ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "atlantisn"

atlantisn

,

În aceste zile, după ce referendumul din Crimeea a trecut lin, așa cum se așteptau toți, se fac deja bilanțuri, primele de după evenimentele tragice din Ucraina. După ce Moscova fusese lovită (Udăr) frontal cu pumnul în față, iar noua putere de la Kiev cocheta cu ideea aderării Ucrainei la NATO, acum ne întrebăm unde se va opri Rusia cu înaintarea „glorioasă” a armatei sale.
Conștientă de slăbiciunile sale structurale și de resentimentele pe care le-a trezit în popoarele din vecinătatea apropiată, Moscova îmbină tactica imperială, amenințătoare, cu cea din sfera unei captatio benevolentiae. Ea aruncă asupra întregii Europe vălul dulce al unui eurasianism atotîngăduitor, în care popoarele vor fi eliberate de jugul dolarului și de pacinginea unei oligarhii asociată marilor companii occidentale.

Alexandr-DuginCel care este însărcinat să ducă acest mesaj de pace și colaborare eurasianistă este Alexandr Dughin, un personaj pe cât de interesant, pe atât de misterios. Creație parțială a serviciilor secrete ruse, dar și a unei familii a intelighenției europene tradiționaliste și antiatlantiste, emul al românului Jean Pârvulesco și apropiat al lui Vladimir Putin, Dughin este vocea cea mai tipic rusească a momentului. El inspiră în același timp teamă și încredere, născând speranțe pe care în secunda următoare cei care-l urmăresc și le reprimă:

Să fie adevărat că Rusia vrea reconcilierea cu Europa?

Să fie adevărat că rușii nu mai sunt dușmanii noștri?

Rusia joacă prin Alexandr Dughin una dintre ultimele sale cărți geopolitice, cartea tradiționalismului instrumentalizat în univers imperial, pe modelul habsburgic. Vladimir Putin, cel care ar trebui să reprezinte tronul imperial, declara recent că Rusia nu vrea să dea lecții de viață altor popoare. Cu alte cuvinte, Rusia și-a lepădat pielea bolșevică, a revoluției universale, pe care, după afirmațiile lui Dughin, ar fi îmbrăcat-o mai nou SUA, sau măcar o parte a administrației americane, în frunte cu celebrii neoconi sau neoconservatori. Eliberată de jugul revoluției mondiale, deci sătulă de a fi folosită în interes mondial, Rusia se vrea, totuși, o civilizație aparte, sau centrul unei civilizații care unește peninsula Europa cu Heartland-ul asiatic, așa numita Eurasia, pe care mitologiile popoarelor o rețin în tainițele lor sufletești de la începuturi.

Mitologia aceasta întemeietoare, care trece prin războaiele medice și merge actualmente până în Iran, Turcia sau spațiul indian și siberian este atractivă prin aparentul ei non-sens, dar și prin curajul proiectului. Un imperiu al popoarelor uscatului care să se opună unui imperiu atlantist, iată visul de aur al lui Dughin.

Unde se află, în acest proiect, mitul modernist, occidental, al democrației, al drepturilor omului sau al economiei de piață?

Răspunsul este: nicăieri!

O lume eliberată de fantasmele ideologice ale modernității, care va încerca să conceapă viața socială în alți termeni, mai precis în termenii unei Tradiții pe care intelectualii care gândesc ca Dughin o văd departe în urma noastră, mai departe chiar de nașterea creștinismului.

Dughin, ca majoritatea tradiționaliștilor europeni, începând cu René Guénon, este de părere că toate religiile sunt ramurile despărțite ale aceleiași Tradiții primordiale, pe care philosophia perennis ni le poate recupera încet, prin studiu și sugestie bine țintită.

Eurasia este imperiul unor inițiați, al unor inițiați în Tradiție. Atlantismul este Imperiul unor neinițiați, cei care s-au îndepărtat de Tradiție și nu fac decât să navigheze în oceanul înghețat al unui materialism vulgar și inuman. Prin urmare, Dughin face ceea ce nimeni pînă la el nu ar fi năzuit: răstoarnă sensul Imperului Răului, de care vorbeau americanii, trimițând expresia înapoi, la expeditor, cu înscrisul: destinatar necunoscut.

Asta pentru că Rusia a redevenit, odată cu Putin, posibilul Imperiu al Binelui, ce urmează, spre deosebire de atlantiști, căile bătătorite ale Tradiției.

În actuala criză uraineană, o fărâmă revine și românilor. Același Dughin afirma și afirmă: dacă românii își vor regăsi neutralitatea față de Rusia (adică dacă vor lăsa în urmă apartenența la NATO), ei se vor putea regăsi cu frații lor moldoveni într-o nouă construcție statală, „dodoloață”: România Mare va fi din nou posibilă. Cu condiția de mai sus. Dughin propune, Domnul dispune!

Aceste cuvinte ale lui Alexandr Dughin dovedesc o cunoaștere a românilor, dar numai pe jumătate. România nu este membră NATO dintr-o dorință de răzbunare față de Rusia, deși elementele istorice ar putea justifica o atare interpretare.

Rusia acestui moment este mai slabă ca oricând și nu din punct de vedere militar. Este însă mai slabă pentru că se joacă prea mult cu sentimentele popoarelor din vecinătatea apropiată: baltici, polonezi, români, ucraineni etc. Și este mai slabă pentru că exact în partea sa asiatică a devenit mai nesigură pe ea însăși.

Rusia întărește în stil rusesc o graniță vestică pe care n-o poate apăra de „pan-idei” (Haushofer), în loc să întărească statele din vecinătatea apropiată făcându-le reali aliați. Astfel, la propunerea lui Dughin, se poate răspunde simplu: să fie unire și apoi vom mai vedea. Până atunci, rămânem într-o neutralitate de așteptare.

Nu vrem răul Rusiei și înțelegem miza spirituală a „Imperiului de pe urmă”, teoretizat de Jean Pârvulesco. Dar Euromaidanul a dovedit odată în plus cât de vulnerabilă este această Rusie care vorbește pe două voci atât de diferite: una a lui Dughin și alta a unei oligarhii stăpâne peste resursele enorme ale țării sale.

Această Rusie nu este credibilă întrutotul la ea acasă, devreme ce un alt geopolitician rus, nu la fel de spectaculos, e drept, Dmitri Trenin, scria deja despre „Sfârșitul Eurasiei”. Poate știa el ce știa!

 

Autor Cristi Pantelimon / rostonline.ro