ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Arpad Paszkany"

Arpad Paszkany

,

Cum își împart spionii Capitala

„Harta imobiliară“ a Bucureștiului e divizată între două mari grupări de afaceri, ai căror membri provin din serviciile secrete. Au ieșit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO și țările din lumea liberă. Apoi au călcat pe morții Revoluției și, din comuniști, au devenit capitaliști rapace, privatizând rețele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia națională, așteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene.

Două mari grupări de afaceri își împart piața imobiliară din București. Oamenii lor cheie provin din fosta Securitate și din nomenclatura comunistă.

Doina Nadia Popoviciu. Căpitan (r) contraspionaj. E fiica fostului prim-vicepremier ceaușist Ion Dincă „Te-leagă“ și soția magnatului imobiliar Gabriel „Puiu“ Popoviciu. A activat în Direcția a III-a (UM 0625) din fosta Securitate, pe contraspionaj. Specializată în dialecte arabe.

Liliana Badea. Căpitan (r) contraspionaj. A fost soția lui Nicolae Badea, președintele clubului Dinamo. E fata cea mare a lui Ion Dincă „Te-leagă“. A predat la Școala de ofițeri de Securitate Băneasa. Specializată în dialecte arabe.

Dan Marcel Ghibernea. Surse din SIE susțin că e spion activ, dar el neagă. Disidentul Mircea Răceanu l-a semnalat drept ofițer CIE, deconspirat, al regimului ceaușist. Tatăl său a activat în DIE.

GRUPAREA „POPOVICIU-BADEA“

Soții din contraspionaj

București. Sfârșitul anilor ’70. În „Primăverii“, cartierul nomenclaturii comuniste, se vorbește numai despre nunta anului. Mireasa Liliana este fata cea mare a lui Ion Dincă „Te-leagă“ – temutul prim-vicepremier ceaușist. Mirele se numește Nicolae Badea. Vor trece 20 de ani și o Revoluție până când ginerică va deveni președintele clubului Dinamo și un capitalist feroce.

Ion Dincă „Te-leagă“, socrul mare, le organizează tinerilor o nuntă cu mult fast. Sute de invitaț i se adună la Bolintin, „reședința“ ginerelui: activiști, securiști, secretari PCR și membrii CPEx. Meniul e de-a dreptul „burghez“ – șampanie, whisky, delicatese franțuzești, caviar… Amploarea evenimentului îl irită pe Ceaușescu. Nu vrea ca „poporul“ să vadă cât de bine o duc conducătorii PCR.

Dincă „Te-leagă“ învață bine lecția și, când vine rândul mezinei sale, Doina Nadia, să se mărite cu Gabriel „Puiu“ Popoviciu, zbirul ceaușist e mai prudent: rezultă o nuntă discretă, la Hotelul Parc din Capitală. Pe care Popoviciu îl va cumpăra când va deveni mogul imobiliar.

Fiicele lui Dincă mai au ceva în comun: sunt ofițeri de Securitate.

Au grad de căpitan în Direcția a III-a de contraspionaj (UM 0625). Specializate în limba arabă, soțiile lui Badea și Popoviciu sunt încadrate în serviciul de contraspionaj pentru țările din Orientul Mijlociu. Ele predau și la Școala de ofițeri de Securitate din Băneasa.

În 1991, Doina și „Puiu“ Popoviciu pleacă în SUA, împreună cu Liliana și Nicolae Badea. Acolo, Popoviciu și soția sa primesc cetățenie americană. Oficial, Doina, fost ofițer de contraspionaj, domiciliază în New Jersey.

București, mai 2008. Bogați și influenți. Adică: „Puiu“ Popoviciu și Nicolae Badea. Întorși în țară în anii ’90, cei doi cumnați au început afacerile cu vestita ComputerLand, firmă implicată în „scandalul EADS“.

Acum, Popoviciu controlează, prin interpuși și firme offshore, un adevărat imperiu imobiliar. El a preluat fostele societăți de stat Alltrom, Herăstrău, ASD Miorița și Comaliment, trecându-le pe numele mamei sale, Ligia Popoviciu (77 de ani), fostă croitoreasă a Elenei Ceaușescu.

Din umbră, Popoviciu deține participații și în Hotelul Howard Johnson, restaurantul Casa Doina și fast foodurile Pizza Hut și KFC. Dar piesa lui de rezistență este „Proiectul Băneasa“: un minioraș întins pe 221 ha în nordul Capitalei.

Divorțat recent de soția-ofițer (r), Nicolae Badea se concentrează cu precădere asupra clubului Dinamo și a restaurantelor Pizza Hut și KFC.

OMUL LUI PASZKANY

Medicul Securității clujene

Iuliu Mureșan, președintele CFR Cluj, a fost secretarul Asociației Studenților Comuniști și doctorul Securității Cluj timp de cinci ani, până în decembrie ’89. Mureșan a ieșit în rezervă în 1999, cu gradul de colonel. Imediat, Arpad Paszkany l-a cooptat într-una dintre firmele sale imobiliare. (Mihai Șoica)

GRUPAREA „TRIGRANIT“

Diplomatul Ghibernea de la Londra

Budapesta, 1997. Se înființează TriGranit Development Corporation, o multinațională care investește miliarde de euro în proiecte imobiliare din centrul și din estul Europei.

Acționar majoritar e Sandor Demian, cel mai bogat om din Ungaria (cu o avere de peste 1,03 miliarde de euro).

În trecut, Demian a lucrat în comerțul cooperatist comunist de la Budapesta. Ceilalți cofondatori sunt lordul Nathaniel Rothschild (descendent al celebrei familii de bancheri din Anglia și SUA), Peter Munk (fondatorul Barrick Gold Corporation – companie canadiană auriferă), Sandor Csanyi (președintele OTP Bank – cea mai mare bancă maghiară).

Afaceristul Arpad Paszkany – patronul CFR Cluj – joacă rolul de „cercetaș“ al TriGranit în România: identifică oportunități și obține informații de la administrația locală.

În prezent, TriGranit dezvoltă 30 de proiecte în 11 țări, investind 8 miliarde de euro. Cele mai mari sunt în Rusia (în asociere 50%-50% cu Gazprom) și în România, prin proiectul rezidențial „Esplanada“ (costă un miliard de euro, e în parteneriat cu guvernul, se întinde pe 10,7 hectare). Investiția va fi gestionată prin TriGranit Development România.

RĂCEANU ACUZĂ

București, mai 2008. Managerul de țară al acestei filiale e Dan Marcel Ghibernea, fost ambasador la Londra. „N-are relevanță cine m-a introdus. E normal, nu poți să vii câine surd la vânătoare, e nevoie de un om de legătură“, punctează Ghibernea.

Încă din anii ’80, acesta a lucrat pe Relații Externe, iar după Revoluție a fost deputat PDSR (actual PSD). În 2000, este „uns“ director al postului de radio Europa FM, apoi în 2001, ambasador la Londra.

Primul care i-a pus lui Ghibernea eticheta de apropiat al Securității a fost disidentul anticeaușist Mircea Răceanu, în cartea sa, „Infern 89“, publicată în 2000.

Înainte de Revoluție, Răceanu a activat ca diplomat în SUA, dar a fost arestat în ianuarie 1989, acuzat de spionaj în favoarea SUA. Convinși că „trădătorul“ urma să-și petreacă restul zilelor în carceră, anchetatorii i-au arătat fotografii cu agenți ai Securității, somându-l să-i nominalizeze pe ofițerii deconspirați „inamicilor americani“.

Între sutele de fotografii, Răceanu a recunoscut și figura lui Dan Ghibernea.

„Eu, ofițer?“

Acesta respinge categoric apartenența la vreun serviciu secret: „Eu? Cum să fiu ofițer de informații? Doamne ferește!“, se apără Ghibernea, care îl știe pe Răceanu de când lucra la Academie. Fostul ambasador susține că, din anii ’93-’94, ofițerii serviciilor noastre de spionaj lucrau la vedere: „Potrivit unui acord cu NATO, noi nu mai aveam voie să spionăm pe zona aia. Nu cred că își permitea cineva să facă prostii“.

În timp ce sursele EVZ îl indică pe Dan Ghibernea drept colonel SIE activ, acesta infirmă retoric: „Nu-i adevărat. Îmi poate aduce cineva o hârtie, un document scris în acest sens?“.

Nici tatăl fostului ambasador nu scapă de controverse. În 2004, Institutul Român de Istorie Recentă a publicat o listă a ofițerilor de Securitate în care figurează și numele lui Marcel Ghibernea: ca ofițer DIE/CIE, sub acoperire diplomatică în Franța și Anglia. La sfârșitul anilor ’70, Marcel Ghibernea era acreditat la UNESCO, în misiunea condusă de Valentin Lipatti – deconspirat de generalul Pacepa ca fiind ofițer DIE.

Maghiarul trimis la București

Al doilea administrator al TriGranit Development România e Halasz Janos Pal, monitorizat ani în șir de contraspionajul românesc. Născut la Cluj, Halasz a absolvit Academia de Studii Economice „Karl Marx“ din Budapesta.

În intervalul ’83-’89, Halasz Janos e secretar I în reprezentanța comercială din București a Ungariei. Atunci, șeful rezidenței maghiare de spionaj în țara noastră era Erno Rudas – devenit, ulterior, asociat cu premierul Tăriceanu în afaceri cu motociclete.

În 2001, Halasz revine la București, ca director al reprezentanței ITD Hungary – agenția guvernamentală ungară de promovare a investițiilor și comerțului exterior. În 2006, Halasz Janos Pal e numit administrator al TriGranit România.

CLUB SELECT

Legături

„Puiu“ Popoviciu își petrece vacanțele la Monte Carlo cu alți miliardari controversați: Cristian Burci, Radu Dimofte (vărul Irinei Schrotter), Dan Fischer, Cătălin Voloșeniuc etc. Magnatul este nașul de cununie al lui Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană. Un vechi partener al cumnaților Popoviciu&Badea este Bogdan Bartolomeu, soțul Ilincăi Preoteasa (fiică de ministru comunist de externe). Ilinca a fost prima soție a lui Adrian Năstase. Bartolomeu și Popoviciu au emigrat în SUA, unde au înființat companii offshore. Popoviciu, Paszkany, Lloyd, Badea, Patriciu, Bartolomeu și alte VIP s-au asociat cu premierul Tăriceanu în „Clubul Vinului“, o firmă exclusivistă de vinuri selecte. Au ieșit din negura Războiului

PROIECTE DE MILIARDE DE EURO

Alianța „titanilor“ s-a rupt la Amsterdam

București, martie 2000. Grupările „TriGranit“ și „Popoviciu- Badea“ își unesc interesele în TriGranit România SA. Compania trebuie să gestioneze proiectul „Esplanada“ (din centrul Capitalei) și un complex de lux pe șoseaua Kiseleff (pe terenul Ștrandului Tineretului).

Acționar principal e offshoreul cipriot TriGranit Duna Land Ltd. Asociați cu TriGranit în noua firmă sunt Simon Bayley (manager în centrala TriGranit) și Michael Peter Lloyd, Andrei Bejenaru și Olimpia Neagu – oamenii magnatului Gabriel „Puiu“ Popoviciu și ai cumnatului său, Nicolae Badea, președintele Dinamo.

Directori ajung două personaje-cheie: Michael Peter Lloyd și Arpad Paszkany – patronul CFR Cluj și reprezentant al TriGranit. Englezul Michael Lloyd e „creierul financiar“ al lui Popoviciu. Specialist în imobiliare și jurisdicții offshore, Lloyd a fost ofițer în Rezerva Navală Regală. E în România din 1991. Până în 1993, a consiliat Agenția Națională de Privatizare (strămoșul AVAS), iar între ’93-’95, Agenția Română de Dezvoltare, din partea guvernului britanic.

Lloyd confirmă pentru EVZ intersectarea celor două „puteri“ imobiliare: „TriGranit e un important dezvoltator în Europa. În 2000 au intrat în România și, cum nu erau prea mulți experți imobiliari, m-au contactat, mai ales că ne știam de când lucram pentru Jones Lang LaSalle (consultanță imobiliară – n.r.)“.

Împărțeala

Amsterdam, septembrie 2005. După cinci ani, viziunile diferite duc la separare, iar grupările își împart piața. Lloyd povestește: „Întrucât noi vroiam să ne concentrăm pe «proiectul Băneasa», din 2005 s-a mers pe cont propriu. Noi am renunțat la nume, dar am păstrat terenul de la Ștrandul Tineretului“.

Ruptura se oficializează în paradisul fiscal din capitala Olandei. Popoviciu preia TriGranit România (rebotezată Kiseleff Business Plaza), prin „compania-mamă“ a grupului său: Băneasa Development. Pe hârtie, holdingul maghiar TriGranit își cedează acțiunile la prețul lor nominal (doar 2.550 lei) și renunță la Ștrandul Tineretului de pe Kiseleff.

Între timp, offshore-ul cipriot al TriGranit fusese înlocuit cu altul, olandez (TriGranit România Kiseleff BV). Și cum traseul banilor lui Popoviciu trece tot prin Amsterdam, via Antilele Olandeze, miliardarul român e reprezentat în tranzacție de Michael Peter Lloyd.

În prezent, acesta e managerul Băneasa Investments – dezvoltatorul zonei comercial-rezidențiale din nordul Capitalei. TriGranit va miza pe controversatul proiect „Esplanada“, prin TriGranit Development România.

Statul, parazitat de foștii săi spioni (Mihai Munteanu, Evenimentul Zilei)

Foști ofițeri-cheie SIE și SRI apropiați de Vântu fac bani din energie și imobiliare

Doi generali și un colonel din serviciile secrete au devenit pilonii a două grupări controversate de afaceri. Miza: zeci de milioane de euro obținuți din relații clientelare cu statul.

Nicolae Iană.
General SIE. Intră în DIE în 1977. În perioada 1983-1988 spionează la Amman (Iordania), sub acoperirea de secretar II la Ambasada RSR. Următoarea misiune: Cairo (Egipt). Tot sub paravan diplomatic. În 1991 este trimis în Kuweit, până în 1996. Întors, devine șeful unei direcții operative din SIE, unde activează și soția sa. Trece în rezervă la 29 septembrie 2003.

Gheorghe Carp. General de divizie. Chestor-șef în Ministerul de Interne (MAI).

Conduce regimentul de blindate de pe Șoseaua Olteniței (UM 1305) care distruge baricada anticomunistă de la Inter, în zilele Revoluției. Ion Iliescu îl numește totuși consilier prezidențial. În 1994, se transferă la MAI, ca secretar de stat. Înființează serviciul secret al MAI – fostul „Doi ș’un sfert“. A fost cercetat în controversata afacere EADS, de securizare a granițelor, fiind acuzat că i-a presat pe membrii comisiei de licitație să grăbească procedura de achiziție.


Ion Badea. Colonel SRI.
În 1984, intră în Securitate. Din ‘99 până în 2004 conduce Unitatea de Analiză a SRI – primește informațiile culese de ofițerii operativi, le pune cap la cap și poate face previziuni. Se retrage în 2004 și colaborează cu casa de avocatură „Andrei&Crișan“, a lui Mircea Andrei, vicepreședinte PDL București. Acesta e avocatul ofițerilor SRI Ovidiu Soare și Gheorghe Dumitrache (acuzați de corupție).

PDL-istul Andrei reprezintă și Petromservice (patronată de Sorin Ovidu Vântu), iar colonelul Badea concepe regulamentele de funcționare și organigrama grupului media Realitatea TV – NewsIn (patronat tot de Vântu). Este mason în Marea Lojă Națională din România.




ÎNTRE „PĂRINTELE FNI“ ȘI FONDURI UE

Plimbă banii lui Vîntu

Kuweit, 1993, Keefan Sector 4, Ambasada României.
Trupele americane se retrag. Armata lui Saddam nu mai mișcă de mult în front, iar colonelul SIE Nicolae Iană intră în misiune. Reconstrucția emiratului înseamnă bani. În ruinele clădirilor bombardate de irakieni și lângă sondele care ard în deșert este loc și pentru firmele românești. Spionaj comercial, recrutări de specialiști, lobby, supraveghere operativă…

Conducând „antena“ SIE din Kuweit, Iană primește și acoperire oficială: diplomat însărcinat cu afaceri. Ministerul local al Petrolului e mai ofertant ca niciodată, iar speculanții români de locuri de muncă apar pe piață. Cel mai vizibil e grupul Alpha al lui Dinu Patriciu, viitorul boss al Rompetrol, care pe atunci intermedia slujbe pentru români în emirat. Iană monitorizează traficul cu resurse umane, intermediază contracte, cimentează prietenii și conectează leul la dolar. Până în 1996, când e retras la Centrala SIE din București, colonelul „învață“ interesele petrolifere ale Orientului Mijlociu.

Om de bază pentru SOV


București, aprilie 2008, cafeneaua „News Cafe“.
Pe Nicolae Iană îl definește un aer șmecheros și debordează de umor urban. Dar timpul îngheață când Iană devine serios: „Am fost ofițer operativ și cunosc tensiunea pe teren. Mi-am servit țara… Ia zi, ai venit însoțit? Nu? Păi, vezi că ne fixează unul, din dreapta! Nu te întoarce brusc…“.

În prezent, spionul este retras în afaceri. În afacerile lui Sorin Ovidiu Vântu. Mai precis, Iană conduce Direcția de Asociațiuni și Participații din Petromservice SA – companie externalizată din Petrom și fondată de sindicatul mogulului Liviu Luca. „Creierul“ operațiunii a fost „părintele FNI“, cel care, ulterior, a și preluat Petromservice, prin intermediul unui off-shore din Cipru (Elbahold Ltd.).

„Vântu e un tip foarte inteligent“, comentează generalul. „I-am făcut un plan să investească strategic profitul Petromservice. De ce să-l impoziteze statul? Ce rost are? O dată a cerut soluții, iar eu am avut ideea potrivită. Am scris strategia, propunând ca banii câștigați să fie investiți în terenuri. Plasamente imobiliare. A citit și m-a chemat la el. A vrut să mă vadă. M-am dus, și atunci mi-a zis: «Domnule general, este foarte corect ce scrieți dv. aici. Am un singur amendament: la punctul b, vă rog să faceți așa și pe dincolo…». Mă pricep și fac consultanță imobiliară“, conchide generalul (r) SIE. De altfel, direcția condusă de Nicolae Iană gestionează afacerile colaterale ale Petromservice.

Anul trecut, compania lui Vântu și-a cedat către Petrom (OMV) activitățile de servicii petroliere, constând în mentenanță, foraj, workover și activele aferente. Și astfel, Vântu și oamenii lui Liviu Luca au încasat peste 320 de milioane de euro, vânzând ce au preluat de la statul român cu doar 85.000 de euro, în 2002.

Fonduri europene

În civilie, Nicolae Iană a renunțat la vechiul său nume de cod din spionajul comunist: „Prahoveanul“. Dar simte din plin binefacerile integrării în Europa. S-a reprofilat pe atragerea fondurilor europene și îi merge. Lucrează cu doi primari din Ilfov, dar refuză să-i nominalizeze. „Unuia i-am adus deja șase milioane de euro ca să reabiliteze primăria, grădinița și școala. Cu celălalt am un proiect pe mediu.“ Relaxat, Iană adaugă: „Noi trăim din ce facem acum. Nu poți mânca amintiri, așa cum fac alții la Asociația rezerviștilor din SIE“.

OFIȚERII DE „LEGĂTURĂ“ CU STATUL

Epoleții „Grupului Snagov“

Snagov, decembrie 2006. Se înființează firma IBC & Management SRL. Profilul: consultanță pentru afaceri. În acest SRL, spionul rezervist Nicolae Iană este direct asociat cu prietenul său Gheorghe Carp – generalul (r) de Armată și Interne. Primul deține 6% din IBC, iar al doilea stăpânește 28 de procente. Interesanți sunt și partenerii celor doi ofițeri.

Fostul deputat PSD Viorel Gheorghiu – un personaj extrem de controversat – este unul dintre ei (28%). Altul se numește Lucian Rusu (5%) și a fost directorul Șantierului Naval Oltenița (intrat în faliment). Misteriosul afacerist Victor Dombrovschi este și el băgat în IBC (28%), în timp ce un anume Viorel Petcu (5%) joacă rol de administrator al firmei. Adus în schemă chiar de Iană, și Petcu are legături cu SIE.

Pentru ce a fost înființată firma din Snagov? Generalul Iană are cuvântul: „Intenționam să accesăm fonduri UE prin proiecte de ecologizare a lacurilor din Ilfov, spații verzi etc. Dar ne-am ocupat fiecare de altceva și acum ies din firmă“.

Asociatul său, Victor Dombrovschi, are mai puține de ascuns: „Domne, IBC trebuia să ecologizeze minele din Valea Jiului. Adică să reciclăm șlamul de cărbune (reziduuri), care poate fi folosit ca sursă de energie sau pentru fabricarea brichetelor. În prima etapă trebuia să cumpărăm patentul de utilizare a tehnologiei de pompare. Apoi, utilajele. Aveam un studiu de la Compania Națională a Huilei care nu plătea niciun leu. Noi luam șlamul și-l foloseam. Numai că ceilalți nu au investit în firmă…“, explică Dombrovschi pentru EVZ.

Sediul IBC & Management a fost înregistrat în Casa de Cultură din Snagov, exact la adresa punctului de lucru al societății Gaz Sud.

„Nașul Carp“

București, aprilie 2008, sediul central al Gaz Sud SA. În biroul lui Viorel Gheorghiu, directorul general al companiei Gaz Sud, răsună doar vocea sonoră a acestuia: „Planul e ca pe IBC să construim una sau două platforme industriale în sudul țării. Iei sau concesionezi terenul de la administrația locală (primărie sau consiliul județean) și ridici platforma industrială cu depozite, spații de producție, descărcare etc. Toate amenajările! După care, investitorul străin vine și închiriază spații de la tine. Și, vă dați seama, într-un județ ca Giurgiu sau Călărași, forța de muncă e ieftină. Firma străină e interesată. Oricum, schimbăm acționariatul IBC. Rămân eu și Carp“, devoalează Gheorghiu intenția sa de afaceri pentru IBC & Management.

Fostul deputat PSD este tranșant și când vorbește despre asocierea spectaculoasă cu cei doi generali: „Gheorghe Carp este nașul meu, dacă nu știați! El a venit cu Iană. Se cunosc de mult. Ambii provin din mediile de informații. Carp a fondat „doi ș’un sfert“, serviciul secret al Internelor (actuala Direcție Generală de Informații si Protectie Internă – n.r.), alături de generalul Dan Gheorghe“, se mândrește Viorel Gheorghiu cu nașul său în timp ce răspunde la telefonul mobil care sună ascuțit. E ziaristul Sorin Roșca-Stănescu, prietenul și partenerul său.

După ce a promis că răspunde întrebărilor EVZ, generalul (r) Gheorghe Carp s-a eschivat. El derulează alte două afaceri separate: într-una s-a asociat cu generalul Tudor Cearapin, fostul șef al Jandarmeriei Române (2001- 2005), iar în cealaltă cu soția lui Viorel Gheorghiu (fiica baronului PSD Bebe Ivanovici).

SRI-stul de la Gaz Sud

Fostul șef al unității de analiză din SRI, colonelul (r) Ion Badea, este directorul comercial al Gaz Sud. Prudent și echilibrat, ofițerul de informații este amic cu generalii Iană și Carp și un fidel apropiat al grupării de afaceri „Snagov“. În 2001, trei dintre membrii acesteia (Viorel Gheorghiu, Victor Dombrovschi și avocatul Mircea Andrei) au fondat compania Gaz Sud.

În acest an, fondul de investiții ceh PPF Investments a preluat distribuitorul de gaze. Prețul: 50 de milioane de euro. Portofoliul de contracte și concesiuni al Gaz Sud e, de fapt, cheia tranzacției. Cu autorizații obținute pe vremea PSD, societatea intermediază gaz natural de la furnizorul Romgaz (de stat) către populația din localitățile rezidențiale de la marginea Capitalei: Snagov, Pantelimon, Moara Vlăsiei, Afumați, Gruiu, Balotești și Ciolpani.

E vizat Otopeniul și se proiectează extinderea în tot județul Ilfov. De aceea, afacerea Gaz Sud are și o puternică miză imobiliară. Colonelul Badea a auzit și el că în acționariatul fondului de investiții PPF ar fi intrat rușii. „Cred că ar putea fi o acțiune concertată a rușilor.“

VIOREL GHEORGHIU
Controversat și influent

În iunie 2001, fostul deputat PSD a fost acuzat de procurori că și-ar fi înscenat furtul propriei mașini, pentru banii de asigurare. Instanța l-a achitat. El a ajuns din nou sub reflectorul presei când un consilier de-al său știut în lumea interlopă – Ioan Potoroc – a fost arestat sub acuzația de trafic de droguri de mare risc. Viorel Gheorghiu a răzbit în afaceri pe mâna socrului său, Bebe Ivanovici, expreședintele Consiliului Județean Ilfov. Înainte de Revoluție, Gheorghiu a fost șef de secție la Aerofina, proiectând echipamente speciale pentru avioanele militare.

VICTOR DOMBROVSCHI

Gaze și gunoaie cu Mafia italiană

Plecat din țară între 1977-1994, Victor Dombrovschi a venit cu bani din Australia. El controlează Gaz Vest, care distribuie gaz (de la Romgaz) în 35 de localități. Un alt biznis de-al său este salubrizarea. Dombrovschi este asociat cu frații Sergio și Giuseppe Pileri – cercetați în Palermo pentru asociere de tip mafiot și spălare de bani.

Cei trei administrează gropile ecologice de la Glina (București), din Tulcea și curăță Mangalia. Pentru frații Pileri a lucrat și colonelul (r) SRI Corneliu Păltânea, judecat pentru corupție.

„DA“ PENTRU ROȘCA

Tun imobiliar

Anul trecut, Viorel Gheorghiu (PSD), avocatul Mircea Andrei (PDL) și ziaristul Sorin Roșca-Stănescu au fost artizanii unui tun imobiliar, obținând unul dintre cele mai râvnite terenuri din zona limitrofă Bucureștiului. EVZ a dezvăluit cum șase hectare din Parcul Snagov le-au fost puse pe tavă celor trei afaceriști de către administrația locală a comunei.

În mai 2007, firma Captain Port Service Product – în care Gheorghiu, Andrei și Roșca-Stănescu erau acționari – a cumpărat de la Primăria Snagov 60.000 de metri pătrați cu doar șapte milioane de euro, adică la jumătate de preț.

Apostol Mușat, edilul din Snagov, care a parafat ciudata tranzacție, este un apropiat al celor trei. Fiul său, Bogdan, e asociat cu Gheorghiu, Andrei și Roșca-Stănescu într-o altă firmă, înființată chiar de Mușat senior. Totuși, Viorel Gheorghiu spune că lovitura este „neprofitabilă“ și vor să vândă terenul din Parcul Snagov. De data asta, la prețul pieței.

Serviciul Imobiliar de Elită (Mihai Munteanu, Evenimentul Zilei)

Trei înalți ofițeri ai Serviciului de Informații Externe (SIE), ieșiți în rezervă anul trecut, își vând expertiza unui controversat magnat imobiliar din București. Azi, „Evenimentul zilei“ prezintă al doilea episod din „Cupola“, serial pe care-l veți putea citi în fiecare luni.

Foști și actuali spioni ai României s-au regrupat într-o rețea financiară constituită în jurul unui mogul de presă și imobiliar, apropiat de PDL și de Gigi Becali. Au ieșit din negura Războiului Rece după ce, în numele unei ideologii criminale, au spionat NATO și țările din lumea liberă. Apoi, au călcat pe morții Revoluției și, din comuniști, au devenit capitaliști rapace, transformând rețele de spionaj în filiere de afaceri. Acum, domină economia națională, așteptând din umbră miliardele de euro din fondurile europene.

Marius Locic.
Miliardarul este bun prieten, dar și partener tradițional de afaceri cu Gigi Becali. De altfel, finanțează regulat clubul de fotbal Steaua București. Câștigă sute de milioane de euro din tranzacții imobiliare: chirii și intermedieri de terenuri în București. Investește o parte din bani în presa de scandal, după ce și-a înființat propriul trust. Practic, el controlează ziarele „Atac“, „Interesul Public“ și postul TV Senso. Acum, negociază achiziția Fabricii de Hârtie Letea, pe care se tipăresc aproximativ 80% din ziarele românești, și intenționează să-și deschidă un ziar de sport. Opțiunea politică: apropiat al PDL.

Adrian Isac. General SIE.
În anii ’70 își începe cariera în spionaj. Conduce cinci direcții vitale din DIE/CIE/SIE: Contraspionaj (fosta UM 0195 – anti-Occident), Cifru și Mijloace T.O, Antiterorism, Neproliferare și Direcția Generală de Informații. Spionează sub acoperirea comerțului exterior ceaușist și sub cea de diplomat. Misiuni de referință: Luanda-Angola (1983- 1986), Beirut-Liban (1987-1988), Tokyo-Japonia (1990) etc.

Specializări: spațiul ex-sovietic, culisele comerțului de armament, interese energetice globale. Eliberarea jurnaliștilor români răpiți în Irak este ultima operațiune de anvergură în care se implică. În 2007, generalul Isac iese în rezervă, prin decret prezidențial.

Ion Isar. General SIE.
În regimul ceaușist activează sub acoperirea diplomației și a comerțului exterior. Revoluția îl prinde în organigrama Romconsult – unul dintre institutele Securității prin care se recruta forță de muncă românească în străinătate. În ’93, pleacă în Irak. Postul oficial: secretar II al ambasadei noastre din Bagdad. Ulterior, conduce Direcția Antiterorism din SIE. Ultima misiune: în Japonia. 2007 este anul trecerii sale în rezervă.

Mircea Haș. Colonel SIE.
În intervalul 1976-1980 spionează la Dar-Es-Salam (Tanzania). Ulterior, îndeplinește misiuni în SUA și Belgia. După Revoluție e trimis în Ungaria și Libia. Ultima sa misiune se derulează la Teheran (Iran). Acoperirea: atașat comercial.

Teodor Dorobanțu. Colonel SIE
activ. În prezent, spionează în Belgrad, sub paravanul Ministerului de Externe: este consul la Ambasada României din capitala Serbiei. În vremea lui Ceaușescu, dar și după Revoluție, acționează în Ungaria, Polonia și China. Este ofițer încadrat în serviciul operativ al DIE/SIE pentru Europa de Est. Teodor Dorobanțu este nașul directorului ziarului „Interesul Public“, controlat de Marius Locic.

CONSILIERI ÎN RELAȚIA CU STRĂINII


Tranzacții imobiliare și presă de scandal


București. Piața Dorobanți
colț cu strada Paris. Imobilul „Locic Meeting Point“. De aici se conduce imperiul imobiliar al lui Marius Locic. Sediul Locic Group arată ca un pom de Crăciun, deși este construit în perioada interbelică și renovat după standarde retro.

Mare, cât jumătate din fațada cladirii, un panou luminos (display full color), fixat în peretele exterior, le arată bucureștenilor fizionomia rotunjoară a patronului Locic. Pur și simplu, afaceristul se interpretează pe el însuși, în diferite ipostaze, în clipurile publicitare ale firmelor sale. La intrare, doi bodyguarzi cu cefe pătrate păzesc limuzina miliardarului: un Maybach identic cu cel al lui Gigi Becali.

Rezerviștii SIE, Adrian Isac, Ion Isar și Mircea Haș, își au birourile chiar în imobilul din Piața Dorobanți – cartierul general Locic. Oficial, spionii sunt consilierii magnatului imobiliar. Primul care confirmă e Horia Tabacu – directorul general al ziarului „Atac“. „Da, sunt consilierii lui Marius Locic. Oamenii s-au pensionat. I-a angajat Locic care se extinde, își ia acum o tipografie… Eu îi cunosc personal“, recunoaște Tabacu fără să clipească. Tributar unor vechi reflexe, el insinuează că EVZ a primit „temă“ să scrie despre ofițerii de spionaj deveniți consultanți.

Nici latifundiarul Marius Locic nu ezită: „Într-adevăr, sunt consilierii mei personali, angajați la compania mea, Locic Group. Au experiență externă și internă care îmi este utilă pentru că eu sunt un om de afaceri tânăr. Ei mă consiliază dacă gândirea mea este corectă sau nu în anumite tranzacții pe care le fac“.

PIAȚA DOROBANȚI. Sediul grupului de firme al lui Marius Locic.
Magnatul a simțit nevoia să se autopromoveze


De la spionaj la presă

Neoficial, Isac, Isar și Haș preiau managementul trustului de presă marca Locic. Pe 4 ianuarie a.c. au avut prima ședință în redacția ziarului „Interesul Public“ – vizat în mod special. Acesta este titlul pe care patronul îl vrea temut și influent. Laconic, Marius Locic are doar un comentariu: „În momentul de față nu au preluat managementul ziarelor mele, dar dacă voi considera necesar ca ei să facă acest lucru, se va întâmpla“.

În realitate, mișcarea a fost bine gândită. În clădirea „Locic Meeting Point“ este înregistrată și firma Elite Intelligence Consulting SRL – o companie pe care cei trei spioni au înființat-o în octombrie anul trecut. Profilul: consultanță financiară. Scopul: gestionarea trustului de presă. Ofițerii (r) SIE sunt asociați cu un al patrulea personaj. Se numește Marius Stoian și este directorul ziarului „Interesul Public“. Fiecare dintre cei patru deține un sfert (25%) din Elite Intelligence Consulting, iar administratorul SRL-ului este soția lui Stoian, Daniela Doinița.

Marius Stoian susține evidența, precizând: „Am făcut o firmă cu ei. Nu avem nimic de ascuns. N-am băgat mame, cumnați, surori, off shore-uri în Elite Intelligence Consulting. Există intenția legată de managementul ziarului, dar nu s-a bătut nimic în cuie. A existat o discuție în acest sens, dar dacă eu am fost numit, de ce să împart banii cu alții? (râde) Avem proiecte de consultanță în mai multe domenii, dar încă n-avem activitate pe Elite“.

Stoian pune punctul pe „i“ când vorbește despre cei trei asociați ai săi, recent retrași din spionaj: „Vă dați seama, ei vin din niște poziții înalte în cadrul unor structuri, au experiență și multe relații externe. Sunt consilierii lui Locic în relația acestuia cu partenerii străini“. Mai prudent, patronul Marius Locic nuanțează: „Nu e vorba de informații sau de relațiile lor, ci de experiența lor. Și dacă tot scrieți, scrieți acolo că Marius Locic recomandă la toți oamenii de afaceri să nu rateze oportunitatea de a angaja ofițeri de informații, atunci când aceștia sunt disponibili, ies în rezervă etc.!“

„Noi știm să ajungem în
instituții economice“
Pentru Adrian Isac discreția este principiul de bază. Nu vrea să fie fotografiat, nu-i place publicitatea. Deprindere profesională sau nu, generalul (r) SIE vorbește la obiect, dar își calculează atent cuvintele. Ușor sâsâit și excesiv de politicos, Isac este circumspect cu interlocutorul. Dar, în spatele diplomației monotone, spionul stă la pândă.

Studiază mișcările feței, procesează fiecare inflexiune a vocii și analizează gesturi aproape imperceptibile.

Statura sa medie este compensată de fotoliul elegant, de piele, din spatele biroului situat la etajul 1 al sediului „Locic Meeting Point“.

Adrian Isac își rezumă filosofia personală de biznis în termeni simpli: „Noi știm să ajungem în instituții economice. Putem să punem la masa tratativelor potențiali parteneri. De exemplu, vine la mine cineva interesat în afaceri cu petrol și-mi spune: «Poți să mă pui în legătură cu cineva din ministerul x din Angola?».

Eu îi răpund: «Da, în Angola pot să vă facilitez niște contacte la ministrul industriei petroliere de acolo, sau în compania de stat petrolieră». Înțelegeți? Desigur, ăsta-i un exemplu pur ipotetic“, explică generalul Isac pentru EVZ.

Referindu-se la afacerile cu Locic, ofițerul de spionaj devine concis: „Ideea de a prelua managementul ziarului «Interesul Public» a aparținut altcuiva. Se dorea un ziar mai performant. S-a discutat, dar nu s-a mai făcut pe firma Elite Intelligence pentru că Stoian, directorul ziarului, era în firmă. Un soi de conflict de interese.

Dacă Marius Locic dorește să ne implicăm în managementul ziarelor, noi (Isac, Isar și Haș – n.r.) ne vom ocupa de atragerea de publicitate, de creșterea tirajului și de distribuție. Avem strategii și expertiză pe plan extern și intern“.

HORIA TABACU


Maestrul tabloidului

Personaj controversat, Horia Tabacu s-a specializat în presa de tip tabloid, deși face parte din generația jurnaliștilor proveniți din comunism. El a atins un vârf al carierei sale conducând revista porno „Hustler“. Acum, coordonează ziarul de scandal „Atac“, patronat de Marius Locic. În ultimii ani ai dictaturii ceaușiste, Tabacu l-a angajat în presă pe prietenul său, Sorin Roșca Stănescu, poreclit „Nașul“. Tot Horia Tabacu l-a salvat pe Roșca Stănescu, readucându-l în media, după ce acesta din urmă a fost deconspirat de Virgil Măgureanu (ex-director SRI) că a colaborat cu Securitatea.

SALARIAȚI DE BAZĂ. Mircea N. Stoian și Horia Tabacu, „oamenii de litere“ ai trustului „ATAC“

CUMETRIA AGENȚILOR SECREȚI

Colonelul SIE, Teodor

Dorobanțu, acționează la Belgrad, într-un post diplomatic
Budapesta. Anii ’90.
Colonelul SIE Teodor Dorobanțu acționează sub umbrela ambasadei noastre. În paralel, Marius Stoian este corespondentul „Evenimentului zilei“. Acolo, în capitala Ungariei, cei doi se cunosc și se împrietenesc. Apoi, se înrudesc: soții Teodor și Doina Dorobanțu îi nășesc la cununie pe Marius și Daniela Stoian.

Chișinău. 1998.
Stoian devine corespondentul din Republica Moldova al postului TV Antena 1 și al ziarului „Jurnalul Național“. În același timp, conduce „Fundația Moldo-Română pentru Comunicare și Mass-Media“ – un ONG despre care surse din serviciile secrete susțin că ar fi o „interfață“ a SIE de spionaj la Chișinău. Totodată, Stoian fondează și coordonează „Jurnalul Național – ediția de Chișinău“ – acum, închis.

București. 2001-2003.
Regimul PSD îi oferă lui Stoian un post de consilier în guvernul Năstase. El are un avantaj în plus: e bun prieten cu ministrul PSD-ist al turismului – controversatul Dan Matei Agathon. În acest context, Marius Stoian este numit managerul scandalosului proiect „Dracula Park“, bazat pe subscripțiile bănești ale populației. Proiectul eșuează, iar Marius Stoian fondează cotidianul „Știrea Zilei“ – despre care presa vremii dezvăluie că e controlat de Dan Matei Agathon, prin interpuși. Ziarul de partid moare repede.


Chișinău. 2005.
În septembrie, Marius Stoian ajunge director regional al „Open Black Sea Project Association“ – un proiect multietnic conceput ca o „celulă de criză“ pentru problematica Mării Negre. Într-un interviu acordat ziarului „Timpul“ din Chișinău, Stoian declară: „Noi vrem să spargem «codurile diplomatice» și să impunem un concept nou: diplomația non-guvernamentală de gherilă. Adică o structură suplă, care să opereze cu un limbaj normal, accesibil“. Nici proiectul „Open Black Sea“ nu e străin de spionajul românesc, susțin sursele EVZ.

București. 2006.
În decembrie se înființează firma Plus Concept&Consulting SRL. Acționarii (fiecare deține 25% din companie) sunt: Mirela Isac – soția generalului SIE Adrian Isac; Doina Dorobanțu – soția colonelului SIE Teodor Dorobanțu, și Daniela Stoian – soția lui Marius Stoian. Cei doi înalți ofițeri SIE sunt încă activi, dar nevestele ies în față la afaceri. Al patrulea asociat este Mugur Preda – fost căpitan de Securitate în Ploiești, pe vremea lui Ceaușescu. Din 1995, Preda, ajuns colonel, conduce secția „Doi ș’un sfert“ (actuala Direcție Generală de Informații și Protecție Internă) din Prahova – serviciul de informații al Ministerului de Interne. „Firma Plus Concept&Consulting SRL a fost creată pentru a opera pe piața imobiliară. Până să-l cunosc, nu știam că Mugur Preda a fost și el ofițer de informații“, susține Adrian Isac.


București/Belgrad. 2008.
Prezentul îl găsește pe „nașul“ Teodor Dorobanțu în post la Belgrad, iar pe „finul“ Marius Stoian la șefia ziarului „Interesul Public“. Mândru de importanța sa, Stoian declară pentru EVZ: „Cu generalul Isac am o relație veche, se pierde în negura timpului. Eu mă mișc în zone mai rarefiate…“.

Mai concret, Adrian Isac risipește misterul: „Pe Marius Stoian l-am cunoscut, acum câțiva ani, la o petrecere organizată de Teo Dorobanțu. Ei sunt nași-fini. Nu scrieți de Teo pentru că el, acum, e în Ministerul Afacerilor Externe (MAE)“. MAE îl completează într-o adresă oficială remisă EVZ: „(…) vă informăm că domnul Teodor Dorobanțu este angajat al MAE, trimis în misiune permanentă la Ambasada României la Belgrad, îndeplinind atribuții consulare“.


MUGUR PREDA

Colonelul „Doi ș’un sfert“

București, ianuarie 2008. Cafeneaua „Rendez Vous“. Fumează tacticos trabuc și vorbește încet, de parcă i-ar fi teamă că sunt microfoane în pereți. Colonelul (r) Mugur Preda a fost cel care a organizat trustul de presă al lui Marius Locic.

„Un biet colaborator“

El a lansat ziarul „Interesul Public“ și tot el a repus tabloidul „Atac“ pe linia de plutire. Însă nu s-a înțeles cu Locic, iar drumurile lor s-au despărțit, Preda fiind înlocuit de Marius Stoian.

Echilibrat, fostul ofițer „Doi ș’un sfert“ nu vorbește urât despre foștii parteneri, dar cu Stoian are totuși o problemă: „Stoian le-a adus pe soțiile lui Isac și Dorobanțu în firma Plus Concept&Consulting. Când se îmbată, se laudă că e general SIE.

Aiurea, probabil e un biet colaborator“, povestește exdirectorul general al trustului de presă Locic.

Marius Stoian e mai veninos când aude de Preda: „Despre Mugur Preda ce să spun… despre morți, numai de bine!“.

În 1997, unitatea „2 ș’un sfert“ din Prahova, comandată de Mugur Preda, i-a monitorizat pe șefii SRI Prahova: coloneii Corneliu Păltânea și Gheorghe Dumitrache (cuscrul mogulului sindical Liviu Luca). În 1998, anchetele despre SRI s-au mușamalizat, iar Preda a ieșit în rezervă. În civilie, el l-a consiliat pe Dumitru Nicolae, patronul grupului de firme „Niro“, cu care s-a și asociat.

În 2006, istoria și-a luat revanșa: coloneii SRI Păltânea și Dumitrache au fost arestați, fiind acuzați de trafic de influență, luare de mită și complicitate cu mafia petrolului. Adică, exact ce semnalase Preda.