ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "BOR"

BOR

,

Candidatul PNL la Primăria Capitalei, Marian Munteanu, susține proiectul Catedralei Mântuirii Neamului, afirmând că „cei mai numeroși contribuabili, creștinii ortodocși, au dreptul la un astfel de lăcaș”.

„Catedrala Mântuirii Neamului este un monument închinat tuturor eroilor români căzuți în lupte de-a lungul timpului. (…) Așa cum microbiștii au în Arena Națională un stadion care a costat de trei ori mai mult decât Catedrală, așa cum iubitorii de teatru au dreptul la un Teatru Național, renovat cu 170 de milioane de euro, așa și creștinii ortodocși, cei mai numeroși contribuabili, au dreptul la un astfel de lăcaș” – a mai declarat Marian Munteanu

De ce avem nevoie de Catedrala Mânturii Neamului – SIMBOL IDENTITAR ?

De Catedrala Mântuirii Neamului avem nevoie și pentru că reprezintă un simbol al identității naționale a românilor. Lumea este plină de asemenea simboluri, atât religioase, cât și nereligioase, arată  într-un material Despre simboluri, smerenie și Catedrala Mântuirii Neamului

 E suficient să amintim de piramidele din Egipt, Coloseumul din Roma, Partenonul din Atena, turnul Eiffel și Catedrala Notre Dame din Paris, Catedrala Sagrada Familia din Barcelona, Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol, Catedrala Sfântului Sava din Belgrad sau Statuia Libertății din New York.”

„Toate aceste monumente reprezintă simboluri identitare, care au în comun impozanța, măreția. Cu siguranță că la momentul când au fost construite au fost destui cei care s-au împotrivit, sau măcar au avut o opinie contrară, deși n-au îndrăznit să o exprime. Doar că peste secole aceste simboluri au rămas. Dacă ne referim doar la catedrale, trebuie să amintim că ridicarea Catedralei Notre Dame din Paris a durat din 1163 până în 1345, că are o capacitate de 10.000 de persoane și 130 m lungime, 45 m lățime și 35 m înălțime.”

Catedrala Notre Dame din Paris
Catedrala Notre Dame din Paris

„Catedrala Sagrada Familia a fost începută în 1882 și încă nu este terminată. Catedrala are o lungime de 95 de metri, o lățime de 60 de metri, iar cel mai înalt turn o înălțime de 170 de metri. Capacitatea sa este de 13.000 de persoane.”

Catedrala Sagrada Familia din Barcelona
Catedrala Sagrada Familia din Barcelona

Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol (actualul Istanbul) a fost construită între anii 532 și 537 de către împăratul Iustinian, având următoarele dimensiuni: 75 metri lungime, 70 de metri lățime și o înălțime de 54 de metri. Tocmai grandoarea a salvat-o de la distrugere când sultanul Mohamed al II-lea a cucerit Constantinopolul în 1453. Se spune că acesta a rămas uimit de frumusețea Catedralei și că a tratat-o cu respect, înainte de a intra pentru prima oară înăuntru turnându-și un pumn de țărână pe cap în semn de umilință.”

Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol
Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol

Mai aproape de noi găsim Catedrala Sfântul Sava din Belgrad care are o lungime de 91 de metri, o lățime de 81 de metri și o înălțime de 70 de metri.

Catedrala Sfântul Sava din Belgrad
Catedrala Sfântul Sava din Belgrad

La Sofia, capitala Bulgariei, găsim Catedrala Sfântul Alexandru Novski, cu o suprafață de 3170 mp și o capacitate de 5.000 de persoane.

Catedrala Sfantul Alexandru Nevsky din Sofia
Catedrala Sfantul Alexandru Nevsky din Sofia

„Și exemplele ar putea continua.

Un alt motiv pentru care avem nevoie de Catedrală este tocmai expansiunea islamului în lume. Oare de ce nu fac cei de la Taxi o piesă împotriva construirii plănuitei mari moschei de la București finanțată de Turcia? Cum de cei ce se opun acestei construcții sunt considerați extremiști sau rasiști, în timp ce aceia care se opun construirii Catedralei Mântuirii Neamului sunt considerați a fi moderni, sofisticați, ancorați în prezent, toleranți și democrați?”

Efectul contrar al videoclipului Trupei TAXI

Purtatorul de cuvant al Patriarhiei a declarat ca  donatiile pentru construirea Catedralei Mantuirii Neamului au crescut dupa disputa provocata de trupa Taxi.

Manifestul „pentru smerenie” al trupei Taxi care impreuna cu mai multi artisti a lansat un apel la simplitate si modestie, adresat deopotriva preotilor si credinciosilor, a avut un efect neasteptat. De la publicarea cantecului “Dumnezeu prefera lemnul si spatiile mici”, donatiile pentru Catedarala Mantuirii Neamului donatiile au crescut.

„In ultimele zile au crescut foarte mult donatiile oferite de site – 15 mii de lei pe zi. Au crescut donatiile pentru proiect in urma difuzarii acestui clip. In orice caz de foarte multe ori au crescut donatiile in ultimele zile. Cred ca respingerea unui asemnea proiect de importanta nationala se datoreaza unei insuficiente cunoasteri a continutului acestui proiect. Cred si eu in aceasta ideea – o intalnire cu niste oameni care s-au implicat la modul sincer in acest videoclip.”a declarat Vasile Banescu, Purtatorul de cuvant al Bisericii Ortodoxe Romane, pentru digi24.ro citat de romaniabreakingnews.ro

Punctul de vedere al Bisericii Ortodoxe Române

De ce construim Catedrala Mântuirii Neamului și care este semnificația acesteia?

construimcatedrala.ro

Necesitatea liturgică

Numai cine slujește sau participă la momentele solemne liturgice și la ceremoniile bisericești din actuala Catedrală patriarhală cunoaște dificultățile pe care le creează lipsa acută de spațiu în desfășurarea normală a slujbelor religioase. Actuala Catedrală patriarhală, construită la mijlocul secolului al XVII-lea (1656-1658), a fost inițial biserică mănăstirească, devenită ulterior catedrală mitropolitană în anul 1668, iar din anul 1925, odată cu înființarea Patriarhiei Române, ea servește în mod provizoriu drept Catedrală patriarhală până la construirea Catedralei Mântuirii Neamului, așa cum se menționează în pisania scrisă deasupra ușii de intrare de patriarhul Miron Cristea, după lucrările de restaurare din anii 1932-1935. Toate catedralele mitropolitane din provinciile românești sunt cu mult mai încăpătoare decât actuala Catedrală patriarhală și oferă clerului și credincioșilor condiții mai bune pentru desfășurarea cultului.

Necesitatea publică

Potrivit Legii cultelor nr. 489/2006, cultele sunt persoane juridice de drept privat și utilitate publică (art. 8, alin. 1). În Catedrala Mântuirii Neamului vor fi organizate ceremonii religioase cu caracter public național, ca de exemplu pomenirea eroilor neamului românesc la sărbătoarea Înălțării Domnului și Ziua eroilor, (unul dintre hramurile viitoarei Catedrale patriarhale) și a eroilor din Decembrie 1989 sau slujba de Te-Deum la Ziua Națională 1 Decembrie. În același timp, în Catedrala Mântuirii Neamului se vor desfășura alte ceremonii, aniversări sau comemorări cu caracter național și internațional, vor fi primiți oaspeții din străinătate și vor fi organizate evenimente cu semnificație religioasă, congrese, conferințe și alte manifestări ale preoților și tinerilor români din țară și străinătate. Utilitatea publică a viitoarei Catedrale patriarhale va fi evidențiată și de amenajarea spațiului generos de aproape 6 hectare din jurul ei ca parc public, mărind suprafața spațiilor verzi din București.

Simbol al unității dintre lucrarea spirituală și socială a Bisericii

În ansamblul Catedralei Mântuirii Neamului, lucrarea spirituală de ordin liturgic, catehetic și omiletic se va desfășura în unitate și completare cu lucrarea social-culturală prin Centrul de conferințe și Muzeul creștinismului românesc, social-filantropică prin cantina și căminul pentru pelerini, și social-medicală prin Centrul de diagnostic și tratament, toate în incinta Catedralei noi.

Simbol al unității dintre generații și al românilor depretutindeni

Catedrala Mântuirii Neamului, prin stilul arhitectonic tradițional bizantin- românesc, va fi reprezentativă pentru credința majorității poporului român. Picturile și mozaicurile viitoarei Catedrale patriarhale vor include sfinți și lăcașuri de cult reprezentative din toate provinciile românești și chiar ale comunităților de români din afara României.

Simbol al demnitătii naționale

Biserica Ortodoxă Română este astăzi singura între Bisericile ortodoxe fără o catedrală reprezentativă pentru credința majorității poporului român. în mai multe țări din lume Catedrala din capitală se numește catedrală națională. De exemplu, National Cathedral din Washington este catedrală națională, în care au loc și ceremonii cu valoare de simbol național. De remarcat faptul că în București a fost construit stadionul National Arena cu o capacitate de 55.000 de locuri, din fonduri publice, fără mari proteste în legătură cu oportunitatea acestui obiectiv sportiv național. În schimb, Catedrala Mântuirii Neamului, cu o capacitate de 5.000 de locuri, va fi construită doar parțial din fonduri publice, ceilalți bani fiind din donații ale clerului și credincioșilor ortodocși români din țară și străinătate. Deși este cu puțin mai înaltă decât Palatul Parlamentului, având înălțimea de 120 metri, Catedrala reprezintă doar a zecea parte din suprafața desfășurată a acestuia.

Complementară școlilor și spitalelor din România

Noua Catedrală patriarhală nu poate fi pusă în concurență sau opoziție cu școlile și spitalele din România, așa cum fac cei ostili construirii ei, deoarece ea este complementară acestora. Școlile publice din România sunt concurate și completate de multe școli particulare, apărute după 1990, așa cum spitalele și alte unități medicale de stat sunt concurate și completate de centre medicale private. În schimb, Catedrala Mântuirii Neamului nu poate fi înlocuită de una privată, deoarece Catedrala este un simbol al unei mari comunități în rugăciune, al unui oraș întreg, al unei provincii și al unui popor. Biserica este singura școală care nu se finalizează cu examenul de bacalureat sau cu studiile de doctorat, ci rămâne permanent o școală spirituală pentru toată viața, care îndrumă oamenii să caute viața cerească veșnică, încă din timpul vieții lor pământești. În plus, ea este singurul spital care vindecă pe om de păcate prin iertare și prin cultivarea virtuților spre a dobândi sănătate sufletească și iubire curată pentru armonia în familie și societate. Așadar, Biserica este școală spirituală și spital duhovnicesc, complementară tuturor școlilor și spitalelor publice. De aceea, la solicitarea Bisericii, în școlile publice se predă și religia, care educă pe copii și tineri în spiritul valorilor perene și eterne, completând astfel disciplinele științifice, iar în spitale sunt prezenți preoți de caritate care ajută și completează practica medicală științifică, întrucât omul este nu numai trup, ci și suflet.

În concluzie, este util și demn să construim cu bucurie un spațiu-simbol al comuniunii românești din țară și de pretutindeni!

Acest adevăr este confirmat de mulțimea clericilor și credincioșilor români care deja au început să ofere cu bucurie bănuțul lor pentru Catedrala care reprezintă dorința lor de întărire în credință și de înălțare în demnitate.

Acum puteți și dumneavoastră să fiți numărați printre ctitorii Catedralei Mântuirii Neamului, oferind cu bucurie contribuția dumneavoastră, având credința vie că dar din dar se face raiul!

Catedrala_Manturii_Neamului_in_constructie

Publicat de Dorian Theodorromaniabreakingnews.ro

,

Foto: ro.wikipedia.org

Publicația pressone.ro găzduiește un documentat articol despre relația dintre Biserică și Stat, din punct de vedere istoric și administrativ, sub titlul: Simfonia bizantină. Relațiile dintre Biserică și stat, de la Ștefan cel Mare până după Marea Unire.

În acest sens, este prezentat un interviu cu prof.Paul Brusanowski, conferențiar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (Facultatea de Teologie „Andrei Șaguna” și Facultatea de Științe politice, relații internaționale și studii europene). De asemenea a făcut stagii de documentare în Elveția, Austria, Germania, Iran, conform paginii Editurii Herald.

Redăm pasaje din acest interviu:

RDe ce au susținut domnitorii și voievozii români mănăstirile din Muntele Athos? Donațiile lor erau adesea adevărate comori…

PB – Nu doar mănăstirile din Sfântul Munte au primit danii. Primele danii au fost acordate mănăstirilor pământene, din Țara Românească, din Moldova. Cele mai multe danii le-au primit mănăstirile mari din țară.

În 1508, Mănăstirea Cozia avea deja 36 de hrisoave de danii. Tismana avea o situație materială și mai bună. În Moldova, mănăstirile Neamț și Putna beneficiau de privilegii și dețineau proprietăți. Mănăstirile cele mari, domnești, au primit imunitate.

Apoi au fost acordate daruri mănăstirilor de la Muntele Athos. De exemplu, domnii români Nicolae Alexandru și Vladislav I ai Țării Românești au refăcut din temelii Mănăstirea Cutlumuș din Sfântul Munte, care a devenit, practic, ctitorie românească și a primit și ulterior ajutoare.

Ștefan cel Mare a refăcut din temelii Zografu, mănăstirea bulgărească de la Muntele Athos. În secolul următor, al XVI-lea, Petru Rareș a reclădit Mănăstirea Karakalou și a zugrăvit biserica mare de la Dionisiou.

Mai târziu, către marea biserică din Karyes (centrul administrativ al Sfântului Munte) au fost închinate, chiar de ctitorii lor, Mănăstirea Cotroceni din București și Sfinții Trei Ierarhi din Iași.

Mănăstirii „Sfânta Ecaterina” din muntele Sinai i-au fost închinate bisericile Sfinții Arhangheli și Sfânta Parascheva din Iași, precum și mănăstirea „Sfânta Ecaterina” din București.

Aceste daruri s-au făcut datorită legăturii strânse dintre poporul român și Biserică. Practic, dacă socotim suprafața țării, la sfârșitul Evului Mediu, Biserica Ortodoxă din vechea Românie a fost una dintre cele mai bogate biserici din spațiul european.

Unii consideră că Biserica din Ungaria a fost foarte bogată, dar, la începutul secolului XX, catolicii din Ungaria Mare, inclusiv Transilvania, aveau aproximativ 1 milion de hectare de pământ, la o suprafață de 280.000 de kilometri pătrați, în timp ce, în Țara Românească și Moldova, deci România Mică (fără Dobrogea), la aproximativ 100.000 de kilometri pătrați, în timpul lui Cuza era vorba despre mai mult de 3,5 milioane de hectare de pământ – averi ale mănăstirilor pământene și închinate, precum și ale mitropoliilor și eparhiilor.

Eu cred că și acum se manifestă această dragoste a poporului român față de Biserică. Poate și din dorința de-a-și ispăși păcatele, oamenii dau bani… În orice caz, Biserica Ortodoxă a fost foarte înzestrată.

R – Aceste investiții în bunăstarea Bisericii aveau și un rol politic?

PBRolul politic al investițiilor a apărut în vremea lui Ștefan cel Mare. În istoria relațiilor stat-Biserică din Moldova, se poate considera că doar odată cu Ștefan cel Mare s-a introdus simfonia bizantină. Iar cu Radu cel Mare, o jumătate de secol mai târziu, simfonia bizantină a fost introdusă și în Țara Românească.

Până atunci, dacă vedem hrisoavele domnești, vedem că acestea au fost întărite și contrasemnate de marii boieri, de marii latifundiari, dar nu de înalții clerici.

Abia pe timpul lui Ștefan cel Mare începe Biserica să dobândească un rol mai important. În perioada domniei sale avem ani întregi în care s-au făcut danii doar Bisericii. Din cele 465 de documente redactate de Ștefan cel Mare care sunt cuprinse în culegerile lui Bogdan și Costăchescu, 110 privesc Biserica. Sunt ani în care chestiunile bisericești au stat în prim-planul preocupărilor lui Ștefan cel Mare.

Primul act emis de el în 8 septembrie 1457 este confirmarea tuturor daniilor Mănăstirii Bistrița. Dintre primele 23 de acte emise de Ștefan până în 1460, 16 privesc Mitropolia și mănăstirile. Cele 5 documente păstrate în 1470 privesc tot Biserica.

Practic, în timpul lui Ștefan cel Mare, Biserica a dobândit un rol mult mai important. Ștefan cel Mare și-a bazat puterea nu pe marea boierime, ci pe mica boierime și pe Biserică.

Același lucru s-a întâmplat în Țara Românească sub Radu cel Mare, care în 1503 l-a chemat pe Nifon, fost patriarh de Constantinopol, să reorganizeze Biserica din Mitropolia Ungrovlahiei.

– Ce însemna acea „simfonie bizantină”?

– Termenul „simfonie” apare pe timpul lui Iustinian (527-565), împăratul roman de Răsărit. El a emis mai multe legi numite Novellae, printre care și Novella a 6-a, în care se spune, parafrazez un pic, că „preoțimea și regalitatea sunt cele mai mari daruri pe care Dumnezeu, în nemărginita Sa milostivire, le-a dăruit oamenilor”.

Acest sistem a dăinuit în Imperiul Bizantin până la sfârșit și a fost preluat de statele din așa-numitul Commonwealth bizantin, inclusiv în Țările Române.

Și domnii români, după căderea Imperiului, s-au considerat urmașii basileilor bizantini. Asta se poate vedea clar și în modul de învestire a domnilor români.

Țările Române erau teritorii autonome sub Imperiul Otoman, iar domnii români erau, practic, funcționari de rang înalt.

În Imperiul Otoman, însemnele lor erau două cozi de cal, în timp ce Marele Vizir avea cinci, iar ceilalți miniștri otomani, trei cozi. La învestire, domnii români erau conduși de Marele Vizir la Catedrala Patriarhală din Constantinopol, unde erau unși după tipicul ungerii împăraților bizantini. La întoarcere, erau din nou unși în fața poporului, în Catedrala Mitropolitană din București sau din Iași.

Această simfonie bizantină a continuat la noi până la Regulamentele Organice (1831-1832), iar în Rusia, până la Petru cel Mare, care a pus Biserica sub controlul statului, prin desființarea patriarhatului și înființarea Sfântului Sinod ca minister al guvernării.

Foarte multe dintre daniile pe care domnitorii Țărilor Române le-au făcut mănăstirilor aveau modelul bizantin. Practic, se acorda imunitate și episcopiilor, și mănăstirilor.

R – Ce presupunea imunitatea la vremea respectivă?

PB – Era de mai multe feluri. Exista o imunitate administrativă, care consta în libertatea obștii monahale de a se administra autonom, fără vreo imixtiune din afară. Țăranii din satele care erau menționate în astfel de ctitorii sau de danii intrau în sfera de administrație a acelei mănăstiri, trebuind să lucreze pentru aceasta.

Mănăstirea devenea un proprietar feudal, astfel că locuitorii satelor dependente trebuiau să plătească mănăstirii birurile sau taxele.

Populația dependentă din satele mănăstirești era de mai multe categorii. Erau șerbi, oameni liberi cu învoială și țigani. Primii care au dezrobit țiganii au fost Biserica și mănăstirile, în 1844. Iar eliberarea lor totală a avut loc în 1856.

Exista și o imunitate fiscală. Asta însemna că domnia renunțase să mai încaseze dările de pe moșiile donate sau închinate. Din cele 514 sate atestate documentar în Țara Românească în jurul anului 1500, 313 sate se bucurau de imunitate fiscală. Domnia nu primea nicio taxă de pe aceste sate.

Aceste sate plăteau taxe doar mănăstirilor cărora le erau închinate sau boierilor care făcuseră dania. La cumpăna secolelor XVI-XVII, existau în Țara Românească aproximativ 3000 de sate, iar pe aproximativ 10% din ele, domnia a renunțat la atribuțiile sale privind încasarea taxelor.

Exista și o imunitate judecătorească acordată instituțiilor bisericești. Se acorda stareților mănăstirilor dreptul de a judeca pricinile de pe moșiile aparținătoare, fără niciun amestec din exterior. Există un document de pe vremea lui Mircea cel Bătrân în care i se acorda acest drept egumenului de la Cozia.

R – Reprezentanții clerului răspundeau în fața instanțelor?

PB – Clerul inferior răspundea în fața episcopului sau protopopului. Protopopul era prima instanță de judecată a preoților. În ceea ce-i privește pe episcopi, aceștia erau judecați de un sobor episcopesc alcătuit din 12 persoane (toți episcopi).

Cele mai multe dintre aceste persoane erau episcopi care veneau în Țările Române ca să ceară ajutoare, fiindcă fuseseră hirotoniți ca arhierei pentru episcopii titulare din Orient (titulare, adică doar cu titlul, deoarece nu mai aveau credincioși ortodocși). Mulți dintre acești așa-ziși arhierei titulari stăteau prin Țările Române.

R – După secularizarea averilor mănăstirilor care erau închinate Sfântului Munte, aproximativ un sfert din teritoriul Țării Românești și Moldovei a fost recuperat. Ce statut avusese înainte?

– Trebuie să ținem cont că, atunci când a avut loc secularizarea, Țările Române nu erau independente. Principatele Române Unite erau un stat supus Imperiului Otoman.

Averea bisericească era împărțită în trei categorii: averea episcopiilor sau mitropoliilor, averea mănăstirilor pământene și averea mănăstirilor închinate, care ocupau cam 10-12% din teritoriul țării.

Statutul mănăstirilor închinate era destul de incert. Locurile Sfinte – cărora le erau închinate – se aflau pe teritoriu otoman, iar emisarii lor veneau și încasau dările de pe moșiile situate în Țările Române, teritorii neadministrate direct de Poarta Otomană.

Imperiul Otoman n-a avut niciun interes ca aceste mănăstiri închinate să fie secularizate, pentru că Locurile Sfinte pierdeau o sursă de venit.

În momentul secularizării, situația nu era chiar cum pretindeau mănăstirile de la Locurile Sfinte, pentru că, practic, ele nu beneficiau de proprietate asupra mănăstirilor închinate, ci doar de dreptul de uzufruct. Prin secularizare s-a reușit ca veniturile acestor mănăstiri să rămână în țară.

Și tot apropo de secularizare, se vede încă de pe atunci rolul pe care l-au avut băncile asupra politicului, ca și acum, cu criza grecească. România s-a oferit atunci să despăgubească Locurile Sfinte pentru mănăstirile secularizate și a stabilit o sumă de vreo 80 de milioane de piaștri, din care a scăzut datoriile vechi ale acestor mănăstiri către stat, vreo 29 de milioane, astfel că au rămas peste 50 de milioane care trebuiau să fie acordate ca despăgubire.

Ca să le arate celor 7 Puteri europene Garante că are bunăvoință în problema secularizării, guvernul român a luat un credit, aproximativ 38,4 milioane lei. Ulterior, Puterile Garante n-au mai fost interesate de evoluția situației.

România a propus înființarea unei comisii, în fața căreia să vină grecii de la Locurile Sfinte cu actele de proprietate, dacă existau, și pe baza lor să fie despăgubiți. Neavând decât puține acte de proprietate, grecii s-au supărat și au refuzat să recunoască acea comisie.

R – Practic, despăgubirile n-au mai fost plătite?

PB – Nu s-au mai plătit niciodată, doar s-a ales România cu un credit de 38 de milioane de lei. Dar numai jumătate din acel teritoriu de 25% era al mănăstirilor închinate, restul era al mănăstirilor pământene, deci veniturile tot în țară rămâneau.

– Kogălniceanu spune, într-o justificare a normelor de secularizare, că mănăstirile închinate duceau o „politică antinațională”. La ce se referea?

– Se referea la acest fapt, că mănăstirile închinate nu își plătiseră dările care s-ar fi cuvenit, iar veniturile lor mergeau în străinătate. Chestiunea grecească a fost o problemă destul de mare și veche în România.

Această închinare a mănăstirilor către Locurile Sfinte nu a fost bine văzută de toată lumea. Primele închinări au avut loc la sfârșitul secolului al XVI-lea. O jumătate de secol mai târziu, mitropolitul moldovean și ctitorul Mănăstirii Dragomirna din Bucovina, Anastasie Crimca, a dat un hristov cu blestem ca, niciodată, nimeni să nu îndrăznească să închine această mănăstire.

La începutul secolului al XVII-lea, din cauza acestor închinări, a prezenței în Țările Române a acelor episcopi titulari greci, dar și a numeroșilor creditori greci și levantini, care îi împrumutau pe domnitorii români astfel ca aceștia să cumpere tronul, urmându-i mai apoi pe aceștia în Țările Române, a apărut printre români o mișcare xenofobă foarte puternică, antigrecească.

Puțini știu că, în urma acestei mișcări, limba română a început să fie introdusă treptat în cult. Cărțile de cult au fost traduse în limba română în mai multe etape, între 1640 și 1780.

Piciorul în prag l-a pus Cuza, în 1863, când a dat o lege potrivit căreia doar în trei biserici din țară se mai putea sluji în limba greacă.

R – În opinia dumneavoastră, de ce a recurs, totuși, conducerea Principatelor la secularizarea averilor mănăstirești?

PB – A existat și un context internațional favorabil secularizării. Situația din mănăstirile românești și din cele occidentale a fost cam asemănătoare. Și în Austria, și în Țările Române, că erau călugări austrieci, că erau călugări români, ei erau supuși feudali ai abațiilor, respectiv ai egumenilor.

În secolul al XVIII-lea a avut loc o mișcare de secularizare a averilor în Imperiul Habsburgic, în urma căreia s-au desființat aproape două treimi din mănăstiri. Averile acelor mănăstiri au fost organizate ca fond religionar, care era în proprietatea Bisericii, dar Biserica nu mai dispunea de el.

Din acești bani au fost înființate școli noi, iar veniturile școlare au crescut de la câteva mii de florini la sute de mii de florini, în decurs de câțiva ani, în timpul lui Iosif al II-lea.

În Rusia, țarul Petru III a secularizat în anul 1762 aproximativ 600 de mănăstiri, dintre cele aproximativ 1.000 existente. Astfel că peste un milion de țărani care înainte erau șerbi ai Bisericii au devenit șerbi ai statului. Șerbia a fost desființată în Rusia abia după 1860.

În Grecia, devenită independentă de sub Imperiul Otoman, din cele 524 de mănăstiri existente au fost desființate 394. Exista, deci, și pe plan internațional concepția asupra necesității de a controla averile bisericești.

Chiar și în Imperiul Otoman a fost introdus, în anul 1826, un Minister al Fundațiilor religioase, care a preluat de la ulemale (clericii musulmani) administrarea tuturor domeniilor clericale, mare parte din veniturile acestora fiind direcționate înspre cheltuieli publice.

În Țările Române s-au înființat (în 1831 și 1844) o așa-numită Casă Centrală, o a doua vistierie a statului, care îngloba veniturile mănăstirilor pământene, ale eparhiilor și mitropoliilor.

Aceste Case Centrale, deși proprietate a Bisericii, se aflau sub dublu control – guvernamental și bisericesc. Prin urmare, a fost fondul sau bugetul cel mai bine chivernisit din Țările Române.

Deficitul din bugetul de stat a fost acoperit prin împrumut de la Casa Centrală. Acumulând statul an de an datorii la Casele Centrale, pe timpul lui Cuza s-a înfăptuit prima etapă a secularizării: practic, contopirea Casei Centrale cu bugetul statului.

Așa a dispărut și transparența în modul de administrare a banilor. Din bugetul Caselor Centrale, înainte de contopire, era asigurat bugetul de salarii al preoților, erau finanțate școlile, spitalele și construirea de biserici noi.

R – La sfârșitul perioadei interbelice, încet și prin acte succesive, o parte din ceea ce fusese luat de stat se întorsese deja în proprietatea Bisericii…

PBÎn România Mare s-au întâlnit, practic, două concepții diferite în ceea ce privește relația Stat-Biserică: într-un fel era organizată Biserica din Vechiul Regat, unde Biserica era considerată „de stat”, dar de fapt era la dispoziția statului, și cu totul altfel a fost situația în Transilvania.

În Vechea Românie, timp de 25 de ani după secularizarea lui Cuza s-a acceptat salarizarea de la buget a preoților. Dar dintre cele peste 6000 de biserici, au fost recunoscute doar 3000 de parohii, astfel că, la începutul războiului, se mai slujea în aproximativ 56% din bisericile din România. Celelalte biserici erau închise. Existau cazuri ca, într-un parcurs de 30 de kilometri, să nu fie nicio biserică deschisă.

În Transilvania, Biserica Ortodoxă românească (mai exista alături de ea și cea sârbească) a primit autonomie de la stat, cu mitropolie la Sibiu și episcopii sufragane la Caransebeș și Arad.

Având o largă autonomie, s-a putut chivernisi așa cum a vrut ea. A putut în mod autonom să-și cumpere proprietăți, astfel că, la începutul primului război mondial, Biserica ortodoxă românească din Ungaria avea în proprietate 44.000 de hectare de pământ.

Chiar dacă românii au fost mai săraci, au putut strânge averi pentru Biserica lor. În același timp, Biserica din Regat era, practic, fără niciun ban. În 1912 s-a înființat în Vechea Românie o instituție nouă, numită Casa Bisericii, ca un fel de sucursală a bugetului pentru problemele bisericești, însă acei bani n-au intrat în proprietatea Bisericii.

După 1918, când s-au unit provinciile în România Mare, s-au unit și patru Biserici Ortodoxe românești provinciale: Biserica din Vechea Românie, cu mitropolie primațială la București, Biserica din Transilvania autocefală, Biserica din Bucovina, de la Cernăuți, autocefală și ea, precum și Biserica din Basarabia, care era o episcopie din Biserica rusă.

A fost nevoie să se găsească o organizare unitară. Ardelenii au spus clar că nu sunt de acord ca situația din Vechea Românie să se extindă și în Transilvania. Biserica românească din Transilvania a vrut să rămână cu autonomie față de stat și mai departe. Ba a impus conducerii politice de la București ca întreaga Biserica Românească (unificată abia în 1925, după 6 ani de tratative dure) să primească autonomie.

Or, în cazul în care întregii Biserici Ortodoxe Române i s-a oferit autonomia, a trebuit să i se dea și bani. Pentru că principiul liberal maghiar de pe timpul lui Andrei Șaguna a fost acesta: fondurile bisericești existente în Ungaria pentru culte erau administrate de stat.

Prin acordarea autonomiei bisericești, Biserica trebuia să preia acele fonduri.

Fondurile nu erau date de către stat decât cu condiția ca Biserica să se reorganizeze în așa fel încât să existe un audit intern, ca să existe siguranța că episcopii nu folosesc banii cum vor ei.

Mitropolitul Șaguna a stabilit atunci ca episcopii să nu aibă dreptul să administreze singuri banii, iar rezultatul a fost introducerea în Transilvania a unei constituții bisericești (cu separație a puterilor executivă și legislativă, și control al legislativului bisericesc asupra executivului bisericesc).

În momentul în care Biserica din Vechea Românie (unificată cu celelalte Biserici ortodoxe românești provinciale) a primit autonomia, ar fi trebuit să primească și averile înapoi. Însă aici a avut loc un pact între Miron Cristea și Guvernul liberal. Cristea avea relații de colaborare cu liberalii din Regat încă înainte de Unire.

În Parlament, când s-a discutat Legea de unificare a Bisericii și s-a aprobat autonomia bisericească, Patriarhul Miron Cristea a afirmat: „Ministrul Cultelor știe cam cât ar trebui să returneze Bisericii, aproximativ 301 milioane, dar noi nu vrem să primim acei bani”. Miron Cristea a refuzat să primească banii cuveniți.

În schimb, Biserica Ortodoxă din Vechiul Regat a primit doar aproximativ 17.000 hectare de pământ, aflate în administrarea Ministerului Cultelor, cu o valoare de aproape 10 milioane de lei.

Tot prin Legea de unificare bisericească din 6 mai 1925, centrele mitropolitane și eparhiale au primit sesii de 200/100 de hectare de pământ arabil și câte 500/300 de hectare de pădure.

În anii 1937 și 1938, prin decrete regale, cele 87 de mănăstiri existente au primit spre folosință 18.800 de hectare de pădure și 600 de hectare de pământ arabil. Tot atunci, Biserica Ortodoxă din Transilvania a primit trei sferturi din „vechile averi ale sașilor”.

În anul 1876, Parlamentul maghiar înființase o fundație culturală, Universitatea Națiunii Săsești, care acumula vechile averi ale națiunii săsești autonome din Ardeal. Această fundație a fost desființată prin decret al regelui Carol al II-lea, iar patrimoniul s-a împărțit între Biserica Ortodoxă și Biserica Lutherană (aceasta din urmă a primit un sfert).

Se poate constata faptul că finanțarea Bisericilor din România Mare a fost diferită. Acest lucru se poate vedea dintr-o interpelare făcută în Senatul României de episcopul Vartolomeu Stănescu de la Râmnicu Vâlcea, în decembrie 1923.

El îl întreba atunci pe Ministrul Cultelor cum era posibil ca 8 episcopii din Vechiul Regat să primească 1,6 milioane de lei (1,3 milioane pentru personal și 0,3 milioane pentru cheltuieli materiale), în timp ce 5 episcopii din Transilvania să primească de la buget 2,9 milioane de lei (jumătate pentru cheltuieli salariale și cealaltă jumătate pentru cheltuieli materiale).

Practic, Biserica Ortodoxă ardeleană din România Mare primea dublu față de cât primea Biserica din fostul Regat. Ministrul Cultelor, Alexandru Lapedatu, a recunoscut că, practic, bugetul este defalcat, iar ceea ce dăduse înainte Guvernul de la Budapesta trebuia să dea acum Guvernul de la București.

De aici se poate constata că, înainte de Marea Unire, Guvernul român din Vechea Românie acorda Bisericii Ortodoxe „de stat” mai puțini bani decât acordase Guvernul maghiar Bisericii Ortodoxe românești.

Situația aceasta s-a păstrat până la începutul epocii comuniste.

R – Jurnalistul Vlad Petreanu face următoarea afirmație: „Salariile date de stat și pământurile acordate compensează constant, deja de 150 de ani încoace, secularizarea”. Puteți comenta pe marginea ei?

PB – Să le luăm pe rând. Pe de o parte, „pământurile acordate”. Am arătat mai sus cum Biserica din Vechiul Regat a primit în 1925 aproximativ 17.000 de hectare de pământ, iar eparhiilor, 1000 de hectare pământ arabil și 4000 de hectare de păduri.

În 1938, mănăstirile au primit aproape 25.000 de hectare, majoritar pădure. Prin secularizare însă, fuseseră luate din proprietatea Bisericii aproximativ 3,5 milioane de hectare.

În ceea ce privește salarizarea… Practic, nu știu dacă se poate vorbi despre compensații. Statul român a dat salarii în compensație cu secularizarea? Dar statul maghiar, când a suplimentat după 1898 veniturile preoților ortodocși români, în compensație la ce a făcut aceasta?

Prin așa-zisa Lege a Congruei din 1898, fiecare preot din Transilvania avea cu siguranță venituri care însemnau dublul salariului mediu pe economie din Ungaria acelor vremi (iar în Bucovina primeau triplu salariului mediu pentru acea vreme din Bucovina).

Legea Congruei prevedea că fiecare preot (ortodox român sau sârb, ba chiar și greco-catolic sau pastor protestant) să dețină aceleași venituri (fie că locuia la oraș sau la sat).

În cazul în care un preot se afla într-o parohie săracă și nu putea primi decât doar 10% din „veniturile garantate prin lege”, Guvernul suplimenta de la bugetul de stat restul de 90%.

Desigur, au fost introduse chitanțiere în toate parohiile, iar dacă Fiscul descoperea că un anumit preot săvârșea ilegalități, nu doar el, ci și parohia nu mai puteau primi acea suplimentare la buget.

În acest fel, organele bisericești parohiale (Consiliul și Adunarea parohială) au devenit direct interesate să controleze situația financiară a parohiei. În compensație la ce anume a decis guvernul maghiar suplimentarea veniturilor preoțești?

Întrebarea este justă, deoarece nu doar că nu existase nici o secularizare a averilor Bisericii Ortodoxe românești, ci, dimpotrivă, Guvernul maghiar a returnat Bisericii fondurile care le administrase înainte de 1868.

Material preluat de la:

http://pressone.ro/simfonia-bizantina-relatiile-dintre-biserica-si-stat-de-la-stefan-cel-mare-pana-dupa-marea-unire/

,

Singurul preot care a apărut în mijlocul protestatarilor din Sibiu, în ultimele seri, este Constantin Necula, Consilier Misionar-Pastoral și de Imagine al Mitropoliei Ardealului, profesor universitar la Facultatea de Teologie din Sibiu, care este convins că „numai Dumnezeu ne poate ajuta” în aceste zile. Mărturisirea a făcut-o în cadrul unui interviu luat de Isabela Păulescu pentru Agerpres și citat de romaniabreakingnews.ro

parintele_Constantin_Necula

Părintele Necula spune că zilnic ascultă patru ore muzică rock și chiar i-a cumpărat un tricou fiicei lui, dintr-un magazin cunoscut din București. Preotul Necula afirmă, într-un interviu acordat vineri, AGERPRES, că nu este împotriva rockerilor sau a muzicii rock, că nu crede că toți rockerii sunt sataniști și, mai mult, este de acord cu impozitarea Bisericii Ortodoxe Române.
Vineri seara, la ora 22.30, preotul Constantin Necula va oficia, alături de alți preoți, o slujbă de pomenire a celor decedați în urma incendiului din clubul Colectiv din București, la ora la care se preconizează să se termine protestul anunțat la Sibiu. Preoții din Mitropolia Ardealului, prin vocea lui Constantin Necula, anunță că vor ajuta cu bani familiile celor îndoliați în urma incendiului de la Colectiv, dar și pe cei răniți.

Părinte, pe 27 noiembrie va fi lansat „Wake Up!” primul LP aprobat de Vatican cu discursuri ale Papei Francisc, pe ritmuri pop și rock. Cum vedeți o asemenea lansare?
Constantin Necula: Este răspunsul, probabil, la faptul că Mitropolitul Clujului le-a adus celor 6.000 de copii prezenți la Cluj, de care presa nu a vorbit deloc, la una dintre cele mai mari conferințe ortodoxe din Europa, trupa Holograf ca să le cânte. Nu este albumul Papei, Papa și-a dat acordul ca discursurile lui să fie folosite. E un mod anume de a te face simpatic. Poate să fie bun, poate să fie rău, asta o poate judeca Biserica Catolică, spre deosebire de ei, eu nu pot să judec un act al Bisericii Catolice.

Vedeți posibil așa ceva și în România, cu discursuri ale unui preot creștin-ortodox?
Constantin Necula: Există deja foarte mulți rapperi din zona Buzăului, din zona Râmnicu Sărat, care pe texte ortodoxe, au muzică rapp. Nu deranjează pe nimeni. Ideea că Biserica Ortodoxă este foarte închisă, este încă una din marile stupizenii pe care le-am auzit de peste 20 de ani. De când sunt student la Teologie, aud cât de idiot și de tâmpit sunt și nu pot să schimb această opinie, nici măcar în raport cu mine.

Dumneavoastră ascultați muzică rock?
Constantin Necula: Eu sunt pe Rock FM cam patru ore pe zi. Îmi fac temele la matematică, unde mai lucrez sau în ceea ce privește o lectură ușoară, ascult Rock FM.

Să înțelegem că nu aveți nimic împotriva rockerilor?
Constantin Necula: Nu. În special nu am nimic împotriva rockerilor români, care sunt mai echilibrați. Iar eu, prima dată, era să fac pușcărie sub comuniști, pentru că m-am dus să ascult Beatles la Sala Sporturilor din Brașov. Eu am fost crescut într-o țară unde erau mai multe spitale decât biserici, nu prea aveam unde să ne întâlnim tinerii și atunci ne întâlneam la Sala Sporturilor și ascultam Beatles și ne-au săltat pe toți atunci.

Credeți că rockerii sunt sataniști?
Constantin Necula: Eu cred că nu toți rockerii sunt sataniști așa cum cred că nu toți ortodocșii sunt ortodocși, în aceeași măsură.

De ce credeți că cei din stradă strigă „Vrem spitale, nu catedrale”? De ce se protestează împotriva ridicării Catedralei Mântuirii Neamului?
Constantin Necula: Eu cred că sunt împotriva Catedralei Mântuirii Neamului pentru că nu i-au înțeles sensul, poate nu am explicat suficient de mult care este valoarea unei astfel de construcții în mijlocul unei societăți. Eu când mă duc în Germania sau mă duc în Italia, nu mă duc să caut spitalele neapărat, merg în bisericile și școlile de acolo. Multe din catedralele construite în România sunt construite cu mult înainte de a exista ca stat român. Noi tot numărăm munca unei biserici de 800-900 de ani. Ce adăugăm? Ce s-a muncit în aproape o mie de ani, cu ce s-a făcut în ultimii 25 de ani? Eu cred că dacă avem și biserici și spitale și școli avem o populație activă.

Pentru că vorbim de Catedrala Mântuirii Neamului… E un zvon. Că trupul părintelui Arsenie Boca va fi mutat de la Prislop în viitoarea Catedrală a Mântuirii Neamului la București. Ce știți despre asta?
Constantin Necula: Eu nu cred că va fi mutat, eu cred că deocamdată părintele Arsenie Boca va fi acolo, străjer al ortodoxiei transilvane.

Și pentru că vorbim de zvonuri. Acum în stradă, în fiecare seară, se cere demisia Patriarhului, sunt zvonuri că se gândește să se retragă. Cum comentați?
Constantin Necula: Dacă strada rostește lucrurile politic, are parte de ripostă politică. De obicei, Biserica a refuzat să intre în jocul politic al străzii. Nimeni din stradă nu poate să ceară demisia unui patriarh care nu este ales pe principiile străzii și pe principii parlamentare. Dacă ne-am fi ales Patriarhul, conform Constituției și în 1948, eram demult lipsiți de Biserică.

Vi se pare periculos că într-o țară majoritar ortodoxă să se ceară demisia Patriarhului?
Constantin Necula: Eram majoritar regaliști în 1948, când s-a strigat împotriva regelui. Este un atac la monarhia Bisericii și asta înseamnă, de fapt, un atac la instituții. De fapt, tot ce s-a strigat în stradă zilele acestea este anti-instituțional. Trebuie să învățăm să lucrăm cu oamenii, să-i ascultăm, să le prețuim înjurăturile. Trebuie să facem plecăciuni să spunem „mulțumim frumos că ne înjurați”, creștinismul are acest exercițiu al întoarcerii de 70 de ori a obrazului.

La Sibiu este pentru prima dată când sunt apostrofați preoții și se huiduie în fața bisericilor într-un oraș unde a avut loc Marea Adunare Ecumenică în 2007. De ce?
Constantin Necula: Eu personal urmăresc de foarte multă vreme cum se crește această cultură a zdrobirii Bisericii în stradă. Nu sunt un puști în ceea ce privește comunicarea. Dacă odată vom avea timp, vom dovedi în ce mod a fost crescut acest sentiment anti-Biserică. Este în creștere ascendentă, mai ales din momentul în care Biserica a reușit să riposteze foarte hotărât în câteva atacuri ale seculariștilor. Abia azi-dimineață au fost făcute publice câteva pancarte împotriva câtorva dintre cei care conduc mișcările seculariste din România. Erau tăiați de pe o pancartă, ăla nu, ăla nu, oameni care probabil se vor înscrie pe lista de comunicare cu președintele României. Eu cred că din societatea civilă face parte inclusiv Biserica. Ne confundă. Nu suntem instituția statului.

Ieri, Patriarhul și-a cerut iertare. La nivelul preoților simpli ce credeți că o să urmeze?
Constantin Necula: Patriarhul și-a cerut iertare, e prima dată în istoria României când un conducător, mai ales la nivelul acesta, își cere iertare. Cineva îl confunda azi-dimineață cu Piedone și îl transforma într-un șobolan. E lipsă de bun simț totală și asta spun, nu este întâmplător niciun strigăt din stradă. E vizibil că avem de-a face cu un marxism cultural extrem de periculos îndreptat împotriva Bisericii. La nivelul preoților cred că o să urmeze mult mai multă rugăciune.

Care este starea de spirit în rândul preoților?
Constantin Necula: Eu cred că preoții au știut ce au de făcut. Sâmbătă dimineața s-au pornit liturghii în țară. Tot ne acuză că avem 18.000 de lăcașuri, deși nu sunt atâtea, hai să zicem 12.000, oare nu au înțeles că au fost 12.000 de Liturghii, sâmbătă dimineața. Duminică, 12.000 de Liturghii în care copiii ăștia au fost pomeniți. La judecata finală, când Hristos ne va judeca, se va vedea că mult mai mult am făcut că ne-am rugat decât faptul că am filmat, am expus cadavrele arse.

Credeți că Biserica va mai rămâne pe primul loc în sondajele care măsoară încrederea românilor?
Constantin Necula: Nu mă interesează pentru că sondajele oricum ne mint. Sondajele îl dădeau pe Oprescu al doilea om în stat anul trecut, în sondaje Piedone stătea foarte bine până joi seara, săracul, nu din acest punct de vedere gândește Biserica. Biserica are alt mod de a gândi și s-a văzut duminică. În ciuda înjurăturilor de sâmbătă, duminică bisericile au fost pline și oamenii au venit. Nu vreau să fac un calcul nesimțit, dar am putea să spunem că în biserici au fost duminică în jur de nouă milioane de oameni, un pic mai mult decât în stradă. Noi nu ne putem măsura cu strada. Nu așteptăm să ne numere Jandarmeria Română ca să spunem că existăm ca Biserică.

Cei din stradă cer impozitarea Bisericii Ortodoxe Române. Sunteți de acord cu această solicitare?
Constantin Necula: Foarte bine. Sunt pe deplin de acord și știu la ce proiect de lege s-a lucrat și în ce mod Patriarhia Română lucrează de aproape șase-șapte luni la realizarea unui mod de a impozita Biserica, pentru că va fi foarte greu. Și atunci, în sfârșit, vom vedea că nu avem ce impozita. Abia aștept! Aștept cu nerăbdare să impozităm Biserica, în contextul în care vom retroceda Bisericii absolut tot ceea ce i se cuvine și nu vom mai umbla cu complete de judecată care, din când în când, uită să dea înapoi dosarele pe care le-au primit și uneori și după șase ani.


Deci sunteți de acord cu impozitarea Bisericii Ortodoxe Române?
Constantin Necula: Da. Sunt convins că acesta va fi trendul european general. Prefer să fiu un om pe care să nu îl mai înjure lumea, ca preot.

AGERPRES: Protestatarii cer ca preoții să renunțe la mașinile luxoase. Sunteți de acord?
Constantin Necula: Uite, o să facem o listă a județului Sibiu cu ce mașini au preoții, câți copii au preoții, care sunt fondurile care le vin din partea serviciilor soțiilor lor, mulți dintre ei supraviețuiesc doar pentru că soțiile lor sunt angajate și o să vedem dacă e așa.

Dumneavoastră aveți mașină?
Constantin Necula: Nu. Nu am nici casă, nu am niciun fel de proprietate. Am o parte din proprietatea moștenită de la tata. Râd de ani de zile cu sora mea și spun: bara de la balcon mi se cuvine mie. Nu am să fiu niciodată apărătorul celor care au făcut excese. Sunt câțiva dintre preoți cu excesele lor, care au fost foarte bine temperați în ultima vreme și sunt convins că vor fi mult mai atenți în ceea ce vor face.

Credeți că românii sunt de partea preoților sau împotriva lor, pentru că există vorba în popor, mult mai veche, „să faci ce zice popa, nu ce face popa”?
Constantin Necula: Asta e cea mai mare declarație de lipire de preoții noștri și am să spun de ce. Povestea a apărut în Transilvania, când protestanții care erau atunci le spuneau oamenilor: băi, puteți și voi să sfințiți apa, puteți și voi să faceți liturghia. Cam ceea ce auzim și astăzi la foarte mulți. Iar poporul român a răspuns: tu să faci ce zice popa, nu ce face popa, adică să nu slujești în locul lui.

De ce credeți că e nevoie acum în societatea românească?
Constantin Necula: De foarte mult dialog. Va trebui să învățăm unii de la ceilalți și să lăsăm unii de la ceilalți. Am discutat împreună asupra prezenței preotului de la pompieri printre cei răniți, cei arși. Spre exemplu, noi ieri, la Brașov am avut cinci preoți în dispozitiv. Vrem să spunem oamenilor că am fost acolo. Noi, la Sibiu, am semnat de doi ani un protocol cu ISU și în foarte multe situații, prin colaborarea cu ei, am fost prezenți atunci când a fost nevoie. La accidentele foarte grave preoții merg direct la spital. Există inclusiv cursuri făcute de ISU în bisericile din Sibiu.

În Mitropolia Ardealului, credincioșii și preoții donează bani pentru victimele accidentului din club Colectiv?
Constantin Necula: În primul rând va fi contribuția preoților. În Mitropolia Ardealului, la Deva, este o persoană care a murit. Iar diseară, la ora 22,30, vom încerca să strângem cât mai mulți oameni, iar Catedrala va fi loc de pomenire pentru cei plecați. Facem o slujbă de pomenire.

Duminică, la predică, preoții vor face îndemnuri oamenilor?
Constantin Necula: În primul rând de temperanță.

Părinte, vă lăsați copiii să se distreze în localuri? Credeți că sunt în siguranță acolo?
Constantin Necula: Săptămâna trecută m-am dus la Hard Rock în București să cumpăr un tricou pentru fiica-mea. Era un tânăr remarcabil care vindea acolo, care mi-a zis: părinte nici nu știu cum să îți spun, sărut-mâna, salut, bine ai venit. Cred că nu se întâmplase ca o reverendă să treacă printre lucrurile de acolo. Pe copiii mei îi controlez foarte des. Cred că la noi (în Sibiu—n.r.) spațiul cel mai de preț rămâne Piața Mare, ieșirile sunt foarte multe și avem aer mult deasupra. Sunt convins că, Doamne ferește, se putea întâmpla în orice biserică din țară și în orice sală de curs din universitate sau orice redacție, oriunde se putea întâmpla.

Toate lăcașurile de cult din județul Sibiu sunt sigure din punct de vedere al pericolului de incendiu? Aveți autorizație de la ISU?
Constantin Necula: Eu nădăjduiesc că da. Sper că da. Catedrala a montat încă patru hidranți în plus, când se strâng mai mulți oameni cerem ajutorul pompierilor, SMURD-ul.

Ce mesaj i-ați transmite președintelui Klaus Iohannis, care a chemat la Cotroceni și societatea civilă și „strada”?
Constantin Necula: Respect enorm de mult efortul lui de a păstra echilibrul. Într-un fel sau altul, înjurăturile pe care le-am auzit la adresa Patriarhului meu le-am auzit și la adresa Președintelui meu. Nici nu aș știi ce să-i spun Președintelui. În primul rând eu aș vrea să umplu spitalele cu medici, să reușesc să îmi țin medicii în spitale, să dau mai mult pentru analize medicale, îmi doresc enorm de mult școli decente pentru copii și, pentru că sunt apropiat de psihologii care lucrează în centrele anti-alcool și anti-drog, aș cere un pic mai mult ajutor pentru astfel de situații. De exemplu, aș crea o agenție a celor care vor să-i sprijine pe oameni. Aș dezvolta un pic voluntariatul, aș trece în lege.

Părinte, lui Dumnezeu ce ar trebui să-i ceară românii în zilele acestea?
Constantin Necula: Tot. Românii trebuie să-i ceară lui Dumnezeu, România înapoi. Chiar numai El ne poate ajuta.

Părinte, ce credeți că gândește Dumnezeu despre români, zilele acestea?
Constantin Necula: Eu cred că și El este tulburat, dar are modul Lui de a se comporta ca Dumnezeu. Pentru fiecare va da câte ceva. O singură picătură din harul Lui poate să restaureze România. Eu sunt convins de asta și să știi că restaurarea României nu va veni prin gesturi ieftine și de vedetă. Restaurarea României va veni din Liturghie. Cel mai sigur loc pentru România este Liturghia. Dovadă este că în toate incendiile nenorocite care s-au abătut asupra bisericilor în ultimii ani, două lucruri nu au ars: icoana Maicii Domnului și a Mântuitorului din catapeteasmă, antimisul pus sub Evanghelie. Se spune foarte limpede că Liturghia este cel mai sigur loc pentru că acolo este Dumnezeu. Și când murim, suntem în siguranță în Liturghie. De aceea, eu țin foarte mult să-i pomenim pe oamenii aceștia (de la Colectiv n.r.). Am văzut că mulți nici măcar nu sunt de confesiune ortodoxă, dar chiar nu mă interesează, îi iubesc pentru că sunt copiii poporului meu. Dumnezeu ne iubește pe toți la fel. Și cred că este un pic aconfesional de data asta.

 Mai multe articole cu Părintele Constantin Necula, intergal pe Agerpres:

Preotul Constantin Necula spune că BOR va fi impozitată și că este pe deplin de acord

Preotul Constantin Necula: Ascult Rock FM zilnic, i-am cumpărat fiicei tricou din Hard Rock

Preotul Constantin Necula: Îmi doresc medici în spitale, școli decente, o agenție a voluntarilor

Preotul Constantin Necula: Nu cred că Arsenie Boca va fi mutat în Catedrala Mântuirii Neamului

Publicat de romaniabreakingnews.ro / sursa: Agerpres

,

Criza de imagine prin care trece Biserica Ortodoxă nu poate avea alt deznodământ decât înlocuirea Patriarhului Daniel cu o figură mai compatibilă cu așteptările societății moderne și cu resetarea întregului sistem de conducere din România scrie  pe BN24.ro, citat de romaniabreakingnews.ro
Actualul Patriarh a gestionat extrem de prost implicarea BOR în criza #Colectiv și a devenit rapid personaj negativ. Fărăr precedent pentru istoria Bisericii, zeci de mii de protestatari au cerut în fața clădirii Patriarhiei demisia lui Daniel. După ieșirea nervoasă a acestuia în fața jurnaliștilor, în ziua în care victimele de la Colectiv erau înmormântate, strigând că „nu ne învățați voi rânduielile bisericești”, Patriarhul a fost nevoit să vină cu un mesaj în care cerea scuze în fața tinerilor, dar gestul a fost considerat insuficient și neconvingător.
Inclusiv în interiorul Bisericii sunt voci tot mai numeroase care susțin că este nevoie de o schimbare, instituția depărtându-se tot mai mult de oameni și apropiindu-se tot mai mult de obiectivele unei corporații.
Procedural, schimbarea Patriarhului este extrem de dificilă, fiind nevoie ca acesta să fie judecat pentru erezie în Consistoriul Bisericii, însă, în condiții de criză, procedurile ar putea fi schimbate.
Se știe deja că la DNA s-a deschis zilele trecute un dosar penal pentru folosirea abuzivă a coloanelor oficiale de către persoane care nu aveau, legal, acest drept, Patriarhul Daniel fiind unul dintre cei vizați. Dacă DNA va începe urmărirea penală, BOR nu își va permite să păstreze în fruntea sa un lider compromis.
Surse politice susțin că a fost deja identificată figura potrivită pentru schimbarea imaginii BOR. Înlocuitorul lui Daniel ar urma să fie Mitropolitul Moldovei, Teofan, considerat a fi un personaj mai carismatic decât actualul șef al Bisericii și mai apropiat de preceptele creștine decât de scopurile financiare ale BOR.
Teofan Savu s-a născut în Argeș și este din 2008 arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei. Pânăă în 2008 a fost Arhiepiscop al Craiovei și Mitropolit al Olteniei.
Teofan s-a remarcat și în timpul tragediei Colectiv, în timp ce Daniel și colegii săi de la București erau absenți din solidarizarea unanimă. El a ținut un discurs în care a arătat că cei care nu au fost impresionați de tragedia tinerilor morți și răniți nu merită să se numească creștini:
„Am încercat noi să ne punem în pielea acelor mame, acelor tați și să ne oprim puțin din mersul nostru? Sau poate am aflat, ne-am uimit, am făcut o cruce, și am continuat să ne bem cafeaua, să privim filmul sau să ne ocupăm de cele ale noastre. Am resimțit noi durere adâncă care să ne fi stors lacrimi, care să ne fi pus genunchii la pământ, care să ne fi îndemnat să postim, în momentul în care, zilele trecute, am aflat despre tragedia despre care vorbește toată lumea? Cred că este un examen pe care îl putem da fiecare în fața conștiinței proprii și în fața lui Dumnezeu.
 
Există așa numita milostenie sufletească – și anume să pui la suflet durerea celui sărac, durerea celui care se află în durere. Și dacă ne întrebăm noi, cei aici de față: Am resimțit noi durere adâncă care să ne fi stors lacrimi, care să ne fi pus genunchii la pământ, care să ne fi îndemnat să postim, în momentul în care, zilele trecute, am aflat despre tragedia despre care vorbește toată lumea? Cred că este un examen pe care îl putem da fiecare în fața conștiinței proprii și în fața lui Dumnezeu.
Am încercat noi să ne punem în pielea acelor mame, acelor tați și să ne oprim puțin din mersul nostru? Sau poate am aflat, ne-am uimit, am făcut o cruce, și am continuat să ne bem cafeaua, să privim filmul sau să ne ocupăm de cele ale noastre.
 
Dacă am făcut-o, să fie Dumnezeu binecuvântat pentru aceasta!
Dacă n-am făcut-o, să luăm aminte la faptul că numele de creștin vine de la Hristos, iar Hristos este Cel care a luat asupra Sa întreaga durere a neamului omenesc. Iar dacă noi nu am resimțit durere în inima noastră pentru cele pe care le-am aflat, sau pentru altele pe care le aflăm – căci acum informația circulă atât de mult și pătrunde în fiecare casă –, să luăm aminte la noi înșine că purtăm un nume pe care n-ar trebui să-l purtăm!”

Același Teofan a avut o poziție surprinzătoare și în timpul crizei imigranților, când se înmulțeau mesajele xenofobe și rasiste.

„Privim în aceste zile la tot ceea ce se întâmplă în lume și în Europa. În general ne întristăm și zicem că nu este bine să vină atâția străini la noi, să vină atâția străini în Europa, pentru că nu sunt creștini. Un mare bărbat al neamului nostru, după numele lui, mare pedagog și ministru, Simeon Mehedinți, a spus câteva lucruri parcă profeții pentru ziua de astăzi: ‘Nu, popor român, să nu te temi dacă vor veni străini peste tine! Să te temi atunci când mamele nu vor mai face copii!’ Pericolul nu este venirea străinilor. Pericolul suntem noi„, a spus în septembrie Teofan.

Publicat de romaniabreakingnews.ro / sursa: bn24.ro

Foto: IPS Teofan Savu / doxologia.ro

 

,

Colegiul Psihologilor din RomâniaPreședintele Asociației Sănătate Mintală pentru Calitatea Vieții, psihologul Dan Ivanescu critică dur declarația Patriarhului Daniel, conform căreia psihologia, împreună cu magia, vrăjitoria și satanismul sunt pericole pentru societatea contemporană și îi cere să adreseze scuze publice tuturor psihologilor din România.

“Declarația Patriarhului vine într-un context social foarte sensibil și este o dovadă de primitivism din partea domniei sale să pui pe același palier psihologia cu magia, vrăjitoria și satanismul. Este cu atât mai strigătoare la cer această declarație, cu cât psihologia este o știință foarte respectată peste tot pe planetă, care acordă premii internaționale și organizează conferințe și congrese naționale și internaționale, iar facultățile de psihologie scot anual foarte mulți specialiști de care societatea are nevoie. Nu pot cataloga această declarație decât în sensul primitivismului și îi cer Patriarhului să adreseze scuze breslei din care fac parte, deoarece nu merită acest tratament gratuit. Psihologii nu au fost niciodată în război cu biserica, dimpotrivă”, declară psihologul Dan Ivanescu.

Totodată, președintele Asociației Sănătate Mintală pentru Calitatea Vieții reamintește Patriarhului că domnia sa reprezintă cel mai bun exponat al concepției individualist-materialistă despre viața, iar acest lucru îl demonstrează la fiecare apariție publică, prin modul opulent de a se îmbrăca, prin mașină foarte scumpă pe care o conduce și prin toate beneficiile oferite de statul român.

“Aceste beneficii de care se bucură Preafericitul Daniel sunt plătite din banii contribuabililor români, printre care se numără și psihologii. Consider că este un gest ipocrit să compari o știință recunoscută peste tot pe planetă cu satanismul, magia și vrăjitoria, dar în același timp să te bucuri de banii pe care îi produce această știință în economia de piață”, afirmă psihologul Dan Ivanescu.

Cu toate acestea, specialistul consideră că declarația Patriarhului nu ar trebui extrapolată la nivel de Biserică Ortodoxă Romană, chiar dacă domnia sa este șeful acestei instituții și subliniază că, în decursul carierei de psiholog, a colaborat și colaborează foarte bine cu preoți cu har, care își ajută semenii atât cât pot ei de bine, în orice condiție și în orice loc, nu doar în cadrul bisericii.

“Acest mod primitiv de a duce în derizoriu o breaslă profesională respectată nu trebuie să îl atribuim și altor preoți. Ar fi incorect din partea noastră. A fost gafa domniei sale și doar domnia sa trebuie să răspundă de ea. Lucrez de mulți ani cu preoți, întotdeauna am considerat ca neajunsurile psihologiei pot fi suplinite de sfaturile preoților și viceversa, iar relația între biserică și psihologi ar trebui să fie una strânsă, cordială, al cărei obiectiv principal este ajutorarea oamenilor și creșterea calității vieții din toate punctele de vedere”, conchide psihologul Dan Ivanescu, președintele Asociației Sănătate Mintală pentru Calitatea Vieții.

Publicat de Gabriel Negru – romaniabreakingnews.ro

,

Părintele Bojan Aleksandrovici, cel care de ani buni se luptă în Timoc pentru păstrarea românității și a tradițiilor românești în comunitatea românească din Timoc alături de populațua sărbă recunoscuând și respectând statul Sârb, ne-a remis un strigăt disperat de ajutor, un strigăt de ajutor ce se dorește a fi auzit în toată România și de toți românii. Angajații și preotul din sediul Protopopiatului din Negotin au fost azi amenințați cu moartea. Și mai grav este faptul că atacul de azi vine după ce în urmă cu câteva zile, preoții români au fost șicanați și hărțuiți de autoritățile din Bor și s-a mers până acolo încât a fost emisă o dispoziție de demloare a unui perete al bisericii ortodoxe românești aflată în construcție în oraș.

,,Acum 30 de minute, 5 decembrie 2014, (ora 13, ora Romaniei), în curtea sediului Protopopiatului Daciei Ripensis din Negotin, (timocul sârbesc), a intrat o persoană necunoscută, un bărbat tânăr care s-a prezentat că ar fi “de la securitate” după care, l-a amenințat pe preotul nostru ca o să-i stingă țigarea în ochi și o să-l taie la gât” spune părintele Boian.

,,Preotul a intrat în clădire unde se aflau și trei femei  care lucrează la Protopopiat și care au văzut toată întâmplarea. Apoi, individul respectiv a mers și a bătut la geamuri și le arată cum le va tăia gâtul. Între timp s-a sunat după ajutor și la fața locului au sosit polițiștii care l-au reținut pe bărbat.
Cine l-a trimis pe acest “securist” să ne amenințe cu moartea și cine este el ?
Vă rugăm pe toți din țara mamă să transmiteți știrea peste tot și să vedem ce se va întâmpla. Un lucru este sigur: NOI VOM APĂRA ȘI CU PRPOPRIA VIAȚA BISERICA NEAMULUI NOSTRU DIN TIMOC.
Domnul este lumânarea noastră și apărătorul nostru de cine ne vom teme” mai spune părintele Bojan Alekandrovici în apelul său.

Apel la ajutor urgent pentru Biserica românească din Bor – Timocul Sârbesc

Parintele Boian

Parintele Boian

După mai multe provocări pe care le-a făcut Inspectoratul pentru construcții din orașul Bor – Serbia de răsărit, la adresa președintelui Consiliului Parohial, a ajuns o decizie prin care se comunică faptul că inspectorii delegați, vor venii în ziua de 2 decembrie la ora 10, să dărâme un zid al bisericii.

Având în vedere neprietenia autorităților locale față de Biserica Ortodoxă Română, Protopopiatul Daciei Ripensis, a făcut demersuri pe lângă Primăria Borului ca și românii/vlahii să fie tratați egal ca și ceilalți enoriași, respectându-li-se drepturile de a se putea ruga în limba maternă – limba română.

Preacucernicul Părinte Boian Aleksandrovici protopop al Daciei Ripensis și vicar al Timocului împreună cu Pr. Ștefan Șarampoi,secretar al protopopiatului, Pr. Petru Hogea, consilier administrativ și Pr. Doru Ovidiu Ursu, paroh al Gorneanei și preot ll la Bor, au ieșit urgent la fața locului unde au oficiat o slujbă de binecuvântare a lucrărilor și sfințire prin stropire cu Aghiasmă. ” Am adus astăzi aici Sfânta Lumină de la Ierusalim, pe care o păstrăm la biserica din Negotin și L-am rugat pe Bunul Dumnezeu să ne lumineze pe toți și să ardă gândurile rele ale oamenilor care vor să facă rău Bisericii lui Hristos.

 

Trăim aici ca și creștinii din primele secole, dar aducem aminte tuturor că și dacă era prigonit creștinismul primar, el a înflorit. Și noi astăzi suntem prigoniți, dar vom reuși cu ajutorul Bunului Dumnezeu să mergem mai departe și să păstrăm credința, cultura și limba noastră românească. Rugăm pe frații noștrii din Țara Mamă – România să ne sprijine și să nu ne uite”, a spus la fața locului Părintele Boian.

Sursa: infocs.ro prin R.B.N. Press

,

În Voivodina și Serbia de răsărit (Bor, Zajecear, Branicevo, Pomoravski, Podunavski și regiunea Belgrad) se desfășoară, conform legii, sondaj în rândul elevilor din școli cu limba de predare sârbă care doresc să studieze 2-3 ore pe săptămână limba română. Atașez un formular dintr-o școală din Kucevo. Urmărim cu atenție acest proces.

ÎN TOATĂ ISTORIA MEDIEVALĂ ȘI MARE PARTE DIN EPOCA MODERNĂ STRĂINII NE NUMEAU DOAR VALAHI (vlasi, valachs, walachi, volohi, olahi etc) IAR NOI TOTDEAUNA NE SPUNEAM ÎN LIMBA MATERNĂ TOTDEAUNA ROMÂNI/RUMÂNI!

,,VALAHI” ȘI ,,VALAHIA” APAR ÎN TOATE DOCUMENTELE OFICIALE ALE CANCELARIILOR VOIEVOZILOR ROMÂNI, PE TOATE MONEZILE, PECEȚILE ȘI INSCRIPȚIILE LOR!

VALAH, VLAH, VALAHIA SUNT ÎN PATRIMONIUL ISTORIC ȘI CULTURAL AL POPORULUI NOSTRU!

FOLOSIREA ACESTOR DENUMIRI ÎN DOCUMENTE OFICIALE ALE VREUNEI INSTITUȚII A VREUNUI STAT CA ÎNSEMNÂND ALTCEVA DECÂT ROMÂN AR FI O MARE OFENSĂ, UN SEMN NEPRIETENESC, FĂCUT CU IGNORAREA IZVOARELOR ISTORICE CUNOSCUTE ȘI PUBLICATE DE SUTE DE ISTORICI DIN TOATE TIMPURILE ȘI DIN TOATE ȚĂRILE, DE TOATE ENCICLOPEDIILE UNIVERSALE, DE TOATE MANUALELE DE ISTORIE UNIVERSALĂ DIN LUMEA CIVILIZATĂ!

NU S-AR PUTEA AFLA NIMIC DIN VREUN IZVOR ISTORIC ORIGINAL DESPRE STRĂMOȘII ROMÂNILOR DACĂ ÎN DOCUMENTE NU S-AR CĂUTA DUPĂ TERMENII valah, vlah, Valahia, Vlahia, vlasi, valachs, walachi, Walachia, volohi, olahi etc. Nimic! Nu s-ar putea scrie niciun rând!

Orice student la istorie de pe mapamond dacă vrea să facă un studiu despre istoria românilor caută izvoare în care apar valah, vlah, Valahia, Vlahia, vlasi, valachs, walachi, Walachia, volohi, olahi etc!

Am pus aici doar documente verificabile și însoțite mai întotdeauna de fotocopia documentului original în care românii din toate zonele apar ca valah, vlah, Valahia, Vlahia, vlasi, valachs, walachi, Walachia, volohi, olahi etc.

Viorel Dolha

,

Actualizare video – Vizită istorică Prim-ministrul al României și președinte al Guvernului Serbiei în Valea Timocului

Premierul Victor Ponta și șeful diplomației Titus Corlățean, împreună cu gazdele lor – au fost în vizită la Bor, unde s-au întâlnit cu liderii românilor din regiunile istorice Timoc, Morava și Sudul Dunării, iar premierul Vučić s-a referit la minoritari.

Directorul Comitetului Drepturilor Omului din Negotin (Serbia), Dușan Pârvulovici, a declarat că reprezentanții minorității naționale române din Serbia de nord-est a informat demnitarii români în legătură cu problemele întâmpinate în menținerea și conservarea identității naționale române: ”Cu acest prilej, am repetat cererea de a fi sprijiniți, în realizarea proiectelor noastre privind introducerea limbii române în școli și construcția de lăcașe de cult”, a spus Pârvulovici.

Cei doi premieri au convenit ca, în cursul verii, miniștri de resort să dezbată cel mai adecvat mod pentru finanțarea proiectelor importante de infrastructură, cum este de exemplu autostrada Belgrad – Timișoara care va avea lungimea de 160km.

Primul vicepreședinte al Guvernului, ministrul sârb de externe, Ivica Dačić a avut convorbiri cu colegul său român, Titus Corlățean, despre dezvoltarea relațiilor bilaterale, colaborarea economică, apoi sprijinul României la eurointegrarea Serbiei, inclusiv poziția minorității române în Serbia și a minorității sârbe în România, apoi proiecte comune de infrastructură, teme regionale și internaționale, de actualitate.

Împreună cu premierii, ei au fost la fel la Bor, unde reprezentanții celor două guverne s-au întâlnit cu reprezentanții minorității naționale române.

”Planul nostru este ca în următorii 4 ani să avansăm și mai mult relațiile bune între Serbia și România”, a declarat Vucic reamintind că România este un prieten apropiat al Serbiei iar că în cursul istoriei ele niciodată ele nu au avut probleme și nu au purtat războaie, iar din partea sa premierul Ponta a spus că a venit la Belgrad cu mesajul clar – că România este și va fi cel mai decis avocat al Serbiei pe calea ei europeană.

Oare ce le-au spus românii din Timoc premierului Ponta și celorlați oficiali români care l-au îsoțit?

romanii-din-timoc-intalnire-cu-oficiali-romani-si-sarbi (2) Foto: Părintele Boian Alexandru și  Președintele Guvernului Republicii Serbia, Aleksandar Vučić

Vizita  la vecinii sârbi este una foarte importantă, mai ales pentru  comunitatea românească din Serbia. Premierul Victor Ponta s-a întâlni cu autoritățile de la Belgrad, inclusiv cu președintele Tomislav Nicolici. Premierul însoțit de ministrul de Interne și cel de Externe, a avut întâlniri cu reprezentanții comunității românești din Valea Timocului, printre care și cu Preotul Bisericii Româneștin din Negotin – Boian Alexandru. Românii din această zonă au încă probleme mari, de la educație în limba maternă și până la dreptul de a asculta slujba în română.

Oficial, discuțiile cu oficialii sârbi s-au axat pe proiecte economice și de cooperare transfrontalieră, strategia Dunării, sprijinul pe care România îl acordă țării vecine în procesul de aderare la Uniunea Europeană. Asta, din ce spune Guvernul în comunicatul trimis înainte de plecarea premierului român spre Belgrad.

Partea cu adevărat interesantă a avut loc joi, când miniștrii români, însoțiți de premierul sârb, la Bor, în Valea Timocului și unde s-au  întâlnti cu reprezentanți ai comunității românești din zonă.

romanii-din-timoc-intalnire-cu-oficiali-romani-si-sarbi (3)Foto:Delegația românilor timoceni în drum spre locul întîlnirii cu oficialii români și sărbi

Redactia R.B.N. Press precizează că roblemele comunității românești din Valea Timocului sunt încă mari, chiar dacă, fiind stat candidat la aderare, Serbia trebuie să respecte drepturile minorităților naționale. La presiunea României, care în 2012 amenințase că va bloca acordarea statutului de țară candidată, Serbia a semnat în 2013 protocolul privind respectarea drepturilor minorității românești. Ce s-a schimbat de atunci pentru românii din această țară? Mai nimic, răspunde Boian Alexandrovici, protopop la Negotin, în Valea Timocului. Ba chiar, lucrurile s-au agravat.
Reamintim că în 2003, Boian Alexandrovici a ridicat din banii lui și pe proprietatea lui prima biserică ortodoxă română din Serbia de răsărit. Au urmat lungi lupte cu autoritățile sârbe care au cerut demolarea clădirii pe motiv că este ilegală și cu Biserica Ortodoxă Sârbă, care se teme de pierderea influenței în această zonă a țării.
Dar problemele românilor de acolo sunt mult mai mari.

romanii-din-timoc-intalnire-cu-oficiali-romani-si-sarbi (4)Foto: Părintele Boian și Premierul Victor Ponta

Drepturi încălcate
Belgradul a permis de anul trecut, românilor din Timoc să învețe limba română. În același timp însă, face dificil accesul copiilor la aceste ore și dă undă verde studierii limbii vlahe, nerecunoscută de nimeni.
Dușan Pîrvulovici, președinte al Comitetului Drepturilor Omului din Valea Timocului și director TimocPress, spune că, spre deosebire de românii din Voivodina, unde românii sunt recunoscuți ca minoritate etnică și au drepturile asigurate (măcar la nivel legal), cei din Valea Timocului nu au niciun drept.
Mai mult, există organizații care primesc ajutoare de la Belgrad și care sunt invitate la dezbateri deși nu sunt reprezentative pentru români, mai spune Dușan Pîrvulovici.
Un alt lider, politic, de această dată, al românilor din Timoc, Dragan Demici, explică, la RFI, că în domeniul educației în limba română există și fapte bune ale guvernului de la Belgrad,
Însă același membru al minorității române spune că în continuare, românilor din Timoc li se fură practic identitatea. De pildă, la recensământ au existat fraude, în sensul că, evidența nefiind computerizată, a fost declarat un număr mult mai mic al celor care s-au declarat români, mai explică pentru RFI, Dragan Demici.
Tot atâtea probleme care îi vor fi spuse premierului la întâlnirea cu românii. În cele din urmă, este cel mai important punct de pe agenda bilaterală.

Surse: rtv.rsm.rfi.ro

Sursa Foto: Boian Alexandrovici

,

Principalele organizații ale românilor din Valea Timocului (Serbia) au încheiat un protocol de colaborare în eforturile de păstrare a identității naționale. Inițiativa a aparținut parohului bisericii românești de la Malainița, Bojan Aleksandrovic.

Liderii românilor/vlahilor din Serbia de răsărit s-au reunit, duminică, 25 mai 2014 la biserica românească din Negotin cu hramul ”Sfântul Mucenic Ioan Valahul”

După oficierea Sfintei Liturghii de către Bojan Aleksandrovic, protopop al Daciei Ripensis și Vicar al Timocului împreună cu un sobor de preoți, reprezentanții asociațiilor românești și-au ținut ședința, la care au mai participat un oficial al Ambasadei României din Belgrad și reprezentanți ai românilor din Banatul sârbesc – Voivodina.

În deschiderea reuniunii, preotul Bojan Alekdandrovic și-a explicat demersul.

”De fiecare dată când poporul român se confruntă cu probleme mari, Biserica neamului românesc, Biserica Ortodoxă Română, dorește să-i ajute pe fiii săi. Este evident că românii din Valea Timocului trec printr-o perioadă foarte grea din cauza presiunilor statului sârb, crizei de identitate și a neînțelegerii dintre liderii locali. (…) Am hotărât că această întâlnire să o facem aici în biserica noastră în fața Evangheliei și a moaștelor Sfântului Ierarh Andrei Șaguna, strămoșul nostru și mare luptător pentru păstrarea credinței ortodoxe și identității nemului nostru românesc. Numai uniți ne putem păstra identitatea, iar unirea noastră trebuie să fie treptată, întâi trebuie să ne unim noi, românii din Timoc, la fel și frații noștri din Banat și după aia putem face unirea tuturor românilor din Serbia, care deocamdată au o singură legătură, Biserica Orodoxă Română”, a spus prelatul.

 Românii din Timoc își unesc forțele Liderii asociațiilor românești din Valea Timocului a semnat un protocol, prin care se angajează să colaboreze în eforturile comune de păstrare a indentității naționale. Documentul stipulează, printre altele, că… 

Românii/vlahii sunt un singur neam, cu o singură limbă literară și o singură Biserică Ortodoxă, iar Țara Mamă este România.

 

 PROTOCOL AL ROMÂNILOR/VLAHILOR DIN SERBIA DE RĂSĂRIT

 

”Iată acum ce este bun și ce este frumos, decât numai a fi frații împreună!” Psalmul 132,1

romanii-din-serbia-negotin-25-mai (6)Astăzi, 25 mai 2014, în ziua când Sfânta noastră Biserică Ortodoxă Română din Valea Timocului îl pomenește pe Sfântul Mucenic Ioan Valahul, ne-am întâlnit aici, în biserica ”catedrală” a românilor/vlahilor din Serbia de răsărit de la Negotin, ridicată spre slava Marelui Dumnezeu Celui în Treime Slăvit și în cinstea sfântului pe care astăzi îl prăznuim, noi, toți liderii spirituali și mireni ai românilor/vlahilor de la sud de Dunăre – Serbia de răsărit (Valea Timocului, Valea Moravei și zona munților Homoli). Ca și de fiecare dată în trecut, când poporul român se lupta pentru existența sa și avea probleme grave, așa și astăzi, când istoria se repetă, Biserica neamului, ca o mamă adevărată, dorește să-i ajute pe fiii săi și face intervențiile necesare.
Având în vedere dezbinarea gravă existentă între conducătorii comunității, iscată din cauza neînțelegerilor, a presiunilor create de către conducerea Statului nostru Serbia, a presiunilor din partea Bisericii Ortodoxe Sârbe surori și din partea altora, Preacucernicul părinte Boian Alexandrovici, protopop al Daciei Ripensis și Vicar al Timocului din cadrul Episcopiei Daciei Felix, împreună cu preoții canonici ai Bisericii noastre din Valea Timocului, care se roagă neîncetat ca ”toți să fie una”, au hotărât să-i adune pe toți reprezentanții românilor/vlahilor la o întâlnire de pace.
La întâlnirea de astăzi, fiecare a putut să-și spună și și-a spus liber părerea, iar după toate discuțiile purtate s-a ajuns la următoarele concluzii pe care noi toți, cei care semnăm acest document, ne obligăm de acum încolo să le respectăm în totalitate:
1. Prin Legea României nr. 299/ 2007, drepturile persoanelor care își asumă în mod liber identitatea culturală română, se referă la ”persoanele de origine română și cele aparținând filonului lingvistic și cultural românesc, care locuiesc în afara frontierelor României, indiferent de modul în care aceștia sunt apelați (armâni, armânji, aromâni, basarabeni, bucovineni, cuțovlahi, daco-români, fărșeroți, herțeni, istro-români, latini dunăreni, macedoromâni, macedo–români, maramureșeni, megleniți, megleno-români, moldoveni, moldovlahi, rrămâni, rumâni, valahi, vlahi, vlasi, volohi, macedo-armânji, precum și toate celelalte forme lexicale înrudite semantic cu cele de mai sus), denumite în continuare români de pretutindeni”;
2. Este clar că noi toți – români, rumâni, vlahi, valahi și vlasi sau oricum ne-ar numi alții sau oricum ne-am numi noi înșine din cauza crizei de identitate, create în trecut, nu din vina noastră – suntem un singur neam și suntem români originari în zona în care trăim.
3. Biserica neamului nostru românesc, rumânesc/vlah este Biserica Ortodoxă Română și toți membrii comunității noastre naționale care sunt de credința ortodoxă trebuie să țină de structura canonică a Patriarhiei Române din Serbia, care este Episcopia Daciei Felix de la Vârșeț (Protopopiatul Daciei Ripensis).
4. Vedem că reprezentanții comunității noastre au diferite păreri privind consiliile naționale din Serbia, unii doresc să țină de Consiliul Român cu sediul în Voievodina, iar alți de Consiliul Rumân (Vlah) din Serbia de răsărit, care în acest moment este ocupat de către ”vlahi falși” (pionii unor politicieni din conducerea Statului sârb). Fiecare este liber să țină de consiliul în care crede și să lupte ca în viitor aceste două Consilii să se unească într-unul singur.
5. Până la unirea celor două Consilii ale singurei noastre minorități din nordul și din sudul Dunării, ne obligăm cu toții ca să nu ne atacăm unii pe alții din cauză că unii își spun români în limba literară, alții rumâni în grai și alții vlahi, vlasi în limba sârbă. Ne angajăm să promovăm în fața autorităților publice centrale și locale, în mod solidar, puncte de vedere comune ale celor două Consilii ale singurei noastre comunități separate doar pe criteriul filologic al etnonimelor.
6. Indiferent ce spun legile Serbiei, (Țara noastră în care trăim și ai cărei cetățeni loiali suntem), care se pot schimba oricând, legat de consiliile naționale, legi care prevăd că cine are Consiliu național ar fi o altă minoritate, noi nu suntem de acord cu această obstrucție și îmbrățișăm fără rezerve prevederile clare și de mare folos practic ale Legii 299 din Țara mamă, România, care arată că din punct de vedere juridic român=rumân=vlah=român/vlah. Bunul simț și dreapta judecată ne arată că minoritățile naționale sunt cele care nasc Consilii naționale, nu Consiliile naționale nasc minorități naționale. Românul tot român este chiar dacă îi spui rumân sau vlah, sau altfel.
7. Țara noastră mamă este România. Suntem un singur neam, avem o singură limbă literară, o singură țară înrudită și o singură Biserică ortodoxă mamă.
8. Proclamăm ziua cinstirii Sfântului Mucenic Ioan Valahul, 25 mai, drept Ziua românilor/vlahilor din Serbia și o vom sărbătorii în fiecare an.
Așa să ne ajute Dumnezeu ! Negotin, anul mântuirii 2014, luna mai, ziua 25, de Sf. Ioan Valahul pe stil vechi
Cu binecuvântarea Preasfinției Sale, Preasfințitului Părinte Dr. DANIIL, Episcop al Daciei Felix Președintele adunării Boian Aleksandrovici Protopop al Daciei Ripensis și Vicar al Timocului

romanii-din-serbia-negotin-25-mai (6)

Au semnat protocolul:

• Comitetul pentru drepturile omului din Negotin, Dusan Prvulovici

• Asociatia pentru cultura romanilor-vlahilor din nord estul Serbiei Ariadnae Filum, Zavisa Jurj

• Comitetul international juridic, Dragan Demici

• Partia Neamului Rumânesc, Predrag Balasevici

• Renasterea romanilor din Serbia, Vlada Savici

• Asociatia parintilor care vor sa le invete copii limba romana „Sandu Timoc”, Iasmina Glisici

• Initiativa culturala romaneasca din Jagubita, Damir Serbanovici

• Societatea romanilor-vlahilor TRAIAN, Draghisa Kostandinovic

• Asociatia pentru limba, cultura si religia a romanilor de pe Valea Moravei, Iel Buobu Lui

• Asociatia femeilor ortodoxe SFANTA MAXIMA, Iovanka Aleksandrovici

Au mai semnat următorii lideri de opinie: Dr. Slavoljub Gatovici, Draghisa Davidovici, Veterin Budimirovici, Anta Jurconu, Nenad Nikici, Svetomir Todorovici, Jiva Momirovici, Goran Perici, Radomir Nonici.

 

Reprezentanții mai multor asociații care se pretindeau până acum ca sunt românești și urmăresc idealul românilor din Serbia, au refuzat să semneze protocolul:

 

Asociația Dunărea (condusă de Tihan Matasarevici),

Initiațiva românilor din Serbia (Boian Barbucici),

Asociația ”Dacia Aureliana” (Zoran Radivoievici) și

Mișcarea Democrată a Românilor din Serbia (Natașa Tosici).

 

Redacția R.B.N. menționează ca minoritatea română din Serbia, care este destul de numeroasă, azi nu are nici un reprezentant în Parlamentul Serbiei tocmai datorită dezbinării existente din sânul comunității românești din Serbia, dezbinare pe care cu siguranță serviciile secrete sârbe o întreține prin diverși, care  au grijă mereu să împiedice coagularea unui nucleu românesc care să apere drepturile și interesele românilor de pe eventualele poziții oficiale de la Belgrad, pe care le-ar putea câștiga în urma unirii forțelor social politice românești (vlahe).

 

Surse: timpromanesc.ro, opiniateleormanului.ro, adevarul.ro

,

Patriarch Kirill Ïàòðèàðõ ÊèðèëëConducerea pro-europeană a Republicii Moldova s-a înghesuit “ca la urs” să pupe poala patriarhului Kiril, diavolul în sutană trimis de Putin la Chișinău ca să mai dea o copită românilor.

Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Kiril, a venit ca să participe la “festivitățile prilejuite de sărbătorirea a 200 de ani de la crearea Eparhiei Chișinăului”. Ce înseamnă asta? Înseamnă că se sărbătoresc 200 de ani de la ocuparea rusească a Basarabiei și a unei bucăți din Biserica ortodoxă românească a Moldovei și trecerea ei samavolnică sub patronajul Moscovei.

Cu lipsa de reacție a autorităților de la București ne-am obișnuit deja de mult timp. Însă, cea mai regretabilă este muțenia și nepăsarea Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Patriarhul Daniel. Patriarh care nu a arătat nici cea mai mică intenție de a trece Putul în sprijinul legitimei Mitropolii a Basarabiei. Deși sunt încălcate mai multe canoane și reguli bisericești, Biserica Ortodoxă Română se uită nepăsătoare și lipsită de demnitate cum aproape 3.000.000 de români moldoveni sunt “păstoriți” de KGB-istul în sutană Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii.

Pretențiile unei Patriarhii Ortodoxe a unui neam sau popor anume, de a avea jurisdicție peste ortodocși de alt neam, care au propria lor Patriarhie, sunt necanonice și nedrepte, fiind motivate secular-politic, nu spiritual-pastoral, încălcându-se astfel canonul 8 al Sinodului III ecumenic și canonul 34 apostolic.

Regretatul Patriarh Teoctist a avut demnitatea și curajul să-i transmită asta răpostului patriarh rus Alexei, în anul 1993.

În conștiința umanității, în general și mai ales la creștini, s-a impus de-a lungul istoriei principiul de valoare universală că nedreptatea, abuzul și silnicia nu pot crea niciodată vreun drept. Acestea pot dura secole de-a rândul, dar când împrejurările permit, dreptatea istorică impune repararea nedreptății și restabilirea adevărului precum și a drepturilor ce decurg din această restabilire. Conform acestui principiu, exercitarea jurisdicției Bisericii Ortodoxe Ruse asupra românilor ortodocși din Basarabia, între anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918, 1940-1941, 1944-1992, a fost un act nedrept și abuziv din punct de vedere al realității istorice și al normelor de drept canonic, deoarece a fost urmarea unor abuzuri politice care au lezat dreptul istoric. Conform mărturiilor istorice, pe teritoriul locuit astăzi de români, cuvântul Evangheliei lui Hristos a fost propovăduit încă din primele veacuri creștine. Propovăduirea Evangheliei pe acest teritoriu a coincis cu însăși formarea poporului român care a apărut în istorie ca popor creștin. Poporul român a devenit astfel unul din primele popoare creștine ale Europei, eveniment ce a avut loc cu multe secole înainte de creștinarea slavilor.

(…)

Îndată ce condițiile istorice au permis, românii ortodocși au obținut dreptul de a avea episcopi pământeni. Acest drept, bazat pe tradiția canonică a Bisericii, a fost cerut cu multă insistență Patriarhiei de Constantinopol mai ales de creștinii ortodocși români din teritoriile din stânga și din dreapta Prutului, ce constituiau împreună un Principat român cunoscut în Europa cu numele de Țara Moldovei.

În anul 1401, Domnitorul Moldovei a cerut ca în fruntea organizării bisericești din această țară să fie recunoscut de către Patriarhia de Constantinopol mitropolitul pământean IOSIF MUȘAT. Prin acest act, Mitropolia Moldovei era recunoscută ca servind o etnie distinctă în cadrul unui teritoriu bine definit geografic și istoric. Drept consecință, potrivit legislației bisericești, diferită de cea a imperiilor schimbătoare, nimeni și niciodată nu avea dreptul să desființeze, să modifice sau să înjumătățească jurisdicția ei în teritoriul ce-i revenea de la întemeiere și cu recunoaștere canonică.

Cursul normal al lucrurilor a fost din păcate întrerupt în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, prin ocuparea de către armatele rusești a pământului românesc al Țării Moldovei (1769-1774, 1787-1791). Printre măsurile luate în mod abuziv de ocupanți a fost amestecul brutal în treburile Bisericii din Moldova prin impunerea la Iași, în 1789, a unui locțiitor de mitropolit, AMBROZIE, rus de neam, care venise în Moldova o dată cu trupele rusești.

După o scurtă perioadă de normalizare și când nu se terminase încă războiul ruso-turc (1806-1812), imperiul țarist înființează un „exarhat” ce cuprindea Mitropoliile Moldovei și Țării Românești, subordonându-le din nou, în mod samavolnic, Bisericii Ortodoxe Ruse. Prin aceasta, Mitropolitul canonic al Mitropoliei Moldovei, VENIAMIN COSTACHI, este nevoit să se retragă din scaun spre marea durere a clerului și credincioșilor români. La fel, s-a întâmplat și cu mitropolitul DOSITEI FILITIS al Valahiei, care a fost îndepărtat din scaun în 1809 și trimis în surghiun. Nedreptatea se „instituționalizează” prin pacea nedreaptă de la București din 1812, când s-a hotărât anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru la imperiul țarist. Anexarea a fost fără valoare și nulă de drept, căci Turcia nu avea drepturi teritoriale asupra pământului românesc, turcii având putere de suzeranitate, nu de suveranitate asupra acestui pământ. Moldova și Valahia se bucurau de o completă autonomie pe baza unor vechi tratate încheiate cu Imperiul Otoman, prin care li se garanta integritatea teritorială în schimbul unui tribut anual. În plus, anexarea era un act imoral și neloial față de întreaga Ortodoxie, întrucât Rusia pravoslavnică își întindea abuziv stăpânirea asupra românilor ortodocși din stânga Prutului, cu vechime și vrednicii în câmpul creștinătății, legat de neam, limbă și cultură cu cei din dreapta Prutului.

Urmare acestei anexări politice nedrepte s-a înființat, în teritoriul ocupat de armatele țariste, Eparhia Chișinăului de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1813. Fără a fi consultat clerul și credincioșii, a fost sfâșiat teritoriul jurisdicțional al Mitropoliei Moldovei, înființată cu peste patru veacuri înainte, și al Episcopiei Hușilor. În scrisoarea Sanctității Voastre din 6 octombrie 1992 justificați această acțiune prin faptul că la acea dată Biserica Ortodoxă Română nu era încă o Biserică autocefală. Este adevărat că recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române a avut loc după înființarea Eparhiei de Chișinău, într-un teritoriu ce nu cuprindea această eparhie. Dar, se impune a fi subliniată o constatare: în 1448 Biserica Ortodoxă Rusă a fost recunoscută de Patriarhia de Constantinopol ca Biserică autocefală, dar fără a avea jurisdicție asupra creștinilor ortodocși români din Basarabia.

Actul anexării Basarabiei la imperiul țarist și înființarea Eparhiei de Chișinău a dus, nu la „eliberarea de sub stăpânirea otomană a Moldovei”, cum afirmați Sanctitatea Voastră în aceeași scrisoare, ci a însemnat trecerea de la robia turcească la robia rusească mai aspră și mai neîndurătoare. Turcii ne-au respectat tradițiile, limba și specificul național. Au acceptat voievozi și ierarhi de același neam cu poporul păstorit. Imperialismul rus însă, folosindu-se de ierarhi ruși înscăunați în Basarabia fără a cere acordul clerului și credincioșilor români locali, absolut majoritari, a exercitat asupra acestora un necruțător proces de rusificare, manifestat în diferite feluri. (Scrisoarea Patriarhului Teoctist către Patriarhul Alexei, 1993.. Integral, la Vitalia Pavlicenco)

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Kiril și-a început sâmbătă vizita de trei zile în Republica Moldova, fiind întâmpinat la aeroport de zeci de preoți cu flori în mâini, în frunte cu mitropolitul Moldovei Vladimir, dar și de zeci de persoane care au protestat împotriva acestei vizite, transmite corespondentul Agerpres. Delegația oficială care l-a întâmpinat pe Patriarh a fost condusă de mitropolitul Vladimir și de ambasadorul Rusiei la Chișinău, Farit Muhametșin. Pe de altă parte, zeci de reprezentanți ai Consiliului Unirii și Acțiunea 2012, care au protestat la începutul săptămânii și față de venirea vicepremierului rus Dmitri Rogozin la Chișinău, s-au adunat în fața Aeroportului cu pancarte cu mesaje antirusești.

Într-un scurt briefing pentru presă, capul Bisericii Ortodoxe Ruse a declarat că se va ruga pentru poporul moldovenesc și pentru biserica ortodoxă, “care este parte a bisericii ortodoxe ruse”. “Principalul scop al vizitei mele este ca să mă rog împreună cu poporul Moldovei și pentru prezent și pentru viitor”, a declarat el. Sâmbătă, patriarhul rus s-a întâlnit cu președintele Nicolae Timofti și cu fostul premier Vlad Filat. În aceeași zi, a participat la o ceremonie dedicată aniversării a 200 de ani de la înființarea Eparhiei Chișinău și a vizitat Mănăstirea Căpriana, unde este înmormântat mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, fondatorul Eparhiei. Duminică, el a oficiat Sfânta Liturghie în fața Catedralei Mitropolitane “Nașterea Domnului” din Chișinău, la care a participa și conducerea Republicii Moldova. În după-amiaza zilei de duminică, Kiril se va deplasa la Tiraspol.

Observatorii politici consideră că vizita capului Bisericii Ortodoxe Ruse are în primul rând obiective politice, și nu religioase, scrie Jurnal.md. De asemenea, liderul PL, Mihai Ghimpu, a menționat, pentru RFI, că, acceptând vizita lui Kiril, cetățenii Republicii Moldova acceptă ocupația. „Patriarhul vine la 200 de ani de la înființarea Eparhiei Chișinăului, la un an de la ocupația țaristă din 1812. Adică, prin vizita Patriarhului, acceptăm ocupația, pentru că Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove a venit ca urmare a ocupației, și atunci ne întrebăm: Cine suntem noi?”, a declarat Mihai Ghimpu.

Anastasia Mitrofanova, doctor în științe politice, profesor la Academia Diplomatică a Ministerului de Afaceri Externe al Federației Ruse susține: ceea ce face Biserica Ortodoxă Rusă este departe de a fi numit religie, „nu e vorba de mântuire spirituală, ci de faptul că Rusia, în baza ortodoxiei, încearcă să elaboreze o ideologie imperială care i-ar consolida influența în spațiul ex-sovietic”.

Și președintele României Traian Băsescu, referindu-se la vizita lui Kiril la Chișinău, a menționat recent că Patriarhul Kiril promovează interesele Moscovei în Republica Moldova. „E clar că Patriarhul Kirill este un partener al guvernului în ceea ce privește Republica Moldova. De aceea, și mitropolitul Petru ar trebui să fie un părinte mai activ în ceea ce privește ortodoxia românească”, a declarat Băsescu. După proclamarea independenței, Republica Moldova nu a fost vizitată de niciun patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În cadrul unui interviu acordat Jurnal.md, istoricul Ion Negrei a menționat că actuala structură bisericească din Republica Moldova numită Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove este o creație a regimului Țarist și a celui sovietic și nu are nimic în comun cu tradiția de organizare a bisericii în spațiul românesc.

„După ocuparea Basarabiei în 1812, în noua achiziție teritorială, s-a format Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului. Întrucât în acest spațiu nu exista nicio eparhie care ar fi putut fi ridicată la rang de arhiepiscopie, iar cele mai multe biserici din această nouă structură ecleziastică provin din eparhia Hotinului, parte componentă a Mitropoliei Moldovei recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol în 1401, pentru a-i conferi „legitimitate” noii structuri ecleziastice, a fost uzurpată titulatura episcopiei Hotinului, adăugându-se „a Chișinăului”, după desemnarea acestuia ca reședință de ținut. Există un demers semnat de Bănulescu-Bodoni prin care se solicită Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse formarea arhiepiscopiei. Acest lucru s-a făcut pentru a se accentua că această structură bisericească s-a format la cererea clerului și a populației locale. Conform Dreptului Canonic, este ilegală formarea unei structuri ecleziastice în urma unei cuceriri politice. Dacă, în plan politic, scindarea Moldovei se datorează domnului și boierilor, care nu au putut păstra integritatea Principatului Moldovei, în plan bisericesc, Bănulescu-Bodoni a acționat conștient și anticanonic.”

Scris de : Marius Bâtcă

Sursa: ziuaveche.ro

PASSWORD RESET

LOG IN