ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "atac la istoria românilor"

atac la istoria românilor

,

FUNDAȚIA ACADEMIA CIVICĂ MEMORIALUL VICTIMELOR COMUNISMULUI ȘI AL REZISTENȚEI CENTRUL INTERNAȚIONAL DE STUDII ASUPRA COMUNISMULUI ia atitudine prin vocea Anei Blandiana  – președinte al Fundației, asupra primejdiei promovării unor planuri cadru din care Istoria riscă să fie amputată.

Scrisoare deschisă

Domnului Adrian Curaj Ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice

Stimate Domnule Ministru, Sunt ani de zile de când marii istorici ai țării își fac datoria ieșind în spațiul public pentru a atrage atenția și a protesta împotriva eliminării treptate a istoriei naționale din programele școlare, atât prin scăderea numărului orelor de istorie, cât și prin predarea ei integrată în istoria universală. Încearcă să se opună astfel unei curricula prin care se transmite elevilor nu capacitatea de rezistență, uneori eroică, a strămoșilor lor, care și-au păstrat identitatea în această vatră pe deasupra căreia se bat dintotdeauna munții în capete, ci dimpotrivă, lipsa noastră de importanță în concertul asurzitor al lumii, condiția de epigoni ai unei istorii atât de insignifiante încât abia dacă merită menționată. Și astfel se completează spălarea creierelor programată în comunism pentru crearea „omului nou”, omul fără memorie, care nu trebuie să știe nici de unde vine, nici cine a fost, ca să poată fi ușor manipulat și împins în direcția dorită. Faptul că această direcție s-a schimbat nu schimbă esența demersului, ci îl face mai înspăimântător.

Timp de 18 ani am încercat prin Școala de Vară de la Sighet să contracarăm, pe măsura puterilor noastre, acest proces de degradare intelectuală și de deznaționalizare. Cele câteva mii de adolescenți care au absolvit-o au ascultat mari istorici, sociologi, filozofi, români și străini (care uneori ne respectau mai mult decât ne respectam noi înșine), au pus întrebări și au primit răspunsuri, au petrecut ore și ore în Muzeul Memorial descoperind modele, mândria de a avea ce continua și datoria de a construi o punte intelectuală și morală peste hiatusul comunist. Memorialul se dovedea, așa cum ne-am dorit, un drum prin trecut spre viitor. E adevărat că, pe parcursul celor mai bine de trei lustri, atenția noastră îndreptată asupra elevilor numeroși care se prezentau la testul de admitere al școlii descoperea cu tristețe o scădere îngrijorătoare a nivelului de cunoștințe dobândite în gimnaziu și în liceu, care făcea tot mai dificilă adaptarea la formatul Școlii de la Sighet.

În acești 18 ani ne-am adresat în mai multe rânduri Ministerului Educației încercând să convingem și să oprim degradarea. Ultimul dintre memorii a fost scris chiar de profesorii de Istorie din învățământul preuniversitar care au participat în iulie 2012 la a XV-a ediție a Școlii de Vară, memoriu în care își prezentau nu numai îngrijorarea și revolta în fața degradării materiei de învățământ, ci și propunerile de profesioniști pentru remedierea situației (atașez textul) Răspunsul Ministerului anunța noi planuri de învățământ și planuri școlare. Între timp au mai fost introduse și perimate câteva.

Iar acum ne aflăm în fața unei noi reforme. De data aceasta radicală. Un moment pe care naș fi fost în stare să mi-l imaginez nici în cea mai pesimistă dintre perspective, momentul în care problema Istoriei ca obiect de studiu în gimnaziu și liceu s-a rezolvat definitiv prin scoaterea lui din cărțile de școală. În manualele anilor următori vom căuta zadarnic istoria, înlocuită cu sintagma „Educației pentru societate” și amestecată cu alte câteva materii, dar rămânând tot cu o oră pe săptămână.

Cu câțiva ani în urmă, pe vremea când era comisar european, Dl Dacian Cioloș m-a impresionat prin îndelunga atenție cu care a vizitat expoziția dedicată Memorialului de la Sighet, deschisă în Parlamentul European de la Bruxelles în octombrie 2011. Era dovada unui interes intelectual și moral autentic și a unui respect pentru Istorie, nepotrivit cu această „reformă” incredibilă care își închipuie că este corectă politic.

De altfel într-un document al Consiliului Europei din 1997, intitulat chiar „Consiliul Europei și Istoria în școală” se spune: „Este legitim ca programa de istorie să fie considerată un mijloc de dezvoltare și menținere a unui sentiment de identitate națională”.

Și atunci, de unde vin și încotro vor să ne îndrepte acești câțiva consultanți, se pare că matematicieni, care propun ștergerea de pe pagina manualelor a umanioarelor (pentru că renunțarea la limba latină sau la gramatica limbii române constituie tot un atentat la Istorie). Ce îi îndreptățește, ce ideal le permite să șteargă trecutul din mintea generațiilor viitoare, scoțându-și în felul acesta propriul popor din istorie? În tradiția românească matematicienii erau mari intelectuali umaniști și chiar mari poeți (este destul să ne gândim la Dan Barbilian, Traian Lalescu, Octav Onicescu, Grigore Moisil, Solomon Marcus). Și atunci cine le dă dreptul să transforme matematica într-un rival favorizat al culturii umaniste, pregătind astfel viitorul postcultural al unor mulțimi de roboți?

Dumnezeu m-a făcut să observ cu precădere partea plină a paharului, dacă există. Acum ea constă în speranța că, alături de impresionantele proteste ale Academiei Române și ale Facultăților de Istorie din București, Cluj și Iași, elitele și toți oamenii responsabili ai acestei țări se vor împotrivi și vor reuși să interzică această castrare a identității viitoarelor generații, dacă nu din patriotism, cel puțin din dragostea pentru copiii lor, care desprinși de memoria culturală a trecutului, se vor pierde fără sentimente și fără speranță în gaura neagră a unui viitor tot mai virtual, tot mai inuman.

Cu stimă, Ana Blandiana

București, 15 februarie 2016

facsimil pagina 1

Download the PDF file .

facsimil pagina 2

Download the PDF file .

 

Semnale de alarmă trase din 2012 de către participanții la cea de-a XV-a ediție a Școlii de Vară a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, organizată de Fundația Academia Civică în colaborare cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Memoriu către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului

Situația dezastruoasă a sistemului educațional românesc și în cazul de față a statutului disciplinei istorie în școală, impune luarea unor măsuri energice în acest sens. Istoria, ca știință umanistă, are drept scop formarea de caractere puternice, de mentalități necesare unei societăți deschise europene. În același timp, istoria contribuie la dezvoltarea spiritului național, a demnității de a fi român și a conștiinței noastre de neam. Se pare că societatea românească și conducătorii ei aleși uită avertismentul marelui nostru istoric Nicolae Iorga, care afirma în perioada interbelică, într-un context oarecum similar, că „Acei ce nu-și cunosc istoria riscă să o repete”. Din păcate, afirmația istoricului este mai adevărată decât ne-am dori să credem în zilele de astăzi când societatea românească se află într-o derivă nemaiîntâlnită. Din cauza reformelor din ultimii 15 ani, școala nu mai reprezintă o sursă de educație, de generalizare a valorilor în societate, ci, din contră, ea a stigmatizat educația de calitate în schimbul impunerii de teme schematice, nerelevante, de manuale cu stiluri plicticoase de ilustrare a informației istorice, neatrăgătoare, redactate într-o limbă de lemn, în multe cazuri stilurile fiind preluate din exterior fără a se face măcar o analiză minimă a aplicabilității lor. Este o reluare, reușită din păcate, a teoriei formei fără fond enunțată încă de junimiștii secolului al XIX-lea.

În cazul reformei curriculare aplicate domeniului istorie, efectele au fost dramatice. Noile politici în acest domeniu au devenit practic de neînțeles pentru profesorii de la catedră, neconsultați măcar o dată. Realitatea, din nefericire, i-a afectat atât pe elevi cât și pe părinți. În cazul celor dintâi studiul istoriei a devenit confuz, conținutul e în mare parte neadaptat realităților și așteptărilor lor. Impunerea studiului istoriei fără respectarea criteriului cronologic i-a bulversat și mai mult pe tineri, mulți dintre ei neînțelegând scopurile și obiectivele disciplinei. Reducerea numărului de ore s-a făcut fără a recalibra programa școlară, determinând acumularea de conținuturi ce trebuie predate într-un timp redus. Prin aceste măsuri a fost afectată calitatea actului educațional. Chiar și pentru părinți este greu de înțeles acest mod de gestiune al programei și al obiectivelor educaționale, ele nefiind conforme cu tradiția școlii românești. Timpul alocat predării istoriei a fost redus la o oră pe săptămână, cu excepția filierei teoretice, profilele umane. Reducerea drastică a timpului alocat de planul cadru disciplinei istorie, afectează în mod evident dezvoltarea spiritului național, al celui civic și european, lăsând un gol în valorificarea modelelor necesare dezvoltării unei societăți democratice. Prin această politică haotică, lipsită de viziune, condamnăm societatea la mediocritate și intoleranță. Este grav că elevii educați până acum sunt victime ale manipulărilor venite din toate direcțiile și faptul ridică serioase semne de întrebare.

Pentru îmbunătățirea calității procesului educațional și punerii istoriei pe locul care i se cuvine, pentru educarea societății în spiritul demnității apartenenței la valorile naționale și europene, pentru cunoașterea și implementarea spiritului civic, moral în mod ireversibil în interiorul societății românești, pentru împiedicarea transformării viitorilor cetățeni români într-o masă de manipulare de către diferiți factori ai vieții publice, pentru impunerea unui traseu ireversibil al europenizării societății, noi, participanții la Școala de Vară de la Sighet din iulie 2012 alături de Fundația Academia Civică, cerem imperativ:

1. Studiul istoriei la clasa a IV-a să se realizeze de către profesori de istorie, ținând cont că mulți dintre învățători nu au competențe științifice și didactice specifice disciplinei istorie. În multe cazuri aceștia, în timpul alocat istoriei, predau noțiuni specifice altor materii. De asemenea solicităm introducerea în planul cadru a unei ore de istorie pe săptămână la clasa a IV-a și nu una la două săptămâni cum se întâmplă astăzi.

2. Introducerea obligatorie în planul cadru a două ore de istorie săptămânal la clasele V-VII, necesare aprofundării elementelor de bază referitoare la istorie, pe care un elev trebuie să le cunoască. În multe cazuri, în ciclul liceal elevii nu fac dovada cunoașterii unor concepte cheie necesare istoriei, precum încadrarea în timp și spațiu, cronologie etc.

3. Introducerea în planul cadru al ciclului superior al liceului a studiului istoriei românilor, indiferent de filieră, pentru cel puțin două ore pe săptămână. Este regretabil că astăzi se studiază programe de istorie ce cuprind teme de istoria românilor integrate în istoria universală, fără a se face o distincție clară. Suntem de acord că este necesară studierea istoriei universale sau europene pentru ca elevii să cunoască contextul istoric în care românii au evoluat. Însă este contraproductiv a se amesteca cele două direcții, determinând bulversarea elevilor în mod special. Construirea unei identități ar întări sentimentul de identitate națională, acesta fiind și scopul predării istoriei în școală. Mai mult, la nivel european se consideră că „este legitim ca programa de istorie să fie considerată un mijloc de dezvoltare și de menținere a unui sentiment de identitate națională” (cf. Consiliul Europei și istoria în școală, Strasbourg, 1997).

4. Solicităm introducerea în cadrul programei de istoria română a temelor referitoare la cultura și civilizația medievală, modernizarea statului român în secolul al XIX-lea survenită după 1866, cultura și mentalitățile în perioada interbelică, democrația interbelică. Necesitatea introducerii unor asemenea teme este dată de faptul că ele recomandă modele de urmat de către elevi, exemple de bune practici în dezvoltarea societății. De asemenea, studierea acestor teme ar asigura interdisciplinaritatea cu alte domenii cum ar fi literatura română sau filozofia. Parcurgerea acestor teme demonstrează elevilor europenitatea lor și justifică eforturile de modernizare actuale pe care societatea le face dându-le un sens, o continuitate. Preluarea unor teme, viziuni din perioada modernă sau contemporană ajută elevii de a se raporta la diferite contexte contemporane.

5. Modificarea viziunii asupra programei de istorie specifică clasei a XI-a în sensul eliminării temelor de pseudoistorie. Unele dintre temele din această programă sunt considerate banale de către elevi, conținutul lor fiind regăsit doar prin simpla citire a certificatului de garanție al unui produs comercial. De asemenea, e recomandabil ca teme cum ar fi regimurile totalitare, să nu fie redundante în programe specifice claselor a X-a, a XI-a și a XII-a. Mai mult, solicităm consultarea obligatorie și nu fictivă a profesorilor de la catedră în conceperea planurilor cadru și a programelor școlare referitoare la disciplina istorie. Până acum, conceperea acestor programe s-a făcut de către comisii obscure create la nivel ministerial, ale căror membri nu cunosc suficient necesitățile profesorilor la catedră. Ceea ce este și mai trist e faptul că toate propunerile trimise cu ocazia așa-ziselor dezbateri publice pe tema programelor, au fost respinse în bloc. Sperăm că Ministerul Educației nu va mai perpetua aceste practici incorecte și jignitoare la adresa profesorilor, elevilor și părinților, ci va promova o dezbatere reală în această direcție.

6. Introducerea în planul cadru a celei de-a doua ore de istorie universală pe săptămână la clasele cu profil real și tehnic.

7. Introducerea obligativității cursului legat de regimul comunist și represiunea comunistă împotriva poporului român cel puțin la clasele liceelor cu profil teoretic. Chiar și în documente europene este revendicat dezideratul cunoașterii trecutului, mai ales a aceluia din perioadele totalitare ale istoriei. Studierea conținuturilor având această temă este recomandată de către Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. În rezoluția numărul 1481 din 25 ianuarie 2006, la punctul 7 se specifică: „Adunarea Parlamentară este convinsă că asumarea istoriei este una dintre condițiile care trebuie îndeplinite pentru a se evita repetarea crimelor în viitor. Mai mult, evaluarea morală și condamnarea crimelor comise joacă un rol important în educarea tinerei generații”.

8. Introducerea disciplinei istorie ca probă obligatorie la examenul de Bacalaureat pentru toți absolvenții de liceu. Este cel puțin curios că persoanele care vor să obțină cetățenia română sunt obligate să susțină un test de istorie și civilizație românească, în timp ce cetățenii născuți în România nu sunt încurajați să-și cunoască propria istorie încă de pe băncile școlii.

9. Introducerea la nivelul ciclului inferior al liceului, indiferent de filieră, a unei discipline distincte numite „Cultură civică”, în care să se studieze, de pildă: comportarea în familie și societate, doctrine politice, cetățenia europeană, drepturi și obligații cetățenești, principii democratice, importanța exprimării votului etc. Necesitatea studierii lor este dată de lipsa unei culturii politice în societatea românească contemporană, cu grave consecințe asupra dezvoltării acesteia.”

Semnează: Participanții la cea de-a XV-a ediție a Școlii de Vară a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, organizată de Fundația Academia Civică în colaborare cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.

Sighet, iulie 2012

Facsimil memoriu

Download the PDF file .

Publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Elevii sunt invitați să-și anunțe părinții că, printr-o hotărâre plină de „patriotism“ și curaj, disciplina Istorie s-ar putea ca pe viitor să se numească Educație cetățenească.

Și, uite așa, ne-am întors victorioși la epoca fericită când Roller coordona manualul „Istoria R.P.R.“ – manual pentru învățământul mediu. „Fericita“ epocă în care tinerii erau îndreptați și îndrumați printr-un manual unic, la reinventarea istoriei potrivit cu noile interpretări de sorginte marxistă.

Mai este vreo diferență între atunci și acum? Da, este, atunci era Istoria Republicii Populare Române, astăzi se numește Istorie – clasa a XII-a.
Cu îndreptățire ne întrebăm a cui istorie?

În fapt, Istoria românilor a dispărut ca disciplină formativ în învățământul liceal. Tinerilor li se oferă o istorie care poate fi a oricui. Și este așa deoarece curricula este una singură pentru toate categoriile de școli.

Regresul este și mai mare pentru că se renunță definitiv la studiul Istoriei ca disciplină fundamentală, pe cale de consecință și la români și a lor istorie ca materie de studiu. Este o hotărâre fenomenală acum când ne apropiem de centenarul Marii Uniri!!!

Dacă la revoluție Istoria avea 3 ore pe săptămână, azi este o materie secundară, cu o singură oră pe săptămână și nu mai este materie obligatorie pentru bacalaureat.

Veniți elevi de azi, de mâine și dintotdeauna, veniți părinți, veniți profesori, veniți toți cei pentru care înseamnă ceva Istoria poporului nostru și minunați-vă de insulta adusă Istoriei naționale și eroilor care s-au jertfit de-a lungul veacurilor pentru ca românii să trăiască, să răzbească indiferent de vitregiile trecute sau prezente.

În zilele noastre a-ți iubi țara este aproape un delict! Cu cât uiți mai repede și mai ireversibil trecutul care-ți aparține, cu atât mai ușor îți pierzi identitatea.

Cine vrea să devenim ca popor o masă uniformă, cenușie, fără trecut, deci fără viitor? Stupida trufie de-a șterge din memoria oamenilor trecutul va duce mai devreme sau mai târziu la dispariția noastră ca neam.
Asta vrem?

Publicat de romaniabreakingnews.ro – autor/sursă: DINU C. GIURESCU

,

Nicolas Teculescu: Acest scurt text regrupeaza un numar de neadevaruri care, desi evidente, trebuie denuntate unul cate unul. Comparam afirmatiile dlui (sau dnei ?) Dini G. Jonas (DGJ) cu cele din cartea dlui Lucian Boia [1]; luam in consideratie si textele altor istorici [2…4]. Orice cititor va remarca incoerentele si stangacia textului, de ex: “Ce importanta avea ca zona inconjuratoare era pur romaneasca, daca orasul principal era majoritar maghiar.” Ce vrea sa zica DGJ? (Despre articolul aparut in Revista 22 din 14/04/2015 : Adevar istoric contra mitologie nationala de Dini G. Jonas http://www.revista22.ro/adevar-istoric-contra-mitologiei)

1) “un grup de intelectuali romani …au decis unirea, fara sa tina seama de celelalte nationalitati ardelene”.

Dl Boia pune o intrebare in acest sens p. 68…69, dar se refera la toti romanii, nu doar la cei din Transilvania. DGJ afirma mai jos ca: “ceilalti romani, care traiau la tara, nici nu se gandeau la unire”, referindu-se clar la romanii transilvaneni; ei bine, cum sa explicam atunci ca (conform [2] p. 224) alaturi de cei 1228 delegati (multi deloc intelectuali) au venit la Alba Iulia “zeci de mii de tarani” (alte surse, de ex. [4] p.451, indica 100.000)? Fotografiile arata clar o multime imensa. Dl Boia [1] p.78 nu da cifre. Cat despre minoritatea germana, care reprezenta 60% din cea maghiara plus secuiasca, (conform [2] p. 245), stim ca ea s-a pronuntat limpede, pe 9 inanuarie 1919, prin decizia Consiliului Central Sasesc:  “pentru Unirea Transilvaniei cu Romania”  (www.forumkronstadt.ro/ro/identitate/istorie)

2) “ar fi preferat sa ramana in granitele Ungariei”;

intelegem ca DGJ se refera la romanii transilvaneni si ca s’ar baza pe afirmatiilor dlui Boia. Dar iata ce spune dansul [1] p. 83: “Intre Viena si Bucuresti, romanii transilvaneni puteau inca ezita. Dar, intre Budapesta si Bucuresti, alegerea era facuta din prima secunda. In orice caz, nu cu Budapesta!”. Ati sarit pagina dle sau dna DGJ ? Speram ca cititorul maghiar, daca se traduce “cat mai repede” cartea, va citi cu mai multa atentie.

3)“ Tisa”: numele ar putea sa para maghiar; dar nu, este dacic, (in latina Tissus) atestat documentar cu 850 de ani inainte de venirea maghiarilor si perpetuat de romani.

4)“catastrofala armata romana a intrat repede (probabil dupa cateva zile) in deruta”;

dl Boia [1] p. 8 indica: “27 august 1916 armata romana trece frontiera in Transilvania” si: “6 decembrie armata germana intra in Bucuresti”. Armata romana s-a retras luptand nu cu “puternica armata austro ungara” ci, asa cum precizeaza toti autorii, cu trupe germano austriece: dl Boia precizeaza [1] p.56: “intrarea Romaniei in razboi a costat Germania cateva divizii retrase inclusiv de pe frontul de Vest, in toiul bataliei de la Verdun si trimise in Transilvania, unde austro-ungarii nu reuseau sa opreasca ofensiva romaneasca…”. Iar in [2] p.86: in octombrie, romanii se lupta cu “ adversari de cu totul alta valoare decat trupele” (austro-ungare) “cu care se luptau la sfarsitul lunii august”. Romania era, in acele zile, atacata si in Dobrogea, de trupe germano-bulgaro-turce.

5)“nu denumirea oficiala actuala de Satu Mare”; adica cum, Szatmar nu este doar o deformatie a numelui evident romanesc?

In concluzie: din fericire, exista in istoria Romaniei multe adevaruri incontestabile, unele fiind  mentionate chiar si de dl. Lucian Boia. Iar textul dlui (sau dnei) Dini G. Jonas ar fi trebuit sa se intituleze: Adevar istoric contra mitologie nationala maghiara.

[1] BOIA Lucian: Primul razboi mondial,  Humanitas 2014
[2] GRANDHOMME Jean-Noel: La Roumanie de la Triplice a l’Entente, Soteca 14-18 Editions 2009
[3] BECKER Jean-Jacques : La Grande Guerre, PUF  2004
[4] KIRITESCU Constantin :  La Roumanie dans la guerre mondiale 1916-1919,  Payot 1934

Nicolas Teculescu, „La maison roumaine” pentru România Breaking News – R.B.N. Press /romanibreakingnews.ro

La maison roumaine (Casa Romana) este o asociație non profit îmființată în Franța, în baza legii organizațiilor non- profit din 1901. Asociația lucrează pentru promovarea și dezvoltarea relațiilor culturale între popoarele francez și român. Contribuie la difuzarea culturii românești în Franța și sprijină ancorarea valorilor europene în România. A fost fondată în Paris în anul 1982, iar din 2012 este listată în Anuarul Societăților Științifice și al Comisiilor pentru lucrări științifice. În prezen asociația „La maison roumaine” este condusă de excelența sa domnul Alexandru Herlea.

Pentru mai multe detalii despre articolul incriminat din Revista 22 dar și reacțiile care nu au întârziat să apară citiți accesând link-ul de mai jos:

Revista 22… Drumul spre gunoi / Istoria și demnitatea Neamului Românesc călcată în picioare

Revista_22-iredentism-maghiar

,

Un articol publicat in data de 14 aprilie a.c. de Revista 22, editata de Grupul pentru Dialog Social, face propaganda in favoarea revizionismului maghiar. Articolul intitulat ”Adevar istoric contra mitologie nationala”, semnat de un anume Dini G. Jónas, vorbeste despre mitul Marii Uniri si despre injustul Tratat de la Trianon prin care Ungariei i-au fost rapite” sirul de trei orase din apropiere de frontiera”. Delirul revizionist maghiar, gazduit de paginile Revistei 22 si deci sustinut de intelectualii Grupului pentru Dialog Social, nu se opreste aici. Autorul textului concluzioneaza chiar faptul ca romanii din Transilvania au fost fortati sa se uneasca cu Romania. Potrivit acestuia, romanii din Transilvania ar fi fost mai interesati sa ramana in Ungaria, ”cu o larga autonomie”.

Lecturand articolul din Revista 22 am impresia ca-l citesc pe Laszlo Tokes sau ca-l ascult pe Csibi Barna. Imi este foarte greu, daca nu imposibil, sa vad care sunt diferentele dintre acest articol asumat de Revista 22 si actiunile si discursurile liderilor UDMR, PCM, PPMT sau ale altor organizatii maghiare care militeaza pentru separatism pe criterii etnice si anularea Tratatului de la Trianon. (de Dan Tănasa)
 *

Cum arată imfamia? (vedeți mai jos)

Adevăr istoric contra mitologie națională

de Dini G. Jónas 1502 afisari | 12 comentarii

Unul dintre miturile cele mai înrădăcinate ale românilor, ridicat până și la nivel de sărbătoare națională, este cel al Unirii de la 1 decembrie 1918. Aceasta ar fi fost un act entuziast al întregului popor ardelean.

Care este însă adevărul istoric? Ni-l spune chiar reputatul istoric român, domnul profesor Lucian Boia, în cartea sa Primul război mondial, apărută anul trecut la Editura Humanitas.

Cu obiectivitate și moderație, eminentul istoric arată cum un grup de intelectuali români, întruniți la Alba Iulia, au decis unirea, fără să țină seama de celelalte naționalități ardelene. Care ar fi fost însă dorința lor reală? Probabil, influențați de cultura maghiară, care înregistrase în ultimii ani progrese repezi printre ei, ar fi preferat să rămână în granițele Ungariei, cu o largă autonomie, la egalitate cu celelalte naționalități conlocuitoare (sârbi, croați, slovaci etc.). De altfel, acești intelectuali nu reprezentau, conform obiectivului recensământ maghiar din 1910, decât aproximativ o treime din populația orașelor. Ceilalți români, care trăiau la țară, nici nu se gândeau la unire.

Autorul stabilește apoi o serie de adevăruri istorice. El arată cum imperialistul Brătianu a cerut, pentru a intra în război, teritoriul până la Tisa. Apoi, cum catastrofala armată română a intrat repede (probabil în câteva zile) în derută, în contrast cu puternica armată austro-ungară, în care multiplele nationalități au arătat atâta entuziasm. În sfârșit, cum injustul Tratat de la Trianon a răpit Ungariei șirul de trei orașe din apropiere de frontieră, ca, de exemplu, cel denumit de localnici Sătmar, în maghiară Szatmar (nu denumirea oficială românească actuală de Satu Mare). Ce importanță avea că zona înconjurătoare era pur românească, dacă orașul principal era majoritar maghiar.

Lucrarea domnului Boia ar trebui cât mai repede tradusă în limbile de circulație internațională, ca și în maghiară.

Dini G. Jónas
8 aprilie 2015

Reacții la  TICĂLOȘIA din pagina Revistei 22  …Cu drumul spre gunoi

Ion Scorobete publicat pe  ioncoja.ro
Sunt stupefiat nu de faptul că un individ isi descrie cosmarurile, este dreptul sau, ci ca o revista din Romania i le face publice. Ca omul delireaza e limpede. Iata: „un grup de intelectuali romani, intruniti la Alba Iulia, au decis unirea[…] Ceilalti romani, care traiau la tara, nici nu se gandeau la unire.
La 1 Decembrie 1918, pe Platoul Romanilor din Alba Iulia au fost prezenti peste 100.000 de delegati ai tuturor localitatilor din Transilvania. Aici nu a fost o adunare spontana, un „miting”, asa cum fusese cea de pe Campia Libertatii de la Blaj in 3/15 Mai 1848, ci un For, o Mare Adunare Nationala constituita din reprezentantii alesi ai tuturor romanilor din Transilvania, delegati abilitati sa ia hotarari in numele acestora. Era in realitate un Parlament ad hoc. Fiecare delegat avea asupra sa un „credentional”, o lista cu numele si prenumele locuitorilor din localitatea pe care el o reprezenta, in numele carora era autorizat sa decida.
Iar acum nu ma refer la omul de rand care nu este foarte la curent cu ce s-a intamplat acolo, ci ii am in vedere pe istoricii profesionisti. Toti pomenesc cu un prilej sau cu altul de 1 Decembrie, dar nu stiu cati dintre ei au avut in mana un „credentional” in original.
Ei bine, eu am avut nu unul, sute. Am studiat nume cu nume insirate acolo. Rubrica ultima din dreapta se intitula „Semnatura”. Aceasta era cea care ma emotiona pana la lacrima (pentru cinicii carora asemenea formulari le provoaca o grimasa incarcata de tot dispretul fac precizarea ca unii oameni, printre care ma prenumar, au si lacrimi ale sufletului). Rar aparea si cate o semnatura, a preotului, a dascalului, a vreunui taran mai rasarit. De regula, se insirau de sus pana jos cruci apasate cu degetul, amprenta dupa amprenta.
Dovada elocventa a nivelului cultural ce le era harazit romanilor din luminatul Imperiu. Degetele acelor romani „care traiau la tara” si care după Revista 22, „nici nu se gandeau la unire” erau manjite cu pamant si cu gunoi de grajd, erau tocite de manerul toporului, de coada sapei si de darjala coasei, dar ei tineau din toata fiinta sa-si pecetluiasca pe coala de harte care-i intimida vointa vietii lor. Pe acele cruci s-a rastignit intreg Ardealul pentru ca sa poata invia La Alba Iulia.
Poetul patimirii noastre a spus:
Avem un vis neimplinit,
Copil al suferintii,
De jalea lui ne-au raposat
Si mosii, si parintii…

Cei a caror febra s-a cronicizat nu au decat sa-si debiteze aiurelile in cadru privat sau in casele de sanatate. Nu le vom ingadui sa-si bata joc de mosii si parintii nostri care nu numai au raposat de jalea unui vis, ci au facut si ca acel vis, providentialul vis al Unirii, sa fie infaptuit.

*

Alte reacții la articol pe pagina Revistei 22

25.04.2015 | Dinu G. Ionescu a scris:
Pseudoistoricul Boia nu merită nici măcar osteneala de a-l combate. Este o rușine a facultății de istorie
25.04.2015 | Simina Lazar a scris:
V-am ascultat la conferinta de la Casa Română, ba chiar v-am si cumparat o carte. Regret profund. Nu pot sa Înteleg cum puteti face asemenea informatii absolut false. Bunicul meu, taran de la Sarmas a fost la Adunarea de la Alba Iulia. Faceti jocul extremistilor unguri. Regret profund ca v-am cumparat cartea.
26.04.2015 | Dr Serban Mihaileanu a scris:
Citesc asa zisul editorial, semnat de Domnul Dini G. JĂłnas, impresar improvizat al marelui istoric român contemporan Lucian Boia – gazduit, cu delicioasa dezinvoltura, de redactia Revistei 22. Sa fim pozitivi : marele nostru istoric, i-a deschis ochii tumultosului sau impresar, fiind azi asigurat de cel putin un admirator. Simtindu-se inca intemnitat de tratatul de la Trianon si de  imperialismul lui Bratianu . Daca redactia i-ar fi alocat mai mult spatiu, tanarul nostru european, ne-ar fi vorbit poate si de Horty. Vesteda nostalgie a imperiului apus, il face pe liricul interpret al istoriei sa afirme ca  ceilalti romani, care traiau la tara, nici nu se gandeau la unire. Este adevarat, imperiul a facut totul ca taranii sa nu se gandeasca la unire dar sa se gandeasca zi si noapte la ce li se va intampla daca nu vor fi supusi, saraci si cuminti. Il invit pe tanarul gazduit de Revista 22 sa re-citeasca anumite capitole din istorie, nu cele scrise de marele nostru istoric Lucian Boia, dar cele scrise cu sangele romanilor de Imparateasa Maria Tereza prin bratul armat al generalului von Bukow sau mai recent de asasinatele salbatece comise de ungurii hortisti dupa dictatul de la Viena. Mult stimata redactie, cunoasteti vechiul adagiu : cine nu cunoaste istoria este condamnat sa o retraisca, asta doriti ? In patria nostra, multae silvae sunt, quae bestiis abundantâs et multae codae secures
27.04.2015 | Dan Culcer a scris:
Rugam redactia revistei sa produca o nota privitoare la activitatea stiintifica, deci privitoare la competenta minimala a semnatarului acestei opinii, Dini G.JĂłnas. Ca sa putem aprecia argumentele lui JĂłnas, trebuie ss stim putina istorie ca sa le incadram acolo unde isi au locul, in ideologia revansarda a iredentismului maghiar care are un repertoriu bine structurat din 1919. Argumentul orasului locuit de maghiri si inconjurat de sate romanesti este insa contra-productiv, de vreme ce demonstreaza contrariul, prezenta majoritatii demografice romanesti in numele careia s-a facut Unirea. Redactia ar trebui sa caute un redactor competent pentru a evita publicarea unor astfel de opinii orientate sau pentru a le putea comenta echilibrat. Lucian Boia va fi tradus in maghiara si sustinut de presa maghiara tocmai fiindca canta in struna acestui iredentism. Ca Lucian Boia scrie ce scrie, cu argumente istorice alese ca sa demonstreze tezele preconcepute ale revizionismului istoric practicat de el, asta se poate discuta in cadrul presei de specialitate mai bine decat prin astfel de note de pripas. Dan Culcer
29.04.2015 | Marian Clenciu a scris:
Adevăƒr istoric contra mitologie națională ?.€ Cred cムeste o mică problemă cu titlul. Nimerit ar fi fost €Mitologia revanșardムcontra Adevăƒr Istoric.€ Că sunteți destul bine intenț›ionați€ nu-i o noutate, doar e democraț›ie.  Deplorabil…

Despre ce fel de viata au avut romanii din Transilvania sub dominatia grofilor maghiari a vorbit, cu documente, istoricul dr. Vasile Lechințan

Replica istoricului Vasile Lechințan la afirmațiile REVOLTĂTOARE ale viceprimarului UDMR din Arad. LISTA martirilor români din Hodac uciși de unguri în 1848 DOCUMENTE (Dan Tănasa Blog)

Președintele UDMR Arad, Bognar Levente, viceprimar al municipiului Arad, a opinat în cadrul unei conferințe de presă faptul că afirmația că în 1848-1849 armatele maghiare ar fi ucis 40.000 de români este o minciună a „extremiștilor”, care „otrăvesc” buna conviețuire, istoricii stabilind că „cifra nu este cea reală” (detalii aici). 

 –
Despre ”eminentul” istoric Lucian Boia a vorbit foarte clar prof. univ. dr. Ioan Scurtu aici. Fata de articolul stupefiant gazduit de paginile Revistei 22 a reactionat, pe blogul sau, scriitorul Dan Culcer:

Se desfășoară o amplă campanie mediatică, prin care se acreditează ideea că românii nu au capacitatea de a se conduce prin ei înșiși, nu au realizat nimic viabil de-a lungul timpului, istoria lor este o succesiune de mituri, de care trebuie să se debaraseze. Câțiva intelectuali, autoproclamați exponenți ai societății civile, au acaparat mass-media (presă scrisă, TV, edituri, radio), desfășurând o campanie intensă și sistematică de denigrare a poporului român. Unul dintre aceștia, H.-R. Patapievici, scria: “În toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut”. Cu alte cuvinte, românii au fost pe post de closet public. Ca urmare, să-i scoatem din conștiința națională pe Decebal, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, pe Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza. Cine îndrăznește să-i evoce este un naționalist, demn de disprețul Europei și al “societății civile”. România însăși este prezentată ca o țară demnă de scârbă și dispreț. Să nu se mai spună că avem o țară frumoasă, cu imense bogății, care merită să fie cunoscută și prețuită (așa cum făcuse Papa Ioan Paul al II-lea, care a numit-o “Grădina Maicii Domnului”). Foarte activ și mediatizat este Lucian Boia, care și-a modificat radical discursul de dinainte de 1989, apreciind că istoria românilor nu este decât o succesiune de mituri. În opinia sa, românii nu au fost decât niște anexe ale marilor imperii, incapabili să-și construiască o istorie reală. Nici vorbă de vechime, continuitate, unitate, luptă pentru independență și de alte asemenea “mituri”. Cei care susțin contrariul – A.D. Xenopol, Dimitrie Onciul, N. Iorga, Constantin C. Giurescu etc. etc. – sunt niște naționaliști, demni de tot disprețul europenilor. Obiectivul lui Boia și al susținătorilor săi este clar: “Marile decizii pe care trebuie să le ia astăzi societatea românească reprezintă o ruptură față de trecut, față de orice trecut”. Cu alte cuvinte, românii să nu se inspire din faptele de demnitate națională ale unui Ion I.C. Brătianu sau Nicolae Titulescu, ci să accepte tot ce li se cere. Poporul român are un trecut incert, a venit de nicăieri și se îndreaptă spre niciunde. Doar duși de mână, ca orbeții, românii ar putea ieși la liman și, ca urmare, ei trebuie să acepte cu recunoștință tot ce li se cere din afară. Guvernanții au acționat în acest spirit. Au înstrăinat principalele bogății naturale, au încheiat contracte dezastruoase, au pus în operă privatizări scandaloase în favoarea străinilor. Românii au fost practic eliminați de guvernanții de după 1989 din reconstrucția economiei naționale.

Una dintre direcțiile de ștergere a memoriei românești este abandonarea monumentelor istorice. Au românii vocația distrugerii a tot ce-i leagă de trecut?

Asistăm la punerea în operă a unui program vizând ștergerea identității naționale a poporului român. În 2013, am participat la lansarea cărții „Palate din București”, de Ion Narcis Dorin, prilej cu care am aflat că, în cei 25 ani de după 1989, s-au demolat mai multe monumente istorice și de artă decât în 45 de ani de comunism. Guvernanții, prin așa-zisa “restitutio in integrum”, au deschis calea unor uriașe abuzuri, la care s-a asociat din plin și justiția. Au fost restituite clădiri istorice – care făceau parte din patrimoniul național – pe care proprietarii (mulți dintre ei obținând decizii judecătorești pe baza unor acte false) le-au demolat, pentru a face loc unor clădiri “moderne”, din beton și sticlă. Evident că asemenea acte au avut loc cu implicarea Ministerului Culturii – care, culmea, se mai numește și al Patrimoniului -, care are obligația de a păstra monumentele istorice și de artă, precum și cu ajutorul primăriilor, care au dat avize de demolare. După 1989, s-a mai înregistrat un fenomen curios, girat de guvernanții de la București: renovarea pe banii statului a unor clădiri monumente istorice și apoi restituirea lor către proprietari, reali sau fictivi. Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, prevedea că bunurile care până la acea dată au aparțiunut statului maghiar treceau de drept în proprietatea statului român. Nesocotind acest Tratat, guvernele și justiția română au restituit multe clădiri unor etnici maghiari, după ce, prin grija miniștrilor Culturii (lideri ai UDMR), acestea au fost refăcute și renovate cu bani grei de la bugetul statului român. Toate acestea, în timp ce numeroase castele, cazinouri, palate, cule românești au fost lăsate în paragină. Nici măcar în “Anul Brâncoveanu” (2014) nu s-au acordat fondurile necesare pentru refacerea unor biserici și palate construite de marele domnitor.

„Realizarea unui grup statuar, care să fie dezvelit la Alba Iulia, cu prilejul centenarului Marii Uniri, ar trebui să constituie un obiectiv esențial al guvernanților”

Majoritatea orașelor din Transilvania nu au statui, busturi și alte monumente construite în ultimii 25 de ani. Dacă n-ar fi cele ridicate în perioada interbelică și chiar în anii comunismului, piețele ar fi dominate doar de eroii altora. Nu au găsit autoritățile postdecembriste figuri eroice în istoria românilor?

Pe întreg teritoriul Transilvaniei s-au instalat zeci de busturi și alte monumente prin care sunt omagiați diverși lideri maghiari. Între aceștia, și un criminal de război, ucigaș de români, Albert Wass, omagiat la Odorheiul Secuiesc. De altfel, liderii UDMR nu s-au disociat niciodată de politica horthystă, nici de liderii lor comuniști. Cu complicitatea guvernanților români, în județele Harghita și Covasna s-a constituit “de facto” un “ținut secuiesc”, în care aplicarea legilor României este facultativă. În ultimii ani se acționează intens pentru legalizarea acestuia și constituirea unei enclave teritoriale pe criterii etnice. Confruntându-se cu această realitate, prefectul de Harghita a contestat în instanță mai multe hotărâri ale consiliilor locale din județ, privind autonomia “ținutului secuiesc”, deoarece încălcau Constituția, care prevede că România este stat național unitar. Guvernul Ponta nu numai că nu a acționat pentru impunerea legalității, ci l-a destituit, în august 2014, pe prefectul român, înlocuindu-l cu un prefect maghiar, susținut de UDMR. Am fost recent în cele două județe și am avut senzația că mă aflu în Ungaria. Presa, televiziunea, radioul, carțile din librării, toate făceau propagangă revizionistă ungurească. Nu numai în magazine, dar și la chioșcurile de pe trotuar, se vând hărți, vase, tricouri cu Ungaria Mare, în care Transilvania este parte a acesteia. Românii de aici sunt tratați ca străini și presați să plece cât mai repede și cât mai departe. În acest timp, oficialitățile de la București dau asigurări românilor că totul este în regulă, să nu se îngrijoreze, deoarece totul nu este decât o propagandă a “extremiștilor români”.   Integral pe ioanscurtu.ro

Publicat de România Breaking News – R.B.N. Press / romaniabreakingnews.ro

Surse: glasul.info,  ioanscurtu.ro, dantanasa.roioncoja.ro prin romaniabreakingnews.ro

PASSWORD RESET

LOG IN