ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "anexarea Basarabiei"

anexarea Basarabiei

,

Deși, așa cum cerea ultimatumul sovietic din 28 iunie 1940, Basarabia și nordul Bucovinei au fost predate U.R.S.S. cu toată infrastructura intactă, bandele de minoritari, precum și unitățile speciale din trupele regulate sovietice, au zădărnicit evacuarea autorităților române, a bunurilor și a populației. Multe din unitățile Armatei române în retragere, au fost răzlețite, soldații, în foarte multe cazuri – reținuți de ostașii sovietici și împiedicați să-și continue evacuarea.

Trupele Sovietice mărșăluind prin Chișinău după anexarea Bsarabiei

Unii din soldații români reținuți de bolșevici, au reușit să treacă legal în România și după fixarea hotarului pe Prut, prin Comisia de repatriere, alții ilegal, prin penetrarea noului hotar, cu toate riscurile asumate, revenind la unitățile lor. Însă, odată ajunși, și unii și alții, erau puși sub supraveghere, fiind considerați potențiali spioni sovietici. Suspectarea acestora în mare măsură era întemeiată, deoarece unii dintre ei au revenit la unitățile lor tocmai la sfârșitul anului 1940-începutul anului 1941, timp în care ar fi putut fi recrutați de organele spionajului sovietic și trimiși peste Prut în misiune. Pentru identificarea acestora, în unitățile românești au fost întocmite liste cu ostașii reveniți din Basarabia și nordul Bucovinei, și care urmau să fie supravegheați îndeaproape. În categoria celor suspecți au fost trecuți în primul rând ostașii originari din Basarabia și nordul Bucovinei, care, după cum se considera, erau printre primii luați în vizorul recrutorilor sovietici.

La 3 august 1940, Secția a II-a Informații a Marelui Stat Major al Armatei române relata că, în urma cedării Basarabiei și nordului Bucovinei, Serviciul de spionaj sovietic s-a folosit la culegerea informațiilor militare în mare măsură chiar de unii ofițeri și soldați români rămași temporar în teritoriile ocupate. Aceștia au fost recrutați prin diferite metode (promisiuni, remunerare bănească, constrângere sau amenințare) și după o scurtă pregătire, au fost trecuți clandestin în România, cu instrucțiuni de a se prezenta la unitățile lor și să declare că au fugit din teritoriile ocupate, unde au rămas forțați de împrejurări. Sovieticii nu puteau rata o astfel de ocazie, de a avea rezidenți chiar în sânul unităților române, care să le furnizeze informații extrem de importante. Pentru a nu fi descoperiți, Serviciul sovietic de spionaj i-a sfătuit să treacă la executarea misiunilor doar după 2-3 luni de zile, căci după sosirea lor la unități vor fi puși sub supraveghere.

În vederea prevenirii și combaterii activității acestor agenți sovietici, Secția a II-a a dispus ca toți militarii care se încadrau în această categorie de suspecți, să fie puși sub supraveghere discretă. Cei ce vor fi prinși în zona de frontieră, în încercarea de a trece clandestin frontiera, să fie dați pentru cercetări celui mai apropiat organ informativ al Marelui Stat Major. De asemenea, trebuia amplificată „educația națională în unități”.

La 8 august 1940, unităților Armatei române de pe Prut li s-a dat ordin ca toți ostașii reîntorși la unități după 4 iulie, să fie supravegheați „îndeaproape și în modul cel mai discret, asupra întregii lor activități”. Acei bănuiți, nu trebuiau utilizați în serviciile importante ale Armatei, „unde ar putea ușor culege informațiuni”. În continuarea ordinului, erau prezentate unele metode utilizate de sovietici în culegerea și transmiterea informațiilor, pentru ca agenții sovietici din cadrul Armatei române să fie mai ușor identificați și anihilați.

De asemenea, în categoria potențialilor spioni sovietici erau incluși și refugiații (civili) basarabeni și bucovineni, în rândul cărora se puteau infiltra agenții bolșevici. Din spusele refugiatului avocat Gheorghe Mândrescu din Bălți, sovieticii „trimit mereu spioni în România, iar în prezent mai mult spioane”. Avocatul a vorbit despre un oarecare Voinea, fost polițist român, care s-a pus în serviciul spionajului sovietic. Cu concursul acestuia se aranja trimiterea spionilor în România, prin metoda infiltrării lor în listele de refugiați. Se căutau nume asemănătoare a repatriaților cu cele ale agenților (spre exemplu, Pavlof – Pavlov, Mândrescu – Mandescu, etc.) și la Ungheni, la trecerea Prutului, persoana în drept de a trece în România era respinsă, în locul ei trecând spionul. Victimei i se spunea că autoritățile de la Chișinău au comis o eroare. Un asemenea caz a avut loc și atunci când a trecut Prutul Gh. Mândrescu – „Spioana a fost trecută pe la Ungheni, iar femeia a fost întoarsă plângând la Chișinău”.

La 2 august 1940, Armata a III-a română a emis ordinul nr. 25.327, potrivit căruia, comandamentul era informat că, unii dintre refugiați (în special femei) veniți din Basarabia și nordul Bucovinei, și stabiliți în diferite zone de refugiu, se deplasau dintr-o localitate în alta „sub formă de plimbări, fără ca organele de poliție să le impună anumite restricțiuni”. Reieșind din considerentul că, printre refugiați, fie chiar și de origine etnică română, puteau fi agenți de propagandă comunistă și spionaj, s-a dat ordin să se supună aprobării prealabile și controlului, toate deplasările refugiaților, „care nu se vor face decât pentru motive reale și bine întemeiate”.

Însă, pericolul din partea spionajului sovietic venea în cea mai parte din exterior, din teritoriul Basarabiei și nordului Bucovinei, unde organele speciale sovietice activau din plin. Imediat după instalarea în noile teritorii cucerite, organele sovietice de spionaj au trimis în România mai mulți agenți-informatori. Unul dintre aceștia, Ion Istrate, funcționar la Primăria orașului Ismail, a trecut clandestin hotarul de pe Dunăre cu o barcă la 12 iulie 1940. Însă, pe teritoriul românesc a fost reținut de Poliția orașului Tulcea, Istrate declarând că, s-a refugiat de sub regimul de ocupație în Vechiul Regat. Fiind suspect (căci s-a refugiat tocmai peste două săptămâni de la ocupație), a fost cercetat minuțios și ca rezultat Istrate a declarat că, a fost chemat la sediul miliției din Ismail, unde un oarecare locotenent Petrov i-a dat suma de 7.000 de lei și în câteva ședințe l-a instruit pentru a fi trimis în misiuni de spionaj în regiunea Buzău. Pentru reușita misiunii, i s-a recomandat să-și găsească un serviciu în Buzău, de preferință chelner, și să culeagă informații despre trupele române, armamentul și fortificațiile din zonă. Către data de 20 august 1940, trebuia să aibă culese toate datele necesare, pe care să le transmită unui curier, ce urma să vină la Buzău. La interogatoriu spionul Istrate, a mai declarat că, în afara lui „s-au trimis mulți agenți sovietici la noi în țară”.

La 12 septembrie 1940, Biroul 2 Informații al Diviziei 21 Infanterie română informa că, la 1 septembrie, de către organele informative ale diviziei a fost reținută la Tecuci, pentru posibile activități de spionaj, femeia Ilona Naghi, de origine maghiară, fostă lucrătoare la fabrica de tricotaje din Chișinău. În urma declarațiilor acesteia, care erau „cu multe contraziceri și fapte neadevărate”, s-a constat că, a fost trecută în România de Serviciul sovietic de spionaj împreună cu alte 44 de femei, având misiuni de spionaj în diverse localități ale României. Trecerea acestor femei s-a făcut prin Delta Dunării, lângă Ismail, cu bărci cu motor, conduse de ofițeri sovietici îmbrăcați în haine civile. Iar „într-un păpuriș din Deltă, aparținând nouă (României de după 28 iunie 1940 – n.a.), s-ar fi aflat circa 200 de soldați ruși, care le așteaptă și care le făceau paza în timpul trecerii”. Ajunse în teritoriul românesc, femeile au fost conduse până la Galați de către un ofițer sovietic, îmbrăcat în civil, după care femeile au luat-o în direcții diferite. Ilona Naghi a fost trimisă la Tecuci, cu misiunea de a lua contact cu ofițerii, subofițerii și efectivul de trupă al acestei garnizoane, în special, cu militarii de origine rusă sau basarabeană, în vederea obținerii diverselor informații militare. După aproximativ 20 de zile de la stabilirea ei în Tecuci, a fost vizitată de acel ofițer sovietic care a adus-o anterior la Galați, cerându-i informațiile culese, ofițerul fiind probabil, coordonatorul acestei vaste acțiuni de spionaj.

Pentru prevenirea penetrării acestor spioane în mediul militar, Comandamentele tuturor unităților armate au primit ordine stricte să facă „toate diligențele pentru a nu intra printre soldați astfel de spioane”.

În fața acestui val de spioni sovietici, care necontenit veneau din Basarabia și Bucovina ocupată, s-au luat un șir de măsuri de ordin contrainformativ, printre care una se referea la prevenirea transmiterii de informații pe cale telefonică. La 31 august 1940, M.St.Major a emis ordinul nr. 211.649, prin care a interzis convorbirile telefonice din zona armatelor în limbile ebraică, rusă și maghiară. Deci, toți minoritarii din zona armatelor, vorbitori ai acestor limbi, trebuiau să vorbească la telefon numai în limba română, pentru a se putea supraveghea cu ușurință toate convorbirile telefonice din zonele de importanță strategică pentru România și a-i demasca pe potențialii spioni care transmiteau informațiile în aceste limbi. Despre această măsură a fost anunțată și Societatea Anonimă Română de Telefoane, care trebuia să-și dea concursul la supravegherea convorbirilor telefonice. De asemenea, la 1 septembrie 1940, s-a ordonat patrularea și supravegherea zonelor telegrafo-telefonice, cu o atenție sporită „în regiunile cu număr mare de minoritari”.

de Pavel MORARU / foaienationala.ro prin RBNpress

,

AZI 16 MAI 2013, SE ÎMPLINESC 201 ANI DE LA PRIMA ANEXARE A BASARABIEI

anexarea BasarabieiActul de anexare a Basarabeiei de către Imperiul Țarist a fost unul fraudulos, deoarece încălca practica internațională, cu toate normele de drept existente la moment.Actul din 1812 a fost începutul unui calvar cu consecințe grave resimțite peste câteva sute de ani. Moldova până atunci avea statut de suzeranitate în raport cu Imperiul Otoman. Aceasta însemna că Moldova nu fusese cucerită de către Poarta Otomană și turcii au fost nevoiți să încheie anumite tratate cu această formațiune statală medievală. Aceste tratate prevedeau mai multe clauze, dar începând cu secolul XVI și până în 1812, în aceste acte era menționat faptul că Țara Moldovei este un stat liber. Cu alte cuvinte, Poarta Otomană nu avea dreptul să anexeze sau să ocupe acest stat. Astfel, nici Imperiul Rus nu avea acest drept. De asemenea, Imperiul Rus nu avea dreptul să negocieze o clauză de anexare cu Imperiul Otoman. A fost un act criminal, o fraudă care vine în contradicție cu practica internațională, cu toate normele de drept existente la moment. Atunci toate normele de drept erau constituite din prevederile tratatelor bilaterale.

Dacă nu ar fi fost iminent un război al Rusiei cu Franța lui Napoleon Bonaparte, negocierile de la Hanul lui Manuc, în 1812, ar fi continuat până când granița Principatului Moldovei s-ar fi oprit la Siret. Așa afirmă cei mai mulți dintre istoricii care au studiat perioada aceea de câteva luni, în care, cu 200 de ani în urmă, fără ca românii să aibă vreo vină, s-a hotărât tăierea trupului Moldovei în două și despărțirea fraților de frați.

„Generalul Kutuzov, cel care a condus negocierile din partea Imperiului țarist, se spune că ar fi declarat, în acele zile: “Nu voi lăsa românilor decât ochi ca să plângă!”. Nici chiar turcii nu înțelegeau ura cu care acționau rușii… Nicolae Iorga transcrie, în “Basarabia noastră” (lucrare tipărită la 100 de ani de la evenimente, în 1912), o declarație deconcertantă a Marelui Vizir de Rusciuc, dinaintea lui Langeron: “E rușinos ca rușii, care stăpânesc un sfert al globului, să se certe pentru o palmă de pământ, care nici nu le este folositoare”… Folositoare sau nu, prin Tratatul de pace ruso-turc de la 16/28 mai 1812, rușii și-au adjudecat Basarabia, iar o sută de ani mai târziu, sfidând orice lege a bunului simț diplomatic, sărbătoreau, la Chișinău și-n toate orașele pământului furat, această anexare a unui teritoriu românesc.”

 

În Basarabia, Primăria Chișinău a coborât drapelele în bernă

Primaria Chișinău cu drapelul in bernă - 16 mai 2013

Primaria orașului Chișinău cu drapelul in bernă – 16 mai 2013

Drapelul de stat de pe clădirea Primăriei municipiului Chișinău a fost coborât astăzi, 16 mai 2013, în bernă. De asemenea, în bernă au fost coborâte și cele trei drapele de la intrarea in sediul Primăriei, drapelul orașului Chișinău, al Uniunii Europene și drapelul de stat, care a fost legat și cu o panglică de culoare neagră.

Prin această acțiune, Primăria municipiului Chișinău comemorează data de 16 mai, când se împlinesc 201 ani de la anexarea Basarabiei la Imperiul Țarist.

Municipalitatea îndeamnă și alte instituții publice să coboare drapelele în bernă, pentru a comemora data de 16 mai 1812, zi în care a fost semnat Tratatul de pace ruso-turc, prin care Moldova din stânga Prutului a fost anexată la Imperiul Rus.

Contextul în care a fost răpirtă Basaraba: Războiul ruso-turc din 1806-1812 a izbucnit pe 18/28 octombrie -1806 , țarul Alexandru I ordonând trupelor sale să traverseze Nistrul și să ocupe Țările Române. Cei mai importanți factori de influențare a războiului din 1806-1812 au fost jocurile de interese dintre Prusia, Franța și Imperiul Habsburgic.

La începutul ostilităților, toți ambasadorii ruși din capitalele europene au fost instruiți să declare că Imperiul Rus nu avea „nici cea mai mică intenție să cucerească ceva de la Turcia”, urmărind doar „prevenirea intenției lui Bonaparte, clar exprimate de ambasadorul său la Constantinopol, de a trece armata franceză prin posesiunile otomane, pentru a ataca la Nistru”.În pofida asigurărilor inițiale, cu ocazia semnării Tratatului de la Tilsit de pe 25 iunie/7 iulie 1807 dintre Rusia și Franța și după întâlnirea de la Erfurt dintre Alexandru I și Napoleon, țarul a căpătat în cele din urmă acceptul suveranului francez pentru ocuparea de către Imperiul Țarist a celor două principate dunărene – Valahia și Moldova – în cazul victoriei rușilor în războiul cu otomanii din 1806-1812.

Un armistițiu a fost semnat cu sârbii revoltați și s-a acordat autonomie Serbiei. Tratatul, semnat de comandantul rus Mihail Kutuzov,(“Nu voi lăsa românilor decât ochi ca să plângă!”) a fost ratificat de către Alexandru I al Rusiei cu doar o zi înainte de invazia lui Napoleon în Rusia.

Având asemenea asigurări diplomatice, rușii au înaintat propuneri de pace negociate încă din octombrie 1811 la Giurgiu, după înfrângerea armatelor otomane la Ruse și Slobozia. Propunerile țariste prevedeau, în mod imperialist, ca „principatele Moldova, Valahia Mare și Micăși Basarabia” să se alipească „pe veci la Imperiul Rus, cu orașele, cetățile și satele, cu locuitorii acestora de ambele sexe și cu averea lor”, specificându-se că „fluviul Dunărea va fi de acum înainte granița dintre cele două Imperii”.

Mediatorii britanici și francezi au încercat să tărăgăneze cât mai mult tratativele de pace, iar, în același timp, din partea țaristă, Mihail Kutuzov depunând toate eforturile pentru încheierea păcii mai înainte de previzibila invazie napoleoniană.

Înalta Poartă s-a opus propunerilor inițiale țariste, și atunci Rusia s-a declarat mulțumită și cu ocuparea „doar” a teritoriului Principatului Moldove dintre Siret și Nistru.Evoluțiile militare și politice i-au determinat pe unii politicieni și generali ruși să ceară guvernului țarist să accepte doar ocuparea Bugeacului (viitoarele județe Cahul, Ismai și Cetatea Albă). Odată cu îmbunătățirea situației de pe front, Imperiul Țarist a cerut ferm cedarea întregului teritoriu dintre Prut și Nistru (ulterior numit Basarabia).

Prima încercare nereușită, de anexare a fost a în anul 1806 cand Imperiul Țarist intrând cu armatele în  Principate Române, Muntenia și Moldova, dorea  și spera să reușească anexarea ambelor  Principate.

Iată promisiunile făcute poporului român din partea țarului Alexandru I la intrarea în Moldova și Muntenia a armatei Imperiului Rus (1806) – PROMISIUNI (MINCINOASE) ÎNCALCATE 6 ANI MAI TĂRZIU !

Alexandru I, împărat al Imperiului Rus 1801-1825

Mihelson Ivan, general al Imperiul Rus
Alexandru I, împărat al Imperiului Rus 1801-1825
Mihelson Ivan, general al Imperiul Rus

Noi, Alexandru I, Împărat și monarh al tuturor rușilor etc.

Salutare domnilor, mitropoliților, episcopilor, preoților, monarhilor din toate bisericile, căpitanilor și tuturor locuitorilor provinciilor Moldova și Valahia. Grijile sale părintești și atenția constantă pe care înaintașii noștri au arătat-o în toate circumstanțele pentru siguranța și libertatea slujitorilor bisericii, boierilor și tuturor locuitorilor Moldovei și Valahiei și grija cu care au stipulat în tratate autentice bunăstarea Domniilor voastre au stabilit, pe drept cuvît, suveranii Rusiei – protectori ai țării Domniilor voastre.

De la înscăunarea noastră, pășind pe urmele înăintașilor noștri, noi n-am încetat nici pentru o clipă să veghem la menținerea liniștii Domniilor Voastre fie exercitînd drepturile obținute, fie recurgînd la acțiuni pe care ni le-a insuflat dorința de a vă vedea fericiți.

Domniile Voastre știu că privilegiile care au fost garantul averilor Domniilor Voastre și Domniilor Voastre în persoană atît cît permitea caracterul acîrmuirii sub care trăiți erau rezultatul atît al grijii vigilente a înaintașilor noștri, cît și ale noastre.

Intențiile de care ministerul otoman a dat dovadă de cîtva timp încoace, acțiunile arbitrare pe care și le-a permis și refuzul său de a-și îndeplini angajamentele a făcut necesară intrarea trupelor noastre în Moldova și Valahia, astfel prezența armatelor noastre vă va apăra de toate relele la care țara Domniilor voastre urma să fie expusă și vă va permite libera existență a religiei și a tuturor drepturilor Domniilor voastre.

Identitatea credinței și a obiceiurilor, amintirea atîtor servicii reciproce și, în sfîrșit, legămîntul de atîtea secole vă va face să considerați trupele mele ca pe o parte din Domniile Voastre înșivă.

Noi am depus toate eforturile ca să prevenim abuzurile parțiale care ar fi putut fi rezultatul libertății exagerate a soldaților; generalii noștri și ceilalți agenți însărcinați cu executarea ordinelor mele vor reuși să păstreze cea mai strictă disciplină, să consulte autoritățile țării, și să demonstreze în fiecare zi că această expediție, departe de a fi însoțită de vreuna din greutățile unui război străin, nu are alt scop decît acela de a le preveni și de a apăra interesele noastre comune.

Intenția noastră este să păstrăm în exercițiul funcțiunii toate autoritățile conform uzanțelor precedente cu condiția ca pe de altă parte ele să faciliteze atît înaintarea și stabilirea trupelor noastre, cît și operațiunile cu care sunt însărcinate și care intenționează doar să păstreze toate drepturile provinciilor.

Oricare ar fi evenimentele, noi vă promitem că în toate circumstanțele vă veți bucura de importanta noastră protecție și că folosind toate tipurile de resurse de care dispuneți pentru a coopera în vederea rezultatului salvator pe care ni-l propunem, acela de a respinge de la frontierele voastre orice dușman care ar avea să tulbure fericirea Domniilor Voastre. Domniile Voastre trebuie să vă arătați în toate demni de soarta pe care v-o pregătim.

 

Focșani, 12 decembrie 1806

Din ordinul expres al Maiestății Sale Împăratului tuturor rușilor.

Michelson

Comandant-șef al trupelor imperiale

 

„…Domniile Voastre trebuie să vă arătați în toate demni de soarta pe care v-o pregătim.”  – SOARTA PE CARE NE-AU PREGĂTIT-O  S-A VĂZUT :

…1812-1918, …1940,   …1944-1990  

…și azi când R.Moldova este independentă:

1.-(ACTUALIZARE) ULTIMA ORA : CONFRUNTĂRI, HAOS ȘI TENSIUNI FĂRĂ PRECEDENT ÎN TRANSNISTRIA !!!

2.-În noaptea dintre 26-27 aprilie – Atac la independența Republicii Moldova !

3.-TRANSNISTRIA, GOLGOTA LIMBII ROMĂNE ȘI A IDENTITĂȚII ROMÂNEȘTI, CREUZET DE EROISM ROMÂNESC – ELEONORA CERCAVSCHI INTERVIU EXCLUSIV PENTRU R.B.N.PRESS

4.-”Rusia vrea să repete în R. Moldova situația din Georgia”. Gen. Ion Costaș

SURSE: rbnpress.info , istoria.md, ro.wikipedia.org, timpul.md , facebook.com/primariachisinaumd

PASSWORD RESET

LOG IN