ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "AVO"

AVO

,

*În continuarea articolului László Tőkés, Ungaria și Decembrie 1989 (1)

În continuarea declarațiilor ostile ale oficialilor de partid și de stat de la Budapesta, Ministerul Apărării al Ungariei a reformulat noua strategie militară maghiară, astfel încât, după cum observa un analist de la Radio Europa Liberă, Budapesta a impus redesfășurarea trupelor care timp de patru decenii au fost staționate la fron­tiera cu Austria, în Vest, spre regiunea de Sud-Est, adică de la frontiera cu Austria la aceea cu România.

Laszlo_Toke_Ungaria_si_Decembrie_1989_(1)

La începutul lui iulie 1989, un ofițer al armatei maghiare a declarat pentru mass-media că Ungaria nu mai este capabilă să respecte cerințele militare ale Tratatului de la Varșovia în condițiile în care toate investițiile din domeniul apărării au fost sistate. Nu mai fuseseră cumpărate avioane noi, iar tancurile care trebuiau înlocuite, în urmă cu 10 ani, se aflau încă în activitate. Unii observatori ai fenomenului militar maghiar menționaseră faptul că forțele armate ale Ungariei trebuiau reduse cu 30% – 40% dacă se dorea menținerea unui echilibru între eficiență și operativitate. În ianuarie 1989, Ungaria a anunțat că a planificat o reducere cu 8,8% a forțelor armate în următorii doi ani. Totodată, Csaba Tabajdi, adjunctul secției pentru relațiile cu partidele conducătoare din cadrul Departamentului Internațional al PMSU, va declara ziarului italian La Stampa, pe 14 iunie 1989, că „marea majoritate a ma­ghia­rilor știu că un atac nu va veni dinspre vest, ci dinspre sud-est”, adică din Ro­mânia socialistă. Colegul său din Departamentul Internațional al PMSU, Geza Kotai, va declara pentru Radio Budapesta, pe 26 iunie 1989, că, totuși, „Tabajdi a făcut o «eroare tactică» atunci când a vorbit despre asemenea probleme în străinătate fiind”.

După o atentă analiză, Serviciul de Documentare de la Radio Europa Liberă va afirma că amenințarea românească la adresa Ungariei era practic inexistentă, astfel încât declarațiile oficialilor de la Budapesta pot fi considerate ca făcând parte mai degrabă dintr-un joc politic. Pe 27 iulie 1989, analistul Douglas Clarke a concluzionat:

Având în vedere că relațiile dintre Ungaria și România s-au înrăutățit, oficialii maghiari continuă să facă referire la ceea ce ei susțin a fi amenințări militare ale României. Nu există nicio dovadă cu privire la o amenințare și nici un motiv să ne așteptăm la un conflict real”.

Totul se afla în legătură cu eșecul discuțiilor dintre Ungaria și România de pe 8 iulie 1989 din București, astfel încât ministrul de externe maghiar Gyula Horn se va alătura vocilor care susțineau o posibilă amenințare militară, chiar nucleară, a României la adresa Ungariei. La o conferință de presă din Budapesta din 10 iulie 1989, Gyula Horn a susținut ideea că oficiali români de rang înalt au anunțat că România este capabilă să producă arme nucleare și că, în curând, România va produce rachete cu rază medie de acțiune.

Pe 28 august 1988, Nicolae Ceaușescu se va lăuda în timpul întâlnirii de la Arad, cu Károly Grósz, că România poate produce sau fabrica orice, chiar dispozitive nucleare. Pe 14 aprilie 1989, Nicolae Ceaușescu informase CC al Frontului Unității Socialist-Demo­cratice despre faptul că România are capacitatea tehnologică” de a produce arme nucleare, dar că a ales să nu continue cercetările în acest domeniu deoarece „noi cerem eli­minarea armelor nucleare din toate statele din lume și vrem o lume fără arme și războaie.

Nicolae Ceausescu - Károly Grósz la Arad în 1989

Nicolae Ceausescu și Károly Grósz la Arad în 1989 / Sursa foto MTI Hungary

Analistul Douglas Clarke va concluziona:

„Este posibil ca îngrijorarea lui Horn legată de posibila amenințare cu rachete să se bazeze pe un articol apărut în ediția din 8 mai 1989 a săptămânalului german «Der Spiegel» care susținea că în România este în desfășurare un plan de construire de rachete nucleare cu rază medie de acțiune, utilizându-se proiectele furnizate de o companie din Germania de Vest. Niciun guvern sau agenție privată nu a confirmat aceste presupuneri, chiar și presa din Ungaria reacționând cu scepticism la aceste zvonuri. (…) Au existat speculații cu privire la faptul că Ceaușescu este interesat de producerea unor rachete nucleare cu rază medie de acțiune, dar nu în folosul României. Comerțul cu armament, în special cu țările Lumii a Treia, a fost o sursă importantă de venituri pentru economia strâmtorată a României. Rachetele cu rază medie de acțiune ar fi foarte căutate pe piață”.

Istoricul și diplomatul Alexandru Ghișa, atașat cultural la Ambasada Republicii Socialiste România din Budapesta în perioada 1987 – 1989 și, mai apoi, consilier politic în perioada 2000 – 2005, consideră că:

„Ofensiva ungară împotriva României s-a derulat în anii 1987 – 1989, pe trei segmente:

1) cultural-istoric, pentru a demon­stra apartenența Transilvaniei la spațiul ungar;

2) «Fenomenul refugiaților», prin care era atacată administrația de stat și dictatura ceaușistă;

3) Sprijinirea comunității maghiare din România, invocându-se privarea acesteia de drepturi și libertăți”.

Referindu-se la această problemă a „refugiaților”, diplomatul Alexandru Ghișa susține că „este vorba de o emigrație economică și mai puțin politică”. Foarte mulți cetățeni maghiari au emigrat în Occident, iar locurile lor de specialiști din școli, spitale, universități etc. au fost preluate de alți specialiști, cetățeni români de etnie maghiară cu precădere, ce se vor integra în societatea ungară. În 1987 se aflu în Ungaria 9.000 de refugiați, iar în 1990 erau circa 36.000 de cetățeni români astfel încât trecând peste situația dramatică a multora dintre ei, au fost o masă ușor de manevrat în scopuri propagandistice”.

Demonstratie a opozitiei politice ungare (1989)

Demonstrație a opoziției politice ungare (1989)

Cea mai amplă demonstrație anti-românească s-a desfășurat pe 27 iunie 1988, la Budapesta, când circa 200.000 de cetățeni maghiari au protestat în fața Am­basadei României socialiste împotriva regimului Ceaușescu, precum și, dar mai ales, pentru Transilvania fiind folosite toate elementele propagandistice de natură revi­zio­­nistă, cu acordul, bineînțeles, al conducerii ungare de partid și de stat. În contra-replică, pe 28 iunie 1988, Bucureștiul, printr-o decizie unilaterală, va închide Consulatul General al Ungariei de la Cluj-Napoca. Personalul urma să părăsească clădirea și teritoriul României în termen de 48 de ore. Motivul invocat de regimul de la București a fost demonstrația „antiromânească”, „naționalistă și șovinistă” de la Budapesta din ziua ante­rioară, iar la nivelul CC al PCR s-a luat în calcul inclusiv oportunitatea funcționării Ambasadei RSR la Budapesta.

Totodată, trupele sovietice din Ungaria și cele maghiare au început redislocarea de la granița vestică cu Austria spre frontiera de est cu România, în dorința de a crea o „zonă a păcii” cu Austria. Pe 25 aprilie 1989, trupele sovietice din Ungaria au început în mod oficial retragerea parțială din spațiul maghiar în prezența jurnaliștilor străini și a „reprezentantei de origine maghiară a Parlamentului italian, Ilona Staller”. La începutul lui iulie 1989, ministrul ungar al Apărării, Ferenc Karpati, va declara că rapoartele care menționau redesfășurări de trupe sovietice de la granița cu Austria la cea „cu România erau «știri panicarde» care nu aveau nicio bază”, uitând să men­ționeze faptul că un regiment motorizat de pușcași fusese redislocat, cu numai două săptămâni înainte, de la Szombathely, în jumătatea vestică a Ungariei, la Debrețin.

Trupe sovietice gata de retragerea din Ungaria (1989)

Trupe sovietice gata de retragerea din Ungaria (1989)

Alianța Nord-Atlantică fusese notificată de faptul că pe teritoriul Ungariei se aflau 62.000 de militari sovietici, însă oficialii NATO credeau că sunt 65.000 de militari sovietici, iar după anumite surse chiar 85.000. Secretarul general al Tratatului de la Varșovia, diplomatul sovietic Ivan P. Aboimov, va confirma unui jurnalist rus, pe 26 aprilie 2005, că „Ungaria voia ca noi să intervenim în România, fiindcă spera să soluționeze astfel problema Transilvaniei”. Pe 20 decembrie 1989, președintele provizoriu al Ungariei, Mátyás Szürös, a declarat într-un interviu pentru Radio Budapesta că țara sa sprijină „autonomia” și „independența” Transilvaniei. Referindu-se la aceste mișcări de trupe ungare spre frontiera cu România, Károly Grósz, premierul Ungariei și liderul PMSU, a mărturisit, după 22 decembrie 1989: „La momentul acela, relațiile noastre cu România erau foarte tensionate, din cauza problemelor pe care le aveau maghiarii din Transil­va­nia. Cum primisem amenințări nucleare din partea lui Ceaușescu, am ordonat transferul trupelor de la granița cu Austria spre cea cu România. Această mișcare de trupe a fost probabil percepută de serviciile de informații din Occident ca fiind pregătiri pentru o acțiune militară”. Pe 1 decembrie 1989, prim-ministrul ungar Miklós Németh a anunțat public că „o parte substanțială a forțelor armate va fi regrupată din regiunea de vest a țării” și că trupele vor fi transferate la granița română.

În contextul evenimentelor și declarațiilor publice din spațiul ungar, comunitatea informativă a României socialiste (DSS&DIA) începea să fie îngrijorată de turnura pe care o puteau lua evenimentele în condițiile în care, încă din anii ’80, exista și o linie de cale fe­rată cu ecartament lat, sovietic, în estul Ungariei ceea ce permitea desfășurări rapide de forțe militare direct din URSS la frontiera ungaro-română. Rememorând acele clipe fierbinți din confruntarea româno-ungară, generalul de brigadă (r) Vasile Mălureanu, fost ofițer specialist II în cadrul Serviciului V din Direcția I – Informații Interne, care avea în responsabilitate activitatea informativă antisubversiune în domeniile artă-cultură, presă, radioteleviziune și poligrafie, consemnează:

„Începând din 1987, autoritățile ungare s-au implicat în gestionarea fenomenului (refugiaților din România – n. n.). La Biserica «Sf. Ștefan» din Budapesta, preotul reformat Nemeth Geza îi primea pe transfugii români și-i dirija spre tabere organizate special în unități militare. După ce erau exploatați informativ de către autoritățile ungare, aceștia erau triați în funcție de pregătirea lor profesională, permițându-li-se continuarea drumului spre SUA și Canada doar celor care erau agreați de țările primitoare. Restul rămâneau la dispoziția lor pentru operațiuni speciale. Numărul transfugilor staționați în Ungaria ajunsese în 1989 la cca. 6.000. În septembrie 1987, Brigada «România» a Securității Republicii Populare Ungare (AVO) a creat la Budapesta organizația «România liberă», formată din români fugiți din țară. Sediul acestei organizații, care avea ca obiectiv declarat răsturnarea regi­mului comunist din România, a fost la început la Budapesta, apoi în tabăra din orașul Bicske, localitate situată la 40 de km de Budapesta, spre Tatabanya, într-o fostă cazarmă. Organizația «România liberă», care proiectase și «un guvern în exil al «României libere», a fost condusă la început de economistul timișorean Marian Roș­ca, după care au mai urmat alți 2-3 președinți. Marian Roșca a recunoscut ulte­rior că pentru acest lucru fusese recrutat și instruit de instructori profe­sio­niști.

Confruntați cu un val de acțiuni propagandistice, declarații publice ale liderilor de partid și de stat din Ungaria, precum și cu presiuni politico-diplomatice și militare, ofițerii DSS-ului remarcaseră cu îngrijorare faptul că și lideri ai Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, îndeosebi Doru Novacovici și Sandu Pobereznic, acceptaseră să patroneze orga­nizația „România liberă” alături de oficiali de la Budapesta. UMRL, sprijinită de oficia­litățile ungare, va înființa pe teritoriul Ungariei tabere de transfugi români, începând din 1988, în contextul în care Ungaria aderase la Convenția de la Geneva pentru refugiați ceea ce implica primirea unor subvenții de la Comitetul ONU pentru refugiați. Organizația „România liberă” și UMRL au reprezentat paravanul sub care AVO va organiza instruirea în tabăra de la Bicske a unui număr de circa 400 de fugari români pentru acțiuni de gherilă urbană în România. Instructorii erau unguri originari din România, dar aceștia acționau doar ca intermediari ai unor servicii speciale. Șeful grupului de români instruiți aici era Manea Grigore, fost tehnician la o rafinărie din Ploiești. Conform unor informații obținute atunci prin infiltrările realizate de Securitate, Sandu Pobereznic, care avea să ajungă șeful secției UMRL din Marea Britanie, stătea perioade îndelungate în tabără.

cazarma de la Bicske

cazarma de la Bicske

În cazarma de la Bicske erau tipărite o parte dintre materialele de propagandă care erau trimise în România, cu scopul de a se determina apariția unor nuclee interne ale Organizației „România liberă”. Alte materiale de diversiune propagandistică erau pregătite în tipografiile PMSU și ale AVO. Prin luna septembrie 1989, DSS-ul a constatat o modificare a traficului ilegal la frontiera cu Ungaria. În fiecare noapte, numărul celor care intrau ilegal în România venind din Ungaria era deseori mai mare decât al celor ce voiau să iasă. Unii reușeau să intre, lăsând doar urme ori dispăreau după somațiile grănicerilor. În paralel cu acest aspect al fenomenului, autoritățile maghiare aduceau în punctele de control al trecerii frontierei grupuri de persoane, despre care pretindeau că sunt transfugi români prinși pe teritoriul Ungariei.

„Ofițerilor de informații le vine greu să-și explice de ce puterile occidentale, îndeosebi SUA și Franța, și-au luat aliat și partener împotriva regimului Ceaușescu tocmai Ungaria, a cărei prezență în această ecuație inducea temeri sau măcar semne de întrebare pentru toți românii”, scrie generalul de brigadă (r) Vasile Mălureanu.

Președinții Gorbaciov și Mitterrand, aliați în procesul de refomare a Europei Centrale și de Est

Președinții Gorbaciov și Mitterrand, aliați în procesul de refomare a Europei Centrale și de Est

În contextul în care regimul Ceaușescu refuza să se reformeze, chiar și în sensul ideilor de perestroika și glasnosti, iar DSS-ul împiedica, prin orice mijloace, constituirea unei aripi reformatoare în sânul PCR și, totodată, al unei autentice opoziții politice în societatea românească, putem înțelege de ce cancelariile din Occident și ale lor servicii de intelligence pactizau cu Ungaria reformatoare și, în același timp, revizionistă. Dintr-o astfel de perspectivă, putem înțelege faptul că președintele François Mitterrand și cancelarul Helmut Kohl au decis, la întâlnirea din 7 noiembrie 1989, să se intensifice „aplicarea măsurilor elaborate în cadrul NATO pentru stimularea evoluțiilor din Europa de Est, îndeosebi prin constituirea unui front comun al forțelor de opoziție din țările socialiste”. Totodată, trebuie menționat faptul că la încheierea reuniunii la nivel înalt a CEE de la Strasbourg, din 10 octombrie 1989, François Mitterand declarase că ,,problema unor provincii cum ar fi Silezia, Moravia, Prusia Orientală etc. trebuie să rămână intangibilă”, însă ,,nu trebuie să se omită problema divergențelor între Ungaria și România în problema Transilvaniei, sau problema Basarabiei”. Președintele François Mitterand va fi extrem de explicit când va declara că ,,Franța și URSS trebuie să-și reia rolul de asigurare a echilibrului în Europa, așa cum au făcut-o de secole”.

În Nota nr. 00257/815 a DSS/CIE din 13 noiembrie 1989, înaintată conducerii statului român, se menționa faptul că Administrația SUA a comunicat aliaților din NATO că având în vedere că ,,evenimentele din Europa de Est se desfășoară cu rapiditate este necesară o coordonare și mai strânsă între statele membre ale Alianței Nord-Atlantice pentru controlarea situației și accelerarea cursului favorabil intereselor Occidentului astfel încât trebuie să se asigure o redistribuire a rolurilor statelor occidentale și o mai mare implicare a lor în acțiunile de influențare a evoluțiilor din diferite țări socialiste. Analiștii CIE menționau că SUA se vor concentra îndeosebi asupra situației din URSS, urmând ca RFG și Marea Britanie să se ocupe mai mult de problemele legate de RDG, Polonia, Cehoslovacia, iar Franța și Italia de cele privind Ungaria, Bulgaria și România.

Radio Budapesta va lansa în eter, pe 18 noiembrie 1989, știrea, preluată, mai apoi, de către Radio Europa Liberă, potrivit căreia Partidul Socialist din Ungaria își anunța intenția de a nu participa la lucrările Con­gresului al XIV-lea al PCR. Temerile lui Nicolae Ceaușescu privind o posibilă înlăturare a sa erau alimentate de către CIE prin Nota nr. 00263/22.11.1989 în care se menționa faptul că șefii de stat și de guvern ai țărilor membre ale CEE au decis, în contextul pozițiilor concertate ale SUA și URSS cu privire la România, ,,intensificarea acțiunilor vizând crearea unor tensiuni interne destabilizatoare, prin folosirea unor stări de nemulțumire și incitări în mediul minorității maghiare, considerându-se că în acest fel România ar putea fi determinată să nu mai obstrucționeze procesele ce au loc în Est”.

Generalul de brigadă (r) Vasile Mălureanu, unul dintre foștii lideri ai DSS-ului, va mărturisi cu privire la neliniștea și îngrijorarea ce domnea în sânul aparatului de securitate al României socialiste:

 Vasile Malureanu

Vasile Malureanu

,,Când am mai aflat și că trupele maghiare făceau, la mijlocul lunii decembrie 1989, manevre de-a lungul graniței cu România, temerile la adresa integrității teritoriale a țării nu ni se păreau deloc exagerate. Acestea aveau să fie potențate de faptul că materializarea dispoziției lui Nicolae Ceaușescu de a trece Comandamentul Trupelor de Grăniceri tocmai în acea perioadă, începând cu 14 decembrie 1989, de la Ministerul Apărării Naționale la Ministerul de Interne, a des­ta­bilizat sistemul de protecție a frontierei de stat, deoarece, datorită evoluției eve­nimentelor, transferul nu a putut fi realizat adecvat. Ca urmare, Trupele de Gră­ni­ceri nu au avut în acele zile o comandă clară, iar logistica era total precară. La multe subunități de pe granița de Vest fuseseră retrase mijloacele de luptă și de transport ale Armatei și nu se primise în schimb dotarea necesară de la Ministerul de Interne. Pichetelor de grăniceri le rămăseseră în dotare numai armament ușor cu maxim 60 de cartușe de om și se vedeau în fața unui inamic ce se prefigura, dotat cu tancuri și transportoare blindate, care executa acțiuni de intimidare în fiecare noapte, cu efecte serioase asupra moralului grănicerilor români, mai ales că nu aveau legături funcționale cu restul trupelor MApN, cu care aveau planuri de cooperare”.

În cursul serii de 28 noiembrie 1989, Radio Vocea Americii, în buletinul de știri de la ora 20.00, aducea în discuție ,,cazul László Tökés. Comentatorii Vocii Americii menționau:

,,Noi știri îngrijorătoare s-au primit despre László Tökés. În timpul emisiunii a sosit în studio corespondența lui Bálint István din Debrecen. În procesul cazului Tökés din 28 noiembrie, tribunalul din Timișoara a adus sentința, și anume, că în decurs de 6 zile, Tökés László trebuie să părăsească biserica, credincioșii și copilul mic și [trebuie] dus într-un loc până acum necunoscut. În data de 20 octom­brie, oamenii Securității au descoperit într-o mașină maghiară o chitanță în care Läszló Tökés adeverește că a primit mai multe mii de lei de la cineva, într-un anumit loc. Evenimentul zilelor trecute este că iar a apărut această chitanță, în compania unui kilogram de zahăr, a 4 banane, o duzină de ouă și o margarină – bineînțeles, tot din mâna Securității. Aceste lucruri compromițătoare au fost fotografiate, iar foto­gra­fiile sunt răspândite în cercul timișorenilor, cu sutele. Aceste fotografii conțin și in­scripția că «în timp ce voi stați la rând, preotul vostru înoată în mijlocul bună­tăților». Oamenii Securității au încercat să-l înmoaie pe László Tökés făcându-i un in­te­rogatoriu de peste 5 ore”.

Președintele George W. Bush la Budapesta (iulie 1989)

Președintele George W. Bush la Budapesta (iulie 1989)

Pe 7 decembrie 1989, Radio Budapesta va informa, în timpul jurnalului de la ora 19.30, că:

„Președintele temporar al Republicii Ungaria, Szurös Matyas, a cerut lui Nicolae Ceaușescu să dea instrucțiuni autorităților române ca în viitor să nu-l mai amenințe și să nu-l mai hărțuiască pe László Tökés și familia sa. Szurös Matyas a intenționat să predea mesajul ambasadorului român la Budapesta care trebuia să-l transmită lui Ceaușescu. Traian Pop a refuzat însă preluarea mesajului. În mesaj, Szurös Matyas amintește lui Ceaușescu că contrar protestului făcut de Ungaria, László Tökés este în continuare insultat, din ce în ce mai dur. Acest lucru nu poate fi apreciat decât prin faptul că drepturile omului, ale minorităților naționale și practicarea liberă a religiei în Romania suferă îngrădiri din ce în ce mai mari. În mesaj își manifestă speranța că totuși câștig de cauză va avea bunăvoința, iar între cele două popoare va fi pace”.

Președintele Nicolae Ceaușescu era informat de către ambasadorul României de la Paris, Petre Gigea, pe 11 decembrie 1989, că François Mitterand și Mihail S. Gorbaciov au decis, la Kiev (6 decembrie 1989), că „este nevoie de noi mecanisme pentru a servi con­­s­trucția Case Comune Europene”. În timpul discuțiilor dintre François Mitterrand și Mihail S. Gorbaciov s-a abordat rolul SUA în noua dinamică a relațiilor internaționale avându-se în vedere „participarea Statelor Unite ale Americii – ca un element necesar și de anvergură – la noua etapă a construcției europene”. Cel mai fierbinte subiect al momentului, reunificarea Germaniei, a fost abordat de către cei doi lideri politici „într-o manieră detaliată”. Mihail S. Gorbaciov și-a exprimat, cu această ocazie, preocuparea pentru „viitorul continentului «nostru», care se pro­nunță tot mai activ în favoarea a ceea ce se poate numi noua mentalitate, noua gândire politică pentru dezvoltarea cooperării pe multiple planuri, pentru întărirea păcii pe continent, pentru dezarmare”.

Militarii maghiari înlătură gardul de la frontiera ungaro-austriacă 1989

Militarii maghiari înlătură gardul de la frontiera ungaro-austriacă 1989

Pe 8 decembrie 1989, la ora 17.00, Radio Europa Liberă comunica: 30.950 de refugiați au sosit în ultimii doi ani în Ungaria. Șeful Comisiei interministeriale maghiare pentru problema refugiaților, Zoltán Gall, a afirmat că peste jumătate din refugiați sunt de origine etnică maghiară, cifra refugiaților fiind în creștere. Zoltán Gall a mai afirmat că majoritatea refugiaților din România s-au stabilit în Un­garia. Numai 2.709 au plecat în alte țări, iar 540 s-au repatriat. Unui număr de 2.771 de refugiați li s-a respins din diferite motive cererea de a se stabili în Ungaria. Demnitarul de la Budapesta este de părere că în rezolvarea cererilor refugiaților din România nu ar trebui făcute discriminări datorită originii etnice, dar nu ar trebui să se permită ca fluxul acestora să creeze tensiuni sociale. În luna octom­brie, Zoltán Gall afirmase la o reuniune la Geneva că Ungaria are de făcut față unor condiții economice grele, printre care și lipsa de locuințe. Iar dacă exodul din România va continua, s-ar putea ivi grave probleme sociale și economice”.

În continuarea ,,cazului László Tökés”, Radio Budapesta va comunica, pe 14 decembrie 1989: „Colegiul etnic și pentru naționalități al guvernului maghiar a cerut ajutorul Parlamentului European și al Comunității Europene în cazul preotului László Tökés din Timișoara. Azi, în locuința preo­tului se face inventarul pentru ca mâine sau poimâine să poată fi evacuat. Cole­giul cere ca opinia publică maghiară și internațională să protesteze împreună pentru încălcarea drepturilor omului în România”. Efortul mediatic realizat de către posturile de radio occidentale, cu menirea de a insufla curaj și speranță celor care se aflau sub tirania regimului Ceaușescu, continuă și în cadrul emisiunii Program politic realizată de către Mircea Carp, pe 10 decembrie 1989, când Radio Europa Liberă va transmite: ,,Cu prilejul zilei internaționale a drepturilor omului, «Liga anticomunistă română», una dintre organizațiile românilor refugiați în Ungaria, a dat publicității un apel în care îi cheamă pe toți românii, precum și întreaga opinie internațională să condamne nerespectarea drepturilor omului în România. Pentru duminică seara, liga a organizat la Budapesta o manifestație de protest împotriva regimului de la București”.

În Nota înaintată de către șeful DSS-ului, pe 18 decembrie 1989, lui Nicolae Ceaușescu se menționa:

,,În perioada ur­mătoare guvernul român va fi supus la presiuni psihologice în scopul înlocuirii lui cu altul, în care PCR să nu mai aibă rolul conducător. URSS și Ungaria, prin intermediul radioteleviziunii, vor incita populația Transilvaniei la revoltă împotriva guvernului de la București. URSS va acționa pentru a obține sprijin în România în direcția «reactivării» unor români care au studiat în Uniunea Sovietică și simpatizează cursul politic din această țară”.

(Va urma)

Publicat de autor: Constantin CORNEANUromaniabreakingnews.ro  /  AESGS

,

Vocea Rusiei nu este o sursă de informații.
Vocea Rusiei este o sursă de distracții.
Însă, înainte de toate, în umbra rolului clar definit încă de la maeștrii „agitprop” (agitație și propagandă), Vocea Rusiei servește pentru intoxicare și dezinformare, prin forma cea mai facilă, de amestecare a unor date reale cu informații false.

Rezultatul: adevărul iese murdărit, atunci când nu este pus complet în umbră de strălucirea minciunii.

Vocea Rusiei este, așadar, o armă. De la briceguț cam ruginit, cum este cazul pe care îl tratăm azi, la baionetă cu zimți, cum a fost la alegerile prezidențiale precedente, când, în lipsa clasicilor moguli, aflați puțin „la rece”, a suplinit nevoia de „bau bau” a candidatului Traian Băsescu. Au riscat – deconspirându-și preferatul pe care îl deserveau – dar au câștigat.

Călin Popescu Tăriceanu
Călin Popescu Tăriceanu

Astăzi Vocea Rusiei scoate de la congelator o afacere uitată sau chiar neștiută de publicul larg: Călin Constantin Anton Popescu Tăriceanu – agent maghiar.

Faptul, real, că personajul cu alura politică ajuns al doilea om în stat a fost surprins de serviciile de informații românești în siajul rezidentului spionajului maghiar în România ar fi trebuit să fie cap de afiș în presa română!

Al doilea om al statului român, suspectat de a fi fost racolat de serviciile statului ungar, și nimeni nu scrie nimic. Încă…

Preventiv însă, Moscova, mama agitatului copil eurasiatic, Budapesta, scoate prin Vocea Rusiei șopârla: dacă nu o spune, încă, nimeni, să o spunem noi, primii.

Jocul de biliard e perfect.
Dacă va fi vreodată chestionat asupra acestei afaceri, Călin Popescu Tăriceanu nu trebuie să zică decât atât: „Chiar am ajuns să ne luăm după Vocea Rusiei, care atacă mereu ce-i mai bun în România?!…”.

Paradoxal, pentru unii, Vocea Rusiei a preluat rolul jucat pe vremuri de revista România Mare.
* VOCEA RUSIEI CÂNTĂ PE LIMBA LUI SOROS

Într-un melanj nemaipomenit de informații false și reale plasate pe centimetrul pătrat, Vocea Rusiei a publicat, săptămâna trecută, un articol în care leagă vizita lui George Soros în România de schimbările de Guvern și inventarea Coaliției PSD(USD) – UDMR, reiterând totodată invenția că numele de cod „Marcel”, invocat de Elena Ceaușescu la Târgoviște („Ai văzut ce ne-a făcut Marcel?”), înainte de execuția cuplului prezidențial, i-ar aparține miliardarului pretutindenar.

Falsurile:

1. În primul rând, în toate articolele Vocii Rusiei, George Soros este prezentat ca exponentul oligarhiei imperialiste care decimează națiunile Europei de Est, lipsite, acum, de marele protector de la Răsărit.

Dacă însă am lua la bani mărunți toate acțiunile întreprinse de Rețeaua Soros începând din 1989 – cel puțin în România – am constata că majoritatea acestora sunt, de fapt, pe linia directivelor Moscovei:

…de la inocularea sintagmei și a conceptului de „limbă moldovenească” printr-un „studiu” al Fundației Soros din anii „90, semnat de Renate Weber, Gabriel Andreescu și Valentin Stan, la impunerea, la nivel european, a termenului de „rom” pentru țigani, stârnind confuzia de astăzi de România, patria „romilor”, conform, însă, unui plan rusesc din epoca țaristă, preluat cu sârg de sovietici și urmașii lor. Ca să dăm doar două exemple.

2. Atribuirea falsă a numelui de cod „Marcel” lui George Soros are rolul de a îndepărta publicul neavizat de la realitatea implicării sovietice în lovitura de stat din decembrie 1989, transferând, „nu-așa?”, această culpă „odioșilor imperialiști” care, „nu-așa?”, vor să pună ghearele pe toată economia românească.

Deși, iarăși, după cum arată datele reale, sectoare strategice ale economiei din România, cu valențe europene (aluminiul, aurul (!), siderurgia, metalurgia, rafinării, carburanți, energie termoelectrică, gaze naturale, IT, mass-media, și, mai nou, și fotbalul) sunt în mâna unor firme rusești (ROMÂNIA-RUSIA;

„Investiții strategice rusești în țara noastră”; BURSA 03.04.2012) sau cu legături rusești mascate prin fostul imperiu austro-ungar.

În realitate, adevăratul „Marcel” care a conspirat pentru răsturnarea regimului și instalarea unuia fidel Moscovei a fost Gheorghe „Gogu” Rădulescu, singurul membru al CPEx al CC al PCR scăpat de închisoare după 1989 și ca urmare a unei cereri semnate de foarte mulți intelectuali, de la Ana Blandiana la Nicolae Manolescu, cunoscut drept agent NKVD și apoi KGB, păstrat în funcții, dar monitorizat de Ceaușescu și Unitatea specială a Securității UM 0110 „anti-KGB” (General de brigadă (r) Aurel Rogojan – „Cazul Gogu Rădulescu și Loja de la Comana sub lupa Securității”; Jurnalul Național, 27.12.2010).

3. Singurul fapt real din poliloghia Vocii Rusiei este că George Soros, un cunoscut avocat din oficiu al cauzelor Ungariei, a apărut în România în acest moment (10-11.03.2014) și s-a întreținut, discret, cu premierul Victor Ponta (sau cel puțin cu el).

…Sub pretextul ridicării unui muzeu al țiganilor/romilor în sectorul 6 al Capitalei!

Citește și

Moscova via iredentismul maghiar în România spre …Eurasia/Rusia !

Serviciile rusești si iredentismul maghiar împreună pentru destabilizarea României ca pivot NATO la Marea Neagră?

Ungaria a reușit să ATACE România în TRANSILVANIA, cu ajutorul TRĂDĂRILOR! Aurel Rogojanu

Dar, așa cum afirmă cu aplomb chiar realizatorii proiectului, acesta este ridicat exclusiv din fonduri private. Ca urmare, discuția pe acest subiect ar fi fost caducă.

Curios este de ce a fost aproape ignorată de către presă prezența în România a unui multi-miliardar controversat al planetei, aflat, după cum se spune, atât în umbra lui Băsescu (majoritatea consilierilor președintelui din primul mandat erau bursieri sau angajați ai Fundației Soros sau/și ai Colegiului Noua Europa) dar și a lui Ponta (vizita din SUA din martie 2012, cu două luni înainte de a deveni prim-ministru).

Vorbim de un personaj ai cărui angajați au fost chiar miniștri și premieri ai României, ca Mihai Răzvan Ungureanu (fost membru al Consiliului Director al Fundației Soros) sau sunt consilieri ai actualului prim ministru, ca Wesley Clark (membru al „board”-ului BNK Petroleum, unde acționar este Soros).

Și totuși, un atare grangur mondial nu a primit nici măcar atenția de care se bucură Dan Puric.
Într-adevăr, de dinainte de desemnarea sa ca prim-ministru și până la trocul anti-național cu UDMR, putem observa o oarecare influență în viața lui Victor Ponta a întâlnirilor pe care le-a avut cu George Soros sau angajații săi, prilej cu care actualul premier, care se vede deja și președinte al României (cu sau fără „Ținutul secuiesc”?), a început să vorbească pe limba miliardarului originar din Ungaria.

O vom reflecta doar prin declarațiile sale:

„În 1917, străbunicul meu, Ponta Gheorghe, a dezertat din armata austro-ungară, a trecut în România pentru a primi cetățenia română și simt o datorie față de el și față de toți ceilalți să spun că Ardealul este România, că nici un român nu trebuie să plece din locul în care s-a născut pentru a se simți în țara lui și că, într-adevăr, eu cred că ținutul secuiesc nu e România, pentru că nu există ținutul secuiesc”

(fragment din cuvântul lui Victor Ponta la Adunarea Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș, Toplița, 20 martie 2010; Sursa: „Ponta, biciul lui Dumnezeu”, de Mihail Groza ; Informația Harghitei, 14.03.2014)

„Transilvania trebuie să aibă și la nivel politic o reprezentare regională și o reprezentare specială. (…) Mai multă autonomie, mai multă libertate, mai multă inițiativă pentru Transilvania este în favoarea Transilvaniei și a României. (…) Sunt lucuri care definesc Transilvania și care nu trebuie stricate de Guvernul central. Nu înțeleg de ce banii din taxele din Transilvania să vină în București”. (Declarații făcute la Cluj, pe 9 martie 2012, după vizita în SUA și înainte de a deveni prim-ministru).

*  FILIERA RUSO-MAGHIARĂ, DE LA TĂRICEANU ȘI UNGUREANU, LA NĂSTASE ȘI PONTA ȘI ÎNAPOI

Calin Popescu TariceanuLa aceste vorbe se adaugă, desigur, și fapte:

acceptarea tuturor cererilor UDMR, de la reprezentarea simbolică a „Ținutului secuiesc”, prin drapel propriu arborat pe instituțiile statului român,

…la segregarea etnică a UMF Târgu Mureș,

deși tocmai pentru promovarea acestui act discriminatoriu la adresa românilor și revizionist din punct de vedere al adevarului istoric, a plătit cu capul predecesorul său, Mihai Răzvan Ungureanu, și până la scoaterea din adormire a fostului prim-ministru Călin Popescu Tăriceanu, cel care, împreună cu numitul Ungureanu, a încercat sa transfere, gratuit, întreaga avere a Fundației Gojdu, estimată la mai multe miliarde de euro, statului ungar.

Vocea Rusiei, maestră în trimiterea cititorului la plimbare pe cărărui pierdute, produce în articolul la care facem referire un link către o fotografie, în care apare fostul (?) șef al rezidenței maghiare Rudas Erno împreună cu conducerea UDMR, în anul 1995.

Și redă, pe scurt, informația ca acesta a fost asociat în afaceri cu Călin Popescu Tăriceanu. Scopul vi l-am edificat. Se numește, în limbaj de specialitate, „prăfuire”. Prăfuirea subiectului altfel ultra-exploziv și aflat, cândva, chiar în atenția șefului statului, Traian Băsescu.

Fotografia este extrasă însă dintr-un serial publicat de portalul ZiaristiOnline.Ro, sub titlul „Secretele UM 0110. Toți spionii unguri ai premierilor români” și prezintă o serie de informații complexe, care fac trimitere către Alin Teodorescu și Adrian Năstase respectiv Rudas Erno și Călin Popescu Tăriceanu.

Ancheta conține date și fapte concrete, bazate în principal pe informațiile oferite ziaristului Dan Badea și publicului larg de generalul SRI (r) Aurel Rogojan, cât și pe mărturiile oferite personal subsemnatului de regretatul general Victor Neculicioiu, fostul șef al UM 0110 – supranumită „anti-KGB”, o unitate specială unică în tot spațiul comunist, de urmărire a agenților puterii sovietice – și de colonelul (r) Ioan Rusan, fost șef al compartimentului „anti-STASI” al acestei unități, ulterior șef secție SRI Sibiu și sef al Diviziunii Filaj a SRI.

Astfel, colonelul (r) Ioan Rusan, afirma într-un interviu acordat subsemnatului în 2009, că sociologul Alin Teodorescu, fost informator al Securității, primul președinte al Fundației Soros România și, în același timp, al Grupului pentru Dialog Social, patron al IMAS, fost consilier personal al lui Adrian Nastase și Ion Iliescu, fost deputat PSD, strateg al campaniei electorale PSD și, cel mai grav, șef al Cancelariei primului ministru al României Adrian Nastase, cu rang de ministru, a fost recrutat de spionajul Ungariei în 1988 și și-a continuat activitatea pe această linie.

Recrutorii săi: „Un cadru de informații al serviciului comunist maghiar, Hunio Gabor, prin concursul și cu participarea agentului Horvath Andor (ulterior membru al Consiliului Director al Fundației Soros, profesor la UBB Cluj)”.

Sub supervizarea lui… Rudas Erno.
Care, conform lucrării lui Traian Valentin Poncea și Aurel Rogojan, ofițeri SRI de rang înalt, acum în rezervă, „Spionajul maghiar în România” (Elion, 2007, București), era la data respectivă „conducătorul rezidenței de informații din România”.

Victor Neculicioiu, în revista „Vitralii” a veteranilor SRI, amintește că „Rudas Erno, cadru de spionaj în Consulat (la Cluj, n.n.), a fost, la un moment dat, compromis, datele în cauză fiind aduse combinativ la cunoștința Centralei din Budapesta, care l-a retras de la post (1985)”.
Erno se afla în atenția UM 0110 încă din 1982, pe când îi alimenta cu materiale revizioniste pe Laszlo Tokes și Szocs Geza.

„Odată cu aceste materiale au venit și diferite sume de bani, din care autoritățile au reușit să depisteze 2.727 de forinți și diferite documente cu vize în alb, necompletate”, se arăta într-o publicație a maghiarilor din exil, Caiete Maghiare (1983).

Szocs Geza a ajuns în 1989 șef al biroului Europei Libere la Budapesta, după 1990 devenind secretar general al UDMR, iar între anii 2010 – 2012 fiind instalat ca secretar de stat responsabil de maghiarii de pretutindeni, la Budapesta, firește, pentru ca de atunci să fie pentru Viktor Orban ceea ce este Gyorgy Frunda pentru Victor Ponta: consilier personal al primului ministru.
Ulterior retragerii din 1985, Rudas Erno este retrimis pe teren, la Ambasada Budapestei de la București, în calitate de ministru consilier pe probleme economice și comerciale, poziție oficială din care este declarat „persona non grata”, în 1988, nu înainte, însă, de a-l avea în studiu și pe un alt disident interesant, asemenea lui Alin Teodorescu, ajuns astăzi președinte director general al TVR: Stelian Tănase.

Expulzat în 1988 „ca sancțiune pentru nedelimitarea activității diplomatice oficiale de acțiunile ostile României, implicate de calitatea sa de ofițer al Securității Republicii Populare Ungaria”, pentru ca să apară apoi în postură de „revoluționar” în decembrie 1989, la TVR”L” împreună cu Domokos Geza, pe 15 octombrie 1990, Ion Iliescu îi primește lui Rudas Erno scrisorile de acreditare, de data aceasta, direct în calitatea de ambasador al Ungariei.

Generalul Aurel Rogojan

-citează în cartea sa „Fereastra Serviciilor Secrete” (Editura Compania, 2011), o mărturie a comandantului UM 0110, potrivit căreia „Sociologul”, numele de cod al lui Alin Teodorescu, a fost instalat la Palatul Victoria, după o vizită a lui Adrian Năstase la Budapesta, din 2002. Consecințele numirii și păstrării lui Alin Teodorescu la vârful Guvernului Năstase s-au văzut imediat și în numărul favoritismelor acordate ONG-urilor gen Fundația Soros, GDS (care a primit în 2004 statut de „utilitate publică) dar și, mai ales, UDMR.
Generalul Victor Neculicioiu, cel care a instrumentat cazul în calitatea sa de șef al UM 0110, a solicitat și a primit o întrevedere oficială, la Palatul Victoria, cu premierul Adrian Năstase, pentru a-i prezenta dovezile, după cum mi-a confirmat personal.
Contactat de mine la vremea respectivă, fostul premier Adrian Năstase s-a arătat foarte vexat de faptul că sunt cunoscute aceste amănunte, iar Alin Teodorescu, sigur pe situație, a tratat subiectul la modul bășcălios.

Urmarea a fost că interviul, care oferă o sumedenie de amănunte și despre alți agenți maghiari și ruși, inclusiv Laszlo Tokes și Mihnea Berindei, promotorul „Declarației de la Budapesta” din iunie 1989, a fost blocat de la publicare într-un cotidian central, la acea vreme, și nu a apărut, până acum, decât în varianta online.

Călin Popescu Tăriceanu
Călin Popescu Tăriceanu

În 2004, următorul prim-ministru la rând, după căderea lui Năstase, este Călin Popescu Tăriceanu, care este și mai bine prins în lațurile rețelei maghiare decât predecesorul său.
Cu acesta, Rudas Erno se află „și” în relații de afaceri, încă din 2003, parcă prevăzând traseul său ulterior.
Ziaristul de investigații Dan Badea arăta, într-o publicație dispărută, că firma în care Tăriceanu a fost asociat cu Erno a fost înregistrată la Registrul Comerțului din România , în septembrie 2003: „H-D Clasic Motorcycles” SRL, cu obiectul de activitate „comerț cu motociclete, piese și accesorii aferente; întreținerea și repararea motocicletelor”.

Firma a devenit importatorul oficial al motocicletelor Harley Davidson în România.
Acționarii societății erau cetățeanul ungar Rudas Erno (50% din capitalul social) și Automotive Trading Services SRL – ATS (50%), firmă care îi aparținea lui Călin Popescu Tăriceanu (85%) și care este importatorul oficial în România al autoturismelor Citroen. Ambele firme, H-D Clasic Motorcycles și ATS, erau administrate de aceeași persoană: Bogdan Valeriu Bucurescu.
După ce scandalul a apărut în public, prin intermediul emisiunii lui Radu Moraru „Nașul”, pe atunci la B1, când președintele Traian Băsescu deja se dezisese de premierul său, Călin Popescu Tăriceanu, acesta din urmă a făcut tot posibilul pentru a-și sterge urmele, solicitându-i și lui Rudas Erno să iasă din afacere. Erno se mai afla implicat în alte trei firme de pe piața din România: „Outdoor Media” SRL (1988), „Outdoor Media Pro” SRL, „Management Solutions Agency” (MSA) SA.

* UNDE A UITAT BĂSESCU DOSARUL LUI TĂRICEANU ÎNTOCMIT DE SRI?


Bunicul său, Laszlo Rudas, mai scria Dan Badea, a fost membru de frunte al Cominternului, încă din anii ’20, când s-a refugiat la Moscova.
În 1941, el a fost acuzat de spionaj în favoarea Ungariei, iar după ce a revenit la Budapesta, a fost numit președintele Tribunalului Poporului.
Din punct de vedere al originii socio-politice, spionul Rudas Ernö, partenerul de afaceri al premierului Tăriceanu, este ceea ce sunt Volodea Tismăneanu, Petre Roman, Bogdan Olteanu, Horia Radu Patapievici, Bujor Sion și alți fii sau nepoți de comuniști pur-sânge, conchidea jurnalistul Dan Badea investigația sa din 2007.

20080902_nbh2Agentura maghiară a fost și a rămas subordonată serviciilor de informații rusești, șefii serviciilor ungare fiind, până foarte de curând, școliți la Moscova, au subliniat la unison toți specialiștii serviciilor românești citați mai sus.
Astăzi, Călin Popescu Tăriceanu este al doilea om în stat, ca șef al Senatului României.
Și-a curățat, oare, atât de bine, trecutul?
Pentru că președintele României, Traian Băsescu, declara în 2007 la postul de televiziune B1TV, în emisiunea Nașul, amintită cu privire la informările serviciilor speciale românești: „(…) informațiile pe care le-am primit eu despre domnul Erno le-a primit și domnul premier, Călin Popescu Tăriceanu. Dacă a dorit să se asocieze și în afaceri, asta a fost opțiunea dânsului”.
Răspunsul președintelui României a clarificat interesul jurnalistic al moderatorului emisiunii

Traian Basescu: "Vrem să ne întregim țara"
Traian Basescu

Nașul, dar a deschis o nouă problemă, afirmă generalul Aurel Rogojan.

Domnul Traian Băsescu a spus că fostul premier „a dorit să se asocieze și în afaceri” (s.n.) cu spionul ungur.

Întrebarea firească deschisă de președinte este: „În ce altceva era deja asociat fostul premier cu generalul serviciilor speciale ungare, Rudas Erno?”.

Și, dacă a fost asociat și în altceva, ce-l face astăzi pe primul om în stat să-și uite avertismentele din trecut, ținând cont că trecutul nu se prescrie iar Articolul 155 din Cod Penal sună așa:

„Fapta cetățeanului român sau a persoanei fără cetățenie, domiciliată pe teritoriul statului român, de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizație străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului, prin acțiuni de provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine, ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire față de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfășurarea unei activități dușmănoase împotriva siguranței statului, se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi”.

Iar Victor Ponta se află într-o Coaliție al cărei partener cere direct autonomia unui teritoriu al Românie.

Autor   Victor Roncea / bursa.ro

,

Laszlo-Tokes-Cu  totii am  fost  exasperati  timp  de  24  de  ani  de  declaratiile  profund  sovine , iredentiste  si  anti – romanesti ale  fostului  astor  reformat  Lazlo  Tokes . Mai  mult  acesta  a  jucat  un  ” teatru  perfect ” timp  de  24  de  ani  prezentandu -se  in  fata  opiniei publice  drept  un  ” mare  luptator  anti – comunist ” si  in  cele  din  urma  a  si  reusit  sa  pacaleasca  suficienta  lume  incat  sa  fie  ales  eurodeputat . Dar  in  seara  zilei  de  14  august  2013  la  Realitatea  TV la   emisiunea  ” Jocuri  de  putere ” moderata  de  Rares  Bogdan , acesta  a  declarat  ca  a reusit  sa  vorbeasaca  cu  ofiterul  de  Securitate  care  l-a  recrutat  pe  Lazlo  Tokes iar  saptamana  viitoare  postul  Realitatea  Tv  va  prezenta  public  angajamentul  olograf   prin  care  Lazlo  Tokes  se  angaja  sa  sprijine  organele  fostei  securitati  romane . DA , Lazlo  Tokes  a  fost  recrutat  ca  informator  al  securitatii  romane  la  data  de  19  noiembrie  1982  in  orasul  transilvanean  Dej . Pastorul  Tokes  se  angaja  in  scris  sub  semnatura  sa- si  ” toarne ” conationalii  maghiari  dar  si  pe  redactorii  de  la  anumite  publicatii  unguresti  din  Transilvania . Deci  ca  sa intelegem  pentru  totdeauna  CINE  sunt  acesti  unguri  care  ba  revendica  Ardealul , ba  pozeaza  in  luptatori  anti – comunisti , etc . Acesti  unguri  sunt  de  fapt  niste impostori , niste  excroci , niste  IUDE  CARE  I-AU  VANDUT  SI  PE  ROMANI  SI  PE  UNGURI  SI  IN  FINAL  SI-AU  VANDUT  SUFLETELE  PENTRU  ” UN  PUMN   DE  ARGINTI ” , NISTE  COLABORATORI  AI  COMUNISMULUI  SI  AI  FOSTEI  SECURITATI COMUNISTE , NISTE  INFORMATORI  AI  FOSTEI  POLITII  POLITICE  COMUNISTE , NISTE  TORTIONARI , CARE  PRIN  ACTIVITATEA  LOR  AU  TRIMIS  IN  PUSCARIILE  COMUNISTE  ROMANI , MAGHIARI , GERMANI , ETC ADICA  PE  CEI  CARE  INDRAZNEAU  SA  VISEZE  LA  LIBERTATE  ! Acesta  este  adevaratul  caracter  al  asa-zisilor  dizidenti  anti – comunisti  unguri  din  Transilvania .

Cu  stima  si  consideratie ,

Dacian  Dumitrescu