170 de ani de la nașterea marelui patriot și mecena, Vasile Stroescu – Primul Președinte al Parlamentului României Mari – reper în construcția identității naționale românești

Ce e mai curat și mai bun în românimea basarabeană a vorbit prin graiul acestui nobil bătrân în clipa binefacerii memorabile. Arătând că-și aduce aminte și că prețuiește mai presus de orice comunitatea noastră sufletească, pe care toată puterea Rusiei n-o poate sfărma, Basarabia ni-a dat prin dl. Vasile Stroescu acea chezășie pentru viitor pe care știm astăzi că ne putem răzima. (Anul 1910 Neamul românesc, anul al V-lea, nr. 47.)

„Eu îs cu totul la dispozițiunea Țării și a Neamului Românesc, cu mintea cât mi-a dat Dumnezeu, cu toată inima și cu toată mintea și cu toată averea mea. Eu țin la folosul națiunii, nu la fala mea. Soarta poporului român din Basarabia, se află în mâinile noastre, să voim și vom face totul.” – Vasile Stroescu

Boierul român-basarabean, primul președinte al Parlamentului României Mari

„… Doamne ferește! Eu detest orice fel de politică. N-am făcut niciodată în viața mea politică și nu voi face nici de aici înainte. Politica este cea mai mârșavă ocupație lumească. Lăsați în pace politică și ocupați-vă de cultura românului. Bietul de el, a fost lăsat în cel mai cumplit întuneric. Întocmiți pentru popor: conferințe economice, sociale, morale, istorice, tipăriți gazete, reviste, broșuri, cărți. Înființați case de citit, case culturale, instruiți conferențiari ambulanți, care să cutreiere țara învățând poporul cu tot ceea ce îi trebuie acestuia. Înființați școli populare superioare ca în Danemarca, sau mai bine o Universitate Populară”.

„În viața noastră, în lucrările noastre, trebuie să avem inimă, gânduri și mâini curate. În incinta acestui lăcaș (parlament) trebuie să intrăm ca în biserică în fața sfintei cuminecături. Toate patimile, gândurile egoiste, urile să le lăsăm la pragul intrării și să intrăm cu gândul numai la binele și propășirea neamului românesc și țării noastre. Să zicem cu toții: Așa o voim, așa Dumnezeu să ne ajute!”.

Vasile Stroescu (n. 11 noiembrie 1845, Trinca, județul Hotin, d. 13 aprilie 1926, București) a fost un cărturar de frunte, susținător al învățământului școlar și om politic român basarabean, filantrop și membru de onoare al Academiei Române, care a promovat cultura națională și a neamului.

S-a născut în familia comisului Vasile Stroescu, descendent al jitnicerului Ioan Stroescu, menționat documentar încă la 2 iulie 1682. A făcut studii la Liceul Regional din Chișinău, la liceul din Kamenes-Podolski, apoi la Liceul Richelieu din Odessa. A studiat dreptul la Universitățile din Moscova, Sankt Petersburg și Berlin. Apoi a călătorit prin Europa și Africa. Licențiat în drept, este numit ca judecător la Tribunalul din Hotin. Aici face cunoștință cu scriitorul Alexandru Hajdeu, iar mai târziu, în România, cu poetul Octavian Goga.

A fost specialist în drept, dar îl preocupa și istoria, literatură, științele agricole. A moștenit de la părinți mai multe moșii, cu suprafața totală de 25.000 ha, și apoi mari cirezi de vite, herghelii de cai, turme de oi, numeroase conacuri. Toate aceste averi le-a pus în serviciul țării, în folosul țărănimii „pe care a iubit-o, a îndrumat-o și a ajutat-o” (Eugen Holban). Pământurile le-a dat în arendă țăranilor și a făcut donație cooperativelor agricole și forestiere. Grandioasa sumă de bani, obținută din vânzarea imobilelor, a fost transferată fondurilor caritabile pentru construcția de școli, biserici și spitale în toate provinciile românești – dar mai ales în Ardeal, unde școlile confesionale românești erau amenințate de maghiarizare pentru sprijinirea instituțiilor culturale, pentru tipărirea cărților, pentru asigurarea cu burse a tineretului studios. Ctitor al bisericilor din Șofrîncani, Zăicani, Trinca, Pociumbăuți, fondator al spitalelor din Trinca și Brătușeni, donator în sprijinul bisericilor, spitalelor și școlilor din Trinca, Stolniceni, Brînzeni ș.A. Drept recompensă pentru actele de binefacere și contribuția la trezirea conștiinței naționale, este ales ca membru onorific al Academiei Române pe 24 mai 1910. De asemenea, a fost și președinte de onoare al Partidului Național Moldovenesc (1917), primul președinte al Parlamentului României Mari (1919), senator al Transilvaniei ș.A.

S-a stins din viață la București. I-au fost organizate funeralii naționale. A fost înmormântat în Cimitirul Sf. Vineri, pe Aleea Teilor.

Cimitirul Sf. Vineri, pe Aleea Teilor.

Cimitirul Sf. Vineri, pe Aleea Teilor.

O viață în slujba națiunii

Vasile Stroescu a ctitorit bisericile din Șofrîncani, Zăicani, Trinca, Pociumbăuți, a fondat spitalele din Trinca și Brătușeni, donator în sprijinul bisericilor, spitalelor și școlilor din Trinca, Stolniceni, Brînzeni ș.a. În 1899 a încercat să cedeze Zemstvei o parte din averea sa pentru învățământul românesc din Basarabia, însă autoritățile țariste nu au fost de acord.

În 1902 a donat 200.000 lei aur pentru construirea unor școli în satele din Moldova.

În 1906 a donat alți 200.000 lei aur pentru construirea unei catedrale la București (care nu s-a mai realizat) și 5.000 de coroane pentru ridicarea catedralei ortodoxe din Sibiu (care s-a realizat).

A donat 100 000 de coroane fondului cultural din Blaj, menit să sprijine școala românească din Ardeal.

În 1902, oferă, printr-o scrisoare adresată Ministerului de Instrucție din România, fonduri pentru construirea de școli în așezările cele mai sărace din județul Suceava.

În 1906, când România sărbătorea 40 de ani de domnie a Regelui Carol I, Vasile Stroescu, vizitând marea expoziție retrospectivă de la București, donează 200.000 de ruble pentru construirea Catedralei Întregirii Neamului, care și așa n-a mai fost înălțată. Peste doi ani, va mai dona incă 100.000 ruble.

Cele mai multe donații le-a făcut pentru românii din Transilvania, mai ales pentru înființarea de școli sătești în limba română.

“Carte și iar carte, școli și iară școli, biserici și iară biserici – prin ele ne vom ridica sufletul și vom fi stăpâni pe cunoștințe, bogății ce nu se pot fura și nu se pot gâtui”, spunea Vasile Stroescu.

În aprilie 1910, a trimis bisericii greco-catolice din Ardeal imensa sumă de 100.000 coroane, pentru a contracara efectele Legii învățământului a lui Appony, din 1907, prin care se urmărea maghiarizarea învățământului confesional românesc. Asta deși Stroescu era ortodox…

Pentru a înțelege ce însemnau atunci 100.000 de coroane, iată câteva prețuri: 100 kg grâu – 16-17,50 coroane, 100 kg porumb – 10-11 coroane, un litru de vin vechi 2-3 ani – 0,50 coroane, un galben – 11,27 coroane, 100 mărci aur – 117,25 coroane.
În martie același an, Stroescu mai trimisese 200.000 coroane Fondului Cultural din Sibiu pentru școlile sătești ortodoxe și încă 16.000 coroane pentru înființarea de cantine școlare și achiziția de haine, cărți, hârtie etc.

În luna mai trimite 100.000 de coroane pentru înființarea Școlii Superioare de fete din Arad, instituție patronată de Reuniunea Femeilor Române din Arad. Condiția donației era ca edificiul cel nou să devină:

-„un focar al redeșteptării multor generații”.

Până la începerea războiului, donațiile au continuat să curgă constant, cu sume cuprinse între 200 și 10.000 de coroane.

A susținut înființarea cooperativelor și a băncilor populare, mai întâi în Transilvania, apoi în Basarabia. A finanțat și primul ziar de luptă națională de la Chișinău, “Cuvânt Moldovenesc”.

Tot el, în 1910, a ctitorit istorica formațiune „Liga Culturală a Românilor de Pretutindeni”.

Nu i-a uitat nici pe românii de peste Ocean

La 12 august 1912 a fondat „Clubul Român de Ajutor și Cultură” în Statele Unite ale Americii, orașul Cleveland, Ohio, în dorința de-ai atrage pe conaționalii din emigrație la cauza comună de întregire și prosperare a națiunii române. Până nu demult, un alt descendent din neamul Stroeștilor, pre nume Gheorghe Ștefan Donev (1909-1993), cunoscut publicist, editor, scriitor și tipograf, colaborator frecvent la „Cuvântul Românesc”, a continuat cu prisosință tradiția unchiului său în mijlocul comunităților românești de peste ocean.

După Reîntregirea României, Vasile Stroescu, care înființase Partidul Național, a fost ales să prezideze Primul Parlament al Tuturor Românilor, fiind, totodată, deputat în patru județe basarabene: Tighina, Orhei, Lapușna și Bălți.

Cu puțin înaintea morții sale, a dăruit 100 ha de pământ și conacul părintesc de la Brânzeni pentru Școala Agricolă și pentru alte două școli-accesorii, de lemnărie și fierărie, plus o fermă pentru învățământul fiilor de țărani din zonă.

Conacul familiei Vasile Stroiescu din Brânzeni, Edineț, datează din a doua jumătate a sec. XIX și este realizat în stilul clasicist rusesc.

În anii 1870-1880, această entitate economică era un exemplu bine cunoscut în Basarabia datorită gradului mare de rentabilitate. Complexul includea anexe de tot felul: case, hambar, oloiniță, grajduri pentru căi, fierărie. Conacul era unul tipic pentru boierii basarabeni din a doua jumătate a sec. al XIX-lea. Spre sfârșitul secolului, în fața lui a fost amenajat și un parc.

“Folosul națiunii, nu fala mea”

Crezul lui Vasile Stroescu a fost unul extrem de simplu, dar foarte elocvent, conform istoricilor:

„Carte și iar carte! Școli și iară școli! Biserici și iar biserici! Prin ele ne vom ridica sufletul și vom fi stăpâni pe cunoștințe… Eu îs cu totul la dispozițiunea țării mele cu mintea cât mi-a dat Dumnezeu, cu toată inima și cu toată averea mea… Eu țin la folosul națiunii, nu la fala mea…”

Deși a umblat foarte mult, cu toate că deținea o avere considerabilă, avea o modestie ieșită din comun. Se îmbrăca cu haine ieftine, nu frecventa localurile de lux, avea puțini slujitori. Când venea la Chișinău, de la gară spre centru, lua tramvaiul și nu o birjă, justificându-și opțiunea simplu: “Tramvaiul costă 3 copeici, iar birja 3 ruble, și aceste 3 ruble vor fi de mare folos la vreun țăran din Maramureș”. A donat periodic sume uriașe pentru acea vreme, milioane de ruble și de florini.
Drept recompensă pentru actele de binefacere destinate „Bisericii, cărții și școlii” și pentru contribuția la trezirea conștiinței naționale, este ales în unanimitate ca Membru de Onoare al Academiei Române pe 24 mai 1910. Singur, Vasile Stroescu se miră atunci că pentru „o faptă simplă și firească, s-a produs atâta mișcare și atâta zgomot”. De asemenea, a fost și președinte de onoare al Partidului Național Moldovenesc (1917), primul președinte al Parlamentului României Mari (1919), senator al Transilvaniei ș.a.
La 15 aprilie 1926 a plecat la cele veșnice. A murit în timp ce se afla la Hotelul Athenee Palace din București. A avut parte de funeralii naționale, iar la catafalcul său a fost prezent întregul guvern, în frunte cu generalul Averescu. Regele Ferdinand și Regina Maria au trimis coroane de flori, la fel Președinția Consiliului de Miniștri și Senatul Țării. A fost înmormântat la Cimitirul Sfânta Vineri din București.

El nu avea numai punga deschisă, ci mai întâi inima și mintea. Ajuta pentru a îndemna și a trezi interes în noi înșine. Onisifor Ghibu profesor “ Arătând că prețuiește comunitatea noastră sufletească, pe care Rusia n-o poate sfărma, Basarabia ne-a dat prin Vasile Stroescu chezășia pentru viitor. Nicolae Iorga istoric “ Era frumos ca un zeu nu numai la chip, dar și la suflet. Învățat cu desăvârșire, vorbea perfect limbile slave, germana, franceza, engleza și italiana. Nicolae Lupu medic

Cinstirea și omagierea lui Vasile Stroescu la aniversarea a 170 de ani de la nașterea sa, la bustul ce străjuiește mormântul marelui patriot și mecena din Cimitirul Sfânta Vineri și la Palatul Parlamentului.

Procesiunea de omagiere și evocare a faptelor cu adevărat unice, ale celui care a fost ales în 1918 ca Primul Președinte al Parlamentului României Mari.

În memoria și cinstirea marelui patriot s-a desfășurat un ceremonial religios de pomenire, împreună cu preoți de la Mitropolia Basarabiei alaturi de organizatorii: – Asociația „Vasile Stroescu” din Basarabia (R.Moldova), reprezentată de doamna Maria Andronachi – președintă; Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina, reprezentată de domnii Marian Clenciu – președintele Consiliului Național al Asociației și Constantin Rusanoschi – președinte al filialei Onești a Asociației; Liga Pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, reprezentată de Vicepreședintele Ligii, Dipl. Ec. Ștefan D. POPA; domnul Grigore Guțu de la Asociația Dacii Liberi din Parcova – R. Moldova; domnul George Budacu de la Asociația Herța și fostul premier al R. Moldova – Mircea Druc. Începând cu ora 16.00 la Parlamentul României, cu contribuția deputalului Eugen Tomac și cu participarea asociațiilor citate mai sus, a avut loc Simpozionul dedicat evocării și omagierii lui Vasile Stroescu.

Video: Despre Vasile Stroescu, vorbește Constantin Rusanovschi – președinte al Filialei Onești a Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina, filiala care prin soții Maria și Ion Dohotaru a ctitorit „Crucea Mânturii Neamului Românesc” de pe dealul Nisporeni din Basarabia (R. Moldova).

Video: Evocarea marelui patriot Vasile Stroescu – Maria Andronachi, președinta Asociației „Vasile Stroescu” din R. Moldova, alături de domnii Marian Clenciu – președintele Consiliului Național al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina și Constantin Rusanovschi – președintele filialei Onești a ACPBB cât și alături de ceilalți oaspeți din Basarabia…

Video: Omagiu marelui patriot și mecena român-basarabean Vasile Stroescu
Prezintă: Dipl. Ec. Ștefan D. POPA – Vicepreședintele Ligii Culturale Pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni

Video: Lumină și Veșnică Pomenire marelui patriot Vasile Stroescu

Video: Slujba de pomenire a lui Vasile Stroescu

Video: Marian Clenciu – președintele Consiliului Național al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina despre fapte pilduitoare ale lui Vasile Stroescu pentru prezentul politic al României

Video: Fostul Premier al Republicii Moldova, Mircea Druc, evocarea lui Vasile Stroescu

Video:  Dipl. Ec. Ștefan D. POPA – Vicepreședintele Ligii Culturale Pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni – alocuțiuni

Omagierea lui Vasile Stroescu la Parlamentul României prin amabilitatea deputatului Eugen Tomac

În încheiere, un scurt extras dintr-o fabuloasă listă a faptelor pilduitoare ale acestui mare patriot și mecena, Vasile Stroescu, un veritabil Emanoil Gojdu al Basarabiei, dacă cumva ne este permis să facem o astfel de comparație…

Anul 1910

– 100 000 coroane Mitropoliei greco-catolice românești de la Blaj,

– 500 coroane „Fondului zidirii bisericii” din Muncel, jud. Albă.

– 300 coroane pentru biserica ortodoxă română din Gârbova, jud. Albă.

– 200 coroane pentru zidirea bisericii din Cenade, jud. Albă

– 200 coroane pentru trebuințele bisericii din Cioara de Sus, jud. Albă.

– 200 coroane bisericii ortodoxe române din Spring, jud. Albă;

– 500 coroane pentru terminarea zidirii bisericii din comună Boz, jud. Albă sau Hunedoara;

Anul 1911

– 200 coroane pentru zidirea școlii din com. Măgina, jud. Albă;

– 200 coroane pentru repararea bisericii din Poiană Ampoiului, jud. Albă;

– 200 coroane pentru biserica din Bărăști, jud. Albă;

– 200 coroane pentru zidirea bisericii din Mogoș-Miclești, jud. Albă;

– 200 coroane pentru biserica din Șard, jud. Albă;

– 500 coroane pentru biserica din Ponor, jud. Albă;

– 500 coroane ca ajutor școlii din Râmeț Gleasă (Pleșă), jud. Albă;

– 500 coroane pentru zidirea școlii din Berghin, jud. Albă;

– 500 coroane pentru zidirea școlii din Mogoș-Mămăligani, jud. Albă;

– 200 coroane pentru biserica din Sartăș, jud. Albă;

– 200 coroane pentru biserica din Oarda de Jos, jud. Albă;

– 200 coroane bisericii ortodoxe române din Herepea maghiară, jud. Albă (posibil Mureș);

– 200 coroane pentru biserica din Mureș-Uioara (înglobat în orașul Ocna – Mureșului), jud. Albă;

– 200 coroane pentru necesitățile bisericii din Valea-Lupșei, jud. Albă;

– 200 coroane pentru biserica din Oarda de Sus, jud. Albă;

– 500 coroane pentru zidirea școlii din Cenade, jud. Albă;

– 200 coroane pentru repararea bisericii din Cheia Rimețului, jud. Albă;

– 500 coroane pentru școala din Baba, jud. Albă sau jud. Maramureș;

– 500 coroane pentru școala din Hădărău, jud. Albă;

– 500 coroane pentru școala din Vidolm, jud. Albă;

Anul 1912

– 500 coroane pentru biserica din Răchita, jud. Albă;

– 200 coroane pentru biserica din Oarda de Jos, jud. Albă;

– 300 coroane pentru școală și 200 coroane pentru necesitățile bișerici din Oarda de Jos, jud. Albă;

– 500 coroane pentru școala din Roșia de Secaș, jud. Albă;

– 500 coroane pentru școala din Belioara, jud. Albă;

– 500 coroane pentru edificarea școlii din Diomal; (Alba – Geomal)

– 600 coroane pentru edificarea școlii din Vorumloc, jud. Albă;

– 500 coroane pentru zidirea școlii din Ofenbaia, în prezent Baia de Arieș, jud. Albă;

– 500 coroane pentru scoală greco-catolică din Mușca, jud. Albă;

– 500 coroane pentru zidirea școlii din Mogoș-Miclești, jud. Albă;

– 500 coroane pentru școala din Sebeșel, jud. Albă;

– 1 000 coroane, Blaj, pentru pedagogi;

Anul 1913

– 800 coroane pentru școala din Șpring, jud. Albă.

…va continua

Pentru cei interesați, mai multe imagini aci…

La elaborarea prezentului material au contribuit:

Revista „Oameni, locuri, destine” editată de Asociația Culturală „Parcova Nouă” condusă de Ion Bâlbă și sprijinită de primarul orașului Edineț, Constantin Cojocaru.

Despărțământul Astra „Pan Halippa” de la Edineț, condus de Tatiana Lupu.

Fundația „Alba Iulia 1918 pentru unitatea și integritatea României”.

Aociația Obștească „Vasile Stroescu” din Republica Moldova.

Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina.

și echipa RBN Press: Dorian Theodor, Ion Anton și Vasile Claudiu.

Alte surse:

http://personalitatibasarabene.info/eticheta/vasile-stroescu/

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vasile_Stroiescu

http://bucureștiul.info/străzi/strada-vasile-stroescu/

http://www.dacoromania-alba.ro/nr72/vasile_stroescu.htm

https://stefanteris.wordpress.com/2011/04/25/vasile-stroescu-un-nume-reper-in-constructia-identitatii-noastre-nationale-ii/

Publicat de romaniabreakingnews.ro