ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Arcadie Suceveanu"

Arcadie Suceveanu

,

Arcadie_Suceveanu_la_Cernauti_Centrul_Cultural_Hurmuzachi

Revenirea la baștină, în satul copilăriei, pentru fiecare dintre noi înseamnă ceva sfânt, ceva ce te apropie de rădăcinile neamului, de dorul care-l porți mereu în suflet, oriunde te-ai afla în lume. Un asemenea sentiment plăcut și emoționant l-a trăit zilele acestea și cunoscutul poet bucovinean Arcadie Suceveanu, președintele Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, stabilit cu traiul la Chișinău, care a revenit acasă pentru câteva zile, în dulcea și frumoasa Bucovină.

Drumul lui spre Sucevenii Hlibocii devine tot mai lung și mai anevoios. Odată cu plecarea mamei din viață, de aproape trei ani de zile, Arcadie Suceveanu poartă în suflet un gol imens. Venea de fiecare dată acasă, la Suceveni, pe Valea Siretului, știind că la căsuța veche cu pereți de brazi, îl așteaptă cineva, îl așteaptă cu drag mama, care mereu se bucura de revenirea feciorului.

„Atât amar de timp m-au așteptat să le aduc un semn, să le întind o mână, să stăm și să vorbim liniștiți despre viață…”, își amintește într-o poezie poetul Arcadie Suceveanu despre cei dragi rămași acasă.

Apariția volumului de versuri „Ferestre stinse de îngeri”, In Memo­riam Mamei Catrina, a constituit un prilej în plus ca la școala dragă din satul copilăriei, să aibă o întâlnire de suflet cu elevii școlii, profesorii și oamenii de prin părțile locului. Și acea întâlnire, organizată de scriitorul Ilie T. Zegrea, președintele Reuniunii Scriitorilor Români din orașul Cernăuți, un bun prieten al poetului Arcadie Suceveanu, a fost una deosebită, plină de emoții și amintiri, unele frumoase, altele mai triste, așa precum e și viața noastră pe acest pământ.

Poetul a regăsit căsuța părintească atât de singuratică, „cu ferestrele stinse” și lacătul la ușă. De acolo, de sus, din ceruri, probabil, scumpa măicuță ar fi vrut să-i deschidă ușa, bucurându-se că și-n această toamnă, deși mult mai tristă decât celelalte de până acum, feciorul ei drag a revenit la casa cu grinzi bătrâne, la cuibușorul copilăriei de pe Valea Siretului. S-au bucurat oamenii satului când s-au întâlnit cu Arcadie Suceveanu, s-au bucurat și copiii, unii dintre care au auzit de poetul din Suceveni doar din manualele școlare, dar niciodată nu au avut această fericită ocazie să se întâlnească cu el. Evident că emoțiile l-au cuprins și pe cunoscutul poet, aflându-se la baștină, unde revine nu chiar atât de des. Le-a citit copiilor versuri, a dialogat cu ei în limbajul copilăriei, descrețindu-le frunțile prin poezie, așa cum doar Arcadie Su-ceveanu știe să-i surprindă pe micii cititori.

Arcadie Suceveanu este iubit și apreciat nu doar de românii bucovineni, care se mândresc de faptul că poetul își are rădăcina în Sucevenii Bucovinei, dar și de cititorii săi din Republica Moldova, România, precum și din întreg spațiul românesc.

În cadrul Cenaclului Literar „Vasile Levițchi”, organizat într-o frumoasă zi de toamnă în incinta Cafenelei „București” din centrul orașului Cernăuți, Arcadie Suceveanu a fost invitatul de onoare al cenaclului. Poetul a vorbit atât de frumos despre Cernăuți, răscolind amintiri din cei mai frumoși ani ai tinereții, petrecuți împreună cu colegii de facultate și de condei, despre noi, românii bucovineni, împărtășind bucuria faptului că avem astăzi pe strada Domnească de cândva acel edificiu — Centrul Cultural Român „Eudoxiu Hu­rmuzachi”, Cafeneaua „București” și Lib­ră­ria „Mihai Eminescu” – locuri minunate care ne permit să ne adunăm grămăjoară. De asemenea, poetul a remarcat faptul că e foarte bine că la Cernăuți apar atâtea publicații românești, când pe vremea tinereții sale, oamenii abonau și citeau doar „Bucovina Sovietică”, neavând o altă publicație în limba română din Cernăuți.

Prezentând volumul de versuri „Ferestre stinse de Îngeri”, poetul Arcadie Suceveanu a spus chiar de la bun început că această carte a apărut In Memoriam Mamei sale Catrina. O mare parte din versurile adunate între coperțile acestei cărți au fost scrise și trăite în realitate în clipele grele ale poetului, când mama care l-a adus pe lume se lupta între viață și moarte, iar el era la căpătâiul ei, când scumpa măicuță stătea, vorba poetului: „în pat înalt/ de busuioc și tămâie/ cete de îngeri îți zboară/ la căpătâie/ arhangheli și serafimi/ au venit să te vadă/ caleașca lor/ te așteaptă-n livadă”. Sunt niște versuri pătrunzătoare, în unele dintre care ne regăsim și noi. „Dumnezeu știe când vom mai fi din nou împreună, pentru că fiecare dintre noi avem o vârstă anume, suntem cărunți deja la tâmple…”, spunea Arcadie Suceveanu prietenilor și colegilor de cândva – Vasile Tărâțeanu, Simion Gociu, Ștefan Hostiuc, Ilie T. Zegrea, Mircea Lutic, Ștefan Broască și alții, care au venit la acea întâlnire de suflet cu Arcadie Suceveanu. Cei prezenți la Cenaclul literar „Vasile Levițchi” i-au adresat diverse întrebări poetului, iar mai apoi scriitorii cernăuțeni menționați mai sus, dar și Doina Bojescu, Marin Gherman și Vitalie Zâgrea au citit câteva versuri proprii. Sub amprenta emoțiilor frumoase trăite împreună timp de câteva ore, poetul Arcadie Suceveanu le-a oferit cărți cu autografe iubitorilor de poezie, iar cititorilor săptămânalului „Libertatea Cuvântului” — un interviu în exclusivitate care-l vom publica în unul din numerele viitoare și un autograf special cu mesajul: „Doresc să transmit cititorilor ziarului „Libertatea Cuvântului” cele mai alese sentimente de dragoste și frățietate bucovineană. Cu neuitare, Arcadie Suceveanu”.

Niciodată n-ai fost așa
O, niciodată
n-ai fost mai frumoasă
împodobită în straie noi
de mireasă
mai înecată în flori
și încoronată
niciodată n-ai fost așa
niciodată

Stai în pat înalt
de busuioc și tămâie
cete de îngeri îți zboară
la căpătâie
arhangheli și serafimi
au venit să te vadă
caleașca lor
te așteaptă-n livadă

Mamă dulce, Mamă tristă,
mireasă amară,
dar e o altfel de nuntă
dar e o altfel de seară

Parcă ești aceeași
parcă alta ești
înalte făclii ard la grinzi
la ferești
îngerii-ți prind aripi la tâmple
la subțiori
cu care va trebui să te-nalți
și să zbori
cu trupul în pământ
cu sufletul în nori –

La Tatăl nostru ceresc
la Tatăl universal
sub sceptrul enigmei sale
fără egal

O, niciodată
n-ai fost mai frumoasă
împodobită în straie noi
de mireasă
mai înecată în flori
și încoronată
niciodată n-ai fost așa
niciodată.

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Sursa: Libertatea Cuvantului – lyberti.com