ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Bucovina"

Bucovina

,

inaugurarea_podului_peste_nistru_1930_romania-polonia_cernauti_romani_interbelica

O descoperire de excepție în arhiva ploneză în care putem vedea emoționante imagini cu țăranii români de la Nistru din nordul Bucovinei la inaugurarea în ianuarie 1930 a podului de cale ferată peste Nistru dintre Zalescic/Polonia și gara Schit/Costrijeni, Plasa Colacinului, județul Cernăuți, ROMÂNIA, ce făcea legătură cu Colomeea (Pocuția).

În materialul video găsit în arhiva poloneză, se pot vedea imagini cu țăranii români de la Nistru din nordul Bucovinei, satul Ștefănești, gara Ștefănești, gara Schit de la Nistru, personalități române și poloneze prezente la eveniment.

Au fost prezenți la inaugurare Grigore Gafencu, adjunct al Ministrului de externe, președintele Poloniei Ignacy Mościcki, alte oficialități, soldați și polițiști români. Clerul românesc a celebrat o liturghie.

Video: Imagini cu trenul străbătând teritoriul României…

Facebook Romania Breaking News – RBN press

În nordul Bucovinei populația nu era uniformă în ce privește originea etnică. După datele furnizate de documentele cronicarilor români și străini, de la începuturi populația județului a fost majoritar românească. Se vorbește răspicat ca Românii au înființat țara Sepenicului – vechiul nume al județului Cernăuți. Dar cu timpul a intervenit o schimbare. Marile moșii boierești și mânastirești având nevoie de brațe de muncă, făceau să se importe, cu permisiunea domnului țării, elemente străine de oriunde. Profitorul de căpetenie a fost elementul maluros din Polonia.

Invazia elementului maluros (ucrainean) de la nord din învecinata Galiție a avut loc în timpul ocupației austriece, când Bucovina a fost unită cu Galiția. Cu toate acestea, la Marea Unire cu Țara de la 1918 mai stăruia încă în satele parțial înstrăinate un număr mare de vechi familii românești, răzășești, stapânitoare de vaste pamânturi și păstrătoare de veche tradiție românească. Sunt sate care au rezistat invaziei, rămânând curat românești.

În 1775, când Bucovina a fost anexată Austriei, generalul Splény vorbea numai de români-moldoveni ca populație băștinașă, aceștia fiind în totalitate ortodocși. Alte naționalități străine românilor erau doar cazuri izolate prin orașe. Erau doar câteva familii, prin zona Vijniței și a Putilei, de origine ruteană.  În perioada în care Bucovina a fost sub administrație galițiană (1786-1861), au avut loc importante imigrări de populație. Cei mai mulți erau ruteni, galițieni, evrei, dar și germani. Aceștia erau în marea lor majoritate de confesiune catolică. Dependența de administrația galițiană era tot mai apăsătoare pentru românii bucovineni, datorită regimului absolutist condus de Metternich.

 Autor: Daniel Siegfriedsohnromaniabreakingnews.ro

,

PUNCT DE VEDERE asupra RÎNTREGIRII NAȚIONALE și a MARȘULUI UNIONIST de la BUCUREȘTI din data de 22 octombrie 2016.

Flag hoisted on the Triumphal Arch, Bucharest

Comunicat de presă al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina

Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina ține să-și facă cunoscut poziția și să atragă atenția opiniei publice, partidelor politice, guvernului, organelor de forță, președenției precum și activiștilor ONG-urilor pro unioniste.

Marșul Unirii inițiat de Acțiunea 2012 în ziua de 22 octombrie 2016 precum și urmările acestuia în afara ploii de comentarii, acuze și poziții trebuie să fie un semnal clar, pentru oricine că în societatea românească problema unității naționale nu poate fi trecută cu vederea.

Există o speranță care nu va muri niciodată. Partidele politice trebuie să țină cont de aceasta în consens și în totalitate lor. O problemă cu o astfel de încărcătură și dimensiune trebuie să se regăsească pe agenda tuturor partidelor și a factorilor politici decidenți la o masă comună cu societatea civilă cu o poziție și strategie de viitor comună care să fie reflectată în proiectul de țară.

Din păcate suntem în mare întârziere, din păcate lideri și partide folosesc momentul pentru a mai arunca ceva săgeți critice către opozanți că doar ce este mai ușor decât să critici. Din păcate alții se cred profeți și mânați de intenții frumoase aduc deservicii ideii pentru care se zbat. Din păcate trebuie să fim conștienți că un proiect de țară de maximă importanță națională nu se poate decide în stradă.

Am să aduc în discuție câteva aspecte…

În discuția cu unul din reprezentanții din cadrul Acțiunea 2012 și președintele Institutului Frații Golescu pentru românii de pretutindeni, am stabilit în sediul ACPBB în ziua de 20 octombrie că vom participa la marș și că vom fi alături pentru demersurile ulterioare către diferite foruri și partide. Nu s-a întâmplat așa. De ce trebuia forțat cordonul Jandarmilor? De ce trebuiau incidente?

Referendumul propus este un joc cu care nu putem fi de acord. Cine și cum își poate permite cineva să minimalizeze sau anuleze ce un Sfat al Țării hotărâse pentru totdeauna.  Sfatul țării 2 e o dulce și asemănătoare aberație. Ne distanțăm și ne pronunțăm răspicat împotrivă.

România fără să-și fi pregătit terenul unei politici și acțiuni în interesul național cu perspectivă mai lungă se vede astăzi cum declară dl. președinte Băsescu, îngrădită de niște tratate (Tratatul de la Helsinki și cel cu R.Moldova)

Marian Clenciu - Președintele Consiliului Național al Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina

Marian Clenciu – Președintele Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina

Frați români, reunirea o putem face numai în consens, pregătiți și conștienți de un drept istoric pe care nu-l poate schimba sau interpreta nimeni. Românii și-au plătit acest drept incontestabil cu sute de mii de morți, prizonieri, deportați, retrași, repatriați, refugiați. Reîntregirea este un deziderat național al tuturor românilor nu al unui grup, al unui partid, sau al unei persoane.

Spunem toate acestea în numele a ceeace suntem, călăuziți de experiența (26 de ani de activitate) și de dorința întemeietorilor ACPBB refugiați din `40, `44, chiar și după`90 și mai departe…  să se întoarcă acasă măcar în Moldova membră a UE, drum pe care provocatori sau rău intenționați (și sunt reali și activi) îl pot periclita și da Basarabiei o cu totul altă direcție.

Îndemnăm pe toți activiștii unioniști, ONG-uri, partide politice, structuri și guvernanți să dea dovadă de maturitate politică și responsabilitate în gestionarea dezideratului național.

Președinte ACPBB
Marian CLENCIU

www.probasarabiasibucovina.ro
office@probasarabiasibucovina.ro

Sursa: ACPBB_Facebook.com

romaniabreakingnews.ro

,

ROMÂNII, au făcut prima atestare documentară acum 608 ani, a orașului românesc Cernăuți, oraș aflat acum în granițele statului Ucraina.

Cernăuți, ca și alte târguri moldovenești, Iași, Bacău, Tighina, Târgu Neamț, Bârlad, Dorohoi, au fost atestate documentar la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu comercial (hrisov – vezi foto jos) acordat de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei (1400–1432), „sfetnicilor și orășenilor din târgul Liovului” și negustorilor din Galiția. Așadar, La mulți ani, Cernăuți, Iași, Bacău, Tighina, Târgu Neamț, Bârlad, Dorohoi!

uric_de_la_alexandru_cel_bun_8-10-1408-1

Hrisov de la Alexandru cel Bun 8.10.1408

Foto Hrisovul de la Alexandru cel Bun 8.10.1408

Iată o impresionantă listă cu personalități care s-au născut, sau au locuit în Cernăuți:

Sofia Vicoveanca (n. 23 septembrie 1941, comună Toporăuți, Cernăuți) este o renumită interpretă română de muzică populară, poetă și actriță de film;

Isidor Bodea (1866-1938) primul medic șef al Spitalului de Copii din Cernăuți;

Aharon Appelfeld (n. 1932), evreu-israelian, scriitor de limbă ebraică;

Roșe Ausländer (Rosalie Beatrice Ruth Scherzer, n. 11 mai 1901, Cernăuți – d. 3 ianuarie 1988, Düsseldorf), poetă evreică, a scris în limbile germană și engleză. A trăit în Statele Unite, România și Germania;

Edward Bibring (1895–1959), medic și psihanalist austriac, colaborator al lui Freud, a emigrat în Anglia, apoi în Statele Unite;

Hermann Poras (1835–1899), medic și politician evreu, fondator și director (1876-1899) al Sanatoriului și Institutului de Hidroterapie “Dr. Poras” din Solca;

Charles K. Bliss, (1897–1985), evreu-austriac-australian, inginer chimist și semiotician, inventator al limbii simbolice universale Bliss;

Octav Botnar (1913–1998), om de afaceri român;

Paul Celan (Paul Antschel, 1920, Cernăuți – 1970, Paris), scriitor evreu de limba germană;
Erwin Chargaff (1905–2002), biochimist evreu-american;

Eugen Ehrlich (Elias Ehrlich, 1862–1922), romanist, jurist și sociolog al dreptului, evreu-austriac, convertit la catolicism, profesor la Universitatea Cernăuți;

Moisei Fișbein (n. 1947), poet, prozator și traducător evreu-ucrainean. A trăit un timp în Israel, SUA și Germania;

Tudor Flondor, cavaler de Flondor (1862–1908), compozitor român, a compus, printre altele, și cântecul „Somnoroase păsărele”, pe textul lui Eminescu;

Maria Forescu (Maria Füllermann)(1875–1943), cântăreață de operă și actriță de film evreică-austriacă-germană;

Alfred Gong (născut Alfred Liquornik) (1920–1981), poet evreu-austriac-american de limbă germană;

Joseph Gregor (1888–1960), dramaturg, istoric al teatrului și libretist austriac, german din Cernăuți;

Radu Grigorovici (1911–2008), fizician român, membru al Academiei Române;

Ilasievici Ilie, (1918–2001), profesor de matematică;

Raimund Friedrich Kaindl (1866–1930) istoric și folclorist austriac originar din Cernăuți, a fost profesor la Universitatea locală;

Frederick (John) Kiesler (1890–1965), desenator de teatru, artist, teoretician și arhitect evreu-austriac-american;

Alfred Kittner (1906–1991), poet evreu-român de limbă germană, în ultimii ani ai vieții a emigrat în Germania;

Zvi Laron (1927), medic și cercetător evreu-israelian, specialist în endocrinologie infantilă. A descris sindromul Laron;

Eusebius Mandyczewski (1857–1929), muzicolog și pedagog austriac, român din Bucovina, compozitor, între altele, de muzică bisericească ortodoxă;

Itzik Manger (1901–1969), scriitor și poet evreu de limbă idiș, a trăit în România, Polonia, Franța și Israel;

Georg Marco (1863–1923), jucător de șah și autor austriac, de origine română;

Selma Meerbaum-Eisinger (1924–1942), poetă și traducătoare evreică-română de limbă germană, din Cernăuți, a pierit în lagărul Mihailovka, în timpul Holocaustului;

Carol Miculi (1821, Lemberg – 1892), pianist și compozitor român, elev al lui Frédéric Chopin, având origini românești, poloneze, ucrainene și armene;

Jan Mikulicz-Radecki (Johann-Anton von Mikulicz-Radecki) (1850–1905), chirurg polonez cu rădăcini germane, unul din pionierii gastroscopiei și din părinții chirurgiei moderne;

Valentin Bartholomaeus Ritter von Mikulicz-Radecki (1855–1910), militar austriac de origine polonă, feldmareșal-locotenent;

Dan Pagis (1930–1986), poet evreu-israelian de limbă ebraică;

Anton Pawlowski (20 iunie, 1830 – 28 aprilie, 1901), înalt ofițer imperial și regal, membru al guvernului; Comandant al ordinului regal al coroanei românești; Maestru onorific al corpului militar de elevi Alemannia, etc;

Traian Popovici (1892–1946), avocat român, primar al orașului Cernăuți în anul 1941, decorat de Statul Israel cu titlul și medalia „Drept între popoare” (ebraică Hasid umot olam) și cu Cetățenia de Onoare a Israelului datorită actelor sale umanitare și de mare eroism – el a contribuit la salvarea a douăzeci de mii de evrei în timpul Holocaustului;

Michail Prodan (1912–2002), silvicultor german, de origine român din Cernăuți, fondatorul biometriei silvice în spațiul vorbitor de germană, profesor la Freiburg;

Gregor von Rezzori (născut d’Arezzo; 1914–1998), scriitor de limbă germană de origine siciliano-austriacă;

Walther Rode (1876–1934), scriitor, avocat;

Ludwig Rottenberg (1864–1932), dirijor și compozitor evreu-german. A activat la Opera din Frankfurt am Main;

Maximilien Rubel (1905–1996), evreu-francez, sociolog și istoric al marxismului, apropiat de anarhism, veteran al războiului civil din Spania;

Joseph Schmidt (1904–1942), tenor evreu-austriac-german;

Sidy Thal, născută Sorale (Sara) Birkental (1912–1983), actriță și cântăreață evreică în limba idiș din România și Ucraina;

Ștefănie von Turetzki (1868–1929), fondatoare a primului liceu de fete din Austro-Ungaria, la Cernăuți;

Viorica Ursuleac (1894–1985), cântăreață de operă din Austria și Germania, de origine română;

Isidor Vorobchievici (1836–1903), compozitor, muzicolog și preot ucrainean din Bucovina;

James Immanuel Weissglas, cunoscut și ca Ion Iordan, (1920–1979), traducător și poet evreu-român de limbă germană, ziarist;

Tzvi Yavetz, (născut Hary Zucker)(1925- 8 inuarie 2013), istoric evreu-israelian specializat în istoria Romei antice, unul dintre întemeietorii Universității Tel-Aviv, laureat al Premiului de Stat israelian;

Frederic Zelnik, (1885–1950), regizor și producător evreu-german de filme mute. S-a refugiat din Germania nazistă în Anglia;

Avigdor Arikha (născut Dlugacz, la Rădăuți, 1929), pictor și desenator evreu-israelian-francez;

Hermann Bahr (1863-1934) – scriitor, dramaturg și critic austriac, fiind îndepărtat din alte universități din cauza activității extremiste pangermaniste, a studiat o vreme la Universitatea din Cernăuți, de unde a fost, până la urmă, de asemenea, exmatriculat;

Grigore Vasiliu Birlic (1905 – 1970), actor român de teatru și de cinema, originar din Fălticeni, a studiat dreptul și artele dramatice la Cernăuți, unde a și debutat la Teatrul Național din localitate;

Nathan Birnbaum (1864 – 1937), gânditor evreu austriac – german, de limbă idiș și ebraică, unul din promotorii sionismul, iar, mai apoi, trecut în tabăra ultrareligioasă; a patronat în anul 1908, la Cernăuți, conferința pentru promovarea limbii idiș;

Antonin Borovec, cunoscut și ca Anton Borowetz (1870–1925), diplomat cehoslovac în Cernăuți, fondator al Conceptului social-inovativ pentru văduve și orfani;

Josef Burg, (*1912), poet ucrainean evreu de limbă idiș, născut la Vijnița, în Bucovina, locuitor al Cernăuțiului;

Mihai Eminescu, născut Eminovici (1850-1889), poetul național al României, a învățat la școala elementară, precum și la liceul german din Cernăuți;

George Löwendal (1897-1964), pictor, poet, scenograf, actor, maestru de balet;

Osip Iuri Adalbertovici Fedkovici (1834- 1888), scriitor din Ucraina, a activat și publicat și la Cernăuți, unde, în prezent, Universitatea îi poartă numele;

Robert Flinker (1906 – 1945), scriitor român de limbă germană și medic, evreu din Vijnița, a trăit la Cernăuți;

Iancu Flondor (cavaler de Flondor) (1865 – 1924), om politic român, conducătorul mișcării naționale a românilor din Bucovina pentru autodeterminare și unire cu Regatul României, originar din Storojineț, a studiat la liceul german din Cernăuți, a activat în acest oraș ca parlamentar în Dieta Bucovinei și, în 1918, a prezidat Consiliul Național Român al Bucovinei;

Jacob Frank (Yakov ben Yehuda Leib sau Leibowicz) (1726 – 1791), predicator mesianic evreu din Galiția, întemeietorul unei secte religioase evreiești, apoi apostat, a trăit în tinerețe la Cernăuți, în Imperiul Austriac;

Ivan Franko (1856-1916), scriitor clasic ucrainean, cu rădăcini germane, a studiat un semestru la Universitatea din Cernăuți;

Karl Emil Franzos (1848–1904), scriitor și publicist austriac, evreu crescut în Cernăuți, a scris, între altele, amintiri literare despre ghetoul evreiesc: Evreii din Barnow;

Gala Galaction, născut Grigore Pișculescu (1879–1961), scriitor și preot ortodox român, originar din Muntenia, a terminat doctoratul în teologie la Universitatea din Cernăuți, în 1909;

Avram Goldfaden (1840-1908), dramaturg, actor, regizor, compozitor și producător de teatru în limba idiș, evreu din Ucraina, și-a desfășurat o parte din activitatea artistică la Cernăuți și în Regatul României;

Zygmunt Gorgolewski (1845-1903), arhitect polonez, a proiectat edificiul Băncii din Cernăuți;
Eugenie Hacman (probabil la origine Hatman (1793-1873), prelat creștin ortodox român, episcop al Bucovinei (1835-73), a inițiat întemeierea mitropoliei Cernăuțiului și Bucovinei (1873);

Josef Hlávka (1831-1908), arhitect ceh, a proiectat complexul mitropoliei din Cernăuți, azi sediu al Universității, și biserica catolică armeană din oraș;

Eudoxiu Hurmuzachi (1812-1874), jurist, istoric, activist revoluționar și al mișcării de emancipare a românilor din Bucovina, baron al Imperiului Austro-Ungar, membru al Academiei Române, a activat și a murit la Cernăuți;

Joseph Kalmer, născut Joseph Kalmus (1898-1959), scriitor și ziarist austriac, evreu originar din Galiția, a învățat la liceul din Cernăuți;

Friedrich Kleinwächter (1877–1959), economist, a studiat la Cernăuți;

Ruth Klieger Aliav (născută Polishuk; 1914–1979), activistă în domeniul umanitar, româno-israeliană, de origine evreică din Ucraina;

Olga Kobyleanska (1863-1942) – scriitoare ucraineană, cu rădăcini germane, devenită clasică și activistă feministă, cu rădăcini germano-polone, născută la Gura Humorului, a trăit la Cernăuți;

Anton Kochanowski von Stawczan, baron de Stawczan (1817-1906) – Politician și moșier polonez, primar al Cernăuțiului între anii 1866-1874 și 1886-1906, născut la Tarnopol, în perioada cârmuirii sale orașul a cunoscut o dezvoltare fără precedent;

Leibu Levin (n.1914 – Câmpulung Moldovenesc, d. 1988 Hezelia-Israel)- declamator în limbile română, idiș și ebraică, poet și compozitor;

Alfred Margul-Sperber (născut Alfred Sperber) (1898–1967), poet român de limbă germană și traducător, evreu din Storojineț, Bucovina;

Andreas Mikulicz (1804-1881) – arhitect austriac cu origini polone din Galiția, a proiectat clădirea primăriei orașului Cernăuți, unde s-a stabilit;

Ion Nistor (1876-1962), istoric și om politic român, originar din Vicovul de Sus, lângă Rădăuți, unul din conducătorii luptei românilor din Bucovina pentru autodeterminare și unire la România; a fost profesor la Universitatea Cernăuți și ministru, a dat profil românesc universității din Cernăuți, a fost victimă a represiunii comuniste;

Aurel Onciul, (cavaler de Onciul), om politic român, liderul partidului democrat al românilor din Bucovina, inițiator al „Tovărășiei țărănești” cu rutenii;

Israel Polak (1909/1910-1993) – industriaș chilian – israelian, originar din Maramureș, a învățat la o școală textilă din Cernăuți, unde a înființat, ulterior, o înteprindere textilă;

Ciprian Porumbescu, născut Golembiowski (1853 – 1883), compozitor român, a făcut studii muzicale la Cernăuți, unde a compus unele din creațiile sale muzicale, inclusiv muzică la Imnul Albaniei (sau în versiunea inițială românească „Pe-al nostru steag”);

Sextil Pușcariu (1877 – 1948), lingvist și filolog român, născut la Brașov, profesor extraordinar începând cu anul 1906, a fost titularul catedrei de limbă și literatură română timp de zece ani (începând cu anul 1908) și decanul Facultății de Filosofie de la Universitatea din Cernăuți în 1918, om politic, fruntaș al luptei pentru unirea Bucovinei cu România;

Aron Pumnul (1818 – 1866), filolog și pedagog român originar din Cuciulata, județul Brașov, a activat în timpul regimului austriac în Ardeal și Bucovina, profesor al lui Mihai Eminescu, la gimnaziul german din Cernăuți; a murit la Cernăuți;

Wilhelm Reich (1897–1957), psihanalist, psihiatru și sexolog austriac și american, evreu, născut la Dobzau, a învățat la școală în Cernăuți;

Eric Roll, Lord Roll of Ipsden, născut Erich Roll (1907 – 2005), economist, administrator, diplomat și bancher britanic, născut la Noua Suliță (Sulița), fiul bancherului evreu Mathias Roll din Cernăuți, oraș în care a învățat, în 1918-1925, la o școală privată românească, a fost guvernator al Băncii Angliei și director al societății Times Newspapers. Ltd, președinte al Băncii Warburg SA;

Moses Rosenkranz născut Edmund Rosenkranz și cunoscut și că Martin Brant (1904–2003), poet de limbă germană, evreu, din Berhomet, Bucovina, a trăit în România, URSS și Germania;

Isaac Schreyer, sau Herbert Urfahr (1890 – 1948), poet și traducător austriac-german și apoi american, de limbă germană, originar din Vijnița, a învățat la liceu în Cernăuți;

Joseph Schumpeter (1883–1950), economist austriac-american, originar din Cehia, fost ministru de finanțe al Austriei, între 1909–1911 a fost profesor la Universitatea din Cernăuți;

Eliezer Steinbarg (1880–1932), scriitor, poet, fabulist evreu de limbă idiș, originar din Lipcani, Basarabia, a activat în timpul regimului țarist, austro-ungar și românesc, a devenit mentorul vieții literare idiș la Cernăuți, unde a și murit;

Wilhelm Stekel (1868–1940), medic, psihanalist și sexolog austriac, evreu, născut la Boian, Bucovina, a crescut la Cernăuți, unde a frecventat liceul, a murit în exil, în Anglia;

Leo Stern, născut Jonas Leib Stern (1901-1982), istoric, sociolog și militant comunist austriac, evreu originar din Voloca, lângă Cernăuți, a urmat liceul la Cernăuți, a activat în Austria, Cehia, în războiul civil din Spania și în URSS, apoi s-a stabilit în Germania de Est, unde a fost rectorul Universității Martin Luther din Halle;

Manfred Stern (1896-1954), militant comunist austriac, evreu din Bucovina, fratele lui Leo Stern, comandant al Armatei Roșii chineze și al Brigăzii a 11 -a republicane (sub numele Emilio Kléber) în Războiul civil din Spania, a murit în Gulagul stalinist;

Wolf Stern (1897-1960), militant comunist, ziarist și istoric militar, evreu, fratele lui Leo și Manfred Stern, a activat în România, Austria, URSS și, apoi, s-a stabilit în Germania de Est;

Alexander Supan (1847-1920), geograf și geopolitician austro-german, originar din Tirol, a fost profesor de gimnaziu și apoi universitar la Cernăuți;

Constantin Tomaszczuk (1840-1889), jurist și om politic român din Bucovina, cu rădăcini ucrainene, deputat din partea Partidului Liberal German în Parlamentul de la Viena, inițiatorul și primul rector al Universității din Cernăuți cu limbă de predare germană (1875);

Vladimir de Repta (1842-1926) prelat și teolog creștin ortodox român, originar din Bănila pe Ceremuș, mitropolit al Bucovinei între anii 1902-1924, profesor și rector al Universității din Cernăuți, președinte al Senatului României;

Ilasievici Artemie (1886-1938), învățător;

Luca Gheorghe, (1943-) inginer;

Ion G. Sbiera (n. 1 noiembrie 1836, Horodnicu de Jos, Suceava – d. 22 octombrie 1916, Cernăuți) a fost un folclorist și istoric literar român, membru fondator (1866) al Academiei Române. A fost profesor de limba și literatura română la Cernăuți. Una dintre personalitățile proeminențe ale culturii românești din Bucovina;

Dumitru Plesca, (1904-1939) luptător pentru unificarea Basarabiei cu România mama, a efectuat stagiul militar la Cernăuți, în perioada 1924-1927, la Cazarmă 4 Jandarmi și a fost lăsat la vatră cu gradul de sergent;

Florin Piersic (1936) este un actor român de teatru și film;

Anastasiya Markovich (1979), pictoriță ucraineană;

Hermann Scharf;

Fritz von Scholz;

Nazariy Yaremchuk;

Anna Berezovskaya;

Volodymyr Ivasiuk (1949 – 1979), compozitor ucrainean de muzică ușoară, născut în regiunea Cernăuți (Coțmani = Kitsman);
Sofia Rotaru (1947), cântăreață ruso-ucraineană de muzică ușoară, cu rădăcini românești, născută în zona Cernăuți;
Arseni Iațeniuk (1974), om politic ucrainean, a fost ministrul de externe și președintele Radei Supreme a Ucrainei;
Mila Kunis (n. 1983), actriță americană. Născută într-o familie de intelectuali evrei, a emigrat în Statele Unite, în anul 1991;
Nikolai Vavilov, sau Nikolai Ivanovici Vavilov (1887-1943) Genetician și botanist rus, a fost arestat în 1940, în perioada terorii staliniste, în timpul unei misiuni științifice la Cernăuți.

In decursul istoriei Nordul Bucovinei si Ținutul Herța (Regiunea Cernăuți) a aparținut:

 Principatul Moldovei 1346-1774
Imperiul Habsburgic 1774-1918
Romania 1918-1940
URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) 1940-1941
Romania 1941-1945
URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) 1945-1991
 Ucraina 1991–prezent

Pentru generațiile prezente și viitoare, câteva date și informații despre provincia noastră românească – BUCOVINA și capitala ei istorică orașul Cernăuți

În evul mediu timpuriu, pe partea opusă a Prutului față de actualul oraș a existat o mică cetate, Țețina, distrusă de tătari. Se pare că locuitorii rămași în viață au decis reconstruirea localității pe partea sudică a râului, considerată mai ușor de apărat. Atestat documentar la 8 octombrie 1408 într-un privilegiu acordat de Alexandru cel Bun, domnitor al Moldovei (1400–1432), negustorilor din Lemberg (azi Lvov).

Țara Fagilor, cum mai era denumită Bucovina, a fost trup din trupul Moldovei. Ea a fost ruptă din hotarele Moldovei și cotropită de austrieci în anul 1775 în urma primei împărțiri a Poloniei. Atunci Galiția împreună cu Pocuția lui Ștefan cel Mare ajung în stăpânirea Austriei. Pentru austrieci, Bucovina era necesară să lege direct Galiția cu Transilvania, care atunci făcea parte din Imperiul austro-ungar.  La recensământul din 1775 au fost numărate în oraș 338 de familii.

Cum au anexat Austriecii Bucovina?

Profitând de ocazie că Moldova era ocupată de trupe rusești și că pacea de la Kuciuk – Kainargi era pe cale de a se încheia, Kaunitz, ministru (austriac) al Mariei Tereza, a reușit ca printr-o înțelegere tâlhărească cu mareșalul rus Rumiantzov, comandantul armatei ruse, contra unui cadou de 5000 de galbeni și o tabacheră în aur, împodobită cu briliante, să-și retragă trupele din Bucovina pe care au ocupat-o austriecii, la l octombrie 1074. Așa a fost, așa se joacă și acum soarta unor țari și popoare. Amintim că la Kuciuk- Kainargi în 1774 a fost semnat tratatul de pace dintre Rusia și Turcia, prin care Rusia a dobândit libertatea de navigație pe Marea Neagră, în Bosfor și Dardanele și pe Dunăre.

Desnaționalizare prin colonizare

După cotropirea Bucovinei, cea mai importantă și statornică grijă a stăpânirii austriece a fost deznaționalizarea elemntului românesc al Bucovinei, manifestată în mod deosebit prin colonizarea masivă cu elemente străine, ruteni și evrei, care au invadat Bucovina stabilindu-se aici și beneficiind de încurajarea și protecția autorităților.

Autoritățile imperiale au colonizat la Cernăuți populație de limbă germană, atât germani, cât și evrei vorbitori de idiș care au adoptat cu timpul limba germană înrudită.

Astfel, încet și sigur s-a schimbat caracterul etnic al provinciei.

În 1774 populația Bucovinei număra 75 000 locuitori, din care 63 700 români, 8400 ruteni și 526 evrei.

În 1778, conform statisticilor habsburgice în Bucovina românii reprezentau mai mult de 75 la sută din populație, restul fiind ruteni, huțani, armeni, germani și evrei.

În anul 1849 Cernăuțiul a devenit capitala Ducatului Bucovinei, instituit prin Constituția Austriei din 4 martie 1849.

Cei șase primari pe care i-a avut orașul între 1864 și 1914 au fost: un polonez, un armean, doi germani și doi evrei. În anul 1875 a fost înființată Universitatea Cernăuți, o instituție de învățământ superior renumită în tot Imperiul Austro-Ungar.

Când Austro-Ungaria s-a dezmembrat, în 1918, Cernăuțiul a devenit parte din România.

Astfel, a doua provincie neaoș românească, după Basarabia care întregește ROMÂNIA MARE în istoricul an 1918, la 27 martie, a fost Bucovina. După prăbușirea monarhiei austro-ungare, la 28 noiembrie, într-o atmosferă sărbătorească, Congresul ținut în marea sală a sinodului din Palatul Mitropolitan de la Cernăuți sub președinția lui Iancu Flondor, dă citire actului unirii care avea următorul conținut: „Drept aceea, noi Congresul General al Bucovinei întreprind suprema putere a țării și fiind învestit singur cu putere legiuitoare, în numele suveranității naționale.

Hotărâm:

Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru cu Regatul României”.

În iunie 1940 a fost ocupat deArmata Roșie a URSS, împreună cu Bucovina de Nord, în urma pactului Molotov-Ribbentrop și alocat Republicii Sovietice Socialiste Ucrainene. În iulie 1941 a fost recucerit de România, pe atunci în alianță cu Germania național-socialistă. La 30 martie 1944 Armata Sovietică l-a reocupat, fiind reanexat la Uniunea Sovietică, în cadrul aceleiași Republici Sovietice Socialiste Ucrainiene. În luptele ce s-au dat pentru oraș (25-30 martie 1944) au murit 1.500 de soldați și ofițeri români și germani.

Evenimentele dramatice din vara anului 1940 în urma ultimatumului imperialist sovietic din 28 iunie, au întrerupt brusc viața pașnică a locuitorilor Bucovinei, Basarabiei și ținutului Herța. România a fost somată și forțată să cedeze Uniunii Sovietice o suprafață de 50 762 kmp din care 6262 kmp din Bucovina, aparținând teritoriului său cu o populație de aproximativ 3 776 000 locuitori.

După cel de al Doilea Război Mondial, ca urmare a pactului Ribbentrop-Molotov, nordul Bucovinei, ținutul Herța, nordul și sudul Basarabiei au fost încorporate, de către Stalin în RSS Ucraina. La 7 august 1940, a fost creată Regiunea Cernăuți, cu o suprafață de 8100 kmp și o populație de 919 000 de locuitori aproape un milion, realizată prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia.

După destrămarea URSS, Cernăuți a devenit parte a Ucrainei independente.

România a deschis în mai 1999 un Consulat General la Cernăuți.

Text preluat și adaptat din surse: dacoromania-alba.ro, Alexandru Ursu Bucovina, Wikipedia

romaniabreakingnews.ro

,

75_de_ani_de_la_dezrobirea_Basarabiei_Bucovine_si_ Tinutului_Herta_ROMANIABREAKIGNEWS_ro

În data 22 iunie 1941, România intra în cel de al Doilea Război Mondial alături de puterile Axei, împotriva  cotropitorilor sovietici. În acea zi, Ion Antonescu a emis  celebrul Ordin către Armata Română, prin care cerea trecerea Prutului în vederea eliberării de sub ocupația sovietică a Basarabiei si Bucovinei de Nord.

La 75 de ani de la istoricul „22 iunie 1941”, în Chișinău, capitala Republicii Moldova, are loc zilele acestea, 22-23 iunie, o importantă conferință științifică internațională cu tema „75 de ani de la dezrobirea Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța”.

Evenimentul are loc la Centrul de Cultură și Istorie Militară din R. Moldova și este organizat de PROIECTUL „ROMÂNII DIN JURUL ROMÂNIEI”, coordonator dr. Vasile ȘOIMARU, în colaborare cu INSTITUTUL DE STUDIUL ARHIVELOR, CENTRUL DE CULTURĂ ȘI ISTORIE MILITARĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA, FUNDAȚIA CULTURALĂ „MEMORIA”, FILIALA ARGEȘ.

75_de_ani_de_la_dezrobirea_Basarabiei_Bucovine_si_ Tinutului_Herta

Participă la conferință, reputați cercetători,  istorici, oameni de cultură, militari, profesori, preoți, jurnaliști și avocați din România și R. Moldova, printre care îi putem aminti: Vasile ȘOIMARU dr. prof. univ. (Chișinău), Mihai TAȘCĂ dr. în drept. cercet. șt. superior, Institutul de Cercetări Juridice și Politice al AȘM (Chișinău), Radu THEODORU, General de flotilă aeriană, veteran de război (București), Theodor CODREANU, Jipa ROTARU, comandor (r), Mariana ȚĂRANU, dr. în istorie, Diacon, dr. Dorin Demostene IANCU, Arhiva Sf. Sinod (București), Maria DANILOV, dr. în istorie, Institutul de Istorie al AȘM (Chișinău),  Ion MĂLDĂRESCU – jurnalist, Mihai NICOLAE – avocat, președintele Institutului Frații Golescu (București) și alții.

Temele abordate sunt deosbit de interesante și sunt de maxim interes, mai ales în acest spațiu dintre Prut și Nistru, în care recuperarea istoriei și identității românești se află într-un amplu proces de recâștigare a locului cuvenit în conștiințele celor care timp de zeci de ani au fost expuși așa ziselor adevăruri ale istoriografiei sovietice, atât în timpul ocupației rusești  cât și mai apoi după declarația de independență a RM, prin propaganda rusă agresivă, care încă stăpânește media din R. Moldova, la 25 de ani de la ruperea de URSS. Istoriografia ruso-sovietică ne-a învățat zeci de ani despre agresiunea nazistă din 1941, când poporul sovietic pașnic (această pașnică țară a ocupat până atunci o bucată bună din Finlanda, din România, din Polonia și pe de-a întregul țările baltice) a fost totalmente surprins de agresiunea nazistă germană la care s-au alăturat și alții, inclusiv românii. Firul roșu al tuturor justificărilor este faptul că URSS era o țară pașnică, neînarmată și nepregătită, a avut prea puțin timp pentru a se pregăti împotriva lui Hitler. La fel de pașnic, își rezolva problemele din Asia cu japonezii în Mongolia, prin bătălia de la Halhin Gol, unde generalul Jukov punea în practică blietzkriegul încă din 1939, înainte de semnarea pactului Ribbentrop-Molotov, cu mult înainte de a fi cunoscut și numit așa de către armata germană. – Vedeți mai mult în articolul reputatului analist militar Cristin Negrea publicat de romaniabreakingnews.ro –  „În noaptea de 21-22 iunie 1941, Mareșalul Dezrobitor Ion Antonescu, a dat istoricul ordin: OSTAȘI, VĂ ORDON TRECEȚI PRUTUL !”

Conferința „75 de ani de la dezrobirea Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța”, organizată la Chișinău prin implicarea domnului Vasile ȘOIMARU, abundă de o bogăție a titlurilor comunicărilor, unele recomandate ca lucrări științifice deosebit de importante, printre care putem enumera: „22 iunie 1941 – răspuns cu armele invaziei sovietice din anul precedent Terorii Roșii, deportărilor, prigoanei, desnaționalizării”; „Basarabia în cântarul adevărului”; „22 iunie 1941, prima zi de război. Ostași, vă ordon: treceți Prutul!”; „Germania și operațiunea Barbarossa”; „Ofensiva Armatei a 11-a Germană în Basarabia”; „Modalități de modificare a teritoriilor de stat admise de dreptul internațional”; „Contributii la genealogia familiei mareșalului Antonescu.”; „Cimitire ale eroilor români și germani pe teritoriul Republicii Moldova”; „Radio București – 22 iunie 1941”; „Aspecte referitoare la întoarcerea refugiaților și evacuaților basarabeni din județul Vâlcea, în vara anului 1941”; „Crimele autorităților sovietice în RSSM (iunie-iulie 1941)”; „Între dorul de casă și conștiința slujirii. Preoți basarabeni refugiați în România în anul 1940 si reveniți in Basarabia in vara anului 1941”; „De cine și de ce ne temem să reconstruim în Basarabia Turnul Dezrobirii Ei?”; „Turnul Dezrobirii Basarabiei în mărturiile locuitorilor com. Ghidighici”; „Restabilirea legislației și justiției românești în Basarabia după 22 iunie 1941”; „Soarta scriitorilor români care au abordat tema Basarabiei în al Doilea Război Mondial (în perioada postbelică și astăzi)”; „22 iunie 1941, „Operațiunea Munchen” și măcelul de la Jilava”; „Raptul de la 28 iunie 1940”; „Istoria și prezentul Cimitirului de Onoare de la Țiganca”; „Armata Română în Basarabia (iunie-iulie 1941)”, „Considerații privind angajarea României în războiul împotriva Uniunii Sovietice”; `Acțiunile de luptă aeronautice Regale Române după 22 iunie 1941”; „Demistificarea anului 1941 în memorialistica basarabeană”; „Evacuarea autorităților sovietice din Basarabia și organizarea acțiunilor de diversiune în teritoriul părăsit (iunie-iulie 1941)”; „„Ard malurile Nistrului” – o cartedocument istoric despre dezrobirea Basarabiei din iunie-august 1941”; „22 iunie 1941 – un punct astral în soarta noastră (Mărturii personale)”; „Martirajul românilor din Nordul Bucovinei”; „Calvarul românilor basarabeni în perioada 28.06.1940 – 22.06.1941.”; „Basarabeanul Gherman Pântea – primarul orașului Odesa între 1941-1944”; „Efectele dezrobirii Basarabiei în județul Orhei (studiu de caz)”; „Relațiile politice și militare româno-germane: septembrie 1940-august 1944”.

Celebrul ORDINUL DE ZI către Armată, al Generalului Ion Antonescu, Conducatorul Statului Român, din 22 iunie 1941.

Maresal_Ion_AntonescuOSTASI,

V-am fagaduit din prima zi a noii Domnii si a luptei mele nationale, sa va duc la biruinta; sa sterg pata de dezonoare din cartea Neamului si umbra de umilire de pe fruntea si epoletii vostri.

Azi, a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor stramosesti si a bisericii, lupta pentru vetrele si altarele romanesti de totdeauna.

OSTASI,

Va ordon: treceti Prutul! Sdrobiti vrajmasii din rasarit si miazanoapte. Desrobiti din jugul rosu al bolsevismului pe fratii nostri cotropiti. Reimpliniti in trupul tarii glia strabuna a Basarabilor si codrii voevodali ai Bucovinei, ogoarele si plaiurile voastre.

OSTASI,

Plecati azi pe drumul biruintelor lui Stefan cel Mare ca sa cuprindeti cu jertfa voastra ceea ce au supus stramosii nostri cu lupta lor.

Inainte. Fiti mandri ca veacurile ne-au lasat aci straja dreptatii si zid de cetate crestina. Fiti vrednici de trecutul romanesc.

OSTASI,

Veti lupta cot la cot, suflet de suflet, langa cea mai puternica si glorioasa armata a lumii. Indrazniti sa va masurati vitejia si sa va dovediti mandria, camarazilor nostri. Ei lupta pe pamantul moldovean, pentru granitele noastre si pentru dreptatea lumii. Fiti vrednici de cinstea pe care v-au facut-o istoria, Armata Marelui Reich si neintrecutul ei comandant, Adolf Hitler.

OSTASI,

Inainte. Sa luptati pentru gloria Neamului. Sa muriti pentru vatra parintilor si a copiilor vostri. Sa cinstiti prin vitejia voastra amintirea lui Mihai Voda si a lui Stefan cel Mare, a martirilor si eroilor cazuti in pamantul vesniciei noastre cu gandul tinta la Dumnezeu.

Sa luptati pentru desrobirea fratilor nostri, a Basarabiei si Bucovinei, pentru cinstirea bisericilor, a vietii si a caminurilor batjocorite de pagani cotropitori.

Sa luptati pentru a ne razbuna umilirea si nedreptatea. V-o cere Neamul, Regele si Generalul Vostru.

OSTASI,

Izbanda va fi a noastra. La lupta. Cu Dumnezeu inainte!

Comandant de capetenie al Armatei:

GENERAL ANTONESCU
22 iunie 1941

PROGRAMUL CONFERINȚEI „75 de ani de la dezrobirea Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța”

22 IUNIE 2016
9.30 – 10.00 – Înregistrarea participanților
10.00 – 10.30 – Deschiderea conferinței
Binecuvântarea Conferinței din partea Bisericii Ortodoxe Române
Mesaje de salut
Conf. univ. dr. Vasile ȘOIMARU, coordonatorul proiectului „Romanii din jurul
României”
Prof. univ. dr. Ilie POPA, Fundația Culturală „Memoria”, Filiala Argeș
Dr. în drept, Mihai TAȘCĂ, directorul Institutului de Studiul Arhivelor
 Conf. univ., dr. Vitalie CIOBANU, Centrul de Cultură și Istorie Militară din R. Moldova
10.30 – 13.00. Partea I
COMUNICĂRI ÎN PLEN
Moderatori: Conf. univ. dr. Vasile ȘOIMARU
Prof. univ. dr. Ilie POPA
1. Radu THEODORU, General de flotilă aeriană, veteran de război (București):
22 iunie 1941 – răspuns cu armele invaziei sovietice din anul precedent Terorii Roșii,
deportărilor, prigoanei, desnaționalizării.
2. Theodor CODREANU, dr., scriitor (Huși): Basarabia în cântarul adevărului.
3. Jipa ROTARU, comandor (r), dr. prof. univ. Membru cor. al Academiei
Oamenilor de Știință din România: 22 iunie 1941, prima zi de război. Ostași, vă ordon: treceți
Prutul!
4. Ottmar TRAȘCĂ, Cercetător științific principal II dr., Institutul de Istorie
„George Barițiu” al Academiei Române (Cluj Napoca): Germania și operațiunea
Barbarossa.
5. Sergiu CATARAGA, doctor în istorie, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion
Creangă” (Chișinău): Ofensiva Armatei a 11-a Germană în Basarabia.
6. Nicolae OSMOCHESCU, dr. prof. univ. (Chișinău): Modalități de modificare a
teritoriilor de stat admise de dreptul internațional.
7. Ilie POPA, prof. univ., dr., Cristian-Sebastian Manu (Pitești): Contributii la
genealogia familiei mareșalului Antonescu.
8. Valentin BALAN, cercet. științ., Centrul de Cultură și Istorie Militară din R.
Moldova, Cimitire ale eroilor români și germani pe teritoriul Republicii Moldova.
Discuții
13.00 – 14.00 Pauză de cafea
14.00 – 16.30. Partea a II-a
COMUNICĂRI ÎN SECȚIUNI
Secțiunea I
Moderatori: Mihai TAȘCĂ dr. în drept
Mariana ȚĂRANU, dr. în istorie
1. Ion NEGREI, cercet. științ., Institutul de Istorie al AȘM (Chișinău): Radio București –
22 iunie 1941
2. Petre DINESCU, magistrat (Râmnicu Vâlcea): Aspecte referitoare la întoarcerea
refugiaților și evacuaților basarabeni din județul Vâlcea, în vara anului 1941.
3. Mariana ȚĂRANU, dr. în istorie, cercet. științ., Muzeul Național de Etnografie și
Istorie Naturală (Chișinău): Crimele autorităților sovietice în RSSM (iunie-iulie 1941).
4. Diacon, dr. Dorin Demostene IANCU, Arhiva Sf. Sinod (București): Între dorul de casă
și conștiința slujirii. Preoți basarabeni refugiați în România în anul 1940 si reveniți in
Basarabia in vara anului 1941.
5. Vasile ȘOIMARU, dr. prof. univ. (Chișinău): De cine și de ce ne temem să reconstruim
în Basarabia Turnul Dezrobirii Ei?
6. Serafim ISAC, dr. prof. univ., primarul comunei Ghidighici (Chișinău): Turnul
Dezrobirii Basarabiei în mărturiile locuitorilor com. Ghidighici
7. Maria DANILOV, dr. în istorie, Institutul de Istorie al AȘM (Chișinău): Doua cărți de
istorie dedicate Basarabiei dezrobite.
8. Elena ARAMĂ, dr. hab. în drept, prof. univ. USM, Mihai Tașcă dr. în drept,
Institutul de Cercetări Juridice și Politice al AȘM (Chișinău): Restabilirea legislației și
justiției românești în Basarabia după 22 iunie 1941.
16.30 – 17.00 Discuții
Secțiunea II
Moderatori: Vitalie CIOBANU, dr. în istorie
Ottmar TRAȘCĂ, dr. în istorie
1. Nina NEGRU, cercet. (Chișinău): Soarta scriitorilor români care au abordat tema
Basarabiei în al Doilea Război Mondial (în perioada postbelică și astăzi).
2. Ion MĂLDĂRESCU, Revista on-line ART EMIS (Râmnicu Vâlcea): 22 iunie 1941,
„Operațiunea Munchen” și măcelul de la Jilava.
3. Nicolae DINESCU, jurnalist (Râmnicu Vâlcea): Raptul de la 28 iunie 1940
4. Petru GANDRABUR, primarul comunei Țiganca, Preot Daniel ANDRIAN, parohul
bisericii din com. Țiganca (Cantemir): Istoria și prezentul Cimitirului de Onoare de la
Țiganca
5. Vitalie CIOBANU, dr. în istorie, Centrul de Cultură și Istorie Militară din R.
Moldova, Petru Costin, colonel (Chișinău): Armata Română în Basarabia (iunie-iulie 1941)
6. Ion ȘIȘCANU, dr. în istorie, prof. univ. (Chișinău): Considerații privind angajarea
României în războiul împotriva Uniunii Sovietice.
7. Ion CERNEI, publicist, (Orhei): Acțiunile de luptă aeronautice Regale Române după 22
iunie 1941.
16.30 – 17.00 Discuții
17.00 – 18.00 – Vizitarea Muzeului Ocupației Sovietice
18.00 Cina
23 IUNIE 2016
10.00 – 13.00
Moderatori: Jipa ROTARU, comandor (r), dr. prof. univ., Membru cor. al Academiei
Oamenilor de Știință din România.
Sergiu CATARAGA, doctor în istorie
1. Lidia PĂDUREAC, dr. în istorie, conf. univ., Universitatea „Alecu Russo” (Bălți):
Demistificarea anului 1941 în memorialistica basarabeană.
2. Pavel MORARU, conf. univ. dr., Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu,
Institutul de Istorie al A.Ș.M.: Evacuarea autorităților sovietice din Basarabia și
organizarea acțiunilor de diversiune în teritoriul părăsit (iunie-iulie 1941).
3. Veronica BOLDIȘOR, cercet. științ. (Chișinău): „Ard malurile Nistrului” – o cartedocument
istoric despre dezrobirea Basarabiei din iunie-august 1941(autor Constantin
Virgil Gheorghiu).
4. Ion VALUȚĂ, dr. prof. univ. (Chișinău): 22 iunie 1941 – un punct astral în soarta
noastră (Mărturii personale).
5. Gheorghe GORDA, publicist (Cernăuți): Martirajul românilor din Nordul
Bucovinei.
6. Valeriu DULGHERU, dr. prof. univ. (Chișinău): Calvarul românilor basarabeni în
perioada 28.06.1940 – 22.06.1941.
7. Mihai TAȘCĂ dr. în drept. cercet. șt. superior, Institutul de Cercetări Juridice și
Politice al AȘM (Chișinău): Organizarea și funcționarea administrației Basarabiei în
perioada 1941-1944.
8. Mihai NICOLAE, Institutul Frații Golescu (București): Românii în fața
agresiunilor bolșevice.
9. Radu DAN, masterand, specialist principal la Arhiva Națională a Republicii
Moldova, Basarabeanul Gherman Pântea – primarul orașului Odesa între 1941-1944
10. Andrei CALCEA, publicist (Orhei): Efectele dezrobirii Basarabiei în județul Orhei
(studiu de caz).
13.00-13.30. Prezentare de carte:
Mihai Tașcă, Ilie Popa și Anatol Petrencu (îngrijitori de ediție), Raptul Basarabiei,
Nordului Bucovinei și Ținutului Herța (Materialele Conferinței științifice internaționale
„75 de ani de la anexarea de către URSS a Basarabiei, Nordului Bucovinei și Ținutului
Herța – 28 iunie 1940”. Chișinău, 12-13 iunie 2015), Ed. Cartea Juridică, Ed. Serebia,
Chișinău, 2015, 392 p. + foto color.
 O istorie a Basarabiei (grup de autori/redactor științific Anatol Petrencu), Ed.
Serebia, Chișinău, 2015, 424 p.
Ottmar Trașcă, Relațiile politice și militare româno-germane: septembrie 1940-august
1944, Ed. Argonaut, Cluj Napoca, 2013, 917 p.
Vizionarea filmului: România-hotarul de răsărit al Europei (Râmnicu Vâlcea).
13.30-14.00: Discuții; Ședința de totalizare

Turnul Dezrobirii Basarabiei

75_de_ani_de_la_dezrobirea_Basarabiei_Bucovine_si_ Tinutului_HertaImaginea de pe Coperta de prezentare a Conferinței „75 de ani de la dezrobirea Basarabiei, Bucovinei și Ținutului Herța”, reprezintă  Turnul Dezrobirii Basarabiei, un monument de peste 30 metri realizat în anul 1942 de Octav Doicescu și Dumitru Ghiulamila și amplasat în municipiul Chișinău (azi în Republica Moldova). La dezvelire, pe 1 noiembrie 1942, au fost prezenți Regele Mihai al României și Mihai Antonescu.

Monumentul a fost construit din inițiativa Guvernământului Basarabiei, pe locul de unde mareșalul Ion Antonescu, comandant de căpetenie al armatelor germano-române, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit și a condus operațiile pentru eliberarea orașului Chișinău.

Monumentul se afla pe o colină în fața orașului Chișinău, pe drumul dispre Ungheni. La el au lucrat peste 500 de muncitori timp de 60 de zile, în lunile august-octombrie 1942, folosind piatră scoasă din carierele de la Ghidighici și Cricova.

Ansamblul construcției era format din trei părți: Turnul, Blocul de piatră cu pisanie, Colonada (propilee)

Turnul Dezrobirii Basarabiei (1)

Turnul Dezrobirii Basarabiei (7)

Turnul, de formă pătrată și o înălțime de circa 30 de metri, avea pe fețele lui încrustate 14 semne din marmură, reprezentând stemele României, Basarabiei, Moldovei si a unor județe si orașe importante.

Turnul Dezrobirii Basarabiei (5)

Intrarea în turn era străjuită de un basorelief cu un fragment din Columna lui Traian precum și de următoarele cuvinte „Ca și Columna lui Traian, suntem unde am fost și rămânem unde suntem”.

Turnul Dezrobirii Basarabiei (3)

Turnul Dezrobirii Basarabiei (8)

În interiorul turnului se afla o scară elicoidală care ducea la o cameră de rugă.

Blocul de piatră cu pisania se afla în fața turnului. Blocul era masiv de aproape 8 metri înălțime.

Colonada (propileele) era formată din 24 de stâlpi din piatră pe care erau înscrise numele unităților care au luptat pentru eliberarea Chișinăului.

Turnul Dezrobirii Basarabiei (2)

Turnul Dezrobirii Basarabiei (6)

Întregul monument a fost distrus de către „eliberatorii” sovietici după reocuparea Basarabiei în 1944. În prezent, locația este acoperită cu un strat gros de gunoi industrial. (conform wikipedia)

Surse ale România Breaking News – RBN Press, din R. Moldova, confirmă că există un interes deosebit, manifestat de diferiți oameni de cultură și o serie de asociații obșteștești care vor se refacă celebrul monument pe amplasamentul său inițial (azi localitatea Ghidighici din RM), însă aceștia au întâmpinat de fiecare dată  piedici și impotriviri fățișe atât din partea autorităților Republicii Moldova cât și din partea unor persoane și organizații pro-ruse, care de multe ori s-au soldat chiar cu amenințări la adresa vieții celor care au dorit inițierea acestui proiect.

Publicat de  Dorian Theodorromaniabreakingnews.ro

,

Traian Popovici ( 1892-1946 ) ajunge la 49 de ani primar al orașului Cernăuți. Inițial a refuzat, dar sfătuit de apropiați acceptă oferta și pe data de 8 iulie 1941 își începe activitatea ca viceprimar, iar din 1 august este numit primar. Respingând – cum a mărturisit – „ideologia rasială”, a făcut tot ce a fost cu putință să conserve spiritul de toleranță definitoriu pentru un oras multietnic cum era orașul Cernăuți.

A refuzat sa înființeze un ghetou care urma să primească populația evreiască. A reusit să-l convinga pe guvernatorul militar să excluda de la deportare diferite categorii profesionale, indispensabile activității orașului.”Autorizațiile Popovici” au permis unui număr de 3.120 de evrei să se întoarca la casele lor. Urmare a pledoariei sale insistente, mareșalul Ion Antonescu acceptă în octombrie 1941 să sisteze deportarea peste Bug a evreilor.În iunie 1942 este demis din funcția de primar invocându-se eliberarea certificatelor care a pemis evreilor din Cernăuți să evite deportarea. În „Spovedania” sa ( publicată postum, în 2002 ) subliniază : „Atitudinea mea era alimentata nu numai de o conceptție etică, dar ea îmi era dictată de constiința că în acest final de patimă, nu am voie sa fiu mistuit si că numai astfel voi crea suportul moral în care se va oglindi cândva poate iertarea unora, sigur însă nevinovăția neamului nostru. Nu pentru mine reclam onoarea de a fi fost om…”

Evocarea primarului Traian Popovici , la 70 de ani de la încetarea sa din viață, a avut loc joi, 2 iunie 2016, ora 18:00 la CLUBUL ȚĂRANULUI, a fost urmată de prezentarea filmului documentar „Autorizație pentru viață”, realizat de IURIE LEVCIC ( Cernauti), care a intrat in direct cu invitații de la București.

Organizatorii acestui eveniment au fost Institutul „Frații Golescu” prin președinte Mihai NICOLAE, Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina prin președinte Marian Clenciu, Asociația Europeană de Studii Geopolitice și Strategice „Gh. I. Brătianu” prin președinte Constantin Corneanu și Clubul Țăranului Român în partenriat cu Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești – Cernăuți prin director Iurie Levcic.

Au prezentat Constantin CORNEANU – doctor în istorie, Mihai NICOLAE – doctor în drept, Marian Clenciu, pre;dinte al Asocia’iei Culturale Pro Basarabia și Bucovina, Iurie LEVCIC – director ARTBUC – Cernăuți, realizator al film lui „Autorizație pentru Viață”, moderator al evenimentului este jurnalistul Dorian Theodor CLENCIU din partea România Breaking News.

TRAIAN_POPOVICI_AFIS

În cadrul evenimentului, ziariștii Radio România Simona Lazăr și Valentin Țigău, au primit Premiul “Mile Cărpenișan” pentru Curaj și Excelență în Jurnalism 2016, pentru activitatea lor prodigioasă în slujba Adevărului și a Valorilor Românești din partea jurnalistului Cornealiu Vlad.

Omagierea lui Traian Popovici primar al Cernăuțiului în timpul celui de-al Doilea Război Mondial,  cunoscut pentru că a oprit deportarea a 20.000 de evrei din Bucovina a fost transmis Live pe CANALUL USTREAM LIVE ROMANIA BREAKING NEWS, Joi 2 iunie 2016, începînd cu ora 18.00

Foto – de la eveniment.

eIMG_8700

eIMG_8703

eIMG_8738

eIMG_8745

eIMG_8743

eIMG_8749

eIMG_8747

eIMG_8765

eIMG_8764

eIMG_8762

eIMG_8759

eIMG_8741

eIMG_8709

eIMG_8696

eIMG_8843

romaniabreakingnews.ro

,

1903-Constituirea-Centrale-REVISTA-ECONOMICĂ

Marți, în 10 martie 1903, frații noștri din Bucovina au pus fundamentul la o operă nouă, menită să consolideze poporul de acolo, făcându-l capabil de un nou avânt și o nouă energie de viață, anume au înființat Centrala însoțirilor economice române din Bucovina.

Adunarea a fost prezidată de dl baron Eudoxiu Hurmuzachi, care, în cuvântul de deschidere, a zis, între altele: „Însoțirile noastre, dacă vor fi bine conduse și grijite, pot să fie de mare folos pentru poporul român, dacă însă vor fi rău alcătuite, pot să devină și un năcaz, și un pericol”.

Urmă la cuvânt dl Mihail Bendevschi, întemeietorul primelor însoțiri Raiffeisene române (și-a însuțit meritele lui Grigore Filimon – n. n.), care a accentuat însemnătatea ce o va avea Centrala, pentru regenerarea economică a poporului român din Bucovina. Apoi, a raportat asupra proiectului de statute, prezentat adunării, citind și explicând dispozițiunile principale ale statutelor.

La discuțiunea asupra proiectului de statute, au participat mai mulți oratori, între care și Dr. Trubrig, directorul Centralei germane din Bucovina. Discuțiunea a fost mai vie în jurul chestiei părtășiilor și garanției. După clarificarea, în toate direcțiunile, statutele au fost votate în bloc. Au fost prezentate 69 declarații de intrare, din partea a tot atâtor însoțiri române în sistem Raiffeisen, și 16 declarații de intrare, de la oameni distinși din Bucovina.

Director a fost ales dl Nicu Balmoș, iar în direcțiune și în consiliul de control, tot fruntași. Noul director a rostit, apoi, o frumoasă cuvântare, din care, după „Deșteptarea”, cităm următoarele: „Pentru delăturarea cămătăritului și pentru îmbunătățirea și ridicarea stării economice a poporului muncitor, de la țară, s-au dovedit, până astăzi, ca cel mai puternic mijloc însoțirile de păstrare și credit, după sistemul lui Raiffeisen, pentru că aceste însoțiri lucrează cu dobândă cât se poate de ieftină, se acomodează referințelor materiale ale agricultorilor și, pe lângă asigurarea financiara a împrumutului, caută ele, mai ales, ca un împrumut dat să aducă efectiv și un folos material.

Însoțirile de păstrare și credit, după sistemul Raiffeisen, sunt baza tuturor celorlalte acțiuni, ce le va întreprinde Centrala, pentru a ușora soarta agricultorilor”.  (Revista economică, Anul V, Nr. 14, 4 aprilie 1903 -apărut in dragusanul.ro)

Publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Bucovina_Ocupata-de_Rusia_1914

„Istoria și necazurile oamenilor din Boian (, ce le-au petrecut în timpul războiului din anul 1914 (scrisă de Dârda Lazăr a lui Gheorghe)”. prezentat în ziarul Zorile Bucovinei și preluat de romaniabreakingnews.ro

PLÂNGEAU ȘI PĂSĂRILE ÎN CER DE JALEA BOINCENILOR

1914-aug-22-A-Fuga-din-Cernauti-1

„Pe la începutul verii, pe când era lumea la câmp la lucrul pământului, lucrau oamenii cu cea mai mare dragoste, nu se mai gândeau că îi așteaptă o viață tristă. Când seara ne întorceam de la câmp acasă auzeam mare zgomot, plâns și jale. Trâmbițele sunau vestea de mobilizare, ca tot omul care a fost soldat să meargă la îmbrăcat: „Pentru o armă ruginoasă,/lăsăm casă, lăsăm masă,/ Lăsăm nevastă frumoasă/ și cu copilași la masă”. Își luau rămas bun pentru totdeauna de la părinți și de la frați, de la soția cu copii și de la avutul lor și plecau la război: „Pentru un sârb dușman de om, că a ucis moștenitor de tron/ Și ce-i de făcut acum?/ Europa toată-i în fum./ Nu-i numai fum, da și foc/ și stăteau morții polog”.

S-au dus la război toți bărbații, au rămas numai femeile cu copii mici și moșnegii. Nu avea cine să lucreze pământul, dar nici nu le trebuia, pentru că toți se rugau să se-ndure moartea. Numai tot plâns și jale întâlneai, mergând, în cale. Și peste două săptămâni a fugit oastea austriacă. Într-o sâmbătă seara a venit oastea rusească până la marginea satului, dar nu îndrăznea să intre noaptea în Boian. Dar Duminică dimineață intrau rușii cu miile și umpleau grădinile și câmpiile. Ei tot întrebau de Cernoviț pe moscalește, iar noi răspundeam pe românește și din umere făceam, că vorba lor n-o pricepeam. Și-au șezut rușii la noi în sat, pline casele cu soldați și grajdurile de cai și căruțe. Soldații ne tăiau vitele la cuhne (bucătărie), iar caii rușilor ne-au ros toți pomii din grădini. Așa am necăjit cu ei doi ani de zile, din 1914-1916.

Am crezut că tot ne-a trece, dar n-am avut noroc și parte, să meargă războiul în altă parte. În anul 1916, primăvara, în luna martie, văzând că este bătut, comandantul armatei rusești de către armata austriacă, a trimis raport la Împăratul Rusiei și i-a spus că nu poate să ție război aici la Boian, pentru că umblă oamenii din sat ca spionii dincolo de Prut la austrieci și le spun unde stau ascunse tunurile rusești și în fiecare zi erau fărmate de obuzurile nemțești. Atunci:

„Rusul rău s-a supărat/ Și poruncă grea a dat/ Să nu rămână om în sat./ Și dacă-i vorba așa/ Să ne dea în Siberia!”.

Era primăvara, zăpada era moale. Prin sat era mare glod și nevoie. Tocmai atunci a venit ordin să ne dea din sat afară. În fiecare noapte veneau rușii cu căruțele și încărcau pe bieții oameni, pe cei bătrâni care nu au fost luați la război, femei cu copii mici, și îi porneau spre Rusia. Vai, Doamne, ce mai scârbă și jale mare era în sat. Stam noaptea și plângeam după averile noastre, după grajdurile cu vite care rămâneau răgând, câinii umblau urlând zi și noapte spre semn de pribegie. Auzeam cârduri de cocoare cum zburau de deasupra satului și deasupra câmpiilor, plângeau bietele păsări prin aer, că nu mai aveau loc să se dea jos să se odihnească, că toate câmpiile erau pline de soldați.

Am tot plâns până au venit căruțele și ne-au suit pe toți în căruțe și ne-am luat rămas bun de la casă care a rămas plină cu zestre și cu saci de pâine. Ne-am luat rămas bun de la grajdurile cu vite și le-am umplut jolbul plin cu fân ca să aibă ce mânca până ce le-o veni și moartea lor. Am dat drumul la câini din lanțug, ca să nu blesteme pe stăpânii lor, că i-am lăsat legați și nu-și pot găsi singuri hrana. Plângeau copiii cei mici după oile blânde, după mieii cei micuți cu care se jucau în fiecare zi și acum trebuiau lăsați să fie hrană rușilor.

Ne-au dus rușii la gară la Noua Suliță, unde ne-au încărcat în vagoane și ne-au ținut vreo trei zile până au umplut un tren întreg. A doua zi ne-am întors câte unul din familie acasă să vedem ce se face în gospodăria noastră. Vitele și caii erau luate de ruși. Găinile și păsările de curte erau scoase din poiată, duse în casă sub pat și astupate cu perne. Covețile în care coceam pâine și lăzile în care țineam hainele erau înșirate pe la fiecare pom din grădină, umplute cu grâu și grăunțe și mâncau caii rușilor din ele, cu țolurile și lăicerele erau acoperiți caii lor. Torturile pe care le-au tors femeile toată iarna era azvârlite pe cracii pomilor. Noi ne-am întors înapoi la gară și le-am povestit ce am văzut pe acasă. Lăcrimau bieții oameni, dar n-aveau ce să facă. A treia zi, când s-au umplut vagoanele cu oameni, au adus două locomotive și ne-am pornit spre Rusia. Mulți scoteau capetele pe ferestre și ușile vagoanelor și plângeau uitându-se înapoi după satul lor strămoșesc. De scârbă și de jale era inima bieților oameni împietrită și mureau în fiecare zi câte unul în tren. Nu aveam nici sârnic, nici lumânare să aprindem după obiceiul creștin. Nu aveam măcar o lingură de apă ca să-i răcorim sufletul. Când ajungeam la o stație, lepădam mortul pe o grămadă de lemne mai aproape de tren și mergeam mai departe. Nu știam când e duminică sau alte zile și am petrecut Sfintele Paști fără leac de ou, fără leac de pască. Mulți români nici nu știau când a trecut Paștele.

„Ne-au dus drept la Astrahan,/ unde-am necăjit un an,/ Acolo lângă Volga mare,/ unde soarele răsare,/ Volgă, Volgă, apă lină,/ N-ai avea în veci odihnă,/ Apa ta cea albăstrie/ ne-a mâncat pruncii o mie/ Și mai mici și mai bătrâni,/ Țintirimuri de români!”.

Eleonora BIZOVI, corespondentă netitulară

Boian (în germană Bojan sau Bojany, în ebraică בויאן, în rusă Бояны, transliterat Boianî și în ucraineană Бояни, transliterat Boianî) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 4.425 locuitori, preponderent români (moldoveni).

Satul este situat la o altitudine de 158 metri, în partea de sud-vest a raionului Noua Suliță, în apropiere de localitatea Sadagura din regiunea istorică Bucovina. El se află la o distanță de 12 kilometri de orașul Noua Suliță și la aproximativ 20 km de Cernăuți. De această comună depinde administrativ satul Hlinița (Gai).

A fost moșia strămoșească a lui Ion Neculce, cronicarul istoriei Principatului Moldovei în secolul al XVIII-lea.

Localitatea Boian a făcut parte încă de la înființare din regiunea istorică Bucovina a Principatului Moldovei. Conform unei legende locale publicate de profesorul Vasile Bizovi, satul a fost fondat acum 900 de ani într-o poiană de către un pădurar ce se ocupa cu creșterea cirezilor de boi. Poiana s-a extins pe măsură ce codrii au fost defrișați și pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun s-a format un sat denumit Marele Boian [1]. În Evul Mediu, drumul comercial care lega orașele Cernăuți șiIași trecea prin sat. integral aici

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Foto:dragusanul.ro

,

Pe fațada unei clădiri din centrul orașului Cernăuți a fost descoperită o inscripție veche în limba română.

Potrivit ziarului local Molodii Bukovineț, inscripția veche a fost descoperită de către constructori care efectuau lucrări de restaurare a imobilului situat pe strada Principală Nr.31 (Holovna), informează TOCpress citat de romaniabreakingnews.ro

Cernauti_inscriptie_veche (2)

Istoricul local Serhi Osaciuk susține că, probabil, este vorba despre o inscripție care avea legătură cu un atelier de croitorie, care funcționa în Cernăuți în perioada în care regiunea făcea parte din România.

“Nu pot afirma cu precizie, însă, cu o mare probabilitate, pot spune că inscripția în română sugerează că acolo a lucrat cândva un croitor, iar atelierul îi purta numele – M. Gelber. Cel mai probabil, a fost o croitorie pentru domni”– a spus istoricul, exprimându-și speranța că proprietarii imobilului nu vor distruge această inscripție istorică, ci o vor păstra pe fațada clădirii.

Un scurt remember … Cernăuți, România interbelică

Publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Mesager_Bucovinean

În luna iunie a anului 2013, scriam plin de speranță și optimism despre prima apariție, într-un format nou, a revistei „Mesager Bucovinean”, expresie a eforturilor încununate de succes a Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina. Speranțele și optimismul de atunci s-au dovedit întemeiate.

Prezent la lansarea dedicată revistei în Aula „Prof. Popoviciu” din cadrul Facultății de Medicină Veterinară din București, grație inimoșilor bucovineni aflați în elita învățământului universitar veterinar, am aflat și despre zbaterile și chinurile apariției aceastei reviste, care era așteptată încă din anul 2009, dar datorită imposibilităților materiale (cum altfel oare pe plaiurile noatre mioritice?) au întârziat aproape 4 ani ieșirea de sub tipar.

Istoria acestei reviste începe practic în anul 2003, când viitorul redactor Șef al revistei – Ștefan Hostiuc, i-a propus prima oara regretatului Col. Galan, Președintele Filialei București și Prim-Vicepreședinte al Societătii pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina, să se inițieze tipărirea unei reviste trimestriale care să cuprindă în paginile sale toate activitațile întreprinse de această veche și prestigioasă Societate de Cultură Românească.

Această Societate este cea care prin activitățile sale a mentinut și menține încă vie printre românii din țară și cei din jurul României, cultura și istoria strâns legată de acest spațiu atât de încercat  și totuși foarte drag românilor -Bucovina,  a carei capitală istorică, Cernăuți, împreună cu o mare parte din vestigiile culturale și istorice ale neamului românesc se află  datorită vitregiei istorice, înstrăinate și înglobate în statul vecin Ucraina.

Propunerea a fost primită cu interes de venerabilul Col. Galan, dar posibilitățile concrete al Societății au facut practic imposibilă demararea proiectului. Abia prin anul 2009 au aparut șansele de materializare a proiectului care au condus concret la lansarea din iunie 2013 revistei mult așteptate.

Miracolul s-a întâmplat atunci, datorită unor oameni cu totul deosebiți, care sunt și în echipa redacțională a revistei, sub conducerea inimosului și energicului redactor șef, Ștefan Hostiuc. Îi putem astfel enumera pe acad. Dimitrie Vatamaniuc, prof.univ.Pavel Țugui, prof.univ.Dumitru Curcă, ec.dr.Liviu Cabariu, av.dr.Eugen Pătraș, prof.Cuța Trandafir, prof. Antuaneta Lucasciuc, ing.Mihai Onciul, ing.Oltea Reus (București), jurnalist Maria Toacă (Cernăuți), scriitor Arcadie Suceveanu,(Chișinău), dr.Ion Guzo (Maramureșul Istoric), jurnalistul Vadim Bacinschi (Sudul Basarabiei-Regiunea Odesa), care au realizat împreună o lucrare excepțională și remarcabilă atât din punct de vedere vizual, grafică, culoare, model de tehnoredactare cât și din punct de vedere al conținutului bogat în materiale de istorie și cultură, care o dată parcurse chiar și fugitiv te surprind și te prind sufletește în meandrele momentelor de luptă pentru neatârnare și afirmare a înaintașilor români din Bucovina, aflați sub Imperiul Habsburgic, în momentele de glorie dinaintea și din timpul Marii Unirii a Tuturor Românilor din 1918, dar și tragediei care a urmat începănd cu anul 1940, cedarea Basarabiei și Bucovinei de Nord. Toate acestea sunt momente vii cuprinse în paginile revistei „Mesagerul Bucovinean”, alături de multe alte momente ce sunt un veritabil zid împotriva uitării, ca atâtea altele care s-au ridicat prin efortul și devotamentul celor care vibrează pentru istoria și cultura neamului românesc.

Miracolul continuă de data asta și prin implicarea MINISTERUL AFACERILOR EXTERNE – DEPARTAMENTUL POLITICI PENTRU RELAȚIA CU ROMÂNII DE PRETUTINDENI, care sprijină începând din acest an apariția revistei.

Coperta și cuprinsul numărului 3 (47) a revistei Mesager Bucovinean, apărut cu sprijinul MAE DPRRP

Download the PDF file .

Editorialele Mesagerului Bucovinean nr 3 (47)

Ștefan Hostiuc despre „Comunitatea românească din Ucraina și drama școlilor cu predare în limba maternă”

În curând Ucraina va marca împlinirea unui sfert de secol de independență și suveranitate, iar comunitatea românească din Ucraina, dispariția, în această perioadă, a circa unui sfert din numărul de școli cu predare a materiilor în limba română. Ce frumos bilanț pentru țară și ce tristă pierdere pentru minoritatea românească.

Cine a putut să creadă la sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90 ai secolului trecut, când cot la cot cu patrioții ucraineni luptau pentru libertate și confrații lor români, că rezultatele victoriei se vor solda, peste un pătrar de veac, cu asemenea pierderi pentru cei din urmă. Oricât de frumoase ar fi vorbele rostite de ofi ciali la tribuna manifestărilor culturale ale românilor bucovineni privind politica de promovare a valorilor naționale românești și de păstrare a identității elementului românesc, faptele vorbesc tocmai invers, despre o politică de slăbire

a acestui element prin dispariția școlilor cu predare în limba română sau prin transformarea acestora în școli mixte, prin reducerea drastică a orelor de română și scoaterea din programa școlară a materiei ”literatura română” în favoarea unui curs integrat de literatură amestecată, care șterge din memoria elevului însuși noțiunea de literatură națională. La începutul anilor 90 românii bucovineni se bucurau că au scăpat de sovietici și nu vor mai fi discriminați, limba română va intra în drepturile ei în școli, iar literatura română nu va mai fi înghesuită în același manual cu autori străini încât să nu mai înțelegi ce literatură studiază copiii românilor în școlile lor. Dar pe lângă problemele acestea specifi ce tuturor românilor din Ucraina, indiferent de regiunea în care locuiesc, mai apar și altele, și mai grave. De fapt, nu apar, ci reapar. Pentru că fenomenul la care ne vom referi în continuare e moștenit de la predecesori, de la politica lor caracterizată prin sloganul ”Divide et impera!”, care i-a pricinuit atât de mult rău Ucrainei,
dar de care unii oficiali se mai folosesc în raporturile cu minoritarii. După ce românii din Ucraina – indiferent de specifi cul lor regional, bucovinean,
maramureșean sau basarabean – s-au văzut scăpați de ”modovenizare” (citește: dezromânizare), iată că sunt nevoiți să se confrunte din nou cu fantoma „moldovenismului” desuiet. Tocmai când credeam că, gata, o asemenea gogomănie cu două limbi și două popoare distincte – român și moldovean – a rămas îngropată în istorie, ea învie din morți, ca o veritabilă stafie, și începe să bântuie prin ministere și departamente care-i găsesc loc în programe școlare și în tot felul de instrucțiuni și recomandări deocheate.
Iar când românii din sudul Basarabiei, unde stafi a pus stăpânire pe situație, au încercat să lămurească lucrurile și au trimis un memoriu președintelui
țării cerând unificarea programelor didactice pentru școlile române / moldovenești, reacția autorităților
a fost identică cu cea a predecesorilor sovietici – ce spun lingviștii nu contează, politicumul rezolvă tot. Numai că în trecut argumentele erau căutate la
Moscova, iar acum, la Bruxelles… citește mai mult în Editorialele numărului 47 din Mesager Bucovinean aflat mai jos:

Ce mai găsiți în numărul 47 – Mesager Buicovinean, disponibil pe România Breaking News – RBN Press ?

  • Considerații privind denumirea științifi că a limbii române în raport cu graiul moldovenesc de Sergiy LUCHKANYN
  • Învățământul în limba română: o problemă serioasă a sistemului școlar din Ucraina, ce necesită rezolvare de Arcadie MOISEI
  • Un nou memoriu al societăților românești din regiunea Cernăuți în apărarea învățământului în limba română
  • Două programe pentru o singură limbă cu dublă denumire de Anatol Popescu
  • Dimitrie Vatamaniuc – 95 de ani de Petru BEJINARIU
  • Iraclie Porumbescu și refugiul revoluționarilor moldoveni în Bucovina de Acad. Dimitrie VATAMANIUC
  • Viața și opera arheologului bucovinean Teofil Sauciuc-Săveanu de Dumitru CURCĂ
  • Dumitru Covalciuc:Eudoxiu Hurmuzachi, omul providențial al Bucovinei de Ștefan HOSTIUC
  • Mesager bucovinean îl felicită pe poetul Vasile Tărâțeanucu prilejul împlinirii a 70 de ani. Vivat, crescat, floreat!
  • Jertfe românești pe altarul unei ideologii funeste (I) de Dumitru BĂLAN
  • Florea și Anița Nandriș: două destine emblematice de Gheorghe NANDRIȘ
  • Doctorul Ion Botoș și muzeul său din Apșa de Jos de Micu CERNUCEAN
  • (Despre) Președintele Filialei București:prof. univ. dr. Dumitru C. Curcă  de C. DIMITRIU
  • Bucureșteni în vizită la Cernăuți(note de călătorie) de Marian TEODORESCU
  • Cătunul și Cătana de Theodor HERODOT

Download the PDF file .

Coperta și Cuprinsul revistei Mesager Bucovinean ediția nr. 4 (48)

Download the PDF file .

Ce mai găsiți în numărul 4(48) – Mesager Buicovinean, disponibil pe România Breaking News – RBN Press ?

  • Ziua Bucovinei de Ștefan HOSTIUC
  • Un mesaj al Președintelui României, Klaus Werner Iohannis, de Ziua Bucovinei – Mesaj prezidențial
  • Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”: bilanțul unui semestru de activitate de Ionică VASILAȘ
  • Bucovina istorică și centrele ei de studii (din memoriile unui director de institut al Bucovinei) de Acad. Dimitrie VATAMANIUC
  • Petre Spânul (1894-1962) patriot român bucovinean de Dumitru CURCĂ
  • Jertfe românești pe altarul unei ideologii funeste (II) de Dumitru BALAN
  • Cuvânt de laudă pentru cenușăresele scrisului românesc din provinciile abandonate de Maria TOACĂ
  • Actualitatea bucovineană, în culori dulci-amare de Ștefan HOSTIUC
  • Făptuitoru-și face cetate în hotarele lui Dumnezeu (Sonete noi din cartea “Umbra lacrimii” ) de Mircea LUTIC
  • Bucovineanul Gregor von Rezzori și realitatea românească de Dragoș OLARU
  • Un regățean cu obârșii maramureșene, membru fondator al Societății pentru Literatura și Cultura Română în Bucovina de Antoaneta LUCASCIUC
  • Mihai Onciul: ”Pentru mine, fotografi a este o pasiune, iar pentru Societate, o șansă de a dăinui în imagini”
  • O viață de slavist, într-un volum de scrieri răzlețe de Iluță CONDREA
  • Limba română și cetățenii ei de Mihai Nicolae
  • Lucina, o parte a fi inței mele de Erast CĂLINESCU
  • Vremuri de bejenie de Adrian SLIMAC

Download the PDF file .

Despre lansarea în format nou a revistei Mesager Bucovinean, în 

„MESAGER BUCOVINEAN”, port drapelul cu straie noi și suflu nou, al „Societății pentru Cultură și Literatură Română în Bucovina” – reazemul rezistenței și dezvoltării românismului în Bucovina Istorică

Publicat și editat de Dorian Theodorromaniabreakingnews.ro

,

BucovinaBucovină, mândru plai… La Casa de Cultură ”Platon Pardău” din Vatra Dornei, în organizarea Filialei ”Arboroasa” a Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina, a instituției gazdă, a Bibliotecii Municipale ”G. T. Kirileanu” și a Filialei Vatra Dornei a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina –

Trăitori la o margine de ținut și la o graniță de foste imperii, dornenii au fost dintotdeauna mândri că aparțin Bucovinei, un meleag dăruit cu frumusețe și având o istorie aparte. Manifestarea dedicată împlinirii a 97 de ani de la unirea Bucovinei cu România, moment marcant în realizarea unității neamului românesc, s-a desfășurat anul acesta sub un semn fast, pentru prima dată consfințindu-se prin lege Ziua Bucovinei.

Congresul_General_al_Bucovinei

            La Casa de Cultură ”Platon Pardău” din Vatra Dornei, în organizarea Filialei ”Arboroasa” a Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina, a instituției gazdă, a Bibliotecii Municipale ”G. T. Kirileanu” și a Filialei Vatra Dornei a Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina, s-a desfășurat o manifestare omagială, un prilej de exprimare a sentimentelor de prețuire a înaintașilor care au făurit unirea, de respect pentru urmașii care militează pentru păstrarea valorilor naționale.

Prof. Ciprian Vrânceanu, director adjunct al Liceului Teoretic ”Ion Luca”, a realizat o evocare a contextului istoric în care a fost posibilă unirea Bucovinei cu România și revenirea tuturor provinciilor românești în granițele firești la 1 Decembrie 1918. Pentru cei prezenți, mai ales pentru cei tineri, prof. Vrânceanu a subliniat necesitatea de a păstra valorile și identitatea națională, de a fi mândri de neamul nostru și a-l cinsti prin fapte. Personalitate emblematică pentru activitatea sa în spiritul păstrării identității românești în Nordul Bucovinei (astăzi, parte a regiunii Cernăuți din Ucraina), prof. univ. dr. Grigore Bostan, a fost evocată de către bibliotecar coordonator Nicoleta Todașcă. Vorbitoarea s-a referit la activitatea savantului și patriotului, care s-a stins prea devreme, la doar 60 de ani, dar care a lăsat o operă considerabilă în domeniul lingvisticii, al folcloristicii, al literaturii și care a fost un model de român pentru studenții săi și pentru toți românii. Personalitatea sa a reieșit și din prezentarea volumului omagial ”Grigore Bostan în amintirile contemporanilor”, îngrijit de academicianul Vasile Tărâțeanu, apărut recent la Editura Princeps Multimedia din Iași și lansat la recentele ”Zile ale Culturii Tradiționale Românești”, la Cernăuți, la care a participat și subsemnata. Elevii Smaranda Gnaciuc, Cristina Constantin, Claudia Ștefănescu, Antonia Filimon de la Școala Gimnazială Nr. 1, coordonați de prof. Liliana Țăran, au recitat din versurile poetului Grigore Bostan.

            Distinsa poetă Tațiana Vlad Guga, din Vatra Dornei, care a trăit de două ori calvarul refugiilor din Cernăuțiul invadat de sovietici, se dedică cu ardoare aceluiași țel, de sădire în sufletele românilor a sentimentului de prețuire a valorilor tradiționale românești, de dragoste, de neam și țară. Mărturie stă activitatea sa ca ”om al cetății”, dar și cărțile sale în care vorbește despre propriile trăiri, despre suferințele celor care au luat drumul pribegiei, au fost deportați ori s-au stins departe de țară, despre traiul greu, cu ”gura închisă”, din anii comunismului.Recentul volum, ilustrativ intitulat ”Întoarcerea din ‹‹Rai››” (poezie și proză) a fost prezentat de scriitorul Gheorghe C. Patza.

            Vorbitorul a subliniat faptul că autoarea rămâne un simbol al Bucovinei detrunchiate, o artistă respectată, care dovedește și prin acest volum ”forță morală, patriotism neostentativ, iradiant, un echilibru între tristețe și umor, calități literare”. Vorbitorul a subliniat și necesitatea de a nu-i uita pe cei care s-au jertfit și au suferit pentru opiniile și faptele lor de profund patriotism.

            Un poem omagial, sugestiv intitulat ”Istoria scrisă cu vârf de spadă și glonț” a dedicat evenimentului scriitorul Gruia Ungurian. S-au rostit versuri dedicate Bucovinei și unirii aparținând poeților Ștefan Motrescu, Vasile Tărâțeanu și Constantin Moldovan (Aldona Rey Patraș și subsemnata).

            Bibliotecar Simona Iftimuț a invitat participanții să vizioneze expoziția de carte realizată la sediul bibliotecii și dedicată unirii.

            Primăria Municipiului Vatra Dornei a organizat, pe 28 noiembrie, un spectacol omagial de ținută, susținut de ansamblurile ”Dorna Dorului” și ”Dor Românesc” din Bistrița Năsăud, iar pe 1 Decembrie, un număr impresionant de dorneni au depus florile recunoștinței la Monumentul Eroilor din Parcul Primăriei și s-au prins într-o impresionantă și simbolică Horă a Unirii.

Publicat de Dorian Theodorromaniabreakingnews.ro / Autor, sursă: Paraschiva Abutnăriței – probasarabiasibucovina.ro