ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "armata moldoveana"

armata moldoveana

,

putin-mapToată lumea se întreabă acum ce mișcare va face Putin mai departe. Sunt fel de fel de supoziții, dar adevărul este că Putin va lovi unde nu se așteaptă nimeni. Și va lovi în așa fel încât nimeni nu va fi pregătit pentru următoarea lui mișcare, din nou lumea întreagă va fi prinsă pe picior greșit. Vă voi spune unde și cum, dar și ce măsuri vor trebui luate obligatoriu de România și Moldova pentru a atenua următoarea lovitură a lui Putin.

Ucraina și Crimeea

USS George H BushAm expus în articolul anterior  (Ce face PUTIN de acum înainte? ANALIZA NOILOR SCHIMBĂRI ALE RAPORTULUI DE FORȚE ÎN MAREA NEAGRĂ!) motivele care îl vor face pe Vladimir Putin să se oprească după anexarea Crimeii. Am explicat chestiunile strategice, creșterea capabilităților NATO în țările partenere ca răspuns față de o posibilă escaladare militară în regiune, prezența portavionului George H. Bush în apropiere tocmai pentru a descuraja viitoarele posibile tendințe expansioniste ale Rusiei. Toate sunt acolo și există, portavionul este în zonă, distrugătorul USS Truxtun face exerciții cu marina română și bulgară, americanii au trimis 12 avioane F-16 în Polonia și 5 în țările baltice ca răspuns la exercițiile militare ruse în Marea Baltică, totul pare să ajungă la un punct de echilibru care să lase loc negocierilor. În sensul că Rusia nu are cum să meargă mai departe pe calea care a deschis-o fără să aibă parte de o reacție militară a NATO, mult mai bine poziționată strategic în acest punct. În sensul că orice mișcare ofensivă viitoare a Rusiei devine foarte riscantă deoarece NATO are posibilități și capabilități superioare în regiune care să o poată contracara punând armata rusă într-o poziție inferioară chiar înainte de a deschide focul.

Am și scris în articolul citat: Conflictele din ziua de azi care ajung să opună mari puteri, care nu vor să ajungă la confruntare directă, strategia este asemănătoare unui joc de șah între marii maeștri. Îmi mut tura înainte, dar dacă e amenințată de regină sau de un cal, mă opresc sau dau înapoi. Gândesc altă mutare, unde adversarul are piesele neprotejate. Nu îi iau piesele, mut să obțin poziția cea mai avantajoasă fără să îi iau vreo piesă, fiindcă dacă iau vreo piesă, respectiv deschid focul, iese război. Totul e o mișcare strategică pe punctele slabe ale adversarului, niciunul dintre noi nu dorește deschiderea focului, dar se poziționează în așa fel, încât dacă se ajunge în situația de a deschide focul, să fiu în avantaj maxim. Adversarul vede că sunt în avantaj, și atunci renunță, face un pas înapoi. 

Așa s-a întâmplat și aici, după cum vorbeam. Dar lucrurile au evoluat pe mai multe planuri. În primul rând, armata ucraineană s-a predat fără luptă, este ceva de domeniul ridicolului. Am expus și aici, în articolul(CRIMEEA A CĂZUT ! Analiza invaziei pas cu pas…), desfășurarea operațiunilor de ocupare a Crimeii fără ca armata ucraineană să riposteze cumva. Este absurd ca o forță militară străină să îți ocupe teritoriul tău recunoscut de ONU fără să tragi un foc de armă! Noi am cedat Basarabia și nordul Bucovinei în urma unui ultimatum, dar și în acele condiții au avut loc conflicte militare locale, cu morți și răniți. Dar armata ucraineană ce scuză are? Nu a primit ordin, desigur. Dar atunci cine e vinovat de pierderea unui teritoriu din statul ucrainean, fără luptă? Desigur, noua putere de la Kiev care nu a avut suficient curaj să dea ordin forțelor armate să-și apere țara! Numai așa a fost posibilă ocuparea Crimeii fără luptă, fără un foc de armă! Vezi  CRIMEEA A CĂZUT ! Analiza invaziei pas cu pas… ca să înțelegi în ce mod a influențat slaba conducere politică decizia militară în peninsula Crimeea, dar și cum ar putea să meargă mai departe lucrurile.

crimeea3Situația a ajuns de râsul lumii! Nu numai, de râsul curcilor! Este capturat comandantul flotei ucrainene, al doilea, deoarece primul a trecut de partea Rusiei. Guvernul de la Kiev dă un ultimatum de trei ore ca să fie eliberat. Ori, după expirarea ultimatumului, guvernul de la Kiev decide retragerea tuturor forțelor armate ucrainene din Crimeea! Să te tăvălești de râs, nu alta! Adică dai un ultimatum, ceea ce înseamnă că după ce expiră acesta vei lua măsuri dure, și când acolo, tu te retragi din poveste. E culmea absurdului! E ca și cum moldovenii ar da un ultimatum transnistrenilor să plece acasă, iar dacă ei nu o fac la expirarea ultimatumului, pleacă ei din zonă și le lasă cale liberă până la Chișinău! Absurdul absurdului!

Ori, în acest moment, și NATO își pune anumite întrebări. În sensul în care alianța NATO nu este obligată să intre în război decât atunci când una din țările membre este atacată. Dar Ucraina nu este țară NATO, deși ar fi fost pe aproape să se aproprie de NATO la Summitul de la București din 2008. Deci NATO nu poate interveni dacă Ucraina este agresată, dar poate face ceva în acest caz, deoarece nu vrea ca acest lucru să se întâmple. Își sporește prezența militară în regiune pentru a da un semnal Rusiei, îi dă de înțeles că capabilitățile NATO din regiune îi sunt superioare prin apariția în regiune a portavionului George H Bush, precum și a avioanelor din Polonia și Lituania, dar în toată dezvoltarea militară din regiune există o mare problemă. Una imensă care îl face pe Putin să facă un pas înainte.

Și aceasta este faptul că ucrainenii nu luptă. Nu au ordin sau li se interzice asta, indiferent, ei nu se bat pentru țara lor.

Dacă, să presupunem, că România ar fi agresată în același mod în Harghita și Covasna, să zicem că ar fi apărut niște trăgători necunoscuți care ar fi ocupat punctele cheie, ar fi avut loc niște manifestații de stradă, unitățile armatei române din zonă s-ar fi retras fără luptă? Am fi țipat și protestat, și ne-am fi retras, urlând că ni s-a încălcat dreptul recunoscut de ONU? Fără un foc de armă? Cam asta e situația printr-o comparație simplificată cu Ucraina. Ori, dacă ucrainenii nu luptă, de ce ar lupta NATO pentru ei? De ce un militar român, membru NATO, și-ar risca viața, dacă militarii ucraineni nu își riscă viața pentru țara lor? De ce nu se bat pentru țara lor? Așteaptă să o facă NATO?

Aceasta e întrebarea!

Și răspunsul la această întrebare îl poate face pe Putin să meargă mai departe. Atitudinea ucrainenilor îl încurajează pe Putin să meargă mai departe. Dar cât de departe?

Cât vrea Putin?

E simplu, a spus-o și a recunoscut asta, el vrea refacerea Uniunii Sovietice, despre destrămarea acesteia cu gura lui a spus că este cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX. Dacă nu era de ajuns, vedeți discursul lui din parlamentul rus cu ocazia anexării Crimeii la Rusia.

Spunând că rușii sunt printre cele mai divizate popoare de pe glob, dacă nu cel mai divizat, iar alipirea Crimeii la Rusia repară injustiția din 1954, ne duce cu gândul că nu se va opri aici, deoarece Rusia ar mai putea avea pretenții și asupra altor regiuni în care trăiesc etnici ruși. Vorbim aici nu numai de partea estică a Ucrainei, dar chiar de Țările Baltice, de Transnistria, dar și de nordul Kazahstanului, de pildă. Și multe altele. Până și declarațiile de la Kremlin anterioare anexării Crimeii ne pun mari semne de întrebare. Până anul acesta, Rusia vorbea de protejarea etnicilor ruși care trăiesc în alte state, așa și-a justificat incursiunea din Georgia din 2008. Dar acum auzim vorbindu-se de protejarea vorbitorilor de limbă rusă, o schimbare foarte importantă de discurs.

Adică Rusia va putea interveni militar nu numai pentru etnicii ruși, ci și pentru vorbitorii de rusă!

Majoritatea moldovenilor vorbesc limba rusă ca și o a doua limbă, asta înseamnă că Rusia își va trimite tancurile să îi apere de nonvorbitorii de rusă?

Păi, după această concepție, de ce nu ne-am trimite și noi armata în Italia sau Spania să-i apărăm pe vorbitorii de limba română? Sau chiar și în Canada, Australia sau Noua Zeelandă! Și americanii ăștia, ce idioți! Au trebuit să intre în Irak ca să caute arme de distrugere în masă, dar nu era mai simplu după noua doctrină a Rusiei? Trebuiau să meargă să-i apere pe vorbitorii de limbă engleză, în mod sigur erau câțiva irakieni care cunoșteau această limbă!

Lăsând gluma la o parte, observăm faptul că Rusia consideră anexarea Crimeii doar un început, dând de înțeles că și alte mișcări de acest tip vor continua în viitorul apropiat. Chiar foarte apropiat. La ora actuală, majoritatea analiștilor militari se întrec în a ghici următoarea mișcare ofensivă a Rusiei.

Unde va lovi Rusia?

Unde nu se așteaptă nimeni, desigur. Am vorbit și am descris în articolul precedent (Ce face PUTIN de acum înainte? ANALIZA NOILOR SCHIMBĂRI ALE RAPORTULUI DE FORȚE ÎN MAREA NEAGRĂ!) despre strategia Rusiei de disimulare, de mascare a următoarei lovituri. Așa a făcut și în 2008 în cazul Georgiei, așa a făcut și în prezent. Și face la fel. Amenință în stânga, lovește în dreapta. Își agită brațul drept, apoi lovește cu cel stâng pentru a-ți surprinde și nimici adversarul. Toată strategia militară se bazează pe disimulare, iar asta a făcut Rusia cu succes.

Ce face Rusia acum? Concentrează trupe pe granița estică a Ucrainei, gata de atac. E normal, estul Ucrainei este o zonă cu preponderență de populație rusofonă, s-a inițiat deja la începutul lunii o mișcarea asemănătoare cu cea din Crimeea (manifestări pro-ruse în principalele orașe, arborările drapelelor ruse pe clădirile oficiale, mai trebuiau să apară mascații care să le ocupe), oprită după întărirea NATO din vecinătate. Dar lucrurile au evoluat pozitiv pentru Rusia, armata ucraineană nu s-a luptat, ba chiar a evacuat Crimeea cu coada între picioare, totul s-a rezolvat foarte simplu și prea ușor pentru Rusia. Practic e vorba de o încurajare pentru acțiuni viitoare.

Rusia își concentrează trupele pe granița estică a Ucrainei, dar și ucrainenii fac la fel, ca o reacție de răspuns. Declară sus și tare că nu vor permite ca același lucru să se petreacă în estul Ucrainei cum s-a petrecut în Crimeea. Că vor lupta, că se vor bate pentru țara lor. De la bun început aceste declarații sunt discutabile, din moment ce nu au făcut acest lucru în Crimeea, care era a lor după toate normele internaționale, recunoscute chiar de Rusia prin Protocolul de la Budapesta din 1994 în care Rusia le garanta granițele. Dar să mergem mai departe, asistăm la o concentrare de trupe pe ambele părți ale graniței de est ruso-ucrainene. Majoritatea analiștilor se grăbesc să spună că acolo va lovi Rusia. Greșeală!

Trupele ucrainene sunt concentrate pe granița de est, plus altele care sunt pe poziții la intrarea în Crimeea. Atunci care e logica militară, unde ar trebui să lovești? Desigur, în punctul cel mai slab. Și care este acesta? Vestul Ucrainei, acolo unde e Transnistria. Forțele ruse din Transnistria au fost întărite în ultima vreme, făcându-i pe mulți să se teamă de o invazie spre Chișinău. Nu, nu va fi spre Chișinău, Moldova va fi următoarea țintă doar după terminarea Ucrainei. Rușii știu că e greu să duci o luptă pe mai multe fronturi. Așa că le vor lua pe rând, în timp ce Occidentul va sta cu mâinile legate fără să știe cum va putea interveni, fiindcă nu o va putea face dacă ucrainenii nu luptă. Și chiar dacă aceștia se bat, în prima fază le va putea furniza doar armament și consilieri militari.

Lovitura va porni din Transnistria dar spre sud-est, cu scopul ocupării Odessei și apoi al avansului spre istmul Perekop, prinzând forțele ucrainene de acolo între două fronturi. Inevitabil, acestea vor ceda, lăsând cale liberă forțelor ruse din Crimeea care vor avansa ocupând tot sudul Ucrainei până la Nistru și chiar dincolo de el, până la Prut.  O mișcare strategică foarte bună, prin care i se taie Ucrainei accesul la mare și o pune pe picior greșit, având trupele concentrate pe frontiera de est. În momentul în care își va deplasa o parte din trupe spre Odessa, Rusia va putea lovi în est, anexându-l după modelul Crimeea.

Este cea mai logică și mai normală lovitură a Rusiei din mai multe motive:

În primul rând, lovește în punctul cel mai slab, conform preceptelor lui Sun Tzu, armata ucraineană fiind concentrată în est, la sute de kilometri de punctul de izbire. Iar din Transnistria până la Odessa sunt 100 de kilometri de teren plat, fără obstacole naturale.

Ca o paranteză, politica Ucrainei de a juca la două capete se întoarce încă o dată împotriva lor. Dacă ar fi blocat economic entitatea transnistreană prin închiderea ieșirilor acesteia prin teritoriul ucrainean, Transnistria și-ar fi încetat existența în maximum trei luni. Dar nu a făcut-o nici chiar în mandatul președintelui proeuropean Iushcenko, în ideea de a juca o carte de șantaj la adresa Moldovei, alături de Rusia. Ucraina și Rusia au avut dispute în ultimii 24 de ani, dar când a fost vorba de Moldova și România s-au înțeles perfect. Dar istoria se răzbună, de cele mai multe ori.

În al doilea rând, își asigură maximum de avantaje prin această mișcare.

Taie ieșirea la mare a Ucrainei, face legătura între Crimeea și Transnistria, înglobează litoralul ucrainean al Mării Negre sub auspiciul Rusiei. Să nu uităm faptul că o parte din flota ucraineană a fost capturată de ruși, iar ce a mai rămas poate să se adăpostească doar la Odessa.

Iar lovitura de pe uscat pornită din Transnistria va fi în mod sigur dublată de asaltul de pe mare al flotei ruse împotriva Odessei.

În al treilea rând, întoarce prin această lovitură în spate dispozitivul defensiv ucrainean, armata ucraineană trebuind să își scoată forțe din dispozitivul din est pentru a le deplasa spre noua amenințare. De aici apare oportunitatea Rusiei de a lovi în estul rămas cu forțe mai slabe și a-l adăuga Rusiei după modelul Crimeii. Indiferent, Ucraina va pierde din nou. Singura ei șansă este să lupte, sperând la un ajutor NATO în armament și consiliere, dar până acum armata ucraineană nu a dovedit nimic.

De aici putem deduce că e lovitura cea mai logică și cu maxim de avantaje pentru Rusia.

Ce trebuie să facă România? Dar R. Moldova?

Să nu ne îmbătăm cu apă rece, în ciuda declarațiilor liniștitoare ale liderilor noștri politici, situația securității naționale a României s-a schimbat profund după anexarea Crimeii de către Rusia. Întrebarea de bază este ce va trebui să facă România în momentul în care Rusia va face mișcarea descrisă mai sus, respectiv va porni din Transnistria către Odessa. Am scris acum patru ani un articol despre previzibila rupere a Ucrainei (România și disoluția Ucrainei. Provocări, perspective și amenințări) și ce ar trebui să facă România în acest context, dar din păcate, ca de obicei, evenimentele majore de schimbări geopolitice ne prind din nou nepregătiți.

România nu poate face nimic pentru a preîntâmpina această lovitură a Rusiei despre care vorbeam. Dar poate face multe pentru a atenua șocul geopolitic al acestei mișcări. În primul rând, în momentul în care forțele ruse și proruse din Transnistria vor începe mișcarea spre Odessa, România este obligată să ia atitudine, și nu doar declarativ, ci și o atitudine activă.

În noile condiții geopolitice, România va trebui, de fapt va fi obligată, cu acceptul Ucrainei sau fără acesta, să ocupe militar sudul Basarabiei, Bugeacul, asigurând militar o zonă defensivă pe limanul Nistrului, singura frontieră naturală contra avansului rusesc. Ar fi preferabil ca să fie de comun acord, cu acceptul Kievului, dar în cazul în care acesta nu este de acord sau ezită, indiferent, armata română va trebui, este obligată strategic, să ocupe linia Nistrului în Bugeac. Închipuiți-vă ce ar însemna ca Rusia să ocupe Bugeacul înaintea noastră, malul de nord al brațului Chilia în mâna Rusiei, Rusia peste râu de Galați!

O catastrofă din punct de vedere al siguranței naționale!

Mai mult și mai departe, România va trebui să ocupe Insula Șerpilor înaintea Rusiei, cu acceptul Kievului sau fără acesta, această insulă nu poate fi lăsată sub nicio formă să cadă în mâna Rusiei!

Vorbim aici de niște acțiuni ale armatei române care ar putea părea ofensive, dar nu este așa, sunt doar măsuri cu caracter defensiv împotriva unei amenințări din ce în ce mai mari. Ori, la ora actuală, România prin reprezentanții ei ar trebui să discute la NATO și aceste perspective, să negocieze la sânge, știut fiind faptul că țara noastră este chiar în prima linie a alianței împotriva agresivității rusești. Ori, în cazul unui conflict în estul Europei, noi vom fi printre primii care vom intra în foc. Și pentru asta va trebui să ne asigurăm cele mai bune condiții pentru a ne putea apăra. Iar linia Nistrului este mult mai bună decât Galațiul.

Despre Moldova, un alt aspect. În momentul în care Transnistria face mișcarea ofensivă către Odessa, armata moldoveană va trebui să ocupe Tighina imediat. Fie după modelul Crimeii, fără vărsare de sânge, profitând de legăturile cu românii de acolo, fie prin luptă. Lupta nu va fi de durată, deoarece mare parte din armata din Transnistria va fi plecată către Odessa. Moldovenii vor trebui rapid să ocupe și să țină ferm linia Nistrului, poate vor putea să treacă dincolo și să ocupe Tiraspolul, în funcție de evoluția evenimentelor.

Indiferent, Nistrul va trebui securizat ca și un obstacol contra noii expansiuni a Rusiei. În acel moment problema găgăuză se va stinge de la sine.

Prinsă între românii care țin Bugeacul și moldovenii care au eliminat Tighina, Găgăuzia se va stinge, responsabilii vor fi judecați, iar populația va reveni la normal.

Dar totul depinde de viitoarea mișcare a Rusiei așteptată de întreg mapamondul.

BasarabiaBugeac

 

 

Redactor R.B.N.Press

Cristian Negrea

Istorie, Geopolitica, Știință Militară

www.cristiannegrea.ro