ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Canalul Mânecii"

Canalul Mânecii

,

Românul-Moldovean Ion Lazarenco a traversat înot Canalul Mânecii. Sportivul a înotat 13 ore și 34 de minute în continuu, și a parcurs o distanță de câteva zeci de kilometri.

Anterior, sportivul în vârstă de 36 de ani a traversat înot strâmtoarea Gibraltar, titrează unimedia.

Din anul 1997, înotătorul locuiește în Irlanda alături de soție și cei doi copii. În Irlanda, sportivul lucrează ca șofer, dar continuă să reprezinte Republica Moldova la campionatele internaționale.

Pe 11 mai, Ion a reușit să traverseze strâmtoarea Gibraltar fără costum de neopren.

În acest an, moldoveanul s-a antrenat în ape cu temperaturi mai joase de 5°C, performanță pe care o au doar 80 de oameni din întreaga lume. În perioada 15 – 22 septembrie, Ion Lazarenco va traversa înot strâmtoarea Mânecii. Pentru aceasta, moldoveanul se antrenează în condiții extreme.

De câțiva ani, sportivul a lansat proiectul „Nistru unește Moldova”, care are drept scop de a contribui la crearea școlilor sportive, a terenurilor sportive și dezvoltarea activităților sportive în diferite regiuni ale țării. Anul trecut, Ion a organizat un maraton, cu scopul de a ajuta copiii orfani și sportivii săraci din Moldova. Acesta a trecut înot timp de ot zile – 235 de kilometri de Nistru, de la Soroca până la Dubăsari. 

Românul-moldovean care a trecut înot strâmtoarea Gibraltar și care a lansat proiectul „Nistrul unește Moldova” are planuri mari pentru copiii săraci din R. Moldova, chiar dacă spune că atitudinea autorităților nu este una încurajatoare

A traversat înot râul Nistru, a trecut strâmtoarea Gibraltar și a înotat 34 de minute într-o apă de până la 3 grade Celsius – „Ice Mile”, performanță pe care o au doar aproximativ 70 de oameni în întreaga lume. Acum se pregătește să treacă toate strâmtorile lumii și, începând cu această toamnă, va înota în strâmtoarea La Manche, dintre Franța și Marea Britanie. Ion Lazarenco Tiron, moldoveanul stabilit de 17 ani la Dublin, Irlanda, face toate aceste acțiuni sportive cu un singur scop: să ajute copiii sărmani din R. Moldova care au mult talent în sport, dar nici o posibilitate de realizare. Toate performanțele pe care le are în viață le-a obținut cu mult efort și perseverență. În Dublin lucrează șofer de autobus, iar banii pe care îi câștigă vrea să îi investească în copii. Asta e fericirea sa cea mai mare, spune el.

 

Drumul până în Irlanda a fost greu

Ion Lazarenco Tiron a plecat din R. Moldova în 1996 împreună cu prietena sa din copilărie, o perioadă grea pentru republică. „Am mers ca negrul la plantație, pe sub pământ, pe sub ape, prin păduri și râuri”, spune Ion. „Mai întâi, am fost în Cehia, după asta în Germania, apoi în Belgia. Acolo ne-am pierdut din întâmplare unul pe altul, iubita mea a ajuns în Anglia, iar eu în Irlanda, pentru că ne-am urcat în tiruri diferite. Ne-am găsit peste două luni și am făcut un copil. Apoi, am muncit din greu, însă Guvernul Irlandei ne-a ajutat foarte mult. După trei ani de muncă în Irlanda, ne-am cumpărat o casă”, povestește cu toată sinceritatea sportivul. Nu vrea să își amintească prea multe de perioada în care a părăsit plaiurile natale. „Mi-e rușine să povestesc. Am trăit în Belgia prin niște case prăbușite, mâncam pomușoare din pădure. Este o istorie care îmi face sufletul să mă doară. Greu e puțin spus. De asta nici nu am vrut să revin”, spune cu ochii în lacrimi Ion.

 foto: Ion Lazarenco Tiron, alături de Katie Kramer, americanca cu care a făcut istorie, trecând înot strâmtoarea Gibraltar

„Nistrul unește Moldova”

„În Irlanda am muncit 127 de ore pe săptămână. Eram întrebat de alții cum am putut să îmi cumpăr casă muncind doar trei ani? Eu le-am spus: eu nu mă duc pe la baruri și restaurante, dar vreau să fac un viitor copiilor mei”, zice Ion. Iar irlandezii au recunoscut: noi avem nevoie aici de așa oameni ca tine. Cu timpul, și-a luat frații și cumnații în Irlanda și i-a ajutat să se pună pe picioare. Inima însă i-a rămas acasă și s-a gândit să investească în R. Moldova. Și-a cumpărat în Orhei o casă și pământ, pe care visa să planteze livezi și viță-de-vie. Cel mai frumos proiect al său este „Nistrul unește Moldova”. Anul trecut, acesta a parcurs înot sute de kilometri în câteva zile. Prin acțiunea sa, a vrut să colecteze bani pentru copiii sărmani. Aceasta însă i-a lăsat un gust amar, iar acum, la un an de la înotul pe care l-a făcut în R. Moldova, Ion Lazarenco Tiron poate vorbi despre dezamăgirile pe care le-a trăit.

Sensibil la durerea copiilor săraci

„Am văzut la televizor mai multe reportaje care mi-au rupt sufletul. Am vrut să fac un „wake-up call” (apel la trezire). Nu eram înotător până la asta, deși sunt sportiv de când m-a făcut mama. Pe atunci înotam așa, puțin, iar odată, când stăteam în apă și înotam, mi-am amintit de aceste reportaje și m-am gândit: de ce să nu mă fac și eu înotător de performanță și să nu fac ceea ce nu a mai făcut nimeni? Poate așa o să atrag atenția lumii că în R. Moldova sunt și oameni buni. M-am săturat să aud numai de rău despre Moldova, pentru că mai rea decât umanitatea nu există nimic”, spune sportivul. „Când am trecut Nistrul anul trecut, am văzut câtă răutate există aici. Nu am văzut nicăieri atâta ură câtă am găsit acasă”, afirmă trist Ion Lazarenco Tiron.

Nu mai vrea acasă

Înotătorul vorbește 10 minute despre cât de frumoasă e țara noastră și ce talentați sunt copiii ei, însă poate vorbi o oră despre cât de răi sunt oamenii. „După experiența de anul trecut, mi-am schimbat părerea. Am realizat că am făcut o prostie că am venit să îmi fac aici o casă. Am vrut să mă întorc în țară, dar am văzut că nu am ce face aici. Prietenii, când te văd pe tine, văd doar o bancnotă. Se gândesc numai cum să te mintă, cum să se folosească de mașina ta, de casa ta. Asta nu e omenie. Aici, dacă o să observați, toți merg supărați și încruntați, sunt sub presiune. Cineva mi-a spus că noi suntem unica națiune care e cea mai mică și care se urăsc atât de mult, unica națiune care bea pentru sănătate, distrugându-și sănătatea”, ne povestește Ion Lazarenco Tiron. „Am mers la o companie de telefonie mobilă și le-am arătat ce vreau să fac, iar ei mi-au spus: du-te de aici, ești nebun? Unicul om receptiv a fost Iurie Leancă”, spune înotătorul.

A investit, dar nu a adunat mult

„Duc dorul țării mele, unei găluște, unei tradiții, unei nunți. Asta îmi lipsește mult, soția mea poate face sarmale, dar parcă nu e vița cea de vie de la bunica din grădină. Când vine Paștele și eu nu sunt acasă…”, dă să spună Ion, dar vocea i se frânge aici, înecată de lacrimi. „Știți cum suntem noi? Ca niște elefanți care sunt duși în grădina zoologică. Și oricât de bine ar fi acolo, oricum ne-ar hrăni, noi nu aparținem acelui loc. ADN-ul nostru nu e de acolo”, continuă Ion. „La Nistru a fost o experiență extraordinară. Am creat ceva inedit, dar am rămas foarte decepționat. Un an de zile i-a trebuit R. Moldova să înțeleagă că eu am făcut ce am promis și mi-a dat o hârtie de apreciere de la Ministerul Tineretului și Sportului. Nu mai vin, voiam să fac asta anual, dar…”, zice Ion.

„E ceva ce lumea nu vede”

„Eu din Nistru am strâns 20 000 de lei, dar am cheltuit 128 000. Guvernul, Comitetul Olimpic și Ministerul Tineretului și Sportului mi-au promis bani, dar nu mi-au plătit. Nu a meritat efortul meu. Eu nu vreau să mă plâng, dar asta e realitatea”, concluzionează sportivul. Totuși, a făcut din proiectul său, „Nistrul unește Moldova”, un ONG cu înclinație sportivă. „Vreau să le oferim acestor copii, care nu au vreo vină că s-au născut în familii stricate, niște terenuri de joacă prin sate și orașe. Vreau să fac terenuri cu membrană artificială pentru fotbal. Avem mulți copii talentați aici, dar fie sunt prin baruri, fie pe deal. Acum privim Campionatul de fotbal, dar nu avem o echipă acolo”, spune ironic sportivul. „Sunt încă optimist, însă lumea crede că eu fac bani și mă întreabă ce am eu de la asta… E ceva ce lumea nu vede, dar eu văd. Asta e fericirea mea. Viața înseamnă mai mult decât partea materială, pentru că totul e trecător”, adaugă Ion Lazarenco Tiron.

 (Surse: Publika.md, Cotidianul.ro, Ziarulnational.md)