ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "armata a 14-a rusa"

armata a 14-a rusa

,

KGB-ul transnistrean a cerut recent Chișinăului să-și retragă timp de o lună forțele de ordine din zona de securitate. Analistul militar Cristian Negrea explică într-un interviu pentru Epoch Times că ”agitația legată de Tighina nu este de acum și nu s-a oprit în 1992, ci este o politică continuă a pașilor mărunți, cea de a dezvolta continuu acest cap de pod”. În opinia sa, Rusia vrea să distragă atenția de la ce se întâmplă în Ucraina și să folosească ”factorul de presiune transnistrean ca să convingă Republica Moldova să renunțe la acordul cu UE”.

R.B.N.Press :Transnistria exersează „umflarea de mușchi” la comanda Maicii Rusia implicând forțe militare nistrene și presiuni ale KGB-Transnistria asupra Chișinăului și Misiunii OSCE ! IMAGINI INEDITE CU ARMATA TRANSNISTREANĂ LA EXERCIȚIILE RECENTE

KGB Transnistria
KGB Transnistria

”Comitetul securității de stat al RMN (KGB-ul transnistrean) solicită conducerii organelor de aplicare a legii din Republica Moldova în decurs de o lună să-și retragă de pe teritoriul orașului Bender toate detașamentele de poliție și alte forțe de aplicare a legii, precum și conducerea locală subordonată Republicii Moldova, inclusiv redislocarea Inspectoratului de poliție Bender și a oficiului IS CRIS Registru, ale căror prezență în zona de securitate este contrară deciziei existente a Comisiei Unificate de Control”, se arată în comunicatul KGB-ului transnistrean.

Stanski Carpov - o noua intalnireÎn replică, delegația Republicii Moldova în Comisia Unificată de Control (CUC) a condamnat declarațiile așa-numitului „KGB” transnistrean, care a solicitat Chișinăului să-și retragă timp de o lună forțele de ordine din zona de securitate, relatează Unimedia. Potrivit reprezentanților Chișinăului în CUC, acțiunile Tiraspolului reprezintă „o amenințare directă la adresa mecanismului actual de pacificare și o tentativă de diminuare a rolului Comisiei Unificate de Control în gestionarea ordinii publice în orașul Bender, asigurarea securității și neadmiterea acțiunilor de destabilizare a situației în Zona de securitate. (Foto: Comisia Unificata de Control – Nina Stanski din partea RSSM Transnistreana si Eugen Carpov din partea Guvernului Republicii Moldova)

„Republica Moldova trebuie pedepsită pentru intenția ei de parcurs european. Să nu uităm că Rusia încă nu a folosit factorul de presiune transnistrean ca să convingă Republica Moldova să renunțe la acordul cu UE.”

Analistul militar, Cristian Negrea explică pentru Epoch Times de ce Rusia este interesată să destabilizeze Republica Moldova, prin agitația legată de Tighina.

Epoch Times: KGB-ul transnistrean a cerut Chișinăului să-și retragă timp de o lună forțele de ordine din zona de securitate. Cum vă explicați această decizie și ce efecte va avea ea?

Decizia transnistrenilor de a cere retragerea structurilor de ordine statale ale Republicii Moldova nu este o măsură care să surprindă prea mult dacă o privim în contextul evoluției situației din zonă și al interesului Rusiei în regiune. Deoarece trebuie să spunem de la bun început că este o decizie a Moscovei. Tiraspolul nu face nimic decât la cererea și cu acordul Rusiei.

putin-transnistriaTrebuie să ne uităm puțin în trecutul apropiat, la originea conflictului, ca să înțelegem de ce Rusia și Republica Moldovenească Nistreană (RMN) acordă o asemenea importanță Tighinei (Bender). În timpul războiului din 1992, transnistrenii sprijiniți de Armata a XIV-a au cheltuit mijloace militare foarte importante pentru a cuceri Tighina. La 20 iunie 1992 au atacat cu 20 de tancuri, unele arborând drapelul Rusiei, 6 dintre aceste tancuri fiind distruse de moldoveni pe străzile orașului.

Ne punem întrebarea de ce Rusia a dat atâta importanță Tighinei, și în schimb s-a mulțumit să atace moderat pozițiile moldovenești de pe platourile Coșnița și Cocieri (în zona Dubăsariului), aflate pe malul stâng al Nistrului, și astăzi sub jurisdicția Chișinăului. Se părea că ar fi fost mai logic ca transnistrenii și Armata a XIV-a sa-și securizeze malul stâng, iar apoi să-l proclame al lor subliniind că teritoriul nu ar fi aparținut istoric Moldovei.      (Foto: Vladimir Putin cu „Transnistria” in mana)

Dar RMN își concentrează grosul forțelor spre Tighina, locul în care s-au dat cele mai grele lupte. Acest aspect poate părea minor, dar arată de fapt altceva, faptul că RMN, copilul Rusiei, are din start o atitudine ofensivă și s-a străduit de la început să ocupe poziții de pornire la ofensivă, un veritabil cap de pod pe malul drept al Nistrului. Pe lângă faptul că găzduiește o puternică industrie de fabricare a armamentului, prin poziția sa, podul peste Nistru care o leagă cu Tiraspolul, Tighina se află doar la 60 de kilometri de capitala Republicii Moldova, Chișinău. O coloană blindată plecată din Tighina poate ajunge la periferiile Chișinăului cam într-o oră. Acesta este rolul factorului suplimentar de presiune, cel militar, pe care Rusia îl poate aplica Republicii Moldova, faptul că a fost pusă de la început într-o situație strategică dificilă.

Observăm că toată agitația legată de Tighina nu este de acum și nu s-a oprit în 1992, ci este o politică continuă a pașilor mărunți, cea de a dezvolta continuu acest cap de pod. Să ne amintim de evenimentele de la Varnița de la sfârșitul lui aprilie 2013. Deci, alegerea Tighinei pentru ultimatum provine dintr-o logică a evenimentelor de mai bine de 20 de ani, mai precis din 1992. Tot de atunci provine poate o premieră, trupele de menținere a păcii după conflictul transnistrean au fost parte din conflict, toate sunt rusești. Acest lucru se menține și astăzi, deși au fost voci care au cerut schimbarea trupelor rusești de menținere a păcii cu altele europene, desigur fără rezultat.

Presedintele Traian Basescu

Presedintele Traian Basescu

Președintele României, Traian Băsescu declara recent că formatul de negociere „5 2”, în cazul Transnistriei, s-a dovedit a fi ineficient. De ce este ineficient acest format în opinia Dvs.?

Formatul 5 2 este ineficient în urma faptului că nu a reușit să facă nimic de când există el, situația neavansând aproape deloc. Este și normal dacă ne uităm din cine este alcătuit acest format: Rusia, Moldova, Transnistria, Ucraina, OSCE (cei 5) și observatori UE și SUA (cei 2). De la bun început se observă că trei din subiecții cu drept de decizie (SUA și UE au statut doar de observatori) sunt interesați de menținerea situației actuale care favorizează Transnistria. Pe de altă parte, OSCE este o instituție care și-a dovedit în timp slăbiciunea și în alte situații, iar în cazul de față, paradoxal, este o instituție care, în cazul rezolvării conflictului, și-ar pierde rațiunea de a exista, și aici găsim o explicație birocratică a tergiversării situației. Revoltător este faptul că România a fost și ea parte a formatului de negocieri în privința Transnistriei, dar s-a retras unilateral în 1994, un gest de trădare a intereselor României și Republicii Moldova.

Pe de altă parte, observăm că Republica Moldova, și din cauza situației interne, are o politică destul de timidă pe acest subiect, fiind percepută ca și partea care cedează mai totdeauna. Din păcate, diplomația moldoveană nu recurge la toate atuurile care le-ar putea avea de teamă să nu stârnească reacția Moscovei, dar indiferent, reacția Moscovei tot va exista.

Ce vrea să obțină Rusia prin aceste manevre ale separatiștilor?

rusia_in_moldovaObservăm faptul că momentul nu este ales întâmplător. Deși anul trecut a marcat câteva succese importante ale Rusiei pe plan extern, cum ar fi anularea unei intervenții aeriene occidentale în Siria sau retragerea Ucrainei înaintea semnării acordului cu UE (semnat de Republica Moldova), la început de 2014 se întrevăd unele probleme. Atentatele teroriste din decembrie și perspectiva repetării lor la Olimpiada de la Soci, precum și situația actuală din Ucraina ridică Rusiei mari probleme.

Cea mai stringentă rămâne Ucraina care, să ne amintim, s-a mai răsucit de câteva ori în ultimii zece ani. În 2004, în urma Revoluției Portocalii se îndreaptă spre occident ajungând să ceară Membership Action Plan (MAP) la NATO în 2008 la București, apoi revine spre Rusia după alegeri, abandonând integrarea în NATO, menținând ca obiectiv doar integrarea în UE la care renunță prin neprezentare la Vilnius în 2013.

Reacția străzii, evenimentele actuale, precum și extinderea protestelor și violențelor în orașele și regiunile din vestul țării ne arată tot mai mult o țară sfâșiată, aflată în pericol de secesiune mai mult ca oricând de la dobândirea independenței până acum, iar situația este departe de a se fi clarificat.

Ori, cea mai bună metodă de a distrage atenția tuturor de la această problemă este să creezi o problemă altundeva. Iar cel mai nimerit ar fi în Republica Moldova, care și ea trebuie pedepsită pentru intenția ei de parcurs european. Să nu uităm că Rusia încă nu a folosit factorul de presiune transnistrean ca să convingă Republica Moldova să renunțe la acordul cu UE.

Deci, ne putem aștepta la provocări, inclusiv militare, din partea separatiștilor transnistreni în viitorul apropiat.

Cristian Negrea este analist militar și scriitor.

Un material epochtimes-romania.com

,

În aceste zile se împlinesc 21 ani de când s-a încheiat războiul ruso-moldovenesc de pe Nistru. Eroii acelui război și-au pierdut viața, sănătatea sau liniștea și sunt răsplătiți de atunci cu niște medalii, câte 17 lei adaos lunar la medalie și vizite ale oficialilor la monumente o dată pe an. Ce cred ei peste atâția ani despre istorie, țară și glorie?

Anatol Croitoru a luat arma în mână înscriindu-se în 1992 în rândul voluntarilor. Cele mai grele lupte s-au dat la Coșnița pe 19 mai. Bărbatul zice că  statul i-a dat uitării, mai ales pe voluntari: „Polițiștii și armata au ministerele lor, iar noi nu avem pe nimeni. Cine v-a trimis acolo? — ne întreabă. Păi ce era să așteptăm, atunci când ne intrau cazacii prin curți să caute polițiștii ca să-i împuște? Trebuia să lăsăm să-i omoare, ca a doua zi să ne ducem cu o floare la înmormântare și să bocim?”

Anatol spune că zona limitrofă Nistrului și acum e în război, numai că nu se împușcă. Apoi, dacă în 2009 cunoștea doar vreo 5 persoane cu cetățenie transnistreană, acum sunt peste 1000: „Lumea se duce acolo (la autoritățile transnistrene) și primește pensie de la 52 de ani. Doar văduvele de război și veteranii luptelor de pe Nistru nu se duc.”

Noi nu am pierdut războiul. Ei nu au scos de la noi niciun metru pătrat, noi am cedat totul. Vă imaginați ce suferă oamenii de acolo, mai ales bărbații care au luptat și acum se simt trădați, totalmente trădați, uitați și că nu trebuiesc nimănui?”. „Noi, voluntarii de război din 1992, datoria față de stat ne-am îndeplinit-o, dar statul față de noi – nici un procent”.

După 20 de ani de la declanșarea războiului ruso-moldovenesc de la Nistru, cei care din proprie voință au mers să-și apere Patria continuă să-și aline rănile încă necicatrizate. Atunci când proaspăta R. Moldova nu avea armată națională și nici efective militare cu care ar fi putut să se apere, cei care au acoperit frontul de luptă au fost, în mare parte, polițiștii și voluntarii. Peste ani, încărunțiți prea devreme, șomeri, bolnavi și tot mai puțini la număr, cei care se identifică drept voluntari de război se declară trădați și ignorați de conducerea țării.

„Noi, voluntarii de război din 1992, datoria față de stat ne-am îndeplinit-o, statul față de noi nu și-a îndeplinit nici un procent. Și-au bătut joc de noi atunci și până acum își bat joc”, spunea  acum câteva luni, în timpul unei acțiuni de protest, Mihail Moroi, vicepreședintele organizației teritoriale Anenii Noi a Uniunii Voluntarilor din R. Moldova.

„Se simt trădați și uitați de propria țară”

În octombrie anul trecut, după un nou șir de scrisori expediate guvernanților, voluntarii au organizar un protest în fața Guvernului. S-au adunat lângă cortul lui Tudor Pânzaru, voluntar și el, care protestează și locuiește în cort, chiar în centrul capitalei, deja a doua iarnă. Acolo au constatat că majorității camarazilor de arme nu le permite sărăcia să cheltuiască bani pe drum pentru a protesta, căci sunt șomeri, bolnavi, iar statul le răscumpără vitejia de luptă cu câțiva lei pe lună.

„Această categorie de cetățeni care s-au antrenat în lupte pentru integritatea țării (unii au suferit, au fost nevoiți să plece de pe malul stâng și au devenit persoane intern strămutate, lăsând în urmă totul, și casă, și masă, alții au fost răniți, alții au probleme de sănătate, deoarece participarea la orice conflict este un stres care nu trece fără urmări) sunt uitați și neglijați de propria țară, care are o atitudine foarte iresponsabilă și superficială față de ei”, susține expertul în problema transnistreană Oazu Nantoi. Deși nu doar voluntarii „se simt trădați și uitați de propria țară”, Nantoi consideră că „această situație putem s-o constatăm, dar deocamdată nu prea ai la cine apela, din moment ce noi n-am avut nicio guvernare care măcar i-ar fi spus conflictului pe nume, între cine a fost conflictul”.

„Dacă era legea, problema era pusă la locul ei”

Nantoi explică lipsa de atitudine a guvernelor de până acum față de voluntari prin înlăturarea de la putere a celor care au luptat. “Încă în 1992 au revenit la putere așa-numiții agrarieni, care au început procesul de înlăturare din structurile de stat a multora dintre acei care au luptat, și mai mulți ani de-a rândul la guvernare în R. Moldova erau acele partide, acele alianțe care în mare parte împărtășeau poziția regimului anticonstituțional din stânga Nistrului”, declară expertul.

În octombrie 1990, guvernul a adoptat hotărârea cu privire la crearea formațiunilor de voluntari, care a fost anulată doar peste o lună. De atunci, aceștia susțin că nu s-au mai regăsit în nicio lege. Deși au trecut două decenii, cerințele voluntarilor au rămas, în fond, aceleași. Vor o lege care ar explica statutul lor în societate, care ar recunoaște existența, rostul și sacrificiul voluntarilor în  Moldova. Puținii care au rămas nu se gândesc doar la recompense financiare, ci mai mult la un semn de respect și recunoștință.

„În primul rând, nu suntem recunoscuți ca voluntari de război, nu avem un statut special, care să ateste că am luptat pentru țara noastră. Vrem să se recunoască că avem văduve, invalizi, că mulți au rămas fără lucru, fără case. Dacă era legea și eram recunoscuți, problema era pusă la locul ei”, este convins Sergiu Caracai, președintele Uniunii Voluntarilor din Moldova.

„Ce nu facem noi pentru ei?”

Oficiali ai Guvernului R.M susțin că o lege aparte, doar pentru voluntari, nu își are rostul atâta timp cât statutul și drepturile acestora se regăsesc în legea veteranilor, adoptată în 2003. În aceasta se spune că voluntarii sunt incluși în categoria de veterani de război și pot beneficia și ei de anumite înlesniri.

„Legea stipulează clar că ei beneficiază, ca și toate celelalte categorii, de aceleași drepturi pe care le prevede legea, și aici mă refer la indemnizația unică, la accesul la studii. Această lege prevede nu doar statutul juridic special, dar și garanțiile sociale. Ce nu facem noi pentru ei? Aș vrea să vină cineva să spună direct. Poate se mai încalcă. În general, nu văd care ar fi problema. Parcă am oferit toate garanțiile, toate, chiar toate, să le dea domnul sănătate să se folosească de ele”, declară vicepremierul responsabil de domeniile sociale, cel care s-a și întâlnit cu voluntarii după ce aceștia au ieșit în stradă la protest.

Distincții — la stânga și la dreapta

În legea din 2003 există totuși anumite nuanțe. Se spune: „voluntarii … incluși în efectivul unităților militare și structurilor speciale aflate pe pozițiile de luptă”, pe când voluntarii susțin că ei nu erau incluși în efectivul unităților militare, că nimeni nu ținea o statistică a lor, tot așa cum nimeni nu ține socoteală câți voluntari și din ce motive au decedat până în prezent. Chiar și așa cum sunt, stipulările acestei legi nu sunt cunoscute majorității voluntarilor. „Necunoașterea nu este problema noastră, este problema lor, a conducerii acestei uniuni. Compensații le dăm, ajutor material le dăm. Iată acum, la 20 de ani de independență, la 2 martie, vor primi distincții de stat”, a conchis vicepremierul Moldovanu.

În replică, voluntarul și scriitorul Vlad Grecu spune că distincții se împart la stânga și la dreapta, dar nu se face vreun pas concret. „Măcar să introducem în școli ceva, să spunem copiilor noștri ce-a fost acolo, nu 2-3 cuvinte în cartea de istorie, dar să le dea niște literatură să citească, să fie un program, măcar facultativ, despre conflictul transnistrean, să se întâlnească cu voluntarii, cu combatanții. Iată programul acesta nu există”, declară decepționat Grecu.

„Se simt trădați, totalmente trădați”

O bună parte a voluntarilor sunt din stânga Nistrului. Deși unii s-au refugiat, mulți continuă să locuiască sub luneta separatiștilor. Vlad Grecu a părăsit Dubăsariul și a venit la Chișinău. A scris câteva cărți și piese de teatru despre viețile distruse în conflictul de la Nistru. Recunoaște că și-a promis să nu mai scrie despre acest subiect. În toți acești ani s-a convins că nu interesează pe nimeni.

„Mă mai deplasez la Cocieri, la Coșnița, la Corjova, mai ales că-s de acolo. Oamenii se uită la toate cu o dezamăgire totală. Nu mai cred în R. Moldova, că e în stare, că e aptă să schimbe ceva, în primul rând, din lipsa dorinței de a face ceva. Noi nu am pierdut războiul. Ei nu au scos de la noi niciun metru pătrat, noi am cedat totul. Copiii celor care au luptat sunt luați acum de separatiști în armata lor, împotriva Moldovei. Vă imaginați ce suferă oamenii de acolo, și familiile lor, și copiii lor, mai ales bărbații care au luptat și acuma se simt trădați, totalmente trădați, uitați și că nu trebuiesc nimănui. E o stare de spirit dezastruoasă”,  susține Grecu.

Date exacte despre numărul voluntarilor participanți la acțiunile de luptă pentru apărarea integrității teritoriale și independenței R. Moldova și despre numărul celora care mai sunt în viață nu există. Voluntarii susțin că ei reprezentau în jur de 80 % din totalul celor care au participat la luptele de la Nistru. Cifrele oficiale, însă, sunt mult mai mici.

Foto – aspecte din razboiul de pe Nistru surse:vox.publika.md, ziuaveche.ro, vrn.ro, zdg.md

,

pacificatori rusiArmata rusă din Transnistria, are un nou comandant colonelul Valery Blizhensky, numit de Moscova cu titlul de comandant militar de rang înalt al forțelor de pacificare comune ale Rusiei.

La data de 16 mai, în urma unei reuniunia Comisiei Unificate de Control din Bender a fost numit un nou comandant militar senior al forțelor de pacificare ruse din Transnistria – colonel Valery Blizhensky. Acesta îi urmează la comandă  colonelului Anatoli Zverev, care a condus corpul de pacificatorii ruși (Armata a 14-a rusă ) din zona de securitate de pe Nistru din 2001.

Colonel Anatoli Zverev

Colonel Anatoli Zverev

Colonelul Zverev i-a comandat pe „pacificatorii” ruși timp de 12 ani – din decembrie 2001. Conform cu propaganda bine gandită la Moscova, bilanțul activității Colonelului Zverev este prezentat ca fiind bogat  în provocări ale R. Moldova  cu scopul de a discredita misiunea de pacificare rusă. Însă Anatoli Zverev consideră că în toți acești ani a reușit să mențină pacea pe malurile Nistrului și coeziunea în cadrul forțelor de menținere a păcii.

*Când cineva afirma că a reușit să mențină coeziunea, este clar că în pofida unor situații care reclamau dezbinare și discordie, neînțelegeri, etc. pe care domnul Colonel Zverev cu abilitate a reușit să la depășescă…Ne întrebăm oare ce cauze au generat posibilele neînțelegeri ? Oare cerințele Moscovei de acțiuni ilegale, în fond, împotriva R.Moldova? Ucidera tânărului Vadim Pisari ?, Invadarea teritoriului controlat de R.Moldova pentru a planta chipurile niște pichete de control care să stopeze contrabanda? n.r.

Conform surselor oficiale, „Operațiunile de pacificare” de pe Nistru au început în urmă cu 21 de ani, la sfârșitul conflictului armat moldo-transnistrean (rus). La 21 iulie 1992 s-a  semnat cu participarea părților implicate în conflict, „Acordul  cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat din regiunea transnistreană a Republicii Moldova.” Potrivit documentului,  operațiunea de menținere a păcii implică trei contingente militare – din Rusia, din Republica Moldova și din Transnistria. Din 1998, regiunea  de conflict are, de asemenea, o echipă de observatori militari din Ucraina.

 

Declarația  Colonelului Anatoli Zverev, „Aprecierea  operațiunii de menținere a păcii nu o fac eu, și nici  structurile de menținere a păcii, care oferă  populației  pașnice un sentiment de siguranță și stabilitate, și care își manifestă recunoștință și mulțumirile deopotrivă. Puteți aprecia singuri (adresându-se jurnaliștilor trimiși de la Moscova și nu numai)  – pacea, liniștea, stabilitatea din zonă”

 

Anatoli Zverev și Valery Blizhensky la TVBender

Oficial, Anatoli Zverev  părăsește postul conform cu o rotației planificate , el va continua să servească în alte unități din Rusia.

 

Colonelul Valery Blizhensky

Colonelul Valery Blizhensky

Declarația lui Valery Blizhensky, noul comandant militar de rang înalt din contingentul pacificatorilor ruși: „rezolvarea problemelor stă numai în puterea noastră ca și mai înainte…   voi lucra cu un singur scop –  menținerea pacii și stabilității în regiune”

 

Anunțul oficial al schimbării din funcție la televiziunea rusă, cu imagini de arhivă din anul 2011

Despre Valery Blizhensky

S-a născut la 09 mai 1964 în regiunea Voronej. A absolvit Academia Militară a Statului Major General al Forțelor Armate ruse MV Frunze.  A servit într-o serie de districte militare și în străinătate. A parcurs ierarhia militara  pornind de la sef de pluton până la comandant de divizie de tancuri. Comandor al Ordinului ” Meritul Militar”. Din iunie 2010, a fost primul șef adjunct al Statului Major al regiunii militare Leningrad, o altă regiune militară cheie a Rusiei.

 

Surse:

tv.pgtrk.ru ,moldnews.md, military-press.livejournal.com, news.mail.ru, bendery.tv, novostipmr.com, Kommersant-MD

…si alte surse

 

CITEȘTE ȘI ARTICOLUL – ALERTĂ ! KGB – TRANSNISTRIA, schimbare ce anunță noi urzeli Rusești la granița dintre R.Moldova și autoproclamata republică nistreană! Exclusiv R.B.N.Press

PASSWORD RESET