ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "autoproclamata republica nistreana"

autoproclamata republica nistreana

,

TransnistrianRegionMapAșa-numitul minister de externe de la Tiraspol a calificat ultima rezoluție a Parlamentului European privind situația școlilor cu predare în limba română din stânga Nistrului drept „un set de teze preconcepute, unilaterale și nesusținute prin fapte reale”.

„Singura idee comună, care leagă într-un tot întreg presupunerile deputaților europeni, pe lângă caracterul lor profund nefondat, inert, este ostilitatea accentuată față de tot ce este legat, într-un mod anumit, de statul transnistrean”, se conține în replica patetică semnată de pretinsul minister de externe de la Tiraspol.

Parlamentul European este format din deputați aleși direct din statele membre ale UE: Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Croația, Danemarca, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Malta, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, Republica Cehă, România, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Olanda, Ungaria.

În așa-numita republică nistreană, aparată de armată rusă, nerecunoscută de nimeni trăiesc în jur de 500 000 de persoane dintre care 40% sunt moldoveni.

Cele mai importante decizii adoptate de Parlamentul European (PE) cu referire la R. moldova:

– PE deplânge nerespectarea drepturilor omului în regiunea Transnistreană, în special în domeniul educației.

– Somează „Transnistria” să permită copiilor de acolo să învețe în limba lor natală, limba română.

– Găgăuzia a organizat un referendum, declarat ilegal de către autorități.

– 5+2 este numit „așa-numitul format de negocieri”, care nu a putut oferi nicio soluție sustenabilă pentru integritatea și suveranitatea teritorială a R. Moldova, atâta timp cât ARMATA FEDERAȚIEI RUSE ARE TRUPE MILITARE ÎN TRANSNISTRIA.

– Negocierile 5+2 sunt subminate de către așa-numitele autorități din Transnistria.

– Libertatăți fundamentale ale copiilor din Transnistria sunt încălcate de către autoproclamatele autorități.

– Având în vedere că UE susține integritatea teritorială a RM, Parlamentul European, cere de la UE o implicare mai mare în rezolvarea conflictului din imediată vecinătate.

– Cere Federației Ruse să respecte deciziile emise de CEDO în cazul școlilor de limbă română din R. Moldova, din regiunea Transnistria.

– PE cere Comisiei Europene să folosească instrumente ca „Instrumentul European pentru Democrației și Dreputurile Omului” pentru a susține direct populația din regiunea Transnistreană, desfășurarea programelor de susținere a societății civile, accesului la informație, educație și presă liberă care sunt refuzate de către autoproclamatele autorități din Transnistria.

– Parlamentul Europeană notează că prezența militară aFederației Ruse în acea regiunie pune în pericol drepturile omului, Federația Rusă este somată să înceteze în a oferi ajutor regimului autoproclamat din Transnistria, fapt reflectat și de decizia OSCE din Istanbul, 1999 și Oporto, 2000.

– PE cere ca Găgăuzia să respecte Constituția Republicii Moldova.

– PE cere ca Statele membre să adopte în viteză procedura ce ar duce la eliminarea vizelor pentru cetățenii RM.

– PE solicită ca procedura de semnare a Acordului de Asociere UE-RM să fie grăbită.

TIMPUL.MD

,

RĂZBOIUL DE INDEPENDENȚĂ (1992).

Alegerile „prezidențiale” ilegale din autoproclamata republică nistreană

10 August 2013.Timpul

razboi_nistru…în satele din stânga Nistrului își făceau apariția grupuri înarmate, care intimidau cetățenii ce nu participaseră la alegerile ilegale. La începutul anilor ’90, sub influența forțelor conservatoare locale și a conducerii proimperiale de la Moscova, pe teritoriul RM și-au declarat independența două republici separatiste: autoproclamata republică moldovenească nistreană și Republica Găgăuză. Eforturile forțelor democratice de a soluționa conflictul pe cale pașnică, în baza unei politici de conciliere, au eșuat. Au fost create mai multe comisii, care promovau evitarea confruntărilor armate, restabilirea ordinii și activității legale a organelor de conducere pe teritoriul din stânga Nistrului. Acestora li se opunea însă, cu vehemență, tendința de revenire la imperiul sovietic, politica de reîmpărțire a sferelor de influență între marile puteri, catalizate, la rândul lor, de grupările mafiote, care au și reprezentat principalele cauze ale începerii războiului. Forțele procomuniste nu puteau accepta noua situație; căutau diferite moduri de revenire la vechile tradiții. Susținătorii locali ai acestor idei erau simple marionete în mâinile „marilor minți” de la Moscova. În Moldova și-au făcut apariția și s-au stabilizat actorii principali ai construcției viitoarei republici separatiste. […] Urmărind scopul creării unor structuri paralele puterii de stat, la 1 decembrie 1991, forțele separatiste au organizat alegerea „președintelui Republicii Moldovenești Nistrene”. În ajunul alegerilor, persoane înarmate au început să intimideze populația din regiunea transnistreană.

Se aplica violență directă, fizică și psihologică

 

Pregătirile pentru alegerea președintelui autoproclamatei republici nistrene s-au desfășurat în contextul unei activități ilegale intense a adepților menținerii fostei URSS, în contextul acțiunilor practice de creare a unor structuri de ordine paralele, intimidării și șantajării locuitorilor și colaboratorilor poliției din partea stângă a Nistrului.

În ajunul alegerilor, au fost înregistrate cazuri de presiuni din partea separatiștilor înarmați asupra șefilor unor structuri ale administrației locale, care acționau în baza legislației oficiale moldovenești. La 27 noiembrie 1991, în biroul Sovietului sătesc din localitatea Teia, raionul Grigoriopol, au apărut șase persoane înarmate cu arme automate Kalașnikov, venite de la Tiraspol.

Acestea au cerut, în mod brutal, ca lucrătorii sovietului sătesc să organizeze urgent activitatea propagandistică pentru alegerea „președintelui”; localnicii erau amenințați și li se spunea că, după 1 decembrie, se va găsi câte un glonț pentru fiecare locuitor al satului.

 

 Acești intruși au avertizat conducerea locală că, la 8 decembrie, în acest teritoriu nu se va desfășura alegerea președintelui Republicii Moldova. Restricții de acest gen, înaintate de către propagandiști înarmați, au fost atestate și în alte localități din raioanele Dubăsari, Slobozia, Râbnița etc. Deputații Sovietului orășenesc din Bender au permis ca persoane înarmate din cadrul unităților autofinanțate să patruleze orașele. […] În seara de 1 decembrie, a fost blocat podul de peste Nistru din vecinătatea satului Gura Bâcului. În localitatea Mălăiești, în dimineața zilei de 1 decembrie 1991, au sosit două autobuze și un microbuz, care au adus 20-25 de agitatori, inclusiv șase îmbrăcați în uniformă militară. Locuitorii satului au hotărât să nu reacționeze la această demonstrație de forță și, în ziua alegerilor, nu s-au prezentat la secțiile de votare. În practică, toate localitățile din raionul Grigoriopol, satele Speia, Butor, Tașlâc s-au înregistrat acțiuni de intimidare a populației. În raionul Dubăsari, toate podurile de pe Nistru au fost blocate de grupuri de oameni înarmați cu automate și mitraliere. La fiecare pod au fost amplasate pichete formate din câte 30 de persoane dotate cu armament; pichetul avea în dotare trei mitraliere. A fost blocat și podul de peste Nistru din apropierea orașului Râbnița. Dinspre orașul Camenca, pe pod a fost amplasat un pichet compus din reprezentanți ai miliției locale și milițiilor populare, bine dotate cu arme de foc.

În raionul Ștefan-Vodă, lângă satul Răscăieți, podul a fost blocat de către un efectiv de 25 de oameni înarmați cu automate și trei mitraliere de infanterie.

Blocarea podului s-a desfășurat sub comanda unui colonel și a doi maiori ai Armatei Sovietice. Majoritatea luptătorilor de gherilă care au participat la acțiunea de blocare a podurilor și arterelor principale de transport se aflau în stare de ebrietate, manifestând lipsă de respect față de cetățeni și colaboratorii poliției. Pe mai multe trasee s-a procedat la reținerea ilegală a mijloacelor de transport. Luptătorii de gherilă spărgeau cu paturile automatelor geamurile automobilelor, argumentând că acționează din ordinul președintelui republicii nistrene, care le-a permis să deschidă focul asupra automobilelor ce nu opresc. La 3 decembrie, după depunerea jurământului de „președinte” al enclavei transnistrene a fost semnat decretul nr.2 prin care se interzicea activitatea organelor legale de poliție pe teritoriul „RNM”, în locul lor urmând să fie create organe subordonate în exclusivitate Tiraspolului. Concomitent a fost emisă hotărârea cu privire la formarea „Direcției republicane pentru apărare și securitate a RNM”. Șef al direcției a fost numit general-locotenentul Gh. I. Iakovlev, comandantul Armatei a 14-a sovietice staționate în Transnistria. Generalul urma să tranșeze cu Ministerul Apărării al URSS, până la 15 februarie 1992, modul și condițiile de transmitere către Tiraspol a armamentului, tehnicii militare, mijloacelor materiale, fondului locativ, aparținând unităților militare staționate în teritoriul enclavei transnistrene.

Nemulțumit de faptul că scrutinul nu a cuprins 100% din populația din regiunea de est a Republicii Moldova, „sovietul suprem al RNM” decidea la 3 decembrie organizarea unor alegeri anticipate în sovietele raionale Dubăsari și Grigoriopol, în sovietele sătești Teia, Speia, Mălăiești, Delacău, Butor, Tașlâc și Goian.

După simulacrul de scrutin prezidențial din 1 decembrie, în satele din stânga Nistrului își făceau apariția grupuri înarmate care-i intimidau pe cetățenii care nu participaseră la alegerile ilegale, desfășurate de regimul de la Tiraspol. La 4 decembrie a fost sigilat sediul secției raionale Dubăsari a Ministerului Securității Naționale.

 

Procuratura orașului Tiraspol a fost trecută sub jurisdicția enclavei transnistrene. Garda republicană a Transnistriei, constituită în baza detașamentului „Dnestr” (Nistru), format încă în 1990, era instruită de ofițeri ai Armatei a 14-a, trecuți în rezervă. Salariul unui ofițer era de circa 1,4 mii ruble, în timp ce salariul mediu în RepublicaMoldova era de 0,35 mii ruble. […] Gărzii transnistrene i s-au distribuit mii de arme din transporturile cu armament sovietic, retras din fosta Republică Democrată Germană. În scurt timp, în Transnistria a fost organizată o forță armată bine instruită și echipată. […]

 În ajunul alegerilor „prezidențiale”, de acolo au fost repartizate sute de unități de armament unor formațiuni militarizate, formate de autoritățile de la Tiraspol, care acum intimidează populația în vederea neprezentării la alegerile prezidențiale din republică. În zilele următoare, în toate localitățile din stânga Nistrului, separatiștii s-au întrunit în diverse ședințe: la 6 decembrie 1991, lângă satul Gura Bâcului, raionul Anenii Noi, inspectorul de sector al secției raionale de poliție din Anenii Noi, A. Vizdan, care înainta pe pod la volanul propriului automobil, observând că persoane înarmate blochează trecerea, a decis să se întoarcă înapoi, iar gardiștii, deschizând focul asupra automobilului, au rănit grav un colaborator de poliție, șoferul școlii tehnice a sovhozului Roșcani; la 7 decembrie, gardiștii l-au reținut pe deputatul sovietului orășenesc V. Serbov și l-au insultat, ținându-l sub arest mai mult timp. […]

În noaptea de 6 spre 7 decembrie, garda republicană a Transnistriei a atacat și a ocupat cu forța sediile comisariatelor de poliție din Slobozia și Tighina. În sediul secției raionale de poliție din Slobozia un grup de 15 persoane militare și civile înarmate cu pistoale-mitraliere în frunte cu locotenent-colonelul armatei sovietice Șevțov i-au somat pe polițiști într-o formă ultimativă să părăsească sediul. Pentru a evita vărsările de sânge efectivul poliției, ce primise ordinul de a nu răspunde provocărilor, s-a supus acestei somații. […]

Primarii satelor moldovenești, demiși în mod abuziv

 

După „alegerile” din 1 decembrie regimul separatist a trecut la o ofensivă deschisă împotriva adversarilor secesionismului. Au fost în mod abuziv demiși din funcție mai mulți primari din satele moldovenești. Un grup de veterani sovietici i-a aruncat în stradă din cabinete pe ziariștii de la ziarul „Prietenia” din Grigoriopol.În Declarația Misiunii Helsinki în R. Moldova din ajunul scrutinului se arăta că șefii de la Tiraspol au creat așa-zisa miliție – detașamente muncitorești de autoapărare – niște formațiuni înarmate care cutreierau teritoriul, intimidându-i pe localnici și forțându-i să nu participe la alegerile președintelui RM, din 8 decembrie 1991. Delegația semnala, de asemenea, formarea unor patrule înarmate ale localnicilor transnistreni și militarilor din Armata a 14-a, tragerea unor focuri de armă asupra grupului de observatori străini, sosiți să supervizeze alegerile pe malul drept al Nistrului.
La scrutinul din 8 decembrie din 2.368.287 alegători incluși pe liste s-au prezentat la urne 1.989.473 cetățeni. Au participat la vot 1.988.384 (83,96%).

„Pe străzi patrulau soldați înarmați”

 

Alegerile nu s-au desfășurat în orașul și raionul Râbnița și în orașul Dubăsari, unde nu a funcționat nici un sector electoral. La Tighina, unde au funcționat doar două sectoare electorale – la școala moldovenească și la școala-internat – au participat la vot circa 21 mii de cetățeni. Atmosfera în oraș era extrem de tensionată.

Activiștii OSTK au distrus toate materialele ilustrative electorale, amenințând că „pe pământul Transnistriei nu vor avea loc alegerile președintelui unui stat străin”.

Intrările în oraș au fost blocate de militari. Pe străzi patrulau soldați înarmați. Autoritățile ilegale din Grigoriopol și Slobozia s-au prezentat la unele sectoare electorale, cerând închiderea acestora, însă ordinele lor au fost ignorate.

La 8 decembrie 1991 liderii Rusiei, Ucrainei și Bielorusiei – B. Elțin, L. Kravciuk și St. Șușkevici – au decis dizolvarea URSS și crearea Comunității de State Independente. La întâlnirea de la Belovejskaia Pușcia cei trei șefi de state au semnat o Declarație privind situația din Republica Moldova, în care își exprimau profunda îngrijorare în legătură cu ultimele evenimente din această republică. […] Această primă Declarație a celor trei lideri de State Independente privind evenimentele din Republica Moldova nu condamna separatismul cu care se confruntau autoritățile de la Chișinău, nu făcea nicio referire la necesitatea respectării integrității teritoriale și suveranității statului, insistând mai mult asupra necesității protejării minorităților. Anume acest fapt și explică atitudinea rezervată a Guvernului Moldovei față de textul declarației. Obiectiv, stabilirea unor relații strânse cu liderii celor trei state slave de către autoritățile moldovene nu convenea liderilor separatiști de la Tiraspol și Comrat. Din acest punct de vedere, incidentul de la Dubăsari submina pozițiile Republicii Moldova, Tiraspolul apărând în rolul de victimă inocentă.

Vitalie Ciobanu colonel, doctor în istorie

Sursa poză: Nicolae Pojoga