19 martie – Ziua Pașaportului Românesc. Incursiune foto prin istoria documentelor de călătorie românești

Cultura şi civilizaţia universală, inclusiv cea românească, sunt intrinsec legate de conceptul de ,,liberă circulaţie”. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au traversat pământul în lung şi în lat, mânaţi de nevoia de cunoaştere a noi tărâmuri şi civilizaţii şi de necesitatea schimburilor comerciale absolut necesare pentru dezvoltarea şi bunăstarea popoarelor.
Strămutându-se dintr-un loc în altul, indiferent de clasa socială din care făceau parte, ei au avut întotdeauna nevoie de documente care să le ateste identitatea pentru a li se permite accesul în teritoriile unde călătoreau, posesia unor astfel de documente constituind una din modalităţile prin care comunităţile se protejau de persoanele care ar fi putut crea probleme, se arată într-un material documentar aniversar, realizat de Direcția Generală de Pașapoarte a Ministerului Afacerilor Interne.

Lucrarea a fost întocmită şi redactată de un colectiv format din Comisar şef de poliţie Gabriel PANDELE-PETCU, Subcomisar de poliţie Viorel POPA, Agent de poliţie Horia SECHEI, sub coordonarea: Chestor de poliţie dr. Aurel-Vasile SIME, Comisar şef de poliţie Corina MORARU, Comisar şef de poliţie Florian MARCU.  În paginile lucrării sunt prezentate toate tipurile de paşapoarte care au fost emise de autorităţile competente din România, începând cu anul 1912, când a fost promulgată prima lege asupra paşapoartelor, care este prezentătă în facsimil, împreună cu Regulamentul de aplicare a acesteia, precum şi evoluţia acestora din punct de vedere al caracteristicilor de formă şi conţinut, putând oferi în acest sens cititorului informaţii interesante despre vechile paşapoarte care au circulat de-a lungul vremii.

Un moment de referinţă în evoluţia istorică a paşaportului românesc

Momentul important l-a constituit promulgarea, la 19 martie 1912, de către regele Carol I, a primei legi moderne care se referea la paşapoarte, denumită „ “ “ principii generale în privinţa paşapoartelor şi pentru trecerea frontierei, obligatorii pentru autorităţi şi cetăţeni. „Liberate de Ministerul de Interne şi de prefecţii de judeţe, paspoartele erau emise în numele regelui şi aveau formatul unei cărţi mici „ “ Fiecare pagină avea „un fond încadrat, compus cu motive naţionale, în culoarea liliacului deschis, făcând să iasă în aparenţă stema ţării şi având deasupra cuvântul Rom “

Mai jos lucrarea despre istoria documentelor de călătorie românești

Legea prevedea că „Pașapoartele se emit în numele regelui și se liberează de ministerul de interne și de prefecții de județe și de poliție în condițiunile ce se vor determina prin regulamentul de aplicare al acestei legi’”, se arată pe site-ul pasapoarte.mai.gov.ro.

Prin această lege, statul român introducea primele principii generale pentru pașapoarte și pentru trecerea frontierei. Chiar dacă pașapoartele erau documente individuale de călătorie în străinătate, în acesta puteau figura, pe lângă titular, și soția, soțul și copiii minori.

Prima menționare a documentelor de călătorie românești

Documentele de călătorie românești au fost menționate, pentru prima dată, în 1830, în Regulamentul Organic în Principatele Române, Țara Românească și Moldova, când s-a recunoscut libertatea românilor de a călători peste granițele Dunării și ale Imperiului Habsburgic, potrivit site-ului prefecturasuceava.ro.

Ulterior, au fost introduse pașapoartele diplomatice (în 1920), pașapoartele colective și pașapoartele de serviciu (în 1941). Potrivit unui comunicat al DGP remis AGERPRES, în anul 2011, pașapoarte de serviciu se distingeau printr-o tehnică specială de prindere (lipire, broșare) a filelor de coperți, care crea un efect de evantai. Dacă în acele vremuri, autoritățile se confruntau cu documente de călătorie „plăsmuite, drese ori prefăcute”, transformările economice și politice care s-au succedat cu rapiditate la nivel european au determinat și o creștere a infracționalității în acest domeniu. Prevenirea falsificării pașapoartelor a determinat adoptarea unor măsuri la nivel european pentru creșterea gradului de siguranță al documentului de călătorie, astfel că, la nivelul Uniunii Europene a fost adoptat „Regulamentul (CE) 2252/2004 al Consiliului din 13 decembrie 2004 privind standardele de securitate și datele biometrice în pașapoartele și documentele de călătorie emise de statele membre”, act obligatoriu ce asigură implementarea unor măsuri unitare pe întreg teritoriul UE. În conformitate cu acest regulament, România, în calitate de stat membru, a introdus pașapoartele electronice, emise începând cu data de 31 decembrie 2008.

Activitatea în acest domeniu este reglementată astăzi de Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, cu modificările și completările ulterioare, precum și de Hotărârea Guvernului nr. 94/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005, cu modificările și completările ulterioare. Ultima modificare și completare adusă Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate a fost adusă prin legea 175/2013, publicată în Monitorul Oficial din 11 iunie 2013.