicolae-16 octombrie 2012

,

Publicația ucraineană DUMSKAIA scrie că autoritățile centrale ucrainene nu au alocat în ultimii trei ani niciun ban pentru dezvoltarea Insula Șerpilor și a localității Bile (Alba) situate pe acest teritoriu, iar acest fapt a dus la întreruperea lucrărilor de consolidare a malurilor și de construcție a infrastructurii necesare. Potrivit unor surse din cadrul întreprinderii regionale de amenajări comunale „Ostrivne”, malurile nefinisate se erodează treptat din cauza condițiilor meteorologice nefavorabile, ceea ce reprezintă un pericol majos atât pentru localitatea Bile, cât și pentru insula în sine. Geologii ucraineni atrag atenția că valurile mării, ploile și alunecările de teren distrug anual zeci de centimetri din mal. Specialiștii sunt îngrijorați și din cauza faptului că există o tendință de creștere a nivelului mării. Până de curând, experții ucraineni credeau că zona insulei are o suprafață de 20,5 hectare, însă ulterior au constatat că nu sunt mai mult de 17 hectare. „Scufundarea completă a Insulei Șerpilor ar putea avea loc doar peste câteva mii de ani, însă există o altă problemă” – subliniază DUMSKAIA.

Insula este formată din două părți inegale, care sunt separate de o fâșie îngustă de aproximativ 90 de metri lățime, iar construcțiile din acest teritoriu sunt situate în partea cu suprafața cea mai mică a insulei. Potrivit fostului director al întreprinderii „Ostrivne”, Viktor Ostrohliad, în corpul fâșiei dintre cele două părți ale insulei există incluziuni de argilă care se erodează foarte rapid, iar, dacă Guvernul nu va lua măsuri urgente în legătură cu această situașie, „Ucraina va avea în curând două insule”.

Potrivit DUMSKAIA, problemele menționate mai sus se regăsesc într-un document elaborat de întreprinderea „Ostrivne” și Comisia Consiliului regional pentru construcție și dezvoltare regională din Odesa, care urmează să fie trimis Parlamentului și Guvernului Ucrainei. Pe această cale, aleșii locali din Odesa doresc să solicite Kievului reluarea finanțării lucrărilor de consolidare a malurilor Insulei Șerpilor, „pentru a păstra integritatea insulei”. În plus, deputații intenționează să ceară Guvernului să acorde localității Bile un statut juridic special, subordonat direct Kievului, în condițiile în care, în prezent, localitatea face parte din raionul Chilia.

Vitalie Cotik – Corespondenta speciala din Kiev pentru R.B.N.Press

,

„Mosca: nasce la milizia del patriarcato

Aggressioni alle minoranze ortodosse e una pericolosa commistione tra politica e religione”

http://vaticaninsider.lastampa.it/nel-mondo/dettaglio-articolo/articolo/russia-rusia-putin-19522/

Putin si patriarhul Kiril

„Armata” Patriarhului de la Moscova este îmbrăcată în uniforme de culoarea neagră și este înzestrată cu o brasardă roșie. „Milițienii” au drept scop protejarea locurilor de cult. Patrulele numite „Sfânta Rusie” există neoficial de câțiva ani, membrii acestei organizații se angajează în acte de violență inclusiv pe teritoriul Republicii Moldova și se bucură de sprijinul deplin al Bisericilor locale și ierarhilor de la Moscova. Despre aceasta scrie publicația italiană „Vatican Insider”, transmite UNIMEDIA.

Potrivit publicației, jumătate din cetățenii Federației Ruse se pronunță în favoarea organizării miliției formată din voluntari și aflată în subordinea Patriarhiei Moscovei, al cărei scop este ajutarea poliției în investigarea cazurilor ce țin de religie.

Printre mai multe exemple ale activității acestei organizații, publicația italiană menționează și unele acțiuni întreprinse pe teritoriul Republicii Moldova.

„Nu a fost trecută cu vedere și Republica Moldova, țara care cândva a fost vasală Rusiei Sovietice, iar acum a devenit o feudă a Rusiei lui Putin și Patriarhiei Moscovei”, scrie „Vatican Insider”.

De asemenea, publicația reamintește „un episod care a avut loc pe 9 septembrie anul trecut, când un grup de reprezentanți ai autorităților locale și doisprezece preoți de la Moscova au invadat Mănăstirea de la Sagaidac. Cauza unor astfel de acțiuni a fost problema contestării dreptului la proprietate. Călugării au declarat ca au fost supuși la violență fizică din partea reprezentanților Moscovei. Aceștia din urmă l-au amenințat pe egumen declarând că lăcașul sfânt trebuie să treacă sub jurisdicția Patriarhiei Moscovei”

sursa: unimedia .info

,

Lansare de carte Transnistria Cronica unui razboi nedeclarat

Lansare de carte Transnistria – Cronica unui razboi nedeclarat, in imagine G-ral Ion Costas alaturi de personalitatile invitatate la eveniment

Joi  seara  la  orele  16.00  , in  ziua  in  care  lumea  praznuia  pe  Sfintii  Arhangheli  Mihail  si  Gavriil , Editura  ” RAO ” in  colaborare  cu  ” Fundatia  Carol I ” au  lansat  intr-un  cadru  extrem  de generos,  Amfiteatrul  pus  la  dispozitie  chiar  de  Biblioteca  Central  Universitara , cartea  „TRANSNISTRIA   1989 – 1992, Cronica  unui  razboi  nedeclarat” scrisa  de  dl. general ( r ) Ion  Costaș. La  eveniment  au  participat  numerosi  diplomati , oameni de presa, generali in  rezerva  care  au  avut  tangenta  cu  razboiul  din  Transnistria  si pana  la  varfuri  ale  lumii  academice  si  universitare precum  profesorul  universitar Mihai  Retegan sau  decanul  Facultatii  de  Istorie de  la  Universitatea din  Chisinau . Alaturi  de  amfitrionul  Ovidiu  Enculescu – Director  al  Editurii  ” RAO ” au vorbit  despre  carte  si  analistul  american  Lary  Watts, profesorul  Ion  Coja , dl  general  de  divizie  Teodor  Frunzeti – rector  al  Universitatii  Nationale  de  Aparare  ” Carol I ‘ , fostul  ministru  al  Apararii  Nationale  dl  general ( r ) Nicolae  Spiroiu si  evident autorul  care  la  vremea  respectiva  in deplinea  functia  de  ministru  de  Interne  al  R. Moldova , dl  general ( r ) Ion  Costaș. In  amfiteatrul  plin de  oameni interesati  de aceasta  ” lansare – eveniment ” au  mai  fost  prezenti  pe  langa  profesori  si  specialisti  in  probleme  de  istorie  si  geopolitica , militanti  de  la  Platforma ” Actiunea 2012 ” , jurnalisti  de  la  RRI(Radio Romania international), RGN (Romanian Global News)  si  RBN  PRESS, d-na Iulia  Gore  Costin, Înalt Reprezentant al Guvernului Român pe lângă Republica Moldova, care  si-a  impartit prezenta  intre  lansarea  de  la  BCU  si  un  vernisaj  de  pictura de  la  Palatul Parlamentului , militanti de  la ” Noua  Dreapta  ” din  Bucuresti  si  Chisinau in  frunte  cu  liderii  lor , Tudor  Ionescu  si  Sergiu Lascu, dar  si  simpli  unionisti din  Bucuresti , Chisinau  si  Cernauti , precum si  familia  de bucovineni, Patras,  venita  pentru  lansarea de carte tocmai din  Nordul  Bucovinei (Ucraina de azi).  Dupa  prezentarea  cartii  s-a  proiectat  un  film  referitor  la  evenimente sangeroase din timpul razboiului de pe Nistru, apoi  s-a  servit  o  gustare. La  un  pahar  de  vorba , dl  general ( r ) Mircea  Chelaru  a  incantat publicul  cu  ipotezele  geostrategice  formulate  de  Domnia  Sa pe  marginea  razboiului  din  Transnistria  precum  si  asupra  actualei  pozitii  a  R . Moldova , situata  pe  linia  de  demarcatie Est – Vest .

Pentru echipa  RBN  PRESS a fost un bun prilej de a lega prietenii si  inchega relatii cu o mare parte dintre cei invitati, fapt care speram sa duca la o inbunatatire a informatiilor si subiectelor  mediatizate de portalul de presa rbnpress.info si implicit la cresterea satisfactiei domniilor voastre, cititorii nostrii fideli si nu numai. Fideli principiilor de  profesionalism cat si de crestere  a orizontului de subiecte  de maxim interes  pentru public am cooptat  in  colectivul  de  redactie  si pe  distinsul  domn  profesor, inegalabilul  Ion  Coja, prezent la acest eveniment si care ne-a entuziasmat cu raspunsul dansului, afirmativ, spontan si fara echivoc, de a se alatura proiectului nostru de presa. Insa mai  presus  de  toate,  echipa  RBN  PRESS  a  reusit  sa  realizeze  un  interviu  in  exclusivitate  cu  autorul  cartii  dl  general ( r ) Ion  Costaș . Cu  toate  ca  tatal  sau  a  luptat  ” in  armata  Maresalului Dezrobitor Ion  Antonescu impotriva  sovieticilor”,  dupa  propriile  marturisiri, ceea  ce  evident  a  dus la  deportarea  tatalui  sau  in  Siberia dupa  1949 , basarabeanul  Costaș  Ion, urca  toate  treptele  carieriei  militare  pana  la  gradul  de  general – locotenent sovietic  de  aviatie  si  comandant  de  divizie  aeriana. Dupa  dezintegrarea  URSS , generalul Costaș  Ion s-a  intors in  nou  infiitata  R. Moldova,  renunta  la  privilegiile  unei  cariere  militare  la Moscova si  se  pune  la  dispozitia  poporului  sau.  Devine  ministru  de  Interne exact  atunci  cand  se  declaseaza  razboiul  din  Transnistria . Pus  in  fata  unei  superioritati  numerice  si tehnice  evidente precum  si  a  perspectivei  dezmembrarii  teritoriale  a  R . Moldova , generalul  Costas  Ion  cere  sprijinul  ministrului  Apararii  Nationale  a  Romaniei.  Ministrul  de  atunci , generalul ( r ) Nicolae  Spiroiu devine  constient ca  la  frontiera  de  rasarit  se  joaca  nu  doar  soarta  R. Moldova  ci poate  chiar soarta  Romaniei. Generalul Costas  Ion  pune  pe  picioare  in  mare  viteza  „o  armata  de  voluntari  moldoveni, unii  veterani  din  Afganistan” in  doar  doua  luni . Dupa  propriile  sale declaratii Romania,  „devine  constienta  ca  micuta  armata  moldoveana  nu avea  cum sa  reziste  teribilei actiuni  a Armatei a  14-a , excelent  echipata si  incepe  sa  livreze  R. Moldova TAB-uri, aruncatoare  de  grenade, armament  si  munitie” . Se  pare  ca  au  existat si  voluntari veniti  din  Romania  care  s-au  alaturat  voluntarilor  moldoveni in  efortul  disperat  de  a  opri  si  stabiliza  pe  Nistru hoardele  dezlantuite  ale  mercenarilor rusi. ” Nu  ne-au  invins  militar  si  Transnistria nu  ar  fi  fost  ocupata fara  complicitatea  unor  tradatori  aflati  in  posturi cheie la  Chisinau”, a  spus  cu  amaraciune  dl. general  Costas  Ion  in  interviul  pe  care  a  binevoit  sa-l  dea  in  exclusivitate  echipei RBN  PRESS .  Dar  despre  toate  acestea  , mai  pe  larg  in  zilele urmatoare  cand veti   putea  urmari  doar  la  RBN  PRESS  marturisirile  cutremuratoare  ale  fostului ministru  de  Interne al  R. Moldova, dl general ( r ) Ion  Costaș .

Echipa R.B.N.Press

Dacian  Dumitrescu & Dorian Theodor

*Acest  articol  si toate  celelate materiale aparute pe  RBN  PRESS  pot  fi  preluate  de catre  toate  publicatiile  romanesti din  tara  si  de  peste  hotare cu specificarea sursei.

,

Ucraina dorește ca în timpul președinției sale în OSCE să fie identificată o soluție viabilă pentru rezolvarea problemei transnistrene. Declarația a fost făcută de către reprezentant oficial al Ucrainei în negocierile în problema transnistreană, în cadrul unei întrevederi cu premierul moldovean Vlad Filat.

La întrevedere au mai participat Serghei Pirojkov, Ambasador Extraordinar și Plenipotențial al Ucrainei în Republica Moldova, Andrei Deshchitsia, responsabilul desemnat pentru medierea conflictelor de lungă durată în cadrul președinției Ucrainei în OSCE și viceprim-ministrul pentru Reintegrare, Eugen Carpov.

Astfel, Igor Harcenko a menționat că țara sa își propune să întreprindă, pe perioada președinției sale în OSCE, toate măsurile pentru avansarea procesului de negocieri, atât în format oficial, cât și în cadrul dialogului bilateral și al grupurilor de lucru.

„Sper că participanții la procesul de reglementare vor manifesta suficientă responsabilitate și maturitate politică, în vederea intensificării procesului de negocieri, pentru trecerea la o nouă etapă, cea de identificare a unei soluții viabile pentru rezolvarea definitivă a problemei transnistrene”, a menționat acesta.

sursa: Cotidianul.ro

Precizăm că următoarea runda de negocieri în format 5+2 de la Dublin, va avea loc în perioada 27-30 noiembrie 2012.

,

Moldova, fosta RSSM, a reprezentat flancul de sud-vest in cadrul planurilor ofensiv-defensive ale URSS. Aici ne intalnim cu problemele si pretentiile eterne ale statului rus: chestiunea Gurilor Dunarii, dominatia pe Dunare, ceea ce reprezinta o posibilitate de a influenta tot ce reprezinta Balcanii, Europa Centrala si cea de Est, chestiunea iesirii la Marea Neagra, chestiunea stramtorilor, dominatia pe aceasta mare pana in Atlantic si respectiv a teritoriilor limitrofe.

In Moldova a existat o puternica baza militar-strategica, dar nu una defensiva, ci una ofensiva, indreptata pe directiile sud-vest si sud. Centrul de comanda din RSSM inca de la inceputul anilor 80, era orientat catre principalul dusman al URSS – statele membre ale blocului NATO. Adversarul principal erau considerate America, Anglia, RFG si toate tarile care intrau in blocul NATO si pentru a le contracara URSS-ul, prin Statul sau Major General a elaborat o strategie noua. In cadrul acesteia, cea mai mare atentie era acordata directiei de sud-vest si in mod special dupa ce NATO la inceputul anilor ’80 a inceput sa creasca fortele in flancul sau sudic.

La ordinul Biroului Politic CC al PCUS s-a amplasat in regiunea Moldovei la Chisinau complexul Statului Major a directiei de sud-vest a Statului Major al Fortelor Armate a URSS. Nu s-a ales Kievul sau Odessa, unde exista atat iesirea la Marea Neagra, cat si accesul porturile Marii Negre, ci Chisinaul datorita posibilitatilor sporite de executare a spionajului radioelectronic.

De pe teritoriul Moldovei se putea „asculta” cea mai mare parte a continentului european.

Armata a 14-a prezenta in Transnistria, dislocata pe intreg teritoriul RSSM reprezenta doar partea superioara a aisbergului existent si ascuns pentru ochii lumi, in aceasta zona.

In cadrul reorganizarii efectuate de Marele Stat Major al Fortelor Armate ale URSS-ului, de care am vorbit mai sus au fost unificate: cercul militar Kiev, in care intra si regiunea Transcarpatica, Cercul militar Odessa, cu principalele forte ale Marii Negre, armatele de rachete si aeriene. In totalul sau aceste forte militare reprezentau 37 de divizii, mai mult de 2000 de avioane, 800 de elicoptere, o armata aparte de antiaeriana si multa alta tehnica militara ceea ce insemna ca puteau incepe ofensiva pe 3 fronturi: nord, vest si sud. Districtul militar Transcarpatic a reprezentat un fel de poligon in care se urmarea concentrarea conducerii trupelor in timp de razboi. Aici au avut loc zeci de aplicatii militare, de la cele de nivel de regiment pana la cele strategice cu participarea trupelor aliate.

La inceputul anilor 80, cu ceva timp inainte de inceperea oficiala a procesului de restructurare sau poate chiar la inceputul acestuia, sovieticii incep sa-si retraga trupele peste linia strategica a Nistrului, adica in Transnistria, care acum devine o adevarata baza militar-strategica, atat pentru imperiul sovietic in proces de destramare, cat si pentru viitorul stat rus, Federatia rusa.

Pe masura ce trupele ruse erau retrase din Europa de Est rolul strategic al gruparii de sud-vest a inceput sa creasca. Logistica a fost intarita de unitati diverse, armament, tehnica, munitii, ajungand, la inceputul anilor ’90, pentru necesitatile a 2 armate.

Potentialul fortelor militare din Transnistria este astazi identic cu cel din 1992, operandu-se doar schimbari de denumiri, treceri ale cadrelor ruse sub serviciul militar al unitatilor transnistrene, precum si a tehnicii din dotare in inzestrarea acestora.

Toate aceste unitati reprezinta capul de pod al Rusiei indreptat catre Balcani iar Rusia nu este de loc interesata sa opereze intr-un timp atat de scurt modificarea prezentei sale in regiune. Pentru a nu parea ca nu intentioneaza sa-si retraga patrimoniul la termenul asumat la Istanbul, Rusia se va baza cu precadere pe liderii comunisti de la Chisinau si cu siguranta si prin alti infiltrati in  esicherul politic al Republicii Molodova.

Federatia Rusa a avut nevoie si si-a creat – o conducere politica in Republica Moldova care sa-i asigure legalizarea fara probleme a prezentei militare in zona. Vocalizele lui Voronin la adresa Romaniei si inghetarea practic a relatiilor dintre Chisinau si Bucuresti a reprezentat un simptom al “repozitionarii” Moscovei fata de “frontiera euro-atlantica” in contextul sporirii interesului european si american pentru aria Marii Negre.

Marea Neagra reprezinta un punct-cheie pentru securitatea Europei iar atentia de care se bucura acum Marea Neagra este legata atat de dorinta de a extinde zona de stabilitate europeana – de la Romania si Bulgaria catre est, in Caucaz -, cit si de Orientul Mijlociu si de proiectul major care ar fi trebuit sa urmeze: integrarea Turciei si a Caucazului,  a treilea mare val de integrare euro-atlantica care sa  a cuprinda si Ucraina si Georgia,

Cu numai un deceniu in urma Romania era la periferia unei Europe stabile si democratice. Acum este aproape de centrul acestei harti, daca avem in vedere emergenta celui de al treilea val de integrare euro-atlantica. Asa cum Polonia a jucat rolul de lider in definirea politicii Uniunii Europene si a NATO in privinta Ucrainei se asteapta si de la Romania sa joace un rol similar in dezvoltarea unei strategii cu privire la Marea Neagra.

S-a cerut explicit Romaniei sa participe la efortul de intelegere a conflictului din Transnistria pentru a ajuta Statele Unite la construirea unei strategii locale pentru Marea Neagra care sa uneasca si marile puteri europene. Atitudinea Statelor Unite indica un interes deosebit asupra zonei confirmat de schimbarea tacticii NATO si noua directie a interesului geostrategic americane in spatiul postsovietic. Atat pentru UE cat si pentru Statele Unite securizarea rutelor energetice care duc in Caucaz si trec prin zona Marii Negre este cruciala.

Departamentul de Stat al SUA a mizat pe Romania in calitate de partener principal in Europa de Est si de Sud-Est, si a exista o tendinta ascendenta importanta in relatiile dintre Washington si Bucuresti. Liderul administratiei americane, presedintele George W. Bush a subliniat in repetate randuri ca SUA si Romania vor participa impreuna la procesul de dezvoltare a democratiei in Moldova.

Implicarea Romaniei in rezolvarea dosarului transnistrean se poate face impreuna cu si prin UE care are tot interesul in solutionarea unui conflict care va afecta direct securitatea sa si a viitoarei Europe extinse. UE are insa o pondere limitata in Moldova si nu are pana in prezent nici o strategie clara in ce priveste rezolvarea crizei din Transnistria. Din nefericire nici Romania, de la care se asteapta atatea, nu are pana in prezent o strategie proprie fata de R. Moldova, cu atat mai putin cu privire la solutionarea “conflictului inghetat” din Transnistria. Rusia a invocat de mai multe ori o comparatie intre Transnistria, Osetia de Sud sau Abhazia – si Kosovo sau Tara Bascilor. In 17 septembrie 2006 peste 90 la suta din locuitorii Transnistriei s-au pronuntat pentru independenta si aderarea ulterioara la Rusia.

Recunoasterea independentei regiunii Kosovo ofera Rusiei modalitati nelimitate de a santaja SUA si UE cu aplicarea unor masuri similare in recunoasterea zonelor nerecunoscute din spatiul ex-sovietic. Pentru Rusia conteaza mai mult decit recunoasterea Abhaziei, Osetiei de Sud si Transnistriei posibilitatea de a folosi la infinit acest argument, mizand pe aceasta carte in jocul geopolitic cu Occidentul.

Este relevant comentariul – de dinainte de momentul independentei Kosovo, al cunoscutului analist rus Vitali Tretiakov: „indiferent cum va evolua situatia, Rusia iese castigatoare. Kosovo se separa, Occidentul il recunoaste, iar Moscova are mainile dezlegate. Occidentul se razgandeste (ceea ce este putin probabil), Moscova isi manifesta influenta… Iar spatiul de manevra al separatismului este fara de margini”.

sursa:  nato-romania.ro

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press