ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Carol Cel Mare"

Carol Cel Mare

,

Harta-Panonia

Harta-Panonia

Mihai Dragnea

Analele Regatului Francilor (latină Annales regni Francorum, Annales Laurissenses maiores; germană Reichsannalen) sunt niște scrieri medievale, ce ne oferă informații despre regatul francilor și conducătorii acestuia, în perioada 741-829. Analele reprezintă o sursă principală pentru istoria politică și militară a epocii dinastiei carolingiene. Personajul central este Carol cel Mare, împăratul francilor (25 decembrie 800). Informațiile din Annales regni Francorum sunt prezente și în Analele Sfântului Bertin (latină Annales Bertiniani), scrise în perioada 830-832, în Francia apuseană. În cea răsăriteană, informațiile din Annales regni Francorum spuraviețuiesc în manuscrisele numite Annales Fuldenses[1] (mănăstirea Benedictină Fulda) și au fost scrise aproximativ în aceiași perioadă, ca un răspuns la Annales Bertiniani. În Annales regni Francorum, cronicarul lui Carol cel Mare, Einhard,[2] îi menționează pe daci în regiunea bazinului mijlociu și superior al Tisei, către Morava și izvoarele Oderului, în fosta Iazigie din perioada antică. După o campanie militară victorioasă a lui Carol cel Mare, aflăm că acesta „…s-a întors în Francia în triumf, trecând pe la Daci, Iazigi, Moravi…”.[3] Este evident că locuitorii regiunii dintre Pannonia Inferioară și Dacia Traiană, numiți de către franci „daci”, sunt urmașii dacilor liberi din antichitate.[4] Și geograful anonim din Ravenna atribuie Daciei teritoriul dintre Tisa și Dunăre.[5] La vremea acestuia, teritoriul respectiv, numit Avarica Barbaria făcea parte din Khaganatul Avar; geograful informându-ne că „în Dacia (teritoriul dintre Tisa și Dunăre) locuiesc avarii”.[6]

Ca și împăratul roman Traia

Carol cel Mare

n, Carol cel Mare a considerat că nu este în interesul imperiului său să stapânească și Iazigia, urmând ca după cucerirea și desființarea statului avar să-și limiteze granițele Imperiului Carolingian la Dunărea panonică. Termenul de Dacia mai apare în cronicile francilor, făcându-se referire la triburile slave ale obotriților, care, după spusele lui Einhard, locuiesc în Dacia, fiind numiți și raedenecenți.[7] Despre acești slavi aflăm că sunt vecini al bulgarilor, având Dunărea ca linie de marcaj între Dacia si Țaratul Bulgar. Astfel, putem trage concluzia că în secolul al IX-lea, bulgarii nu stăpâneau și teritoriul de la nord de Dunăre,[8] așa cum afirmă istoricii lor.[9] De altfel, în istoriografia modernă bulgară și o bună parte din cea internațională[10], pentru Țaratul Bulgar, istoricii de la sud de Dunăre folosesc numele de Primul Țarat Bulgar (681-1018), iar statul întemeiat de dinastia valahă a Asăneștilor, poartă numele de Al Doilea Țarat Bulgar (1185-1396).

„DCCCXXIIII. […] Ipse Aquisgrani, ubi hiemare statuisset, profectus est. Quo eum venisset, allatum est ei, quod legati regis Bulgarorum essent in Baioaria; quibus obviam mittens ipsos quidem usque ad tempus congruum ibidem fecit operiri. Caeterum legatos Abodritorum, qui vulgo Praedenecenti vocantur et contermini Bulgaris Daciam Danubio adiacentem incolunt, qui et ipsi adventare nuntiabantur, ilico venire permisit. Qui cum de Bulgarorum iniqua infestatione quererentur et contra eos auxilium sibi ferri deposcerent, domum ire atque iterum ad tempus Bulgarorum legatis constitutum redire iussi sunt.”[11] „824. […] La Aix-la-Chapelle, după sărbătorirea Nașterii Domnului, i se vestește împăratului că au sosit în Bavaria delegații regelui Bulgariei. Trimite înaintea lor, dispunând ca ei să aștepte acolo până la timpul oportun. Vestindu-i-se însă că vin delegații Abodrigilor, în deobște numiți Praedenecenți, care vecini cu Bulgarii, locuiesc în Dacia de la Dunăre, dispune ca aceștia să vină imediat. Ei se plâng de încălcările nedrepte ale Bulgarilor și cer să li se dea ajutor împotriva lor. Sunt trimiși înapoi în țara lor și li se spune să vină la data hotărâtă pentru delegații Bulgarilor.”

Bibliografie

Bărcăcilă Al., „Dacia dela Dunăre” a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente și probleme, extras din „Arhivele Olteniei”, anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944-decembrie 1946, Tipografia Colegiului Național „Carol I”, Craiova.
Crampton R. J., A Concise History of Bulgaria (second edition), Cambridge University Press, 2005.
Rosamond McKitterick, History and Memory in the Carolingian World, Cambridge University Press, Cambridge, 2004.
Schnetz Ioseph, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940.
Scholz Bernhard Walter, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard’s Histories, University of Michigan Press, 1970.
Павлов Пламен, „За северната граница на Второто българско царство през XIII-XIV в.”, LiterNet, 2009. (http://liternet.bg/publish13/p_pavlov/za.htm)

Grafica – Ion Măldărescu

[1] În Annales Fuldenses întâlnim și informații din alte scrieri medievale precum Annales laureshamenses (mănăstirea Laurissa). Acestea cuprind o perioadă istorică de 100 de ani (703-803) și au fost copiate în 835.
[2] Curtean și cronicar franc al Imperiului Carolingian (775-840). A scris în timpul împăraților Carol cel Mare și Ludovic cel Pios.
[3] „Carolus… per Dacos, Iaziges, Marehenses in Franciam ovans rediit.” Această știre este redată în Res Gestae Avarum din anul 790.
[4] Al. Bărcăcilă, „Dacia dela Dunăre” a analelor france din secolul al IX-lea. Evenimente și probleme, extras din „Arhivele Olteniei”, anul XXIII-XXV, nr. 131-148, ianuarie 1944-decembrie 1946, Tipografia Colegiului Național „Carol I”, Craiova, p.22.
[5] Ioseph Schnetz, Itineraria Romana, volumen alterum, Ravannati anonymi Cosmographia, Lipsiae, 1940, p.V.
[6] Al. Bărcăcilă, op.cit., p.24.
[7] Bernhard Walter Scholz, Nithard, Carolingian Chronicles: Royal Frankish Annals and Nithard’s Histories, University of Michigan Press, 1970, p.116.
[8] Istoricii bulgari susțin că în timpul Primului Țarat și Imperiului Vlaho-Bulgar, bulgarii stăpâneau un teritoriu vast, situat la nord de Dunăre (681-1396). Istoricii bulgari susțin că în documentele bizantine, acest teritoriu apare sub numele de Bulgaria de dincolo de Dunăre, teorie respinsă datorită lipsei unor izvoare bizantine care să ateste acest lucru. Vezi N. J. G. Pounds, An Historical Geography of Europe 450 BC-AD 1330, Cambridge University Press, 1973, p.178-180.
[9] Павлов Пламен, „За северната граница на Второто българско царство през XIII-XIV в.”, LiterNet, 2009. (http://liternet.bg/publish13/p_pavlov/za.htm)
[10] R. J. Crampton, A Concise History of Bulgaria (second edition), Cambridge University Press, 2005, p.12.
[11] Al. Bărcăcilă, op.cit., p.12.

 

PASSWORD RESET