ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "atlanti"

atlanti

,

Robert Ballard, cel care a descoperit epava Titanicului, este un savant ale cărui metode, deși controversate, au dat roade până acum. Și aceasta, pentru că ipotezele lui, de cele mai multe ori diferite de ale majorității cercetătorilor, au fost demonstrate în final prin descoperirile făcute, ceea ce i-a făcut pe mulți să-și bage capul în nisip, făcându-se că au uitat că tot ei fuseseră cei mai vajnici contestatari ai acestor ipoteze.

În urmă cu câțiva ani, Ballard a mai emis o ipoteză, anume aceea că Potopul descris de Biblie ar fi avut loc pe actualul teritoriu al Mării Negre. Așa se face că o echipă condusă de el a poposit pe țărmul Turciei, reușind să filmeze, la mai puțin de 20 km de țărm, mai multe artefacte specifice perioadei comunei primitive. Mai exact, e vorba de o stâncă cioplită și de două unelte de piatră dotate cu câte o gaură, probabil pentru suportul lor lemnos. Submarinul a reușit să filmeze și niște bârne foarte bine conservate de apa mării, pe care se văd semne de prelucrare artificială. Aceste descoperiri arătă că în urmă cu mulți ani Marea Neagră a fost un lac al cărui țărm era locuit.

În perioada de sfârșit a erei glaciare, din cauza încălzirii atmosferei și topirii ghețarilor, nivelul Mediteranei a crescut fără precedent. Apoi, în urmă cu cca 7000 de ani, din cauza presiunii apei și probabil în urma vreunui cutremur fâșia de pământ care separa Mediterana de lac a fost pulverizată și apele sărate ale Mediteranei au inundat micul lac, transformându-l în ceea ce este astăzi. Torentul a fost fantastic. Forța apei a depășit de cca 300 de ori pe cea a cascadei Niagara, calculându-se că pentru echilibrarea nivelelor apelor ar fi fost nevoie de cca 40 de zile. În sprijinul acestei teorii, cercetătorii arată că în anumite zone ale fundului Mării Negre există ape dulci, rămășițe ale vechiului lac. Din cauza lipsei curenților și a oxigenului, acele ape au rămas neamestecate cu apa mării. Mai mult, acolo, mediul e lipsit de oxigen, ceea ce înseamnă că există condiții optime de conservare a habitatului de acum câteva mii de ani. Echipa lui Ballard a descoperit pe fundul Mării Negre câteva specii de scoici, unele dispărute, altele pe cale de dispariție, toate cu o vechime cuprinsă între 7.500 și 15.000 de ani, ceea ce i-a făcut pe cercetători să afirme că Marea Neagră a fost pe vremuri un lac cu apă dulce. Actuala mare nu exista în urmă cu 10-15.000 de ani, aici trăind o civilizație prosperă, căreia îi aparțin construcțiile ciudate semnalate de sonar pe fundul apei. Și ca totul să fie și mai încurcat, s-a pronunțat cuvântul Atlantida.

Harta întocmită cu ajutorul sonarelor a lăsat să se întrevadă că pe vremuri, fundul mării era în fapt „un țărm plat, cu o plajă de nisip care cobora lin”, după cum spune coordonatorul lucrărilor.

Potopul a început în România

Biblia vorbește despre un mare potop, căruia nu i-a supraviețuit decât Noe și familia sa. Deși în afara lor nu mai rămăsese niciun om pe Pământ, fiii lui Noe s-au întâlnit, totuși, cu oameni. Dar nu de inadvertențele Bibliei ne vom ocupa în acest material. Analizând scrierile vechi ale diferitelor popoare, constatăm că la fiecare găsim câte un potop din care s-au salvat foarte puțini. Ce e mai interesant e faptul că legendele românești vorbesc, la rândul lor, despre diverse inundații catastrofale, dar cine să ia seama la niște povești… Și totuși, atunci când aceste „povești” sunt demonstrate fizic, cu vestigii descoperite, lumea științifică amuțește, dă puțin înapoi și apoi încearcă să demonstreze noua ipoteză, uitând că tot ea refuza să accepte niște idei ce păreau a depăși realitatea construită cu migală de unii pseudo-cercetători, timp de ani de zile.

Sfârșitul Atlantidei și începutul Potopului

Michael Robinson profesor la Universitatea Ohio, este specializat în inundațiile catastrofale care s-au abătut asupra Pământului din cele mai vechi timpuri. A fost unul dintre cei care au îmbrățișat ipoteza emisă de Robert Ballard, când acesta afirma că potopul biblic a început în bazinul Mării Negre. Numai că, spre deosebire de Ballard, Robinson a preferat pentru cercetările sale nu țărmul turcesc, unde echipa primului a descoperit doar o epavă de corabie veche de câteva mii de ani, ci țărmul nordic românesc, în apropiere de insula Șerpilor, și unde aparatura a înregistrat niște construcții ciclopice stranii și piramide ce par de neînchipuit pentru zilele noastre.

„În cercetările mele, m-am bazat mult pe textele mistice care arată că toate civilizațiile își au rădăcinile pe teritoriul patriei dumneavoastră și am avut acces la toate descoperirile făcute în România în acest sens, descoperiri de care românii nici măcar n-au auzit”. Robinson își desfășoară cercetările și în lungul bazinelor râurilor românești, despre care consideră că sunt rămășițe ale unui fluviu imens, care străbătea continentul eurasiatic, sau chiar ale unui lac cu apă dulce, care acoperea România în urmă cu mai multe zeci de mii de ani. Ipoteza lui este destul de îndrăzneață, dar nu singulară. El afirmă că pe teritoriul României Mari ar fi fost fantastica Atlantida și că cetățile descoperite în munți nu sunt decât rămășițe a ceea ce a mai rămas din străvechea civilizație, după scufundarea acesteia. Mai mult, suprapune aceasta ipoteză cu o alta, cea a originii Potopului, punând egalitate între cele două evenimente.

Pădurea îngropată

La mijlocul anilor ‘80, autoritățile de la București au decis cu o simplă semnătură să șteargă sate întregi de pe harta României, să strămute populația, să distrugă vestigii arheologice cu o vechime de câteva mii de ani. Totul în numele unui așa zis proiect de canalizare a Argeșului, de făurire a mărețului canal Dunăre-București. Atunci, în mai puțin de o săptămână, câteva localități au dispărut definitiv din peisajul administrativ românesc. N-au fost iertați nici măcar morții. Numai că, după ce au săpat vreo 5-6 metri în adâncime, cupele excavatoarelor au început să se umple cu tot felul de resturi vegetale. Nimeni nu s-a sesizat, în afara inginerilor care coordonau lucrările. Aceștia au înțeles că acolo, la adâncime, e ceva și au chemat arheologii. Nu mică a fost surpriza tuturor când au constatat că la o adâncime de 15-25 de metri se găsea nici mai mult nici mai puțin, decât o… pădure preistorică. Nisipul care o acoperise conservase atât de bine lemnul copacilor, încât aceștia, eliberați de sub pământ, păreau încă în viață și se puteau deosebi soiurile.

Marea inundație glaciară

Specialiștii aduși de la București au descoperit soiuri vechi de stejar, fag, gorun și tei. Datarea cu carbon a arătat că nisipul care acoperise pădurea de foioase avea o vechime cuprinsă între 10.000 și 12.000 de ani. Ceea ce însemnă că pădurea în sine era mult mai veche. Puțini au fost cei care s-au întrebat atunci cum a ajuns pădurea să fie acoperită de ape. Se știa că teritoriul României a fost sub ape acum milioane de ani, dar nu se cunoștea și motivul. Nimeni nu bănuia că peste câteva zeci de ani, Ballard urma să vină și să emită o ipoteză fantastică, anume că aici a avut loc marele Potop descris de Biblie, în parte din cauza topirii ghețarilor și creșterea nivelului Mediteranei, fapt care a generat surparea limbii de pământ care o unea cu Marea Neagră. Apele din sud au făcut ca nivelul vechiului Pont Euxin să crească mult și apele să se reverse pe teritoriile din jur. Ulterior, apele s-au retras și au permis apariția unei noi flore și faune. Dar oare ce cantitate de apă s-a revărsat asupra zonei argeșene, pentru ca nisipul rămas în urmă ei să aibă o adâncime de 15 – 20 de metri? Ce ape puteau alimenta o astfel de inundație?

Tsunami pe Argeș?

Descoperirea pădurii preistorice sub pământurile Argeșului i-au determinat pe specialiști să cerceteze și zonele apropiate. Rezultatele au fost fantastice: pădurea se întindea pe o suprafață mare, între localitățile Glina-Bobești, Jilava, Domnești, Mihăilești-Cornetu. În plus, prospecțiunile arată că se întindea mult în sud, aria terminându-se probabil undeva pe teritoriul Bulgariei. În toate locurile, cercetările au arătat același lucru: apele au acoperit zonele într-o perioadă extrem de scurtă, pe care arheologii au estimat-o la doar câteva săptămâni. „Așa ceva, nu se putea întâmpla din cauza topirii ghețurilor, afară doar de cazul în care Terra a fost lovită de un meteorit. Or, din câte știm noi, acum 10.000-12.000 de ani niciun meteorit nu a lovit Pământul”, afirmă Codrin Niculescu, paleontolog și biolog. În sprijinul teoriei lui vine absența totală a sedimentelor de animale marine pe linia pe care se întinde pădurea preistorică. „Lipsa aceasta ne arată clar că zona nu a fost marină, ci inundată întâmplător. Iar compoziția nisipului sărat a conservat foarte bine copacii”.

Bizară fortificație de lemn

Dar nu pădurea subterană a fost cea mai interesantă descoperire a arheologilor veniți la fața locului. Într-una din zile, săpătorii au scos la iveală o construcție bizară din lemn, alcătuită sub forma unei mici fortificații. Cu toate astea, nu s-au găsit deloc schelete umane sau animale, în condițiile în care s-a presupus că respectiva construcție nu s-a ridicat singură. „Unde au dispărut cei care au construit ciudata fortificație de lemn este iarăși o întrebare fără răspuns. Pe de o parte, e posibil ca valul uriaș să-i fi surprins pe locuitori iar ulterior trupurile lor, luate de apă, să fi fost mâncate de animalele marine. Dar la fel de posibil e ca locuitorii să fi aflat din timp despre iminența valului ucigaș și să se fi retras pe înălțimile munților. Dar dacă acceptăm cea de a doua ipoteză ca fiind mai plauzibilă, de unde puteau ști niște primitivi că oceanul va mătura zona Argeșului?”.

Când vine vorba de istoria umanității, știința actuală încearcă să inoculeze ideea de evoluție, mentală,  fizică, socială și chiar și spirituală. Realitate este alta: toate civilizațiile care s-au succedat pe planetă au dez-evoluat, societatea actuală nefăcând rabat de la această „regulă”. Este de ajuns să privim ce se întâmplă acum în lume pentru a înțelege asta.

Pornind de la pădurea antică descoperită pe linia Argeșului, ulterior s-au făcut săpături în partea opusă, pe Valea Prutului. Și… surpriză, au fost descoperite depuneri stratificate de nisip cu aceeași compoziție ca și cel din sudul țării și datând din aceeași perioadă de timp, respectiv sfârșitul paleoliticului și începutul neoliticului. Nu au fost găsite și păduri de data asta, dar probabil că zona nu era una împădurită, ci de câmpie. „În acel moment am fost puși în fața unei întrebări fără precedent. Ce fel de val putea să măture întreg cuprinsul țării și să aibă o înălțime de peste 100 de metri? Cum s-a format acel val? A devastat doar teritoriul României sau toată Europa? A fost un val oceanic, cu apă sărată sau un val cu apă dulce?”.

Copacii milenari

Dincolo de ipotezele cercetătorilor, locuitorii din Mihăilești continuă să scoată din carierele de piatră trunchiuri vechi de mii de ani și să le ardă în sobă. Florea Dumitru spune: „Domnule, noi suntem unicat în lumea asta. Noi nu mergem la pădure ca să tăiem un copac. Noi dezgropăm copacii de care avem nevoie pentru foc. Și numai bunul Dumnezeu știe cum au ajuns pomii ăștia sub nisip. Cei mai bătrâni spun că așa au rămas de la Potopul cel mare de pe vremea lui Noe”. Deocamdată nicio ipoteză nu a fost pe deplin demonstrată. Iar numărul copacilor milenari descrește de la o zi la alta. Trebuie oare să condamnăm localnicii pentru că distrug urmele trecutului încercând să supraviețuiască? La urma urmei, nu așa au făcut dintotdeauna oamenii? Fiecare nouă civilizație a distrus-o pe cea veche. Și nu din răutate, ci din simpla dorință de supraviețuire.

 

PASSWORD RESET

LOG IN