ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Angel Tîlvâr"

Angel Tîlvâr

,

Angel Tîlvar

Angel Tîlvar

Ministrul delegat pentru relațiile cu românii de peste hotare Angel Tîlvăr a avut astăzi, 27 august 2015, o întrevedere cu ambasadorul Ucrainei la București, Teofil Bauer, la inițiativa părții române.

Oficialii au discutat despre colaborarea dintre cele două state pe diferite paliere, remarcând parcursul ascendent al relațiilor bilaterale. Demnitarul român a vorbit despre situația comunității românești din Ucraina, arătând că Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni acordă o atenție deosebită coagulării mediului asociativ românesc. De asemenea, a menționat faptul că în acest an, pentru prima dată, a fost organizată o a doua sesiune de finanțare, astfel încât un număr cât mai mare de asociații să aibă acces la fondurile Departamentului. În context, Angel Tîlvăr a transmis părții ucrainene că ar aprecia ajutorul autorităților locale pentru implementarea proiectelor asociațiilor românești. Totodată, a solicitat sprijinul în legătură cu desfășurarea procedurilor de amenajare a Casei memoriale Aron Pumnul și a muzeului din incinta acesteia, dedicat lui Aron Pumnul și Mihai Eminescu. În cadrul dialogului, a fost menționată și nevoia de susținere a propunerilor și proiectelor realizate de către presa de limbă română din regiunea Cernăuți.

Ambasadorul Ucrainei și-a exprimat satisfacția în ceea ce privește dialogul permanent existent privind problematica gestionată de către ministrul delegat și a remarcat abordarea constructivă, precizând că dialogul este cel care conduce întotdeauna la cele mai bune rezultate. De asemenea, și-a arătat disponibilitatea pentru o colaborare cât mai deschisă și eficientă în domeniu.

Oficialii au concluzionat că cele două comunități – română din Ucraina și ucraineană din România –  constituie o punte suplimentară de legătură între state și contribuie la promovarea diversității culturale și a dialogului intercultural ca resurse ale unei societăți europene moderne.

Publicat de romaniabreakingnews.ro / Sursa: Departamentul Politici Pentru Relatia cu Romanii de Pretutindeni

,

Inaugurată în data de 2 mai la Cernăuți, ”ȘCOALA POPULARĂ DE ARTĂ ȘI CIVILIZAȚIE ROMÂNEASCĂ CERNĂUȚI” a fost sfințită de un sobor de preoți în data de 10 mai 2015.

Sfintire_Scoala_populara_de_arte_Cernauti

La acest eveniment important pentru Centrul Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești și copiii români din Regiunea Cernăuți, care sunt pasionați și dornici să studieze arta populară și tezaurul imaterial românesc, alături de părinți – români adevărați, care au grijă ca tânăra generație să crească înconjurați de adevăratele valori ale neamului, a participat și o delegație importantă din România – Ministrul Delegat pentru Românii de Pretutindeni, Angel Tîlvăr, Directorul General al Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de pretutindeni Alina Hagima, Consulul General al României la Cernăuți Eleonora Moldovan, Ministrul-consilier Ionel Ivan.

Iurie_Levcic_Angel_TilvarFoto: Iurie Levcic si Ministrul Delegat pentru Românii de Pretutindeni, Angel Tîlvăr, Directorul General al Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de pretutindeni Alina Hagima, Consulul General al României la Cernăuți Eleonora Moldovan, Ministrul-consilier Ionel Ivan.

Precedată, pe parcursul a un deceniu, de acțiuni cultural-naționale, care au devenit repere culturale ale acestui spațiu, Centrul Bucovinean de Artă Cernăuți și-a propus această nouă provocare – inaugurarea „ȘCOLII POPULARE DE ARTE ȘI CIVILIZAȚIE ROMÂNEASCĂ”, care vine să contribuie la revitalizarea și valorificarea autenticității culturii românești, folclorului muzical românesc din această zonă și nu numai, înlăturând influența altor culturi. Totodată, această școală vine să completeze lipsa de informații actuale despre istoria și cultura tradițională românească а nordului Bucovinei și tezaurul muzical-folcloric autohton în rândul tineretului, să contribuie la stabilirea cooperării optime între Asociațiile culturale românești, prin crearea unui spațiu veridic și argumentat al culturii autentice românești.

Inaugurarea acestei școli, are un rol important și o semnificație cu totul deosebită. Necesitatea stringentă de a promova adevăratele valori, de a stabili cunoașterea culturii și istoriei românești la nivelul cuvenit se situează pe același nivel cu pregătirea specialiștilor, promotori ai culturii românești. Această Școală va fi baza de pregătire a copiilor și tinerilor de etnie română și pentru acțiunile cultural-naționale, desfășurate în această zonă istorică și în toată țara.

În concluzie, Directorul Centrului Bucovinean de Artă – Iurie Levcic, susține că „Școala Populară de Arte și Civilizație Românească Cernăuți „, care va fi cofinanțată și de Departamentul Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, este un proiect ambițios, inedit ca mod de abordare și organizare în regiunea Cernăuți, extrem de util prin conținut și formă, cu un impact direct și puternic, imediat și pe termen lung, asupra comunității românești din zonă dar și asupra populației majoritare„.

Cu toate că sunt deja înscriși peste o sută de copii, pe parcursul lunii mai 2015 ”ȘCOALA POPULARĂ DE ARTĂ ȘI CIVILIZAȚIE ROMÂNEASCĂ CERNĂUȚI ”încă își ține ușile deschise pentru înscrierea copiilor cu vârste cuprinse între 6 și 15 ani, care vor studia Arta Tradițională Românească la secțiunile:

# canto popular, coregrafie, sculptură în lemn, încondeierea ouălor,

# teatru popular și studiul limbii și civilizației românești.

Menționăm că Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina este partenerul Centrului Bucovinean de Artă pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale Românești în numeroase activități și evenimente dedicate românilor, atât în Ucraina cât și în România.

copii_români_scoala_populară_de_arte_Cernauti

Surse foto/video: Nicolae Hauca Mykola Havka / euromedia-ucraina.blogspot.ro prin romanibreakingnews.ro

Alte surse: probasarabiasibucovina.ro

Dacă doriți, puteți urmării toate înregistrările video de la deschiderea Școlii Popularr de Artă și Civilizație Românească Cernăuți – 2015, acesând link-ul: youtube

,

romanii_din_Sudul_BasarabieiCea de-a doua zi a vizitei pe care ministrul Angel Tîlvăr o efectuează la comunitatea românească din Ucraina a continuat la Odessa, unde au avut loc întâlniri cu liderii comunității românești și reprezentanți ai mass-media de limba română. Având în vedere slaba reprezentare a presei în limba română care apare în format print în această regiune, ministrul Tîlvăr consideră că trebuie încurajată și sprijinită presa de limbă română în această regiune, însă în același timp nu trebuie neglijate nici avantajele pe care le oferă mediul on-line, care poate suplini absența printului. Din acest punct de vedere, orice publicație în limba română, oriunde apare ea, poate fi ușor accesată oricărei comunități de români din afara granițelor.

Tot în cursul vizitei, ministrul delegat pentru Relațiile cu Românii de Pretutindeni s-a întâlnit și a discutat cu reprezentanții Administrației Regionale Odessa, președintele Consiliului Județean Odessa, Mihail Shmushcovici, președintele Adjunct al Administratiei Regionale de Stat, Vladimir Kulacov și deputatul Iurii Maslov, dar și cu șeful Reprezentanței Ministerului Afacerilor Externe Ucrainean în regiunea Odessa, Rjepisevskii Constantin. În acest context a fost exprimat interesul comunității românești din regiune pentru păstrarea identității și culturii, în condițiile în care în Ucraina se discută despre o posibilă reașezare administrativ-teritorială, care nu ar fi în avantajul comunității de români.

În urma vizitelor pe care le-a făcut în școlile în care se învață limba română, ministrului Angel Tîlvăr a constatat, lucru de altfel semnalat și de reprezentanții mediului asociativ românesc, nevoia de carte în limba română, precum și nevoia de manuale în limba română.

Ministrul a precizat pentru redactorii de la timpromanesc.ro prezenți în cadul vizitei, că în perioada imediat următoare, specialiști ai Departamentului pentru Românii de Pretutindeni vor reveni în regiunea Odessa pentru a evalua și dimensiona corect nevoile comunității românești urmând ca această problemă să fie rezolvată. În acest demers, ministrul Tîlvăr a precizat că se bazează pe specialiștii Departamentului, dar și pe celelalte instituții care fac parte din Consiliul Consultativ Interministerial, astfel încât fiecare să preia în responsabilitate și să rezolve problematica semnalată. Printre instituțiile menționate de ministru au fost Ministerul Educației, Ministerul Muncii, Institutul Cultural Român, Institutul Limbii Române, care, fiecare în parte, au experiență și pot acționa într-un mod integrat și profesionist.

Sursa: timpromanesc.ro prin romaniabreakingnews.ro

Foto: RBN Press -românii la Sfințirea Bisericii Românești din Hagi Curda (2011)

,

Puntea dintre românii din țară și cei din afara ei este construită din dragostea pentru România, pentru limba pe care o vorbim, pentru tradițiile pe care le împărtășim. Este ca o punte indestructibilă, asta dacă o întreții. O legătură care trece peste timp și peste hotare de orice fel. Această punte trebuie să fie punctul de la care pornim. 

Dar această punte trebuie sprijinită și întreținută întocmai ca o floare, pe care dacă o îngrijești frecvent te vei bucura de floarea și parfumul ei la timpul potrivit.

„Floarea și parfumul culturii române” din Timoc este un obiectiv important, pentru care merită să lupți cu guvernul sârb care sprijină destructurarea etnicilor români folosindu-se de așa zisa limbă vlahă (o română arhaică). În contextul acesta, sprijinirea apariției bibliotecilor de carte românească în regiunea Timoc din Serbia este mai mult decât o simplă inițiativă, este o șansă istorică pentru românii timoceni desnaționalizați de secole și privați de cele mai elementare drepturi. În acest sens o delegație a Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe (MAE-DPRRP), s-a deplasat în perioada 14-17 aprilie în Republica Serbia, la Zajecar, Vârșeț și Belgrad. Cu această ocazie, reprezentanții Departamentului au donat un lot de carte românească în vederea dotării bibliotecilor și școlilor din regiunile cu o minoritate românească semnificativă.

Donația se înscrie în seria de activități MAE-DPRRP prin care se urmărește păstrarea și afirmarea identității culturale și lingvistice.

Angel Tîlvar

Angel Tîlvar

„Completarea fondului de carte în limba română a fost relevată și cu ocazia întâlnirilor pe care le-am avut cu reprezentanții comunităților românești, în cadrul vizitei pe care am făcut-o în Serbia. Este esențial să punem la dispoziția tinerelor generații de etnici români din aceste comunități cât mai multe instrumente prin care apartenența lor la filonul identitar românesc să se consolideze.” a precizat ministrul delegat pentru relațiile cu românii de peste hotare, Angel Tîlvăr.

Au fost donate peste 2000 de manuale de limba română, cărți pentru copii și albume, precum și 200 de CD-uri și DVD-uri. Acestea au fost oferite Consulatelor  generale de la Zajecar și Vârșeț și Ambasadei României la Belgrad. Ulterior, misiunile diplomatice le vor distribui comunităților de români, asociațiilor și școlilor românești.

Autor Dorian Theodor / România Breaking News

Sursa:  Comunicat-dprp.gov.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

O delegație a Senatului din Republica Kazahstan, condusă de senatorul Serik Akylbai, președintele Comisiei Juridice din Parlamentul Republicii Kazahstan, vizitează România. Delegația a sosit miercuri, 4 martie, în București și a efectuat o vizită la Ministerul Afacerilor Externe, prilej cu care a fost abordată  situația comunității românești din Kazahstan.

Comunitatea românească din Kazahstan, alcătuită din aproximativ 20 000 de persoane (după aprecierile oficialilor), este formată din români care au fost strămutați la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX.  În context, a fost menționat faptul că în Republica Kazahstan trăiesc aproximativ 130 de etnii, care se bucură de aceleași drepturi și obligații ca orice alt cetățean. Totodată, a fost evidențiată atenția pe care statul o acordă identității culturale, lingvistice și spirituale a tuturor comunităților etnice din această țară și a fost subliniat rolul de punte suplimentară pe care îl reprezintă minoritățile naționale în consolidarea relațiilor bilaterale.

Ministrul delegat, Angel Tîlvâr, a solicitat sprijinul complementar al statului kazah, alături de cel al Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, în legătură cu desfășurarea activității “Școlii Duminicale Mihai Eminescu” din Karaganda, precum și susținerea Lectoratului de limba română de la Universitatea de Stat din Karaganda.

Vă prezentăm mai jos comunicatul MAE DPRRP cu privire la întâlnirea menționată:

Data:04.03.2015

Ministrul delegat pentru relațiile cu românii de peste hotare, Angel Tîlvâr, a primit miercuri, 4 martie 2015, o delegație a Senatului din Republica Kazahstan, condusă de senatorul Serik Akylbai, președintele Comisiei Juridice din Parlamentul Republicii Kazahstan.

În cadrul întrevederii, ministrul delegat a prezentat proiectele Guvernului României în legătură cu realitățile obiective înregistrate în comunitățile românești din afara granițelor, accentuând importanța pe care statul român o acordă acestora și susținerea pentru afirmarea și păstrarea identității etnice, lingvistice, religioase și cultural. A arătat, de asemenea, că România a demonstrat, prin politicile publice adoptate, că reprezintă un model în legătură cu protejarea si afirmarea identității specifice a tuturor persoanelor aparținând minorităților naționale.

Delegația parlamentară din Republica Kazahstan a vorbit despre comunitatea românească, alcătuită din aproximativ 20 000 de persoane, strămutate la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX. În context, a fost menționat faptul că în Republica Kazahstan trăiesc aproximativ 130 de etnii, care se bucură de aceleași drepturi și obligații ca orice alt cetățean. Totodată, a fost evidențiată atenția pe care statul o acordă identității culturale, lingvistice și spirituale a tuturor comunităților etnice din această țară și a fost subliniat rolul de punte suplimentară pe care îl reprezintă minoritățile naționale în consolidarea relațiilor bilaterale.

Șeful delegației, Serik Akylbai, a prezentat părții române elementele instituționale ale Adunării Generale a Popoarelor din Kazahstan și a amintit organizarea celui de-al cincilea Congres al Liderilor Religiilor Mondiale în Republica Kazahstan.

Ministrul delegat a solicitat sprijinul complementar al statului kazah, alături de cel al Departamentului Politici pentru Relația cu Românii de Pretutindeni, în legătură cu desfășurarea activității “Școlii Duminicale Mihai Eminescu” din Karaganda, precum și susținerea Lectoratului de limba română de la Universitatea de Stat din Karaganda.

 dprp.gov.ro

Despre românii din Kazahstan

Inedit! Un român bătrân din Kazahstan merge cu Tricolorul la Alba-Iulia

VIDEO: La vârsta de 80 de ani, un basarabean din orașul kazah Karaganda își îndeplinește visul vieții sale: în Ziua Națională a României ajunge la Alba-Iulia, capitala Unirii. Vasile Rusnac are 80 de ani, iar două treimi din viața sa le-a trăit în Kazahstan. În anul 1954 a fost mobilizat în armata sovietică. După trei ani și jumătate de serviciu militar, îndemnat de niște prieteni, el a plecat să muncească într-o mină de cărbuni de lângă Karaganda. A lucrat acolo 32 de ani, până la vârsta de pensionare… (Sursa video: Timpul.md)

PREZENȚA ROMÂNILOR ÎN KAZAHSTAN – ISTORIE ȘI DESTIN
Vasile SOARE, Ambasadorul României în Kazahstan
Potrivit datelor statistice, în Republica Kazahstan, țară fostă sovietică din Asia Centrală, unde conviețuiesc cca.120 de naționalități, la recensământul din anul 1999, în grupa etnică români/moldoveni s-au înregistrat 20.054 de persoane, din care 594 de persoane s-au declarat români si 19.460 – „moldoveni”. Majoritatea acestora provin din regiunile istorice românești Basarabia, Bucovina de Nord, Sudul Basarabiei și astăzi trăiesc dispersat în regiunile din nordul Kazahstanului, ceea ce face să fie treptat asimilați de populația locală.
Dacă istoria altor popoare care au ajuns să trăiască în Kazahstan este oarecum cunoscută, despre românii basarabeni, bucovineni și transnistreni nu se cunoaște aproape nimic la nivelul societății kazahstaneze de astăzi. În această țară încă circulă teoria învechită tipic sovietică, potrivit căreia românii și „moldovenii” sunt două popoare distincte. Acest lucru se datorează în opinia noastră politicii staliniste, de deznaționalizare și mascare a unor adevăruri istorice, promovată cu decenii în urmă în spațiul URSS. O altă teorie care a circulat în perioada sovietică și care se moștenește și astăzi în tot spațiul fostei Uniuni, inclusiv în Kazahstan, este aceea că „moldovenii” sunt „țigani”. După lungi căutări am aflat că acest neadevăr, această „confuzie”, s-a răspândit prin poemul lui Pușkin „Țiganii”, care a devenit foarte cunoscut în literatura rusă, respectiv sovietică, fiind și subiect de examene în școli.

NOTĂ: Aflat în exil în Basarabia, în iulie – august 1821 poetul rus a vizitat localitatea Dolna. Fascinat de o șatră de țigani dintr-un sat din apropiere, satul Iurceni, Pușkin le dedică poemul „Țiganii”, (publicat în 1824), „o poveste cu iubiri și răzbunări”. Poemul începe cu următoarea strofă:

„Țiganii în gloată zgomotoasă
Prin Basarabia migrează,
Pe malul râului, ei astăzi
În șatre zdrențăroase înnoptează”.

Pentru a combate aceste teorii și pentru a face lumină în problema „migrației” românești în spațiul ex-sovietic, mi-am propus să identific etapele prin care au ajuns să trăiască conaționalii noștri în Kazahstan și, în general, în întreaga Uniune Sovietică, apelând la literatură, istorie, date din arhive, diverse articole de presă publicate, mărturii vii ale unor supraviețuitori ai istoriei sovietice recente, originari români care trăiesc astăzi în Kazahstan. Iată rezultatele:


CUM AU AJUNS ROMÂNII ÎN KAZAHSTAN?

I. La sfârșitul sec. XIX-inceputul sec. XX. Date din arhivă și însemnări ale unor lingviști și istorici din Kazahstan indică apariția în jurul anului 1890 în sudul Siberiei și nordul Kazahstanului a primelor „colonii pentru strămutați din raioanele cu populație deasă a regiunilor europene ale Rusiei”, unde erau aduși în mod organizat, dar și voluntar, țărani care nu primiseră pământ de la stat. In aceste colonii au ajuns și țărani din Bucovina de Nord (Cernauți, Noua Suliță), din majoritatea județelor Basarabiei, din Herson,Tiraspol, Nikolaev, Ismail, care atunci se găseau în componența Imperiului Țarist.

Între 1906-1914, în timpul reformelor agrare ale Guvernului Țarist condus de Stolâpin (dupa revolutia taraneasca din 1905 din Rusia), cateva mii de țărani români basarabeni au fost transmutați în sudul Siberiei (zona Omsk, raionul Kutuzovka) și Nordul Kazahstanului (zona Aktubinsk), unde li s-au repartizat pământuri. În anul 2006, am vizitat regiunea Aktubinsk și am întâlnit, după lungi căutări, urmași ai acelor țărani basarabeni, care astăzi trăiesc în această regiune. Ei mi-au relatat din povestirile părinților despre drumul lung, de 6 luni, parcurs cu carul cu boi de țăranii basarabeni până în Kazahstan, despre „surpriza neplăcută” pe care au avut-o aceștia când în loc de „pământurile roditoare promise” au găsit întinderi pustii, despre condițiile extreme în care au trăit în primii ani (și-au săpat bordeie în pamânt), climă siberiană, lipsa hranei etc. În reg.Aktubinsk din nordul Kazahstanului, românii basarabeni au fondat atunci câteva sate, fiecare avand zeci de familii – Basarabka, Novosergheievka, Ciornovodsk, Bogoslovka, Ilinca, Kara-Hobda etc, în care și astăzi mai trăiesc urmași ai lor-familii precum: Capstrâmb, Cerempei, Cristinoi, Cumpaniță, Lazu, Mânză, Mârza, Muntean, Racu, Țărus. Am vizitat aceste sate izolate și am fost plăcut surprins să văd cum mica comunitate din această regiune încă păstreză limba română/graiul moldovenesc și obiceiurile tradiționale.

II. Valurile de deportări
După cum se cunoaște, Pactul Ribbentrop-Molotov a avut consecințe tragice pentru populația româneasca din Basarabia, Bucovina de Nord, Ținutul Herța și sudul Basarabiei. Anexarea acestor provincii românești la URSS la 28 iunie 1940 a fost urmată de măsuri represive și de deznaționalizare a românilor basarabeni și bucovineni de către regimul stalinist – deportări în masă și trimiteri la muncă forțată în Siberia și Kazahstan în anii 40-50 a zeci de mii de persoane, de unde unele nu s-au întors nici până astăzi.

1. 12-13 iunie 1941– Potrivit datelor de arhivă, în acea noapte, din Basarabia și nordul Bucovinei au fost ridicate de la casele lor 29.839 de persoane, dintre care 5479 au fost arestate („membri ai organizațiilor contrarevoluționare și alte elemente antisovietice”) și 24.360 au fost deportate. Din acest total, doar din RSS Moldovenească au fost ridicate 18.392 persoane – 4507 „capi de familie” arestați (4342 din considerente politice și 165 cu dosare penale) și 13.885 persoane deportate. În gările de unde au fost transportați, cei arestați au fost separați de familii și încărcați în eșaloane speciale. Ulterior, ajunși în lagăre, aceștia au fost supuși unor represiuni dure, mulți fiind condamnați la pedeapsa capitală pentru „activitate antisovietică”. Deportarea din Basarabia și Bucovina s-a făcut cu vagoane de vite în Siberia și Kazahstan (pentru Chișinău au fost repartizate 1315 vagoane, iar pentru Cernăuți 340 vagoane). Un raport din octombrie 1941 arată că în GULAG, la acea dată, „din RSS Moldovenească se află 22.648 de persoane, în colonii din RSS Kazahă (9954 pers.), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6085 persoane, dispersate în 41 de raioane), Novosibirsk (5787) și Krasnoiarsk (470)”. Românii deportați din Bucovina au fost incluși în statistică ca provenind din regiunile din vestul Ucrainei. În Kazahstan, deportații români basarabeni au fost repartizați în colonii din regiunile Aktubinsk (6195), Kzâl-Orda (1024) și Kazahstanul de Sud (2735). Personal, am întâlnit în ultimii ani mai multe persoane originare din Basarabia care au fost deportate în Kazahstan în 12-13 iunie 1941. Astăzi, acestea trăiesc în regiunile Aktubinsk, Karaganda, Akmola, Jambul, Kzâl-Orda, păstrându-și limba, tradițiile și obiceiurile. Însă, urmașii acelor români basarabeni, de vârstă sub 40 de ani, deja nu mai vorbesc românește, cunosc vag evenimentele anilor 40 și cum au ajuns părinții și bunicii lor în Kazahstan. Aceasta, datorită faptului că, până în prezent, subiectul deportărilor din Basarabia și Bucovina a fost unul închis, comparativ cu cel al deportărilor altor popoare (lituanieni, letoni, estonieni, ceceni și alte popoare din Caucaz, polonezi, ucraineni, coreeni etc) despre care s-a scris în presă și publicații de specialitate dupa 1990.

2. Deportarea de la 6-7 iulie 1949 (operațiune denumită conspirativ „IUG”/Sud), s-a făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 „Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foștilor moșieri, marilor comercianți, complicilor ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliției germane și românești, a membrilor partidelor politice, a gardiștilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât și a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus”. Hotărârea, care prevedea „deportarea în Kazahstan, Asia Centrală și Siberia a 11.280 de familii cu 40.850 de oameni„, era însoțită de un act adițional în care se specifica decizia Guvernului Sovietic ca „deportarea categoriilor menționate să se facă pe vecie„, operațiunea să înceapă pe 6 iulie 1949, ora 02,00, și să se încheie pe 7 iulie 1949, ora 20,00. Documente de arhiva indică participarea la desfășurarea acestei operațiuni a 4.496 de „lucrători operativi” ai Ministerului Securității de Stat al URSS, inclusiv aduși din alte republici, 13.774 ofițeri și soldați și a 4.705 activiști de partid din Moldova. Au fost mobilizate 4069 autovehicule pentru asigurarea transportului intern a celor ce au fost ridicați și au fost pregătite 30 de eșaloane, respectiv, 1573 de vagoane de vite în care românii basarabeni deportați au fost transportați în Siberia (Ținutul Altai, regiunile Kurgan, Tiumeni și Tomsk) și RSS Kazahă (regiunile Aktubinsk, Kazahstanul de Sud și Jambul). In fapt, au fost deportate 11.293 de familii – 35.796 persoane, din care 9864 bărbați, 14.033 femei și 11.889 copii. 7620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte acuzate de „colaborare cu fasciștii”, de „apartenență la partidele burgheze românești sau la secte religioase ilegale”. De notat că acestor „deportați pe vecie” li s-au confiscat averile și li s-a interzis să-și ia cu ei bunuri materiale.

3. Deportarea de la 1 aprilie 1951. Operațiunea s-a numit conspirativ „SEVER”/Nord și a fost pusă în aplicare în baza aceleiași Hotărâri a Consiliului de Miniștri al URSS Nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 și Hotărârii Consiliului de Miniștri al URSS nr.667-339cc din 3 martie 1951, care prevedea „deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a membrilor sectei ilegale antisovietice a iehoviștilor și membrilor familiilor acestora, în total 5917 persoane”. Acțiunea a început la ora 04,00 și s-a încheiat la ora 20,00 în aceeași zi. Au fost arestate și deportate în Siberia (reg.Kurgan) 723 de familii, respectiv, 2617persoane (808 bărbați, 967 femei și 842 copii), în special acuzate de apartenență la secta religioasă „Martorii lui Iehova”. La această operațiune au participat 546 de „lucrători operativi” ai Securității, 1127 ofițeri și soldați din Ministerul Securității, 275 ofițeri și soldați de miliție și 750 de persoane din cadrul organelor sovietice de partid din Moldova. Deportarea s-a făcut în două eșaloane, cu vagoanele care au ajuns la destinație la 13-14 aprilie 1951. Pe drum s-au născut câțiva copii și au murit câteva persoane bolnave.

romanii_din_Kazahstan_Asociatia_Dacia

Surse:dprp.gov.roromaniidinkazahstan.info prin România Breaking News

Surse foto:astana.mae.rodprp.gov.ro