ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "calai"

calai

,

Oprea Nita

Oprea Nita

Imediat după zgomotosul și sângerosul scenariu al revoluției au apărut partidele și partidulețe ca ciupercile, unele de buzunar, altele de familie, altele de apartament, altele de tejghea, altele de sămânță pentru fesenizare  și fertilizare…  Cel mai puternic dintre noile forțe vechi (!) ostile comunismului securistic, a fost partidul Seniorului alături de care s-a așezat de drept și fostul deținut politic și luptător anticomunist Oprea Niță, care a fost arestat de regimul dejisto-stalinist din anii ‘50 și azârlit în groaznicele închisori comuniste vreme de 12 ani împreună cu membrii din conducerea Partidului Național Țărănesc, Ion Mihalache, Iuliu Maniu, Corneliu Coposu.

A fost alături de Senior la fondarea PNȚ-CD, dar, sesizând că partidul era invadat și infestat de către foști nomenclaturiști, securiști și turnători precum cei de teapa lui Ticu Dumitrescu, microbii fatali democrației și poporului român – căci iată unde ne-au adus Ilieștii, Constantineștii, Băseștii și toți Eștii trădători de Neam și Țară –  neînfricatul, neșantajabilul și neîngenunchiatul Oprea Niță, împreună cu fiul lui, prof. dr. Horia Niță, săa retras din PNȚ-CD și a fonadat Partidul Național Democrat Creștin (PNTCD) care a fost și a rămas un spin în coasta regimurilor de ieri și de azi.  În acest sfert de veac de amăgiri și rătăciri, PNDC l-a avut drept președinte pe respectabilul și venerabilul fondator. Șacalismul politic a mașinat disperat, prin toate mijloacele, pentru a  ține la respect, fără adepți, fără forță. fără șanse de a crește, acest partid curat, necompromis. Este de norotietate faptul că impostorul șparlamentar (!) Florin Anghel a încercat la un moment dat să fure partidul celor doi Niță care, pe propria cheltuială și printr-o luptă crâncenă cu nemrnici de tot felul, a edificat pas cu pas acest simbol al verticalității politice. Hoții au vrut să le fure membrii cu diferite funcții dobândite la alegeri, au inventat un ONG care i-a cerut la Parchetului să desființeze partidul, instanța respingând acest sabotaj, iar dezamăgitoarea Roberta Anastase și pedeleii ei au reușit să-i fure cea mai puternică filială, cea din Prahova… Astfel a ajuns parlamentar PDL impostoprul pomenit mai sus… În România se fură orice… Și cel mai mult fură chiar capii țării.

Inima minunatului om Oprea Niță a încetat să mai bată pe 6 aprilie 2013. Ceea ce nu au reușit lichelele rapace ale  regimului comunist, a reușit regimul sanitar criminal postdecembrist prin malpraxis. Doctori și directori de spitale din București,  printre care figurantul Streinu Cercel, au ucis un martir, un luptător, un simbol al moralității, omeniei, cumpătării și toleranței. Un om modest care și-a închinat viața pentru idealul libertății, dreptății și armoniei, pentru o lume mai bună care, din păcate, nu l-a meritat. A fost un adevărat cavaler al onoarei care nu și-a întinat și propagat imaginea de Om punându-se în față, care nu s-a plâns, nu și-a încovoiat trupul firav, nu a cerut dar a dat și a ajutat necondiționat. Un erou adevărat rănit în revoluție rănit în suflet ani la rând pentru halul în care a  ajuns sărmana țară.

Un erou, dar o victimă a sistemlui medical, așa cum am aflat revoltat din dezvăluirile fiului disperat: ”Tatăl meu, scrie Horia Niță pe site-ul PNDC, s-a stins din cauza unei infecții intraspitalicești, a tratamentului greșit și a neîngrijirii corespunzătoare. O crimă!” Din această scrisoare aflăm cu durere parcă scenariul dramatic al unui film cunoscut….  Fiind riscantă pentru vârstnicul Oprea Niță încă o călătorie în Elveția unde fiul, cetățean și al acestei țări,  îl dusese în utlima vreme pentru îngrijire medicală, a fost nevoit să îl interneze în marele, celebrul, occidentalul, luxosul și scumpul (!) Spital Univesritar de Urgență Buucurești, păstorit și prăduit ani de zile de către sluga opresciană a Iliescului. Internat pentru probleme de altă natură, pacientul Oprea Niță a fost infectat cu bacteria ucigașă Clostridium dificile. Incredibil și paradoxal, chiar un microb avea să-l condamne pe tragicul erou… Un astfel de microorganism uciogător în cea mai… clinică? Pentru a acoperi și acest caz grav de de infecție nozocomială din cauza mizeriei și a condițiilor neigienice, decidenții spitalului i-au cerut fiului să declare sub semnătură că solicită transferul în alt spital. De aici începe ca trasă la xeros povestea din filmul ”Moartea domnului Lăzărescu”, așa cum cu sfășietoare durere și înăbușit-ă revoltă arată în scrisoare fiul acum orfan.

I s-a cerut să-și ia și să-și ducă tatăl oriunde, dar să plece… Eventual la un spital de boli ibnfecțioase… Horia Niță nu a acceptat să își asume un neadevăr și complicitatea la nemernicie. Ca urmare, pacientul a fost mutat de la pavilonul 5 la secția de  terapie intensivă până la efectuarea transferului… Imaginați-vă că în acele zile nu i s-a administrat tratamnentul corespunzător unei infecții grave la un pacient în vârstă, slăbit. Municipalul a scăpat până la urmă de caz transferîndu-l la Spitalul de Boli Infecțioase ”Matei Balș”, moșia  doctorului Cercel Streinu, care, acceptând o scurtă întrevedere cu profesorul doctor Horia Niță, i-a poruncit în silă: ”Luați-vă tatăl, că nu-l mai putem ține aici…!”  Inconștienții și măcelarii  de la Balș îl băgaseră în blocaj renal prin  tratamentul greșit, contraindicat. Și, revoltător, i-au interzis fiului să-l viziteze, să se vadă cu el ca să nu afle starea lui, medicația și diagnosticul greșit. Au procedat la izolarea totală a pacientului, la împiedicarea oricărui contact cu familia, fiindcă, deși grav bolnav, era perfect lucid. Cu rugăminți (și șpagă probabil ), o pramatie de infirmieră i-a permis profesorului doctor Horia Hoaria Niță să-și vadă tatăl, dar  în prezența scorpiei spre a nu afla adevărul despre diagnosticul și tratamentul eronat, interzicându-i să se apropie și să-și îmbrățișeze tatăl, spre a nu-i șopti la ureche dramatica situație. După doar două-trei munte l-a scos mai mult cu forța  scos din salonul în care bătrânul, cu ochii în lacrimi, simțea că este condamnat la moarte…

Doamne, cum trebuie să se fi simțit sărmanul om!  Probabil mai rău decât în pușcărie, la recluziune… Vreme de cinci zile de izolare, fără informații despre diagnostic și tratament, fără dializă, aceasta fiind vitală, și supus unui  tratament fatalmente dăunător. Starea avea să i se agraveze alarmant. În disperare, fiul a procurat numărul de telefon al ”prietenului” lui Băsescu, omenosul secretar de stat de la Ministerul Sănătății, Raed Arafat, l-a sunat și i-a cerut ajutorul în lacrimi.  Doctorul Arafat s-a înfățișat imediat ca să intervină. Horia Niță avea să afle de la el că funcționa, de fapt, un ordin de ministru care dă dreptul rudelor de gradul I să însoțească pacientul chiar și la ATI, cu măsuri de protecție și igienă, desigur.

De menționat faptul că prof. dr. Horia Niță fusese refuzat pentru internarea tatălui de toate spitalele solicitate, chiar și de către un doctor care beneficiase de la fiul acum disperat, prin 2000, de o donație pentru spital de 60.000 de mărci germane. Câtî nemernicie! Nu mică i-a fost indignarea doctului Niță când a aflat că spitalul lui Streinu Cercel avea de fapt toate dotările și condițiile pentru tratament și îngrijire, dar farsorul de Cercel a preferat să se debaraseze de suferind pentru a se spăla pe mâini de grava eroare medicală… Intervenția doctorului Arafat  a permis transferul domnului Lăzărescu, scuzați, al domnului Oprea Niță,  la Spitalul Fundeni unde a fost internat la terapie intensivă.

Fiul, după cele cinci zile de erori medicale și izolare,  încă  spera că tatăl îi va fi salvat. Așa părea… Deși slăbit și măcinat, dădea semne că răspunde la tratementul acum corect. Siimțiți, nu-i așa, că ”filmul” se apropie de deznodământ…?! Pe 4 aprilie, eroul, martirul, luptătorul Oprea niță a suferit un accident vascular fatal din cauza tratamentului greșit și a stresului. Așadar, malpraxis! Crimă! Pe 6 aprilie avea să își dea duhul…

Un om care a supraviețuit îngrozitoarelor temnițe comuniste, torturii, umilinței, foamei, bolilor, a fost ucis de mizeria unui spital în care prosperă o bacterie fatală și de inconșiența și lipsa de profesionalism a unor medici care mint, taie și spânzură ca pe moșia lor, fac averi inimaginabile din șpăgi uluitoare și din banii alocați spitalelor prin achiziții publice păguboase,  aducătoare de comisioane grase în vreme ce sărmanii pacienții rabdă de foame și trebuie să-și cumpere până și aspirina și fașa. Rușine ție, Streinu Cercel, cel care te dai fără jenă pe sticla televizoarelor și minți că te bați cu pumnii în piept pentru sănătatea românilor…! Rușine vouă, doctori inumani și lacomi care v-ați vândut conștiința și ați transformat sistemul sanitar în lagăre și fabrici ale morții! Ați omorât un eou în fața căruia ar fi trebuit să stați în genunchi toți, de la Iliescu și Oprescu până la ultima otreapă de infirmieră ca aceea slugarnică față de șefa ei pe la care trebuie să treacă toți cu plicul pentru a-și putea vizita ruda suferindă, deși există lege care dă acest drept. Farfuza asta și-a permis să-i spună domnului profesor doctor Horia Niță, ca la ușa cortului: ”Hai, intră, ne-ai stresat…! Ai doar cinci minute să-l vezi…!” Îmi vine să o caut, să-i înfig mâna în ciuf și să-i strig: ”Făăăă…!” Doar atât…!

Noi, cei de la Națiunea, l-am cunoscut și l-am îndrăgit pe minunatul erou, martir și luptător Oprea Niță. Am avut această onoare, din ce în ce mai rară de o vreme, de a da mâna cu un Om căruia îi vom păstra cu pioșenie și sfințenie memoria. Suntem alături de îndureratul fiu căruia, bestiile de medici care trebuiau să-i  redea sănătatea, i-au ucis iubitul tată. Curaj Horia! 

Se sting eroii dragi ai Țării

Eroului Oprea Niță

de Romeo Tarhon  

Se sting eroii dragi ai Țării

Și nu avem ce pune-n loc,

Drept lemn al morții și trădării

Ne ardem tații dragi în foc;

 

Ne ardem mamele în sobe

Fără surcele și coceni rămași,

Hambarul-l ardem, fără bob e,

Ne ardem pruncii drept talaș,

 

Ardem surorile și frații,

Uscați bunicii-n vatră ard,

Nepoții, cuscrii și cumnații

Ard ca ulucile din gard,

 

Unchi și mătușe așchioase 

Ca pe surcele-n vâlvîtăi

Îi ardem, din morminte oase

De bătrânei și de flăcăi

 

Vârâm sub plită, și de  fete…

Mirese-n lemn de scândură

Și maici virgine și ascete     

Trosnesc și mă îngândură:

 

Of, Doamne, cât de greu ne este

Și cât de foame și de frig!

După ce ardem tot și peste,

De la al câinilor covrig

 

Până la cozonaci și turte,

Siliți vom fi să ne mâncăm   

Cum ne mâncăm deja. Ce scurt e

Lungul rahat ce-l ingerăm!

 

Și ce să facem când în lume

Scenariul e cumplit, fatal,

Și cei damnați să își asume

Curajul, ard într-un furnal?   

 

Dar și copiii noștri mușcă

Din carnea noastră din cuptor 

Cum glonțele flămânde-mpușcă   

Și carne smulg din trupul lor…  

 

Se sting eroii dragi ai Țării

Și nu avem ce pune-n loc,

Drept lemn al morții și trădării

Ne ardem tații dragi în foc!

 

 

Pentru R.B.N. Press

Romeo Tarhon – Ziarul Natiunea