ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "biserica"

biserica

,

Patriarch Kirill Ïàòðèàðõ ÊèðèëëConducerea pro-europeană a Republicii Moldova s-a înghesuit “ca la urs” să pupe poala patriarhului Kiril, diavolul în sutană trimis de Putin la Chișinău ca să mai dea o copită românilor.

Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii, Kiril, a venit ca să participe la “festivitățile prilejuite de sărbătorirea a 200 de ani de la crearea Eparhiei Chișinăului”. Ce înseamnă asta? Înseamnă că se sărbătoresc 200 de ani de la ocuparea rusească a Basarabiei și a unei bucăți din Biserica ortodoxă românească a Moldovei și trecerea ei samavolnică sub patronajul Moscovei.

Cu lipsa de reacție a autorităților de la București ne-am obișnuit deja de mult timp. Însă, cea mai regretabilă este muțenia și nepăsarea Bisericii Ortodoxe Române, în frunte cu Patriarhul Daniel. Patriarh care nu a arătat nici cea mai mică intenție de a trece Putul în sprijinul legitimei Mitropolii a Basarabiei. Deși sunt încălcate mai multe canoane și reguli bisericești, Biserica Ortodoxă Română se uită nepăsătoare și lipsită de demnitate cum aproape 3.000.000 de români moldoveni sunt “păstoriți” de KGB-istul în sutană Kiril, Patriarhul Moscovei și al întregii Rusii.

Pretențiile unei Patriarhii Ortodoxe a unui neam sau popor anume, de a avea jurisdicție peste ortodocși de alt neam, care au propria lor Patriarhie, sunt necanonice și nedrepte, fiind motivate secular-politic, nu spiritual-pastoral, încălcându-se astfel canonul 8 al Sinodului III ecumenic și canonul 34 apostolic.

Regretatul Patriarh Teoctist a avut demnitatea și curajul să-i transmită asta răpostului patriarh rus Alexei, în anul 1993.

În conștiința umanității, în general și mai ales la creștini, s-a impus de-a lungul istoriei principiul de valoare universală că nedreptatea, abuzul și silnicia nu pot crea niciodată vreun drept. Acestea pot dura secole de-a rândul, dar când împrejurările permit, dreptatea istorică impune repararea nedreptății și restabilirea adevărului precum și a drepturilor ce decurg din această restabilire. Conform acestui principiu, exercitarea jurisdicției Bisericii Ortodoxe Ruse asupra românilor ortodocși din Basarabia, între anii 1769-1774, 1787-1791, 1808-1918, 1940-1941, 1944-1992, a fost un act nedrept și abuziv din punct de vedere al realității istorice și al normelor de drept canonic, deoarece a fost urmarea unor abuzuri politice care au lezat dreptul istoric. Conform mărturiilor istorice, pe teritoriul locuit astăzi de români, cuvântul Evangheliei lui Hristos a fost propovăduit încă din primele veacuri creștine. Propovăduirea Evangheliei pe acest teritoriu a coincis cu însăși formarea poporului român care a apărut în istorie ca popor creștin. Poporul român a devenit astfel unul din primele popoare creștine ale Europei, eveniment ce a avut loc cu multe secole înainte de creștinarea slavilor.

(…)

Îndată ce condițiile istorice au permis, românii ortodocși au obținut dreptul de a avea episcopi pământeni. Acest drept, bazat pe tradiția canonică a Bisericii, a fost cerut cu multă insistență Patriarhiei de Constantinopol mai ales de creștinii ortodocși români din teritoriile din stânga și din dreapta Prutului, ce constituiau împreună un Principat român cunoscut în Europa cu numele de Țara Moldovei.

În anul 1401, Domnitorul Moldovei a cerut ca în fruntea organizării bisericești din această țară să fie recunoscut de către Patriarhia de Constantinopol mitropolitul pământean IOSIF MUȘAT. Prin acest act, Mitropolia Moldovei era recunoscută ca servind o etnie distinctă în cadrul unui teritoriu bine definit geografic și istoric. Drept consecință, potrivit legislației bisericești, diferită de cea a imperiilor schimbătoare, nimeni și niciodată nu avea dreptul să desființeze, să modifice sau să înjumătățească jurisdicția ei în teritoriul ce-i revenea de la întemeiere și cu recunoaștere canonică.

Cursul normal al lucrurilor a fost din păcate întrerupt în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, prin ocuparea de către armatele rusești a pământului românesc al Țării Moldovei (1769-1774, 1787-1791). Printre măsurile luate în mod abuziv de ocupanți a fost amestecul brutal în treburile Bisericii din Moldova prin impunerea la Iași, în 1789, a unui locțiitor de mitropolit, AMBROZIE, rus de neam, care venise în Moldova o dată cu trupele rusești.

După o scurtă perioadă de normalizare și când nu se terminase încă războiul ruso-turc (1806-1812), imperiul țarist înființează un „exarhat” ce cuprindea Mitropoliile Moldovei și Țării Românești, subordonându-le din nou, în mod samavolnic, Bisericii Ortodoxe Ruse. Prin aceasta, Mitropolitul canonic al Mitropoliei Moldovei, VENIAMIN COSTACHI, este nevoit să se retragă din scaun spre marea durere a clerului și credincioșilor români. La fel, s-a întâmplat și cu mitropolitul DOSITEI FILITIS al Valahiei, care a fost îndepărtat din scaun în 1809 și trimis în surghiun. Nedreptatea se „instituționalizează” prin pacea nedreaptă de la București din 1812, când s-a hotărât anexarea teritoriului dintre Prut și Nistru la imperiul țarist. Anexarea a fost fără valoare și nulă de drept, căci Turcia nu avea drepturi teritoriale asupra pământului românesc, turcii având putere de suzeranitate, nu de suveranitate asupra acestui pământ. Moldova și Valahia se bucurau de o completă autonomie pe baza unor vechi tratate încheiate cu Imperiul Otoman, prin care li se garanta integritatea teritorială în schimbul unui tribut anual. În plus, anexarea era un act imoral și neloial față de întreaga Ortodoxie, întrucât Rusia pravoslavnică își întindea abuziv stăpânirea asupra românilor ortodocși din stânga Prutului, cu vechime și vrednicii în câmpul creștinătății, legat de neam, limbă și cultură cu cei din dreapta Prutului.

Urmare acestei anexări politice nedrepte s-a înființat, în teritoriul ocupat de armatele țariste, Eparhia Chișinăului de către Biserica Ortodoxă Rusă, în 1813. Fără a fi consultat clerul și credincioșii, a fost sfâșiat teritoriul jurisdicțional al Mitropoliei Moldovei, înființată cu peste patru veacuri înainte, și al Episcopiei Hușilor. În scrisoarea Sanctității Voastre din 6 octombrie 1992 justificați această acțiune prin faptul că la acea dată Biserica Ortodoxă Română nu era încă o Biserică autocefală. Este adevărat că recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române a avut loc după înființarea Eparhiei de Chișinău, într-un teritoriu ce nu cuprindea această eparhie. Dar, se impune a fi subliniată o constatare: în 1448 Biserica Ortodoxă Rusă a fost recunoscută de Patriarhia de Constantinopol ca Biserică autocefală, dar fără a avea jurisdicție asupra creștinilor ortodocși români din Basarabia.

Actul anexării Basarabiei la imperiul țarist și înființarea Eparhiei de Chișinău a dus, nu la „eliberarea de sub stăpânirea otomană a Moldovei”, cum afirmați Sanctitatea Voastră în aceeași scrisoare, ci a însemnat trecerea de la robia turcească la robia rusească mai aspră și mai neîndurătoare. Turcii ne-au respectat tradițiile, limba și specificul național. Au acceptat voievozi și ierarhi de același neam cu poporul păstorit. Imperialismul rus însă, folosindu-se de ierarhi ruși înscăunați în Basarabia fără a cere acordul clerului și credincioșilor români locali, absolut majoritari, a exercitat asupra acestora un necruțător proces de rusificare, manifestat în diferite feluri. (Scrisoarea Patriarhului Teoctist către Patriarhul Alexei, 1993.. Integral, la Vitalia Pavlicenco)

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Ruse Kiril și-a început sâmbătă vizita de trei zile în Republica Moldova, fiind întâmpinat la aeroport de zeci de preoți cu flori în mâini, în frunte cu mitropolitul Moldovei Vladimir, dar și de zeci de persoane care au protestat împotriva acestei vizite, transmite corespondentul Agerpres. Delegația oficială care l-a întâmpinat pe Patriarh a fost condusă de mitropolitul Vladimir și de ambasadorul Rusiei la Chișinău, Farit Muhametșin. Pe de altă parte, zeci de reprezentanți ai Consiliului Unirii și Acțiunea 2012, care au protestat la începutul săptămânii și față de venirea vicepremierului rus Dmitri Rogozin la Chișinău, s-au adunat în fața Aeroportului cu pancarte cu mesaje antirusești.

Într-un scurt briefing pentru presă, capul Bisericii Ortodoxe Ruse a declarat că se va ruga pentru poporul moldovenesc și pentru biserica ortodoxă, “care este parte a bisericii ortodoxe ruse”. “Principalul scop al vizitei mele este ca să mă rog împreună cu poporul Moldovei și pentru prezent și pentru viitor”, a declarat el. Sâmbătă, patriarhul rus s-a întâlnit cu președintele Nicolae Timofti și cu fostul premier Vlad Filat. În aceeași zi, a participat la o ceremonie dedicată aniversării a 200 de ani de la înființarea Eparhiei Chișinău și a vizitat Mănăstirea Căpriana, unde este înmormântat mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, fondatorul Eparhiei. Duminică, el a oficiat Sfânta Liturghie în fața Catedralei Mitropolitane “Nașterea Domnului” din Chișinău, la care a participa și conducerea Republicii Moldova. În după-amiaza zilei de duminică, Kiril se va deplasa la Tiraspol.

Observatorii politici consideră că vizita capului Bisericii Ortodoxe Ruse are în primul rând obiective politice, și nu religioase, scrie Jurnal.md. De asemenea, liderul PL, Mihai Ghimpu, a menționat, pentru RFI, că, acceptând vizita lui Kiril, cetățenii Republicii Moldova acceptă ocupația. „Patriarhul vine la 200 de ani de la înființarea Eparhiei Chișinăului, la un an de la ocupația țaristă din 1812. Adică, prin vizita Patriarhului, acceptăm ocupația, pentru că Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove a venit ca urmare a ocupației, și atunci ne întrebăm: Cine suntem noi?”, a declarat Mihai Ghimpu.

Anastasia Mitrofanova, doctor în științe politice, profesor la Academia Diplomatică a Ministerului de Afaceri Externe al Federației Ruse susține: ceea ce face Biserica Ortodoxă Rusă este departe de a fi numit religie, „nu e vorba de mântuire spirituală, ci de faptul că Rusia, în baza ortodoxiei, încearcă să elaboreze o ideologie imperială care i-ar consolida influența în spațiul ex-sovietic”.

Și președintele României Traian Băsescu, referindu-se la vizita lui Kiril la Chișinău, a menționat recent că Patriarhul Kiril promovează interesele Moscovei în Republica Moldova. „E clar că Patriarhul Kirill este un partener al guvernului în ceea ce privește Republica Moldova. De aceea, și mitropolitul Petru ar trebui să fie un părinte mai activ în ceea ce privește ortodoxia românească”, a declarat Băsescu. După proclamarea independenței, Republica Moldova nu a fost vizitată de niciun patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

În cadrul unui interviu acordat Jurnal.md, istoricul Ion Negrei a menționat că actuala structură bisericească din Republica Moldova numită Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove este o creație a regimului Țarist și a celui sovietic și nu are nimic în comun cu tradiția de organizare a bisericii în spațiul românesc.

„După ocuparea Basarabiei în 1812, în noua achiziție teritorială, s-a format Arhiepiscopia Chișinăului și Hotinului. Întrucât în acest spațiu nu exista nicio eparhie care ar fi putut fi ridicată la rang de arhiepiscopie, iar cele mai multe biserici din această nouă structură ecleziastică provin din eparhia Hotinului, parte componentă a Mitropoliei Moldovei recunoscută de Patriarhia de la Constantinopol în 1401, pentru a-i conferi „legitimitate” noii structuri ecleziastice, a fost uzurpată titulatura episcopiei Hotinului, adăugându-se „a Chișinăului”, după desemnarea acestuia ca reședință de ținut. Există un demers semnat de Bănulescu-Bodoni prin care se solicită Sinodului Bisericii Ortodoxe Ruse formarea arhiepiscopiei. Acest lucru s-a făcut pentru a se accentua că această structură bisericească s-a format la cererea clerului și a populației locale. Conform Dreptului Canonic, este ilegală formarea unei structuri ecleziastice în urma unei cuceriri politice. Dacă, în plan politic, scindarea Moldovei se datorează domnului și boierilor, care nu au putut păstra integritatea Principatului Moldovei, în plan bisericesc, Bănulescu-Bodoni a acționat conștient și anticanonic.”

Scris de : Marius Bâtcă

Sursa: ziuaveche.ro

,

ACTUALIZARE !

ESTE SIGUR ACUM. NATO VA LOVI ȚINTE MILITARE ALE REGIMULUI Bashar al-Assad, ÎNSĂ NU VOR FI ACȚIUNI MILITARE CE VOR IMPLICA TRUPE LA SOL.

În urma consultării cu membrii ai Congresului American, Președintele Statelor Unite al Americii a decis că vor reacționa militar împotriva masacrelor ce au loc în Siria.

„…Am luat  decizia că America  trebuie să ia măsuri. Dar eu, de asemenea, cred că vom fi mult mai eficienți, vom fi mai puternici, dacă vom lua măsuri împreună ca o singură națiune. Și astfel aceasta ne oferă  oportunitatea nu numai de a prezenta la toți membrii Conducerii Congresului  American și diferitelor Comisii de Politică Externă dovezi cu privire la motivul convingerii că armele chimice au fost folosite de către regimul Assad, dar, de asemenea, ne dă o oportunitate de a discuta și explica de ce este atât de important ca acest regim să fie tras la răspundere.” Președintele Barack Obama

SUA_decide_sa_atace_SiriaPreședintele Obama a spus ca se cere Congresului acordul pentru luarea de măsuri militare, și a subliniat că planul elaborat nu implică trupe terestre:

  • obama„Acesta acțiune este un pas de proporții limitate, care va trimite un mesaj clar nu numai pentru regimul Assad, dar și pentru alte regimuri care ar putea fi dispuse la încălcarea acestor norme internaționale și că există consecințe pentru aceste încălcări. Ea ne dă capacitatea de a degrada capacitățile lui Assad atunci când vine vorba de arme chimice. De asemenea, acțiunile noastre se încadrează într-o strategie mai largă, care trebuie să ne asigure că putem aduce in timp un fel de consolidare a opoziției, a presiunii diplomatice, economice și politice necesare, astfel încât în cele din urmă să avem o tranziție ce poate aduce pacea și stabilitatea nu numai în Siria, dar și în regiune.”

WHITE HOUSE

Din discursul Președintelui Barack Obama:

„Iată întrebarea mea pentru fiecare membru al Congresului și fiecare membru al comunității mondiale: Ce mesaj dăm noi în cazul în care un dictator poate gaza și ucide sute copii pe față fără să i se întâmple nimic? Care este scopul sistemului internațional pe care l-am construit în cazul în care o interdicție privind utilizarea de arme chimice, care a fost aprobată de guvernele a 98 la suta din țările lumii și aprobată cu o majoritate covârșitoare de către Congresul Statelor Unite nu este  pusă în aplicare?”

„…Dar noi suntem  Statele Unite ale Americii, iar noi nu putem și nu trebuie să închide ochii la ceea ce sa întâmpla în Damasc. Din cenușa războiului mondial, am construit o ordine internațională și am pus în aplicare reguli internaționale pe care le-am dat un sens. Și am făcut-o pentru că noi credem că drepturile indivizilor de a trăi în pace și demnitate depinde de responsabilitățile națiunilor. Noi nu sunt perfecți, dar această națiune mai mult decât oricare alta a fost dispusă să îndeplinească aceste responsabilități.”

Obama_decizie_impreuna_cu_membrii_congresului

 SURSA whitehouse.gov

basescu-prioritatea-romaniei-trebuie-sa-fie-ca-republica-moldova-sa-devina-membra-a-ue-18457715Traian Băsescu: Îndepărtarea lui Assad poate aduce Rusia în Transnistria!

Considerați că este posibilă o intervenție în Siria alături de SUA?

Răspunsul categoric este nu, pentru că SUA pun problema unei intervenții chirurgicale, dar asta nu înseamnă că, dacă SUA vor lua decizia de a interveni în Siria, nu vom fi solidari, pentru că nici România nu poate accepta ideea folosirii gazelor toxice de luptă. Problema pe care o avem este următoarea: unde ne ducem cu o astfel de intervenție? La întâlnirea cu Corpul Diplomatic Român, am spus că ne menținem liniile de politică externă, prudență față de intervenția în forță în Siria și solidaritate cu aliații noștri care vor lua această decizie. Spun solidaritate pentru că n-o să mă consulte nimeni, știind că n-am capabilități militare pentru tipul de intervenție pe care mizează SUA acolo. Astfel de capabilități le au doar câteva țări: SUA, Marea Britanie, Franța și Canada.  Am vorbit despre nevoia de prudență pentru că sunt diverse abordări ale statelor din jurul Siriei. Turcia vrea o intervenție directă la sol, Iordania va fi solidară, Iranul are alte obiective,  Israelul are alte obiective. Problema care se pune în cazul unei intervenții militare, chirurgicale a SUA este: această intervenție va avea sau nu va avea ripostă? SUA programează o intervenție de două zile, 100 sau 200 de rachete Tomahawk pentru diminuarea capacității armatei siriene de a utiliza gaze toxice.

Va riposta Damascul sau nu?

După părerea mea, va riposta. Ce se întâmplă dacă Damascul lovește unul dintre distrugătoarele americane? Cât de chirurgicală va mai rămâne operațiunea? Cum va reacționa Hezbollahul, care este în Siria? Va genera provocări aruncând racheta peste Israel și Turcia? Dacă Turcia primește câteva rachete pe teritoriu, trase nu de armata siriană, ci de Hezbollah, va invada Siria? De aceea, eu am spus prudență. Nu poți să gândești politica externă în astfel de situații ca pe o nuntă la care te duci cu floricica în piept. Să facem ultimul scenariu: cade Guvernul Assad, iar actualul front de eliberare națională vine la putere. Cu care din secțiuni? Cu al-Qaeda? Cu alte grupări teroriste, cu Frații Musulmani? Care din facțiuni va dobândi puterea? Ce se întâmplă cu influența rușilor în Siria odată cu schimbarea Guvernului Assad, în urma unui război care înseamnă un măcel? Mai rămâne Rusia cu singura ei bază din Mediterana de Est, dacă vine altcineva în locul lui Assad? Presupunem că îndepărtarealui Bashar al-Assad va genera pierderea acestei baze, unde se va recompensa Federația Rusă ca pierdere de prestigiu? După Kosovo, s-a compensat în Georgia. Ce ar fi cel mai la îndemână acum? Transnistria. Lucrurile sunt mult mai complicate și sunt obligat să gândesc în termenii cei mai răi. La fel de bine se poate ca Guvernul Assad să nu reacționeze și să-și încaseze cele 200 de rachete. Mai există un risc. Dacă nu reacționezi la bomba atomică a săracului, pentru că astea sunt gazele toxice de luptă, te gândești să nu reacționezi nici la bomba atomică a Coreei de Nord, nici la cea a Iranului.

Cum vi se pare reacția președintelui Obama de a trimite la Congres decizia de atacare a Siriei?

Marea Britanie a ajuns la Parlament, SUA au ajuns la Parlament, Franța a decis să meargă în Parlament. Avem problema legitimității, pentru că nu s-au utilizat gaze toxice în raport cu alt stat. Siria nu este semnatara Convenției (n.r.- Convenția privind Armele Chimice), de asta și are acest tip de armament. Prudența în decizie și în acțiune mi se pare esențială pentru pacea lumii

Sursa:  ro.stiri.yahoo.com

Rusia avertizează asupra unui dezastru nuclear, dacă Siria va fi atacată!

Un atac militar asupra Siriei poate duce la o catastrofă nucleară, dacă o rachetă va lovi un reactor cu uraniu radioactiv, a avertizat un purtător de cuvânt al ministerului rus de Externe. Intervenția sa vine în contextul în care SUA se află tot mai aproape de o intervenție militară în Siria.

„Dacă o rachetă lovește, voit sau din întâmplare, reactorul miniatură sursă de neutroni (MNSR), de lângă Damasc, consecințele vor fi catastrofale, adică va fi provocată poluarea teritoriilor învecinate cu uraniu puternic îmbogățit și cu produse de fisiune și să facă imposibile controlarea și păstrarea materialelor de fisiune stocate în acest obiectiv”, a afirmat Alexander Lukașevici, potrivit site-ului Russia Today.

Responsabilul rus a mai spus că există riscul contaminării întregii regiuni „cu uraniu îmbogățit”. De asemenea, nu va mai putea fi ținut sub control materialul nuclear, care riscă să ajungă pe mâini greșite.

Anterior, președintele rus Vladimir Putin a avertizat Congresul american împotriva aprobării unor acțiuni militare în Siria, care ar constitui, în opinia sa, o „agresiune”, în cazul în care ar avea loc „în afara cadrului Națiunilor Unite”.

În cazul în care Congresul american, care examinează autorizarea unui recurs la forță împotriva regimului de la Damasc, dă undă verde unor acțiuni militare, Statele Unite „ar autoriza o agresiune, deoarece tot ceea ce se face în afara Consiliului de Securitate al ONU este o agresiune, cu excepția autoapărării”, le-a spus Putin unor membri ai Consiliului pentru Drepturile Omului de la Kremlin, potrivit agențiilor ruse.

Sursa: ziuanews.ro

Articolul de bază:

În Mediterană are loc o mobilizare impresionantă de trupe americane, britanice și franceze, escadrilele fiind deja mobilizate în poziție de atac spre direcția SIRIA ! Obama așteapta totuși decizia Congresului. O profetie biblica sugereaza ca razboiul din Siria a fost prezis acum 2.500 de ani. Ce spun teologii?

Un atac occidental este iminent, însă președintele Bashar al-Assad preferă să-și țină toți așii ascunși – și are destui, mai ales după întăririle promise de Rusia și Iran.

razboi_Syria

În ultima săptămână, amenințările Vestului la adresa regimului condus de familia Assad s-au acutizat de la o zi la alta. În Mediterană are loc o mobilizare impresionantă de trupe americane, britanice și franceze, escadrilele fiind deja mobilizate în poziție de atac.

În tot acest timp, Damascul a răspuns retoricii tot mai agresive fără a face referire la forțele proprii. Replicile de acest fel au fost lăsate de Assad pe seama celor mai vehemenți aliați ai săi: Iranul a amenințat că va ataca imediat Israelul dacă SUA vor conduce o ofensivă în Siria, în timp ce Moscova a amenințat cu „consecințe catastrofale” și a început să trimită la rândul ei întăriri în Mediterană.

desfasurare_de_forte_impotriva_Siriei

Astfel că, deja, conflictul sirian a fost externalizat și transformat într-o luptă prin interpuși a marilor puteri. Însă adevărata forță a armatei controlate de președintele sirian s-ar putea dovedi a fi problema reală pentru vestici, după cum a subliniat până acum în nenumărate rânduri senatorul american John McCain.

Cât de puternică este armata siriană?

Trupele lui Assad ar putea fi mult mai puternice decât credem – în primul rând pentru că știm foarte puține despre ele. La sfârșitul lunii martie, se estima că armata siriană numără peste 170.000 de trupe terestre, potrivit Institutului Internațional pentru Studii Strategice. Dintre acestea, în jur de 50.000 sunt soldați de elită, din comandouri instruite și sprijinite de luptători iranieni, libanezi, din Hezbollah și de ofițeri nord-coreeni. Suficient pentru a reprezenta o provocare serioasă, în contextul în care americanii cel mai probabil nu vor trimite deloc astfel de trupe din cauza nemulțumirii populației față de implicarea SUA în războiul din Irak.

Armament rusesc, mânuit de luptători înrăiți

Artileria din acestă armate este, în cea mai mare parte, de proveniență rusească sau bazată pe tehnologia Moscovei. Potrivit Institutului, Assad are 5.000 de tancuri multirol, echipate cu sisteme de peenetrare, explorare și sprijinite de infanterie. Pe lângă acestea, 3.000 de tunuri Howitzer, mortiere și alte lansatoare de proiectile de dimensiuni mari stau la dispoziția președintelui. 350 de avioane de luptă stau și ele pregătite, atât aparate menite să se lupte în aer, cât și aeronave proiectate pentru atacarea țintelor de la sol. Acestora li se adaugă 100 de elicoptere despre care nu se știu prea multe detalii, însă ale căror capabilități generale includ transportul de trupe, misiuni de recunoaștere și atacuri aer-sol. Flota include două nave de luptă care se pot lansa în atacuri asupra submarinelor. Însă cea mai temută piesă din arsenalul lui Assad este arm chimică, pe care ar fi folosit-o de mai multe ori din martie 2011, de când izbucnit războiul civil dintre forțele controlate de el și rebelii sirieni. Regimul sirian ar avea astfel tehnologia necesară pentru folosirea iperitei, un agent chimic cunoscut și ca „gaz muștar”, foarte persistent, al cărui efect durează mai multe zile, și a gazului sarin, un alt agent letal, care pătrunde în organism prin piele sau prin inhalare. Iperita lasă urme după folosire, gazul sarin se evaporă la mai puțin de două minute de la elibarea sa în aer. Cei până la 1.300 de oameni care au murit săptămâna trecută într-un cartier din Damasc ar fi fost atacați cu gaz sarin. ONU a confirmat că s-au folosit „substanțe chimice”, însă concluziile finale ale anchetei asupra acestui atac încă nu au fost prezentate.

De ce își ascunde Assad puterea?

Un alt as important din mâneca lui Assad este fragmentarea excesivă a opoziției siriene. În momentul de față, războiul civil din Siria s-a extins pe atât de multe planuri încât rebelii nu mai luptă doar cu regimul, ci se luptă între ei. Situația poate fi observată cel mai bine în nordul țării, în orașul Ras al-Ayn, unde forțele kurde se confruntă cu islamiștii radicali. Pe lângă faptul că aici are loc o ciocnire constantă între kurzi, arabi și facțiunile jihadiste, orașul este despărțit doar printr-o poartă de oțel de trupele Turciei – un inamic implacabil al oricărei forme de separatism kurd. Vălul de mister în care este însă învăluită armata siriană este pus de analiști pe seama dorinței lui Assad de a-și proteja obiectivele strategice, dar și a încercării sale de a nu-și divulga furnizorii de armament, riscând astfel să-și piardă aliații.

Sursa: adevarul.ro

Obama amana razboiul cu Siria, spre nemultumirea complexului industrial militar american…   și totuși masina militara o data pusa în functiune este greu de oprit si pe aceasta mizeaza promotorii razboiului. Chiar si cu presedintele neconvins, este usor de gasit un pretext pentru declansarea bombardamentelor, iar lui Obama, cu toata autoritatea pozitiei pe care o are, s-ar putea sa-i fie greu sa evite cursul razboiului. Corespondentul Fox News de la Departamentul de Stat prezenta, sâmbata, ca „sigura” o actiune împotriva regimului sirian, chiar si în cazul în care Congresul va respinge interventia militara.

Decizia presedintelui Barack Obama de a cere votul Congresului cu privire la un atac asupra Siriei i-a luat prin surprindere pe adeptii interventiei militare americane si pe analistii politici deopotriva, dupa ce toate pregatirile sugerau un atac iminent asupra obiectivelor militare siriene.

obama

Presedintele si-a argumentat decizia prin dorinta de a cere acordul Congresului – organul legislativ al Statelor Unite, care este reprezentantul poporului, asa cum prevede Constitutia. Criticii argumenteaza ca orice amânare este doar un semn de slabiciune care îi va dezamagi pe aliati si îmboldi pe inamici. Obama a argumentat în discursul sau de sâmbata dupa-amiaza ca o amânare nu înseamna o renuntare la pedepsirea presedintelui sirian Bashar al-Assad, fortele armate americane fiind pozitionate si actualizându-si tintele în permanenta. Criticii sai sustin însa ca regimul lui Assad va avea timp sa-si întareasca apararea si sa ascunda armele. Nu în ultimul rând, si decizia Parlamentului britanic de vineri, de a nu permite trupelor britanice sa ia parte la conflict, pare sa fi cântarit în razgândirea lui Obama.

 

„Este poate cea mai proasta decizie pe care o putea lua. Dupa ce a vorbit de «linia rosie» pe care Assad nu are voie sa o treaca, în acest moment o actiune militara nu mai poate fi evitata”

 

-a declarat John Bolton fostul amabasador la ONU si unul dintre criticii ferventi ai lui Obama. Republicanii John McCain si Lindsey Graham, doi dintre cei mai duri adepti ai razboiului, l-au avertizat pe presedinte ca nu vor fi multumiti daca actiunea militara împotriva Siriei va fi una limitata.

Dar au existat si reactii pozitive la anuntul lui Obama, atât în tabara democrata, cât si în cea republicana. „Administratia va trebui sa explice cum sunt afectate interesele americane” de actiunile regimului sirian, a declarat Alan Grayson, deputat de Florida al Partidului Democrat . „N-am auzit nicio explicatie în acest sens, cred ca singurii care doresc interventia militara sunt reprezentantii complexului industrial militar”, a adaugat el.

Complexul industrial militar american este un termen care caracterizeaza industria de armament si tentaculele sale care ajung în fortele armate, Congres, lobby si chiar formatorii de opinie. Pe lânga ocazia de a-si testa fortele armate în situatii reale de lupta, orice interventie militara americana înseamna zeci de miliarde de dolari care se scurg în bugetul industriei de armament si în conturile miliardelor de furnizori privati de tehnica militara, consultanta si sprijin logistic. Pentru acesti furnizori, orice noua implicare militara în lume înseamna mai multe contracte.

Toate interventiile militare majore ale Statelor Unite din ultimii 20 de ani au urmat acelasi model: o criza interna cu victime umane, care trebuie neutralizata înainte de a se extinde. Cancerul trebuie oprit, dictatorul trebuie pedepsit. Fie ca a fost vorba de bombardarea Serbiei, motivata de epurarea etnica a albanezilor din Kosovo de fortele lui Slobodan Milosevici, de razboiul din Irak, motivat de armele de distrugere în masa care s-au dovedit inexistente, sau de razboiul din Afganistan, motivat de razboiul împotriva terorismului, toate au avut un pretext care, daca a existat cu adevarat la un moment dat, actiunea militara americana care a urmat a fost disproportionata ca intensitate si durata si nu lipsita de „victime colaterale” printre civili.

Sase nave de razboi, dintre care cinci dotate cu rachete Tomahawk, si o nava amfibie cu 2.200 de infanteristi au fost pozitionate de acum câteva saptamâni în Marea Mediterana în anticiparea atacului asupra Siriei, desi înca de la începutul crizei din Siria a fost exclusa absolut posibilitatea unei descinderi cu trupe pe teren. Imagini cu victimele atacului chimic din Siria au fost difuzate la nesfârsit în programele de stiri în fiecare seara, în ultima saptamâna, desi spatiul alocat evenimentelor externe la posturile de televiziune americane este de obicei nesemnificativ. Iar alocutiunea lui John Kerry de condamnare a lui Assad a depasit în patos discursul lui Colin Powell de la Natiunile Unite despre armele de distrugere în masa ale lui Saddam Hussein, care a precedat atacarea Irakului.

Decizia lui Obama de a cere aprobarea Congresului este una extraordinara, iar daca teoria influentei complexului militar industrial se confirma, atunci Obama ar putea fi primul presedinte în ultimii 20 de ani care nu se lasa „impresionat” usor. Fie ca este cu adevarat informat si a realizat perspectiva clara a posibilelor complicatii pe care o noua implicare militara în Orientul Mijlociu le-ar avea, fie ca îsi calculeaza doar precis miscarile, urmând teoria jocului în toti pasii pe care îi urmeaza, Obama pare sa stea pe propriile lui picioare. Una dintre caracteristicile presedintiei lui înca din campania electorala dinaintea primul mandat, este aceea ca a fost înconjurat de echipe puternice de consilieri si masuratori de opinie care i-au calculat exact sprijinul, sansele si miscarile, în toti pasii pe care i-a urmat. Fie ca a fost vorba de Legea Sanatatii, de decizia retragerii din Irak si Afganistan sau de legalizarea casatoriilor gay si relatiilor deschise în armata, care desi nu i se poate atribui direct este legata de administratia sa – deciziile majore luate sub Obama au fost validate de sprijinul popular, în pofida criticilor initiale. Altele, precum închiderea centrului de detentie de la Guantanamo sau asasinatele de suspecti teroristi, ramân înca în dezbaterea publica.

Masina militara o data pusa în functiune este greu de oprit si pe aceasta mizeaza promotorii razboiului. Chiar si cu presedintele neconvins, este usor de gasit un pretext pentru declansarea bombardamentelor, iar lui Obama, cu toata autoritatea pozitiei pe care o are, s-ar putea sa-i fie greu sa evite cursul razboiului. Corespondentul Fox News de la Departamentul de Stat prezenta, sâmbata, ca „sigura” o actiune împotriva regimului sirian, chiar si în cazul în care Congresul va respinge interventia militara. Analize semantice se fac pe formularea din discursul presedintelui: „Am decis ca Statele Unite trebuie sa întreprinda o actiune militara” asupra regimului sirian. Este de anticipat ca în saptamâna urmatoare se va da o adevarata lupta în culisele scenei politice, bazata pe justificari si formulari, pentru ca rezolutia propusa Congresului sa poata obtine sprijinul necesar. Ramâne de vazut daca decizia lui Obama de a nu actiona militar precipitat va slabi imaginea Americii în lume sau o va întari, atât pe plan intern cât si extern. De asemenea este de urmarit cum reactiile interne si internationale din urmatoarele zile vor influenta atitudinea Congresului.

Cu o opinie publica americana care se opune majoritar implicarii Statelor Unite într-un razboi, cu un sprijin international redus si cu opozitia Chinei si a Rusiei, Obama se pare ca a preferat, cel putin pe moment, solutia cea mai înteleapta. „A actiona corect înseamna a actiona cu tarie”, si-a argumentat el pozitia. Saptamâna viitoare, presedintele american va merge la Sankt-Petersburg la summitul G20, iar Congresul va reveni din vacanta peste înca o saptamâna, asa ca votul cu privire la atacarea Siriei ar putea avea loc la o data apropiata de 11 septembrie, aniversarea atentatelor teroriste de la World Trade Center. Daca adaugam si reuniunea Adunarii Generale a ONU care are lor traditional în a doua jumatate a lunii, se anunta un septembrie încarcat.

Sursa analizei: inprofunzime.md

VIDEO ARMATA SIRIANĂ

Blindate ale armatei Siriene în acțiune…

Tanc al armatei Siriene (T 72 – rusesc) în acțiune într-un oraș din Siria…

O profetie biblica sugereaza ca razboiul din Siria a fost prezis acum 2.500 de ani. Ce spun teologii?

siria-razboi-civil

Distrugerea orasului Damasc, capitala Siriei, ar fi fost insa prezisa de acum 2.500 de ani, cred unii crestini.

Potrivit unor bloguri crestine, un fragment din Vechiul Testament vorbeste exact despre acest subiect.

Este vorba de un citat din Cartea lui Isaia, capitolul 17: “Iata, Damascul va inceta sa mai fie un oras si va deveni un morman de ruine. Orasele vor fi parasite pentru totdeauna”.

Desi unii crestini cred in adevarul acestei profetii si asteapta implinirea ei, cei mai multi teologi spun ca textul nu trebuie interpretat literal, scrie Time.

“Nu putem interpreta asa Biblia, ar fi absurd. Este un text antic si vorbeste despre evenimente din trecut. Nu putem compara acum Statele Unite cu anticul Babilon”, spune profesorul Walter Brueggmann, de la Seminarul Teologic Columbia.

Damascul si Siria sunt mentionate deseori in Biblia, chiar si in Noul Testament. Dupa cum scrie inFaptele Apostolilor, in apropiere de acest oras a fost convertit la crestinism cel care avea sa devina apostolul Pavel.

Sursa: protv.md

 

Razboiul din Siria: Distrugeri, Moarte, Durere, Victime Nevinovate…

stop_masacru_in_Syria

Syrian-Civil-War

 

masacru-Banyas

damasc_

siria-1341755932

razboi-in-orientul-mijlociu--israelul-a-bombardat-din-nou-siria

morti_siria

cladiri_syria

Surse foto: inliniedreapta.net , www.cugetliber.ro , unimedia.info , stirileprotv.ro , www.realitatea.net, npr.org

PASSWORD RESET

LOG IN