ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "biserica KGB"

biserica KGB

,

Titlul original: „ ICR-Chisinau recidiveaza: Falsuri istorice si propaganda pentru Biserica KGB a “Intregii Moldove” din banii romanilor ”

Colaj-Pasat-si-Vladimir-KGB

Cine are interes să „spele“ ocupația rusească de la 1812

de Mihai Tasca / Adevarul de Moldova

Opiniei publice i se impune ideea că după 1812 lucrurile, în domeniul ecleziastic, nu au mers atât de rău, cel puțin la început: la cârma nou-createi mitropolii e numit un român, care a luptat pentru limba română, a fondat o instituție teologică. Dar nu se pun în discuție consecințele raptului și a scindării enoriașilor Mitropoliei Moldovei.

La un an de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus în 1812, Guvernul țarului Alexandru I a comis încă o fărădelege, de data aceasta față de sufletele locuitorilor de aici. La 21 august 1813 a fost semnat Decretul imperial privind crearea Mitropoliei Chișinăului și Hotinului, act unilateral, samavolnic, prin care locuitorii dintre Prut și Nistru supuși canonic Mitropoliei Moldovei au fost rupți de la matcă și trecuți la nou creata mitropolie. Ce a urmat se știe: rusificarea, deznaționalizarea, interzicerea ținerii serviciilor religioase în limba română etc.

Anul acesta se împlinesc 200 de ani de la înființarea acelei mitropolii și cineva foarte interesat a pus problema organizării unor manifestări culturale și științifice la Chișinău. Trebuia cumva „argumentat“ raptul ecleziastic și supunerea canonică a locuitorilor Basarabiei față de biserica moscovită.

Un comunicat de presă al ICR „Mihai Eminescu“ din Chișinău a anunțat că astăzi are loc deschiderea unei expoziții cu genericul „Gavriil Bănulescu-Bodoni (1746-1821) – un ierarh ortodox apărător al culturii și limbii române“, prilejuită de împlinirea a 200 de ani de la crearea Mitropoliei Basarabiei și de la fondarea Seminarului Teologic din Chișinău. La o analiză atentă a comunicatului, observăm falsuri și manipularea opiniei publice. Aș spune chiar o „spălare“ a evenimentului de la 1813.

Mai întâi, la 1813 a fost creată Mitropolia Chișinăului și Hotinului, a cărei succesoare se anunță Mitropolia Chișinăului și a Întregii Moldove, canonic supusă Bisericii Ortodoxe Ruse. Apoi, pentru a da aparență de românism, organizatorii au introdus sintagma „prilejuită de împlinirea a 200 de ani de la crearea Mitropoliei Basarabiei“, sugerând ideea că mitropolia creată la 1813 e a Basarabiei, ceea ce, așa cum am arătat, este un neadevăr.

Așadar, opiniei publice i se impune ideea că după 1812 lucrurile, în domeniul ecleziastic, nu au mers atât de rău, cel puțin la început: la cârma nou-createi mitropolii e numit un român, care a luptat pentru limba română, a fondat o instituție teologică (credem că rolul mitropolitului Gavriil Bănulescu-Bodoni trebuie reconsiderat, având în vedere faptul că mitropolia de la 1813 a apărut la inițiativa lui, una din misiunile principale ale acestuia fiind oprirea exodului basarabenilor peste Prut). Dar nu se pun în discuție consecințele raptului și a scindării enoriașilor Mitropoliei Moldovei.

Cu ocazia acestei triste aniversări, ar fi fost binevenită organizarea unei manifestări științifice cu participarea Bisericii Ortodoxe Române și a Mitropoliei Basarabiei, unde să să se discute despre ce drepturi canonice și juridice avea Imperiului Rus și Biserica Ortodoxă Rusă de a-și atribui enoriașii români din Basarabia, dar și despre contribuția ierarhilor mitropoliei ruse de la Chișinău la deznaționalizarea moldovenilor. Acolo era locul și cazul să fie analizată și activitatea Mitropolitului Bănulescu-Bodoni.

În fine, precizăm că manifestările „la comandă“ cu ocazia a 200 de ani de la crearea Mitropoliei Chișinăului și Hotinului vor urma în toamnă, când va avea loc o conferință științifică.

P.S. Nu este pentru prima dată când, pentru a nu deranja vecinul nostru de la Răsărit, „patrioții români“ din Republica Moldova ambalează temele conferințelor așa încât să fie pe placul rușilor. De exemplu, conferința internațională organizată anul trecut, când s-au împlinit 200 de ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, a avut următorul generic: „Basarabia 1812. Problema națională. Implicații internaționale“. S-a înțeles cumva din titlu că manifestarea științifică a fost dedicată unui rapt și unei aniversări tragice?

P.P.S. Și toată lumea caută agenți de influență doar în curtea Ambasadei Rusiei la Chișinău.

Sursa: Ziaristi OnlineFoto: Ziaristi Online

,

ALEXIE TULSKI, PRIMUL OCUPANT SOVIETIC AL BISERICII DIN BASARABIA

ALEXIE TULSKI, PRIMUL OCUPANT SOVIETIC AL BISERICII DIN BASARABIA

Timp de o jumătate de an, după ce, în iunie 1940, armata sovietică a ocupat Basarabia, „teritoriu canonic” pe care și-l revendica Patriarhia Moscovei și sucursala sa de la Chișinău, nu s-a știut aici de nici o autoritate bisericească rusească. Abia în decembrie 1940 și-a făcut apariția Alexie, un arhiereu rus despre care s-a aflat că fusese vicar al Eparhiei Moscovei, drept care i se mai spunea „Alexie Tulski” („de la Tula”). După ce s-a instalat acolo avea să-si zică „Arhiepiscop al Chișinăului și Basarabiei”, pesemne fiindcă Patriarhia Moscovei nu asimilase încă frauduloasa denominație care a făcut dintr-o provincie istorică româneasca, mai întâi o „Moldovă sovietică”, iar mai apoi una „suverană, independentă”.

În cartea mea „Din istoria vieții Bisericești din Basarabia” (până la 1944) m-am referit și la persoana acelui Alexie, primul ocupant sovietic al Bisericii din Basarabia. Am arătat că, îndată după sosire, a ordonat ca toate slujbele să se facă în slavonește: că era aprig românofob, că nu scăpa nici un prilej de a vorbi de rău Biserica română, certându-i pe cei ce îi purtau acesteia respect și fidelitate, că îi considera pe preoții refugiați în România trădători și că, spre uimirea localnicilor, beneficia din partea autorităților comuniste de amabilități și favoruri care păreau să sfideze radicalismul antireligios al regimului. Mai scriam că la începutul lui iulie, cu câteva zile înainte ca armata română să intre în Chișinău, aceleași autorități i-au pus la dispoziție un automobil cu care să se întoarcă acasă. Comentând aceste fapte, pe care le aflasem din presa noastră bisericească de-atunci, regretam ca n-am găsit mai multe informații despre misteriosul prelat. Nu știam de existenta unei stupefiante „fise biografice” a acestuia în paginile unei cărți apărute mai demult în Occident, recent și în traducere românească, Noii martiri ai pământului rus.

Să nu vă închipuiți însă că Alexie de Tula ar fi fost martirizat, după evacuarea sa din Basarabia, în automobil, sau în furgoanele armatei sovietice! Nu-l veți găsi printre cei la care face trimitere titlul cărții, ci taman în tabăra cealaltă, a torționarilor și a călăilor.

După închiderea vestitei lavre „Sf. Treime – Sf. Serghie” de lângă Moscova și a Academiei Teologice, un ierarh curajos, Arhiepiscopul Vartolomeu (Remov), a organizat și ținut câtva timp pe cont propriu și asumându-și toate riscurile, o școală clandestină de teologie. Pe la mijlocul anului 1936, în urma unui denunț, poliția politică sovietică GPU a aflat de existenta „școlii”, l-a arestat pe arhiepiscop, condamnându-l la moarte.

Sentința a fost executată peste câteva zile, la 26 iulie 1936. Curând s-a aflat că denunțătorul era „monahul Alexie”, el însuși cursant al acelei „școli” care oferise „securității” sovietice și lista cu numele colegilor.

Cum o asemenea ispravă, de vrednic om sovietic, nu putea rămâne nerăsplătită, i s-a dat o „vrednicie” pe măsură: mai întâi cea de episcop-vicar de Tula, apoi de „Arhiepiscop al Chișinăului și Basarabiei”. Dacă o persoană străină sosea pentru prima data în biserica acelui episcop – scrie memorialistul – enoriașii o avertizau imediat să nu vorbească nimic cu acesta și sub nici un pretext, întrucât era informator politic (Protoiereul Mihail Polski: „Noi martiri ai pământului rus” (2) Trad. Rom. Pag 169-179/ Schitul romanesc Prodromul/ Sfântul Munte Athos 2002).

„Galeria” celor șapte chiriași ruși, câți s-au perindat la Chișinău în timpul „puterii sovietice” a început, așadar, cu un „informator politic”, cum se exprimă elegant autorul cărții amintite, unul care avea pe conștiință uciderea propriului său părinte duhovnicesc și dascăl și s-a încheiat cu un dezaxat „care se comporta ca un tiran, încălcând toate normele canonice și morale”, până când „nemulțumirea poporului băștinaș l-a făcut să se retragă, lăsând în urma sa amintiri dintre cele mai neplăcute”. E vorba de faimosul mitropolit Serapion (vezi: P. Buburuz: Istoria Bisericii din Moldova în timpul veacurilor, „Luminătorul” nr.5/1992).

„Restructurarea” gorbaciovistă, adoptată și pe tărâm bisericesc avea să aducă pentru prima dată în fruntea Eparhiei „Chișinăului și Moldovei” un om al locului, unul despre care s-a crezut că putea pune un bun și promițător început, în acele timpuri de mari speranțe. Din păcate apartenența națională este singurul lucru despre care se poate spune că îl diferențiază de predecesori. În rest, el continuă să păstorească în regim de perestroika.

Boris BUZILĂ      /       ziaristionline.ro