ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "analize"

analize

,

oligarhul Vlad Plahotniuc

oligarhul Vlad Plahotniuc

Președintele R. Moldova a fost trădat, Vladimir Plahotniuc vrea să devină el însuși președinte și pedepsirea oligarhului trebuie să devină o prioritate națională pentru Romania dacă vrea să ajute într-adevăr Moldova în această criză profundă, afirmă Octavian Milewski, politolog specializat în spațiul postsovietic, doctorand și cercetator la Graduate School of Social Research, Academia Poloneză de Științe.

Într-un interviu pentru Ziare.com, Octavian Milewski consideră că anticipatele nu ar fi un dezastru pentru R Moldova și atrage atenția că și după învestirea noului guvern, foarte probabilă, situația din R. Moldova rămâne „atât de încordată încât numai un nebun nu o mai poate vedea”.

Octavian Milewski apreciază că „Romania trebuie să ajute R. Moldova să scape de flagelul Plahotniuc. Acesta este problema numărul unu, doi și trei a Moldovei. (…) Oligarhul moldovean, însă, este foarte bine conectat la anumite cercuri de influență și putere din Romania, care până în prezent i-au asigurat liniștea”.

La ce am asistat în această succesiune de premieri de la Chișinău? De ce s-a retras dl Păduraru, de ce l-a mai propus dl Timofti și nu a mers încă de joi seara pe noua propunere a majorității?

Există două interpretări. Fie a fost o gafă a președintelui, fie a fost o schemă bine gândită de Plahotniuc. În primul caz, președintele l-a numit pe Păduraru în loc să-l renumească pe Sturza, un candidat neșantajabil. Nu știm de ce președintele nu a insistat pe renumirea lui Sturza de la bun început.

Numindu-l pe Păduraru, însă, președintele Timofti a devenit vulnerabil. Păduraru figurează în câteva dosare, care au conexiuni apropiate cu Filat. Se presupune că Plahotniuc l-ar fi șantajat cu redeschiderea acestor dosare, fapt pentru care Păduraru a plecat de pe scena evenimentelor de la Chișinău la fel de rapid precum a ajuns acolo. În aceste condiții, Timofti nu mai avea de ales după ce i-au fost prezentate 55 de semnături în susținerea lui Filip, omul de casă a lui Plahotniuc.

Cabinetul Filip are vreun motiv de emoție pentru votul de învestitură?

Nu cred. Probabil în următoarea săptămână vom asista la învestirea cabinetului Filip, urmând a fi pregătit terenul pentru ca Plahotniuc să devină președinte. Președintele Timofti nu mai are prea multe cărți de jucat după nominalizarea lui Filip. Clasa politică moldovenească în mare parte nu vrea alegeri anticipate. Nici chiar Dodon nu le vrea, deși public declară că nu are de ce se teme. În realitate, Dodon riscă să piardă teren în fața lui Usatîi.

Este, așadar, o victorie a lui Plahotniuc, având în vedere că premierul desemnat este considerat omul lui. De ce l-a acceptat președintele pe dl Filip dacă tot promitea că nici mort nu va da țara pe mâna mafioților?

Nu știu dacă e o victorie a lui Plahotniuc, dar cu siguranță nu este o înfrângere a sa. Oligarhul moldovean nu a putut fi nominalizat ca prim-ministru, ceea ce înseamnă că planurile sale au fost pe undeva zădărnicite. Însă cei 55 de deputați care îl susțin, direct sau indirect, sunt rodul strategiei sale de preluare a tuturor puterilor în stat.

În aceste condiții, Plahotniuc se îndreaptă spre o victorie și se pare că îi pot sta în cale doar cetățenii care protestează în strada. Este ultima redută pe care va trebui să o cucerească.

În ce îl privește pe președintele Timofti, acesta a fost trădat din interiorul propriei administrații, chiar de același Păduraru care este șeful cancelariei. În lupta pentru poziția primului-ministru marele perdant este cetățeanul de rând.

Plahotniuc este tot o unealtă a Moscovei, la fel ca Usatîi și Dodon? Este un război geopolitic la Chișinău sau doar unul mafiot?

Cred că simplificăm atunci când îi atribuim lui Plahotniuc calitatea de unealtă a Moscovei. Până la urmă, Plahotniuc nu este omul nimănui sau poate că este omul care știe să balanseze între toate taberele și să le folosească pentru propriile interese. În tot cazul, Plahotniuc nu este pentru Moscova ce este Dodon sau Usatîi de exemplu. Plutocratul moldovean are suficiente resurse pentru a juca autonom.

E altceva dacă susținem că jocul său servește intereselor Moscovei. Se presupune că în primăvara lui 2015 acesta ar fi încercat o apropiere de administrația de la Kremlin prin intermediul lui Atambaev, președintele Kîrgîzstanului, însă nu a fost primit.

Plahotniuc nu gândește geopolitic. El este un parvenit prin metode criminale și oricine se laudă că îi este prieten (vedeți cazul Victor Ponta, de exemplu), trebuie să înțeleagă că se expune unui blam moral absolut.

Criza politică pare să se fi încheiat. Dar tensiunile sociale? Ce viitor anticipați pentru R. Moldova în perioada următoare?

Încă nu se știe în ce măsură s-a încheiat criza politică. A rămas să vorbească strada. Șanse sunt puține ca Filip să nu fie votat de Parlament, totuși. Jocul însă nu se termina odată cu probabila învestire a lui Filip. Învestirea sa poate că este legală, ea însă nu este legitimă. Toți știu cine este în spatele lui Filip, atât pe plan intern, cât și pe plan extern. Criza economică și socială va continua să se accentueze.

În martie, mandatul de președinte trebuie reînnoit. Încă nu se știe dacă în două luni Plahotniuc va reuși să adune 61 de voturi în Parlament pentru alegerea președintelui, posibil chiar a sa.

Plahotniuc este temut, nu și respectat. Puterea sa constă în scheme de șantaj, corupție, amenințări și alte forme de influență criminală. A crede că autoritatea sa se poate menține la nesfârșit în asemenea condiții este o iluzie. Situația în Moldova este atât de încordată încât numai un nebun nu o mai poate vedea.

Teama cea mare pentru foarte mulți a fost aceea de anticipate, care ar fi urmat să-i aducă la putere pe ruși. A fost evitat răul cel mare?

Anticipatele nu ar fi un dezastru pentru Moldova. Șansele prorușilor sunt în mare cam aceleași, ca și la precedentele alegeri. Din punct de vedere al vectorului est VS vest, electoratul moldovenesc este împărțit în două tabere relativ egale. Problema este cum să asiguri participarea la vot a celor dezamăgiți, majoritatea fiind din tabăra proeuropenilor.

Chiar dacă prorușii înving, aceștia nu au cum să evite câteva constante ale politicii moldovenești: geografia, dependența economică, financiară și condiționalitatea regimului juridic de asociere cu Uniunea Europeana.

Mai întâi de toate, Moldova are de ambele părți ale granițelor sale două state proeuropene, provestice și rusofobe. Dată fiind starea precară în care se află, o potențială aflare la guvernare a prorușilor nu înseamnă prea mult. Retorica populistă este una, iar dependența bugetară (cam 25-30%) de granturile UE, BERD, FMI, Banca Mondială și România este realitatea pe care nu o poate eluda nimeni la Chișinău.

Ce șanse să capteze au noile partide, Dreptate și Adevăr (PDA) al lui Andrei Nastase și cel al dnei Sandu (PAS)? 

PDA are mai multe șanse decât PAS-ul Maiei Sandu, a beneficiat de mai mult timp pentru promovare și acțiuni concrete, în special protestele organizate începând cu primăvara lui 2015. PAS există mai mult în vizorul votanților tineri, foarte educați, utilizatori extensivi de Internet și rețele de socializare.

PDA va avea (incluzând în analiza și mișcarea cu același nume care a lansat partidul) cel puțin un an de la înființare în momentul demarării campaniei electorale. Partidul Maiei Sandu este încă în stare embrionară, lansându-se cu câteva săptămâni în urmă. În ce privește finanțarea, PDA beneficiază de mai multe resurse, iar PAS nu cred că se poate baza pe contribuțiile celor câteva mii de potențiali membri online și/sau tineri entuziaști, mulți fiind și peste hotare.

Este foarte important ca ambele partide să-și asigure finanțare transparentă și decentă. Un partid cu pretenții de accedere în Parlament în Moldova are nevoie de aproximativ un milion de euro într-un an electoral. Pentru un individ ca Plahotniuc o asemenea suma nu înseamnă nimic, de aici și riscul ca acesta să cumpere aproape orice și pe oricine, direct sau prin terți.

În contrapartidă, ar fi esențial ca personalități ca Ion Sturza să se implice activ în campania care urmează în Moldova. Ar fi acea gură de oxigen de care are nevoie un proiect ca cel al Maiei Sandu. Nu se știe dacă Maia Sandu poate fi un jucător de echipă, dar cu siguranță speranțele electoratului moldovenesc proeuropean se îndreaptă spre ea și grupul care a fondat PDA.

Cum există puține șanse ca vreun partid parlamentar pretins proeuropean să mai acceadă în următoarea legislatură, cele două partide au șansa de a prelua o bună parte a electoratului PDLM, PL și chiar parțial PD. O șansă infimă de a accede la limita în următorul legislativ are doar PD, doar datorită resurselor financiare nelimitate și absorbirii comuniștilor în rândurile sale. Segmentul proeuropean de centru și dreapta este în căutare de noi fețe, care există, dar care au nevoie de susținere.

Cum s-a comportat România în această criza și ce ar trebui să facă ca să ajute?

România trebuie să ajute R. Moldova să scape de flagelul Plahotniuc. Acesta este problema numărul unu, doi și trei a Moldovei. Chișinăul nu poate redeveni un partener de dialog politic și instituțional cu nimeni până nu se eliberează de caracatița mafiotică a lui Plahotniuc.

România ar fi putut de mult să-i pună lui Plahotniuc mari probleme. ‘Pușcăriabilitatea’ sa este vizibilă cu ochiul liber și de la mare distanță. Oligarhul moldovean, însă, este foarte bine conectat la anumite cercuri de influență și putere din Romania, care până în prezent i-au asigurat liniștea.

În presa românească au fost semnalate conexiunile lui Plahotniuc cu un anumit partid și lideri ai săi, care și ei au mari probleme cu justiția românească. Împotriva lui Plahotniuc, a cercului său apropiat și a companiilor sale trebuie impuse sancțiuni. Pedepsirea oligarhului trebuie să devină o prioritate națională pentru Romania dacă vrea să ajute într-adevăr Moldova în aceasta criză profundă. Sancțiunile trebuie să fie de ordin economic și personal, mă refer la libertatea de mișcare în și prin spațiul României.

Trebuie creat un grup de investigație pentru a aduce cazul Plahotniuc pe agenda politică românească. Mai mult, dosarul Plahotniuc are profunde ramificații internaționale, iar România trebuie să pună sub urmărire, în mod legal desigur, orice ilegalitate documentată internațional a oligarhului.

Asemenea evidențe ar exista se pare în țări ca Marea Britanie, Italia și Austria. În egală măsură, luni sub-secretarul de stat Victoria Nuland se va afla la București. Ei bine, cazul Plahotniuc trebuie pus pe masă și luate decizii comune în ce îl privește.

,

Igor Boțan: „România este acum un centru de atracție pentru Moldova, pentru că sunt moldoveni, destui, care nu sunt foarte fericiți cu ce se întâmplă acum în țara lor”

Sunt o parte, cam 20%, care ar dori unirea imediată cu România. Asta face ca problema să capete dimensiuni foarte delicate.

Dar circumstanțele sunt cele care obligă România să joace un rol foarte important în Moldova. Cel mai important lucru pe care îl poate face statul român pentru Moldova este să devină un stat respectat, prosper și care se dezvoltă.

Nu trebuie să faci propagandă că România e frumosă. Pur și simplu e suficient să o vizitezi, să vezi că se fac drumuri, că sunt locuri de muncă, să vezi că hoții sunt pedepsiți, că oamenii se simt în siguranță, că oamenii sunt mândri de țara lor. Atunci, cetățeanul moldovean o să uite de Rusia.

Dacă își face sieși bine, România face bine și Republicii Moldova. Ca membru NATO și UE, România are responsabilitatea să se implice în politicile regionale, să discute intens cu guvernul de la Chișinău, să îl încurajeze să facă reforme, să respecte prevederile acordului de asociere cu UE. Dacă are posibilitatea, să acorde un suport economic Republicii Moldova, foarte bine condiționat.

Mă gândesc, de exemplu, la posibilitatea deschiderii unui fond de dezvoltare care să faciliteze pătrunderea capitalului românesc în Republica Moldova. Asta ar fi calea cea mai simplă, care ar fi înțeleasă și de UE, și de cetățenii Republicii Moldova, inclusiv de cei care azi se uită spre Rusia.

Propaganda, singura armă care a rămas Rusiei în Moldova

Cât mai influențează astăzi Moscova politica de la Chișinău? Care mai sunt relațiile cu Transnistria?

Igor Boțan: Știm un lucru: a fost sarcina guvernului, pe care o regăsim în documentele oficiale, să promoveze reforme astfel încît cetățenii din Transnistria să își schimbe atitudinea față de reintegrarea teritoriului moldovenesc. Această sarcină nu a fost atinsă din cauza corupției. Asta folosește și propaganda Moscovei în relația cu Moldova.

Dar știm foarte clar că Rusia nu mai poate ajuta Transnistria, a tăiat dramatic din suportul financiar adresat acestei regiuni pentru că are cheltuieli extraordinare în Crimeea, în Dombas, în Siria. Sigur, propaganda e activă, dar lumea e conștientă că Rusia se mai poate implica în Moldova doar la nivel de propagandă.

Asta a determinat ca moldovenii să înceapă să privească spre România. Văd că se întâmplă lucruri interesante, plăcute în România. DNA-ul din România a ajuns o instituție care este solicitată să vină și la Chișinău.

Prezentul material publicat pe romanibreakingnews.ro, este parte dintr-un interviul luat lui Igor Boțan. Interviul îl puteți citi integral aici : cursdeguvernare.ro

,

Neînțelegerile dintre liderii PLDM și PDM cu privire la resetarea alianței pro-europene AIE 3 alături de PL și de PPEM  menține Republica Moldova în zona gri a instabilității politice interne și externe, în lipsa unui guvern legitim care să continue implementarea reformelor de modernizare a statului convenite cu oficialii UE.

Pe de altă parte, adâncirea crizei politice  din tabăra pro-europeană va determina presiunea forțelor politice pro-putiniste de la Chișinău, către organizarea de alegeri anticipate și implicit spre conturarea unei guvernări de stânga cu opțiune pro-putinistă. Incapacitatea liderilor PLDM și ai PDM de a găsi un consens în rundele de negocieri desfășurate, din momentul căderii cabinetului Streleț la moțiunea de cenzură din 29 octombrie, aduce în plan extern serioase prejudicii de imagine statului moldovean care este asociat cu un nivel foarte ridicat al corupției la nivel politico-instituțional. Absența unui lider autentic care să joace rolul de mediator în conflictul dintre PLDM și PDM lasă spații generoase de manevră forțelor obediente Kremlinului (PSRM, PCRM și Partidul Nostru) în a se recalibra electoral în așteptarea anticipatelor ce s-ar putea plia cu alegerile noului șef al statului moldovean din această primăvară. În momentul de față, rundele de negocieri care se desfășoară între PDM, PLDM, PL și PPEM sunt sortite eșecului pentru că mizele sunt diferite: PDM dorește prim-planul puterii iar PLDM impune condiții draconice pentru a nu pierde postura de locomotivă a AIE, deși se află în pragul destructurării.

„Anume acum când PLDM-ul numai deține din anumite motive mai multe mandate decât alte partide, e mai slab decât anterior, foarte straniu, ei au renunțat la toate principiile anterioare, la pricipiul european care spune că cine are mai multe mandate acela are prima opțiune și poate să aleagă inclusiv funcția de premier. Anume acum, PLDM-ul vine cu niște condiții care anterior nu au fost”, a declarat deputatul PDM, Sergiu Sîrbu, potrivit Publika.md.

La rândul său, liderul PL, Mihai Ghimpu a declarat în presa de la chișinău că PLDM nu vrea negocieri ci alegeri anticipate deși liberal-democrații ar mai putea ceda “unele lucruri”.

„Negocierile nici nu au început. Pentru ca să fie negocieri, fiecare parte trebuie să vină fără condiții. PLDM rămâne pe poziția veche, pe de o parte nu vrea să recunoască acordul AIE-3, pe de alta dacă vii cu condiții înseamnă că nu sunt negocieri. Am impresia, posibil că se gândesc la alegeri anticipate, altfel nu mai știu ce să zic. Atunci când conștientizezi că suntem într-o situație foarte proastă din punct de vedere financiar-politic, nu trebuie să pui condiții, dar mai cedezi, ca să se miște lucrurile înainte. Nu văd această dorință, așa că așteptăm să ne așezăm și să începem să găsim calea cea corectă”, a adăugat președintele PL, Mihai Ghimpu.

În lipsa unui de set de principii, după care să se desfășoare negocierile între liderii forțelor politice pro-europene, vicepreședintele PLDM, Valeriu Streleț condiționează posibila resetare a AIE 3 prin impunerea a două condiții : depolitizarea instituțiilor și numirea unui premier apolitic.

„PLDM urmează să-și convoace încă o dată Consiliul Politic Național și să ia o decizie, fie în vedere continuării discuțiilor, dacă se vor schimba unele abordări din fața colegilor, fie să declarăm că nu vom mai participa la aceste discuții”, a declarat liderul PLDM, Valeriu Streleț.

Opoziția PLDM este determinată de jocurile de culise pe care le face oligarhul Vlad Plahotniuc care dorește să își impună voința în alcătuirea noului cabinet și-n alegerile pentru noul șef al statului moldovean. Potrivit jurnaliștilor moldoveni, Plahotniuc controlează discret “negocierile” pentru formarea unui nou cabinet pro-european și-n acest sens și-a trimis un emisar la discuțiile cu liderii PLDM, PL și PPEM pe Serghei Iaralov care deși este membru PDM nu deține nicio funcție publică.

“Este dovada clară că plecarea lui Plahotniuc din legislativ NU a schimbat nimic în ecuația puterii, sforile fiind trase în continuare, din umbră, de controversatul oligarch”, afirmă surse  politice de la Chișinău.

Din acest spectacol grotesc al negocierilor forțelor pro-europene de la Chișinău câștigătorul pare să fie Vlad Plahotniuc care  ar agrea inclusiv și varianta anticipatelor dacă nu îi sunt lezate propriile interese în statul moldovean de către forțele politice aflate în orbita Kremlinului. Dacă se va ajunge la un compromis cu PLDM și se va contura o majoritate politică care să susțină un premier tehnocrat se va ajunge la alegeri anticipate în primăvară, în contextul în care Plahotniuc va dori să forțeze impunerea unui om de paie la șefia statului moldovean. Puterea oligarhului Plahotniuc este direct proporțională cu slăbicciunea instituțiilor statului moldovean măcinat de corupție al cărui unic arestat este Vlad Filat. Cert este că până la Anul Nou, criza politică a statului moldovean se va adânci sub amenințarea alegerilor anticipate și al pericolului reîntoarcerii către Kremlin.

Publicat de Sebastian Rusu – romaniabreakingnews.ro / *articolul a fost publicat și pe blogul Adevărul

,

Deși acum mai bine de o săptămână, lumea părea în pragul colapsului, și un grup marginal de oameni din media decretau fisurarea Pax Americană, lucrurile iau o cu totul altă turnură decât cea anticipată acum câteva zile.

Din peisajul descris nu lipseau Statele Unite dezinteresate de Orientul Mijlociu, Uniunea Europeană dezbinată, o lume întreagă surprinsă și o Rusie triumfătoare. Nimic mai fals. – Bogdan-Alexandru Chelariu (contributors.ro)

1. Rusia triumfalistă

„…avioanele rusești, vechile Suhoi, sunt pilotate de către sirieni”

„…un grup de soldați ruși, personal contractual, a refuzat misiunea din Latakia (Siria), iar mulți soldați și-au dat demisia”

„O posibilă pierdere a bazei din Latakia ar fi dus-o, într-un caz extrem(Rusia), poate chiar la desființarea flotei de la Marea Mediterană”

Departe de adevăr, mai degrabă fals. În ultimele zile se vorbește tot mai mult despre faptul că avioanele rusești, vechile Suhoi, sunt pilotate de către sirieni. Pe data de 18 septembrie a izbucnit un mare scandal în Rusia, după ce un grup de soldați ruși, personal contractual, a refuzat misiunea din Latakia, iar mulți soldați și-au dat demisia [1]. Mai mult decât atât, dacă 1,700 de soldați înseamnă putere globală, România a depășit acest statut în Afganistan.

Pentru necunoscători, Rusia a avut o poziție mult mai avantajată în Orientul Mijlociu și în Nordul Africii (MENA) în deceniile trecute. O posibilă pierdere a bazei din Latakia ar fi dus-o, într-un caz extrem, poate chiar la desființarea flotei de la Marea Mediterană. Dacă mai adăugăm și datoriile pe care le are Assad către Moscova, de altfel marele furnizor de arme al regimului, Rusia a făcut mai degrabă un “buy-back” teritorial, minimalizându-și cât se poate de mult pierderile. Să nu ne imaginăm că vreun guvern de opoziție va accepta vreodată să plătească 40 de ani datoriile dictatorului înarmat cu prețul victimelor.

2. Dinamica Rusia – Israel

„…după căderea Uniunii Sovietice peste 1 milion de evrei au părăsit Federația Rusă pentru a se stabili în Israel, mare parte dintre ei elite, oameni de știință, artiști, literați și intelectuali, lucrurile devin și mai complexe.”

„…Un alt subiect important este cât de mulți bani rusești există în Israel, de altfel un loc mult mai greu accesibil controalelor decât, spre exemplu, Cipru”

IsraelDeși Israelul a declarat încă din timpul Războiului Rece ca în cazul unui conflict între cele două blocuri, se va ralia Americii, rămâne de văzut dacă au făcut-o cu intenție sau a fost o mișcare strategică. Ținând seama că toți vecinii ostili Statului Evreu erau deja aliați ai Blocului Estic, israelienii a avut întotdeauna o politică atentă cu Rusia.

Dacă mai punem la socoteală faptul că după căderea Uniunii Sovietice peste 1 milion de evrei au părăsit Federația Rusă pentru a se stabili în Israel, mare parte dintre ei elite, oameni de știință, artiști, literați și intelectuali, lucrurile devin și mai complexe. Altfel, mulți dintre aceștia au ajuns ulterior politicieni și diplomați, având deja o înțelegere extensivă a spațiului rusesc. La fel de interesant este că rușii au destul de multe privilegii ca turiști și dețin multe propietati istorice și religioase. Kremlinul a implorat la un moment dat că nu toți evreii din Israel să-și vândă propietatile din Rusia, pentru că ar provoca o plecare masivă de lichidități. În plus, felul în care companiile israeliene de armament au modernizat sau nu, înarmat sau nu, tari din fostul Bloc Estic, a fost un alt subiect de tratative cu Rusia. Extrem de mulți evrei care au lucrat în industria de armament a Rusiei, după 1990, stabilindu-se în Israel, au adus extrem de mult know-how sau cunoaștere. Un alt subiect important este cât de mulți bani rusești există în Israel, de altfel un loc mult mai greu accesibil controalelor decât, spre exemplu, Cipru. Ziarele locale spun că Israelul este văzut ca un El Dorado pentru elita Moscovei.

Rachetele S300, Hezbolah și Liban

„…Chiar dacă sistemele anti-racheta ar funcționa excelent, au avut o rată de succes incredibilă în ultima confruntare, costurile ar fi extrem de mari. O rachetă trimisă din Liban spre Israel poate fi dată jos de Iron Dome la un preț aproximativ de 100.000 de dolari”

Rachetele S300 în mâinile Hezbolah ar fi un dezastru pentru Israel, totuși, cu niște centre urbane majore, huburi tehnologice și logistice la granița de nord, Israelul își face probleme și pentru cele câteva mii de rachete convenționale și non-conventionale pe care le are Hezbolah. După ultimul război dintre Israel și Liban, stocul libanez a crescut în așa manieră încât Israelul nu mai consideră apărarea drept o opțiune în cazul unui război cu Libanul. Chiar dacă sistemele anti-racheta ar funcționa excelent, au avut o rată de succes incredibilă în ultima confruntare, costurile ar fi extrem de mari. O rachetă trimisă din Liban spre Israel poate fi dată jos de Iron Dome la un preț aproximativ de 100.000 de dolari, totuși de 20 de ori mai ieftin decât un interceptor Patriot. Probabil că prețurile au mai scăzut în ultima vreme, dar sunt în continuare mari. Din acest motiv actuala strategie a Israelului prevede, în caz de conflict, ocuparea Libanului în mai puțin de 2 zile, pentru a opri orice rachetă la sol.

După conștientizarea actualei poziții israeliene, Hezbolah și-a schimbat strategia, recunoscând că vor evita cu orice preț agasarea israelienilor.

„…Rusia ia în considerare inclusiv o mutare a flotei Mării Negre pentru a organiza o blocadă în jurul țărmului Siriei,”

Ieri, 6 octombrie, o delegația a armatei ruse se afla în Israel pentru discuții ce vor dura până la două zile, subiectul fiind Siria. O sursă anonimă a declarat către Reuters [2] că părțile au ajuns la un consens pentru a nu-și sabota comunicațiile radio și sistemele de monitorizare radar, cu alte cuvinte “coordonare electromagnetică”, dar și în vederea coordonării operațiunilor de pe coasta Mediteranei, unde marina israeliană supraveghează intensiv vecinii din nord, Liban și Siria. Haaretz titrează despre faptul că voluntarii care acceptă să fie detașați din Ucraina în Siria sunt plătiți aproximativ cu 50 de dolari pe zi, și că Rusia ia în considerare inclusiv o mutare a flotei Mării Negre pentru a organiza o blocadă în jurul țărmului Siriei, pentru a lovi extremiștii care pot fi reperați de puterea năvală [3]. Cei mai mulți analiști și observatori din zonă sunt convinși că Rusia încearcă crearea sau prezervarea unui mic stat Alauit în regiune (șiit), care să fie susținut de Hezbolah, Iran, Irak (partea șiită).

Altfel spus, chiar și Assad poate fi înlocuit, atât timp cât Rusia își conturează o mică dinamică de grup cu puterile șiite din Orientul Mijlociu.

3. Rusia și Regatele din Golf

După o mult trâmbițată planificare a vizitei saudiților la Moscova, despre care se anunță că saudiții ar putea învești până la 10 miliarde de dolari în Rusia, visul lui Lavrov s-a cam destrămat în ultima vreme. Dacă imediat după încheierea acordului cu Iranul, inamicul de sânge al Arabiei Saudite, Regatele din Golf au căutat să-și arate raceala față de Washington și să se reconfigureze către o forță regională susținută de Moscova, faptul că rușii au ales să colaboreze cu șiiții, i-a făcut pe clericii saudiți să declare că “Coaliția vestico-ruseasca cu Safevizii și Alauitii duc război împotriva sunitilor și țărilor lor”, comparând invazia Rusiei din Afganistan cu actuala intervenție din Siria, totodată făcând apel la Jihad [4].

Nu știm dacă și cum își vor redirecționa atenția saudiții și alianța sunita imediat după ce focarul din Yemen va fi stins, dar știm sigur că ostilitatea față de șiiți și ruși va crește. Să nu uităm că imediat după teribilul accident de la Mecca, Ayatolahul Khomeini a comentat că nu se cade ca saudiții să admninistreze pe cont propriu locurile sfinte ale Islamului. De reținut că șiiți au un mai puțin interes pentru Mecca, Medina și Ierusalim decât sunitii, ceea ce face acest comentariu cu atât mai ostentativ pentru Riad. Ar mai fi de spus că Arabia Saudită acordă ajutoare financiare importante armatei libaneze, care se află într-un conflict mocnit cu Hezbolah.

4. Rusia și Turcia

Relațiile Rusiei cu Turcia au fost excelente până acum o săptămână. Să nu uităm că Erdogan a fost la Moscova la inaugurarea marii moschei. Ce au vrut să arate rușii violând spațiul aerian turc? Simplu, nimic mai mult că Turciei nu-i mai este permis să atace ținte de pe teritoriul Siriei, violând la rândul ei spațiul aerian sirian, așa cum o face chiar și astăzi, atacând cu predilecție rebelii curzi. Faptul că Rusia s-a înrolat într-o alianță șiită, înstrăinează și mai mult Turcia. Deci trebuie să ne așteptăm la o răcire accelerată a relației și chiar la o escaladare periculoasă a incidentelor militare.

Concluzii

Ce a reușit Rusia în mai puțin de o săptămână ?

1) Să repozitioneze Turcia în tabăra vestică, asta dacă pentru puțină vreme a dat de înțeles că are intenții de autonomie față de NATO și apropiere față de Moscova;

2) Să repozitioneze Qatarul și Arabia Saudită (împreună cu alianța lor) înapoi în tabăra vestică, după micul îngheț cu vestul după înțelegerea din dosarul Iranian;

3) Să deblocheze situația din Ucraina, paradoxal sau nu, există o demilitarizare a estului Ucrainei prin prisma faptului că Rusia își mută resursele spre Siria;

4) Să contureze un mic stat Alauit (șiit) într-un teritoriu mai degrabă sunit;

5) Să aducă cu picioarele pe pământ diplomația israeliană care caută să-și diversifice susținătorii după înțelegerea Iraniană;

6) Să facă posibilă o gestiune globală a crizei din Orient, deși și-a dorit contrariul, prin implicarea directă a statelor sunite;

7) Să pună din nou pe agenda posibilitatea ca Turcia, Qatarul sau Arabia Saudită să ia în calcul înarmarea ÎS și implicarea lor într-un rezboi de proximitate.

NOTE ______________

[1] https://meduza.io/en/news/2015/09/18/russian-soldiers-reportedly-refuse-secret-syria-deployment

[2] http://www.haaretz.com/news/middle-east/1.678983

[3] http://www.haaretz.com/news/middle-east/1.678981

[4] http://www.haaretz.com/news/middle-east/1.678900

Publicat de romaniabreakingnews.ro/Autor: Bogdan-Alexandru Chelariu /Sursă: contributors.ro/global-europa

Despre autor- Bogdan Alexandru Chelariu: Este din Iași, a absolvit studii universitare și post-universitare în domeniul științelor politice, fiind afiliat în decursul timpului la universitățile din Iași, Bergen, Oslo (Norvegia) și din Haifa (Israel). Acum, lucrează în domeniul dezvoltării regionale în Bruxelles.

,

Criza din Grecia pe intelesul tuturor: cum a inceput, cui datoreaza bani si scopul referendumului de duminica.

Grecia se afla la un punct de a se scufunda in propriile datorii, iar daca ajunge la faliment sau decide sa paraseasca Zona Euro, criza ar putea sa creeze instabilitate in regiune si, ulterior, in intreaga lume.

Grecia a intrat marti in incapacitate de plata fata de Fondul Monetar International dupa ce nu a onorat rambursarea unei scadente de peste 1,5 miliarde de euro.

Grecia devine astfel prima tara dezvoltata care a acumulat restante de plata fata de FMI si nu mai are acces la resursele financiare ale institutiei, confruntandu-se cu cel mai mare faliment din istoria sa.

Primul ministru Alexis Tsipras a surprins restul Europei cand a cerut organizarea unui referendum care ii va intreba pe cetateni daca sunt de acord cu conditiile impuse de creditorii internationali. Grecii sunt chemati sa spuna „da” sau „nu” noilor masuri de austeritate propuse de creditori. Referendumul de duminica va testa de asemenea daca cetatenii din Grecia vor sau nu sa ramana in Zona euro, anunta site-ul StirileProtv.ro citat de romaniabreakingnews.ro

Ziarul Financiar citat de romaniabreakingnews.ro, explică de ce în ciuda faptului că în Grecia au intrat în 35 de ani 450 de miliarde de euro, acum a ajuns în situația în care nu își poate plăti datoria de 1,6 miliarde de euro către Fondul Monetar Internațional (FMI). 

Grecia a primit începând cu 1980 fonduri europene de 200 mld. euro, iar după criză 250 mld. euro din bailout-ul de la zona euro și FMI. Cele 450 miliarde de euro primite de Grecia în ultimii 35 de ani de la UEși Fondul Monetar Inter­na­țional reprezin­tă de aproape două ori și jumătate PIB-ul de acum al țării. În ceea ce privește fondurile primite de la Uni­­­unea Europeană, planificarea proas­tă, managementul defectuos și frauda, încurajată de lipsa de supraveghere din partea autorităților, au limitat be­neficiile pentru eco­nomie. Notorii în Grecia sunt poveștile cu fermierii din regiunile sărace care și-au luat mașini de lux din fondurile europene des­ti­nate dezvoltării agriculturi.

Cind votezi clovni, sa nu te miri ca te vei trezi intr-un circ. Citeva constatari despre criza din Grecia 

Referendumul de duminica din Grecia va fi decisiv. Votul NU va provoca probabil iesirea din Euro, votul DA va provoca probabil caderea guvernului Tsipras titrează Cristian Pantazi peHotNews.ro citat de romaniabreakingnews.ro

Cristian Pantazi: Un guvern care, timp de 6 luni, nu a miscat un deget pentru a-si insanatosi tara, nu a facut nici un sfert de reforma; dimpotriva, a intors si putinele reforme facute, si-a sfidat cetatenii si partenerii. Mai mult: premierul Tsipras si ministrul de finante Varoufakis au facut totul pentru a rupe UE in doua fractiuni. Nu le-a iesit. UE a devenit si mai unita in jurul valorilor si principiilor fundamentale, iar cuplul Tsipras – Varoufakis s-a transformat intr-un detestabil exemplu de clovni politici pe cale sa dea foc la tara.
– Tsipras a incercat sa provoace o falie in interiorul UE. A reusit la inceputul mandatului sa obtina un oarece sprijin din partea Italiei si a altor forte de stinga din mainstreamul european, dar curind a pierdut si bruma de bunavointa externa. Mantra adiscursului antiausteritate s-a risipit rapid cind a devenit clar ca vedetele mediatice Tsipras si Varoufakis au o agenda care intra in conflict cu valorile europene de baza
– reactia premierului italian Matteo Renzi de la inceputul saptaminii a demonstrat ca scopul lui Tsipras e imposibil de atins:
premierul italian (si el de stinga) a explicat ca eventuale concesii facute Greciei ar insemna ca reformele reale facute de tari precum Italia, Spania, Portugalia sa fie puse sub semnul intrebarii. De ce sa plateasca pensionarii italieni pentru ca bogatii armatori greci nu vor sa-si plateasca impozitele, s-a intrebat retoric Renzi.
– Tsipras a esuat: Europa nu doar ca nu a fost divizata, ci a strins rindurile, a vorbit pe o singura voce.
– Tacticile dure de negociere folosite de Tsipras pentru a rupe consensul european si pentru a speria Eurogrupul au devenit de-a dreptul ridicole in ultima saptamina, iar Tsipras si „geamanul” sau Varoufakis s-au transformat in doi bufoni politici. Practic, nimeni nu ii mai considera parteneri de dialog
– Cine ar fi profitat de aceasta fractura in interiorul UE?
Rusia, fara indoiala, ar fi fost un mare beneficiar. Rusia cistiga insa si prin eventuala iesire a Greciei din euro, pentru ca va fi demonstrata reversibilitatea aderarii la UE si Zona euro. Pe de alta parte, poate ca e mai bine ca UE sa demonstreze ca are taria de a-si apara principiile, suportind un Grexit, ca sa dea semnalul clar ca pe viitor oricine incearca sa incalce aceste principii va avea soarta Greciei
– Dincolo de discutiile interminabile despre cauzele si vinovatii situatiei in care e Grecia, un lucru e evident: Grecia e intr-o criza a propriilor institutii. De altfel, daca va uitati pe cerintele creditorilor internationali, o sa vedeti citeva legate exact de functionarea unor institutii-cheie intr-o tara democratica: Institutul National de Statistica, Fiscul, Curtea de Conturi. E o lectie prin care a trecut si Romania si, din fericire, am invatat-o: nu poti avea stat de drept, democratie consolidata fara institutii puternice
– Un cuvint si despre marea victima tacuta a crizei din Grecia: clasa de mijloc. O parte din masurile fiscale luate in ultimii ani au slabit aceasta clasa, iar inchiderea bancilor si controlul capitalurilor impuse de guvernul Tsipras a facut un iad viata grecilor care aduc valoare adaugata in economie. O economie care are oricum uriase probleme de competitivitate, autarhica, in care citeva grupuri de interese tin captive resurse enorme si dezechilibreaza intregul ansamblu (armatorii de ex.)
– O ultima constatare: cine voteaza clovni sa nu se mire ca se va trezi, mai devreme sau mai tirziu, intr-un circ. Syriza dadea toate semnele ca e o colectie de personaje aiuritoare, excentrice, iresponsabile. Grecii, satui de politicienii mainstream care i-au condus prost in ultimii ani, au mizat pe Syriza, in frunte cu cuplul de iresponsabili fara cravata Tsipras – Varoufakis. Cred ca au inteles ca experimentul Syriza e unul complet esuat, nu inainte de a fi adus tara pe marginea haului. Poate ca experimentul ratat Syriza ii va face pe francezi, spanioli, italieni sau olandezi sa se gindeasca de doua ori inainte de a vota partidele inrudite cu Syriza.

INFOGRAFIC. Criza din Grecia

Grecia

Ultimele noutati
Ministrii de Finante din statele Zonei euro au hotarat miercuri seara, in cadrul unei teleconferinte, sa continue negocierile cu guvernul de la Atena numai dupa ce se vor afla rezultatele referendumului de duminica prin care Grecia va lua o decizie privind acceptarea ori respingerea ultimelor propuneri ale creditorilor internationali, transmite Agerpres.

Alexis Tsipras le-a scris creditorilor ca va accepta reformele cerute, dar a pus conditii. Premierul Alexis Tsipras va accepta toate conditiile creditorilor formulate saptamana trecuta, cu exceptia unor modificari nesemnificative, a anuntat miercuri publicatia britanica Financial Times, citand o scrisoare trimisa miercuri de oficialul elen sefilor de la Comisia Europeana, Fondul Monetar International si Banca Centrala Europeana.

Scrisoarea contine cererea surpriza a premierului Alexis Tsipras privind o extindere a actualului pachet de asistenta financiara, care acum a expirat, si acordarea unuia nou, al treilea, in valoare de 29,1 miliarde de euro, care sa acopere necesitatile de finantare ale Greciei.

Care este scopul referendumului de duminica?
Primul ministru Alexis Tsipras a surprins restul Europei cand a cerut organizarea unui referendum care ii va intreba pe cetateni daca sunt de acord cu conditiile impuse de creditorii internationali. Grecii sunt chemati sa spuna „da” sau „nu” noilor masuri de austeritate propuse de creditori. Referendumul de duminica va testa de asemenea daca cetatenii din Grecia vor sau nu sa ramana in Zona euro.

Alexis Tsipras le-a cerut grecilor sa voteze „NU”. El a numit votul „o reintoarcere la valorile europene” si a acuzat creditorii ca incearca sa santajeze Grecia.

Ce inseamna votul de duminica:

DA
– Sunt de acord cu programul de austeritate
NU – Nu sunt de acord cu masurile impuse de creditorii internationali.

buletin de vot Grecia

Cui datoreaza Grecia bani?
Grecia datoreaza bani mai multor tari si organizatii care i-au oferit imprumuturi in doua transe – o data in 2010 si o data in 2012. In total, suma se ridica la 220 miliarde de euro, dintre care cea mai mare parte nu a fost data inapoi.

In acest moment, Grecia datoreaza aproximativ 56 miliarde de euro Germaniei, 42 miliarde de euro Frantei, 37 miliarde de euro Italiei si 25 miliarde de dolari Spaniei.

Zilele-cheie din urmatoarea perioada pentru Grecia:
5 iulie: are loc referendumul care va arata daca grecii isi doresc sa accepte sau nu masurile de austeritate.
20 iulie: Grecia trebuie sa mai faca o plata catre Banca Centrala Europeana in valoare de 3,5 miliarde de euro. Daca nu reuseste sa faca acest lucru, Banca Centrala va fi nevoita sa-si retraga sustinerea pe care o acorda bancilor elene pentru ca acestea sa functioneze in continuare.

Cele mai negre scenarii in cazul unui faliment
Cele mai negre scenarii presupun iesirea tarii din Zona euro, reintoarcerea la drahma si taierera liniilor de finantare externa. Daca isi reteaza de tot legaturile cu institutiile internationale, Grecia nu va putea plati salarii ori pensii, iar ministerele nu-si vor mai putea achita furnizorii.

Daca Grecia va fi lasata sa iasa din zona euro, vor aparea efecte negative si in Balcani, inclusiv in Romania. In plus, vor aparea riscuri in tari ca Italia, Spania sau Portugalia, puternic indatorate, dar cu economii considerate prea mari pentru a putea fi salvate. Iar la nivel geopolitic, unii specialisti sa tem ca Atena s-ar putea apropia de Rusia si China.

La ce sa fiti atenti daca mergeti in vacanta in Grecia
Daca pana acum guvernul grec i-a asigurat pe turistii straini ca nu vor simti in niciun fel criza financiara din tara lor, situatia pare sa se schimbe.

Au aparut intarzierile tranzactiilor bancare, iar pe unele insule deja sunt probleme si la bancomate. De exemplu, turistii romani aflati acum pe insula Thassos spun ca NU mai functioneaza niciun bancomat.

Ministerul roman al Afacerilor Externe recomanda turistilor romani sa aiba la ei bani lichizi. Nici comerciantii nu mai accepta plata cu cardul, asa ca veti avea nevoie de ei pentru mancare, cazare sau orice alt fel de activitate. Poate nu ar fi rau sa aveti la voi si bancnote mici, in cazul in care comerciantii nu vor avea destui bani lichizi pentru rest.Pe langa asta, ANAT ii sfatuieste pe romanii care merg in Grecia cu masina sa alimenteze din timp pentru ca nu este exclus sa intampine probleme chiar si in Bulgaria, unde se pare ca oamenii stau la cozi la benzinarii.

Sursa: stirileprotv.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

Un grup format recent din senatori și deputați din partea tuturor partidelor din Parlamentul României și-au asumat ca pe cale legislativă să implementeze proiecte pentru unirea (reunirea n.r.) Republicii Moldova cu România.

Lansarea grupului „Prietenii Unirii” în Parlamentul României a avut loc la 10 februarie, iar din grup fac parte 40 de senatori și deputați români.

Dezvoltarea infrastructurii comune, urgentarea interconectării celor două sisteme energetice și sprijinirea companiilor din România și Republica Moldova, sunt câteva dintre proiectele pe care membrii grupului parlamentar „Prietenii Unirii”.

Cu toate acestea, propunerea cea mai controversată, scrie presa de la Bruxelles, enunțată de unii dintre parlamentari, este dacă România va veni cu „oferta” privind reunificarea.

„Trebuie să lucrăm cu Republica Moldova, să-i ajutăm să găsească Europa și valorile europene, în cazul în care unitatea va fi o soluție acceptată de UE și NATO, vom fi bucuroși să o realizăm”, spune Ovidiu Raețchi, parlamentar român, membru al Partidului Național Liberal (PNL).

Acest subiect deschide răni istorice dar și unele actuale, inclusiv războiul din Ucraina și zona de conflict înghețat din Moldova, Transnistria, o republică separatistă în partea de est a țării, care ar putea lărgi schisma dintre Rusia și UE, se arată într-un comentariu al presei de la Bruxelles.

Acțiunea vine într-un moment tensionat pentru Republica Moldova, care suferă de o criză economică, prăbușirea monedei și corupția larg răspândită.

Politicienii români declară sprijinul lor profund pentru o „uniune”, dar nu au menționat aceste cuvinte în acțiune. Între timp mișcările pro-unioniste de pe ambele părți ale frontierei sunt o promovare a unirii ca un răspuns la problemele Republicii Moldova.

„Republica Moldova nu are o șansă de supraviețuire și singura soluție de a părăsi această criză este o uniune cu România”, susține Dinu Plângău, președintele grupului activist pro-unionist al Tineretului din Moldova.

Activiștii invocă România ca un exemplu de succes economic și politic, ca urmare a creșterii sale economice, aderarea la UE și NATO și program radical anti-corupție, în cazul în care sute de politicieni sunt arestați sau trimiși după gratii.

Dar, la Chișinău, partidele din parlament nu au militat pentru o linie pro-unionistă. Deși moldovenii doresc să adere la UE, ei sunt mai reci față de aderarea la NATO.

Discuțiile despre unificare sunt doar un mod de a face politica moldovenească mai fragilă”, spune Nicu Popescu, analist senior la Institutul UE pentru Studii de Securitate, „se alimentează discursul anti-românesc de creștere a forțelor în politica moldovenească, care este pro-rus”.

Partidul Socialist are cel mai mare număr de locuri în Parlamentul Republicii Moldova, în timp ce o coaliție incomodă liberalilor conduce guvernul, mai scrie Euobserver.

Surse: euobserver.comindependent.md prin România Breaking News

Editor: Lena Captari

,

Intenția Nuclearelectrica de a absorbi Compania Națională a Uraniului, unicul furnizor de uraniu al reactoarelor de la Cernavodă, este în sfârșit o mișcare logică în neîntrerupta sfâșiere a țesutului industrial, energetic și de transport al României din ultimii 25 de ani.

În numele unor concepte de manual, cea mai mare parte a lanțurilor de valoare din România au fost sparte, fiind create companii independente care ar fi trebuit, conform unei  intenții corecte, să intre în competiție și astfel produsele și serviciile să fie de calitate mai bună și mai ieftine. Teoretic, pentru trei producători de covrigi de pe o stradă este aplicabil.

Însă pentru 90% din lanțurile valorice industriale, în care de multe ori cumpărătorul și furnizorul sunt unici determinați în cazul unui anumit produs, împărțirea nu a avut niciun rost și mai mult a slăbit economia pentru că a oprit resursa financiară în bazinul mai mare, cu mai multă putere de negociere, dar cu rezultate pe termen scurt.

Exact ca și cum proprietarii unei păstrăvării ar fi complet dezinteresați de faptul că în amonte, la zece kilometri, izvoarele pârâurilor care le alimentează bazinele se colmatează.  Ei știu că au apă în bazine, le vin banii din vânzarea păstrăvilor, dar nu-și dau seama că fără să investească o parte din câștiguri în menținerea în funcțiune a izvoarelor, afacerea se va opri.

Anomaliile au fost atât de mari încât în România s-au făcut societăți comerciale care să dețină izvoarele în proprietate, o altă societate care deține pârâul și o alta care administrează bazinele.

Spre exemplu, ce minte a avut cel care a separat Compania Națională a Uraniului, UNICUL furnizor de uraniu al reactoarelor de la Cernavodă, de Nuclearelectrica în momentul în care s-au spart companiile din energie?

Nu mai vorbim de faptul că numai România are dintre toate țările din Uniunea Europeană companii separate de producție de electricitate pe tip de resurse folosite: hidro, cărbune, nuclear.

Dar care a fost rațiunea să rupi acest lanț între Nuclearelectrica și izvorul său de uraniu? Compania Națională a Uraniului deține mina de la Crucea, din județul Suceava, singura mină de uraniu din țară aflată în exploatare de 30 de ani. Rezervele de la Crucea sunt pe terminate, iar intenția este de a se deschide o nouă mină în județul Neamț, pentru care este necesară o investiție de 400 de milioane de lei.

De unde să aibă Compania Națională a Uraniului (CNU), cu afaceri de 139 de milioane de lei și un profit de 7 milioane de lei în 2013, resurse să investească în deschiderea unei noi exploatări? Aici, manualul de economie ar spune că nu are sens o astfel de investiție. Și mâine Nuclearelectrica va fi nevoită să cumpere uraniu din străinătate.

Cum de altfel i s-a și oferit la începutul acestui an –  cu argumentul că ar fi mai ieftin – și ministerul energiei a trebuit să intervină să ceară CNU micșorarea prețului pentru ca Nuclearelectrica, firma care nu mai face ce vrea de când a intrat Fondul Proprietatea în acționariat, să cumpere în continuare uraniu din România!

Când toate țările care produc energie electrică din resurse nucleare, doar 31 în toată lumea, sunt înnebunite să controleze întreg ciclul nuclear, noi dăm cu piciorul independenței producției de energie nucleară în numele unor iluzii.

Minereul de uraniu extras din mină este prelucrat la uzina Companiei Naționale a Uraniului din Brașov care produce pulbere de dioxid de uraniu. Aceasta la rândul său este achiziționată de fabrica de combustibil nuclear de la Mioveni care alimentează centrala electrică de la Cernavodă.

Fabrica de la Mioveni (cum o fi scăpat ?) este deținută de Nuclearelectrica. Dar treaba nu va fi terminată odată cu achiziția sursei de uraniu. Rămâne ca Nuclearelectrica să absoarbă și fabrica de apă-grea Romag-Prod de la Drobeta-Turnu Severin, cel mai mare producător de apă grea din lume. Într-un mod incredibil, de neînțeles, regia de apă-grea de la Drobeta-Turnu Severin este în insolvență.

În al Doilea Război Mondial, aliații au subminat prin acțiuni de sabotaj în Norvegia capacitatea Germaniei de a obține apă-grea, iar în România o astfel de comoară tehnologică ajunge în insolvență!

Zeci de ani de eforturi ale cercetătorilor, proiectanților, constructorilor de echipamente și instalații au adus această fabrică la capacitatea de a produce 360 de tone de apă-grea de cea mai bună calitate.

Oare noi trăim într-o țară în care a vrut cineva cu tot dinadinsul să ne lase fără posibilitatea de a produce noi înșine ceea ce avem nevoie pentru a obține energie nucleară?

Pentru că numai o astfel de activitate de distrugere deliberată a lanțului valoric integrat de producție într-unul dintre sectoarele strategice ale economiei românești putea avea acest rezultat. Unde a fost Ministerul Economiei, unde au fost responsabilii cu siguranța națională în această perioadă? Că avem șapte servicii secrete cu zeci de mii de angajați în total.

Exemplul destrămării producției integrate de energie nucleară este replicat în sute de lanțuri valorice din economie. Exportăm minereu de cupru care se întoarce în cabluri pe care le asamblează muncitori în Transilvania cu 800 de lei salariu lunar,  în curând vom exporta gaz pentru că producția de îngrășăminte chimice și cea de medicamente sunt lovite deliberat și desființate, exportăm cereale și importăm produse de panificație, exportăm porumb și importăm carne de porc din Olanda.

O imagine a dezintegrării halucinante a unui lanț valoric de mare complexitate este închiderea Arpechim de către OMV Petrom, rafinărie care furniza etilenă printr-o conductă subterană pentru Oltchim, care la rândul său o transforma în PVC. Vin tot felul de „experți“ în economie să ne spună că există vreun sens în demolarea rafinăriilor și a combinatelor petrochimice. Unii nu pricep, iar alții care pricep sunt cel mai probabil plătiți din străinătate să susțină aceste aberații, iar cei care ar trebui să-i dea în vileag nu-și fac treaba sau sunt la rândul lor trădători.

Dacă mai există cineva care vrea ca totuși România să funcționeze economic de acum încolo, prima sa grijă ar fi să identifice lanțurile valorice care au mai rămas în picioare, să sprijine recrearea celor care mai există și să creeze altele.

Aici nu există ideologie, ci există doar asumare a unei misiuni: ieșirea din stadiul de subdezvoltare a economiei românești.

Articol publicat în ediția tipărită a Ziarului Financiar din data de 08.08.2014 și preluat de R.B.N. Press la 23 sept.2014.

,

Crimeea nu prea e rusească. Poate a fost rusificată

Crimeea e o achiziție recentă a Rusiei. Face parte din bagajul „omului recent” de tip imperial, moscovit, care, în vest, la celălalt capăt al Europei are pe revoluționarul iacobin din Franța (cu 17 000 de victime ghilotinate,Britannica). Crimeea rusească este deci, parte a unui complex ideologic și mai puțin a unui bagaj identitar cum încearcă să se legitimeze de către unii analiști anexarea de facto a Crimeii din aceste zile. Crimeea are peste 2000 de ani de istorie scito-bizantină și turco-tătară față de care Rusia nu e decât un degetar. Dar cea mai serioasă concluzie nu e atât vechimea legitimității, cât conduita acestui „om recent”: întemeiat pe raptul teritorial și pe exploatarea tributală a comunităților peste care s-a înstăpânit, violent până la crima în masă (vezi gulagul comunist).

Surprinzător de superficială analiza unui Kissinger, de pildă: pentru acesta „religia rusească [!?] s-a extins de aici [regatul kievean]. Ucraina a fost parte din Rusia de secole, iar istoriile lor sunt interconectate.  Unele dintre cele mai importante bătălii pentru libertatea Rusiei au fost date pe teritoriu ucrainean, începând cu bătălia de la Poltava din 1709 … Flota Mării Negre – instrumentul Rusiei de proiecție a puterii spre Mediterana – este staționată pe baza unui contract pe termen lung la Sevastopol, în Crimeea. Chiar și dizidenți faimoși ca A. Soljenițin și J. Brodski au insistat că Ucraina a fost parte integrantă a istoriei Rusiei și, într-adevăr, a Rusiei.” (Washington Post, 6 martie 2014)

Kissinger „aduce” niște ruși să argumenteze … în favoarea intereselor rusești și ajunge la concluzia că … interesele rusești sunt corecte din moment ce sunt … argumentate de ruși. Nu mai puțin stranie este afirmația că „religia rusească” a început la Kiev. În primul rând că nu e rusească, este ortodoxă, iar centrul principal de iradiere al credinței la Marea Neagră era Bizanțul, cu centrul la Constantinopol. Kissinger a vrut să spună că slavii de răsărit cu centrul la Kiev au fost creștinați de bizantini pe vremea lui Vladimir. Teritoriul respectiv era cunoscut sub denumirea de „Rusia kieveană”, care la jumătatea sec. al XII-lea era deja stins. Slavii de est au renăscut ca structură politică o sută de ani mai târziu în jurul cnezatului Moscovei, Belarus și Ucraina, ca și o bună parte din Rusia de astăzi aflându-se sub autoritatea Lituaniei și/sau a Poloniei până târziu, la jumătatea secolului al XVIII-lea, pentru jumătate de mileniu. Crimeea nu a avut nici o legătură cu primele formațiuni slave, fiind o achiziție târzie, de tip imperial, a Rusiei. Apoi, faptul că rușii s-au bătut în Ucraina „pentru libertatea Rusiei” ar fi un argument că terenul respectiv ar fi legitim revendicat de Rusia.  Să înțelegem că, după ce termină cu Ucraina, rușii se pot duce liniștiți peste turci, că doar de acolo s-au încreștinat.  Bun, atunci statele occidentale din care au provenit cruciații care s-au bătut la Ierusalim în sec. XI-XIII pentru libertatea creștinătății să revendice Ierusalimul de azi! Și mai interesant: nici un cuvințel despre componenta suedeză a regatului moscovit, și nici atât despre întinsul regat polono-lituanian, ca să nu mai vorbim de secolele de dominație genoveză directă asupra Crimeii. Totodată, nici o surpriză despre nepomenirea oierilor moldoveni care și-au făcut veacul până aproape de al doilea război mondial în zonă.

Înțelegem imperativul ieșirii la mările calde al Rusiei. Dar tot atât de bine Putin are atâtea „mări calde” neexploatate în Siberia și un popor obosit de atâtea experimente geopolitice de „ieșire la Mediterana”, începând cu Petru cel Mare, apoi cu Lenin, Stalin, Hrușciov etc.

Piggybacking unguresc la geopolitica rusească

Nu întâmplător, fenomenul este agreeat de ideocrația altei comunități inventate, aceea a „marii națiuni ungare” – prin glasul unora ca Tokes, de care s-ar fi delimitat „moderații din UDMR”:  „Această populație, secuii din România, începe să devină o minoritate pe propriul teritoriu, ca și cei care trăiesc în Crimeea acum”, ca și cum de maghiarizarea acestora ar fi altcineva responsabil (Realitatea, 11 martie 2013). Mai întâi de toate: este același stil de gândire. Istoria este gândită exclusiv în termenii achiziției teritoriale, elite neastâmpărate, care nu au altceva mai bun de făcut prin lume. Cât timp vor tolera americanii îngemănarea celor două interese la Marea Neagră?

În „gura rușilor”, ideologia eurasianistă a „apărării popoarelor” – națiunilor și a familiei, a credinței, în fața valului atlantist monetarist sună la fel ca tinicheaua monetaristă a corectitudinii politice. Diferența dintre cele două este că, în timp ce prima dintre aceste „ideologii eliberatoare” a reușit rara performanță să genereze o respingere înmagazinată etnic (Rusia este asociată cu reacții bazale de respingere), cea de-a doua încă e asociată cu ceva util – societatea de consum. E adevărat, experimentul neoliberal condus aici la nivel mental prin fenomenul intelighenției dilematice, „sătule de România”, și, în plan economic, de FMI, a ajuns într-un punct periculos, mai ales prin oligarhia care a pus mâna pe jandarmerie și a început să bată țăranii cu icoane la piept – cei ce se opun Chevron, la Pungești.

Dincolo de provocările stihiei noului capitalism lipsit de etică, cea mai gravă provocare în această parte de lume rămâne geopolitica complexului omului recent, sau a imperiului de substituție (cum i-a spus Iorga). Din acest punct de vedere, eurasianismul combinat cu obsesia hungaristă sunt principalul factor de instabilitate al momentului. Există și o parte pozitivă. Agresiunea teritorială reactivează sentimente identitare, elemente de bază ale instinctului de supraviețuire, 
tocmai cele agresate de către ideologia neoliberală curentă.


Pe termen scurt, aventura combinatorie a lui Ponta va ieși tare șifonată. Sentimentul identitar nu poate fi păcălit de azi pe mâine. Reformele succesive ale educației și imbecilizarea forțată prin media, iată, nu au anesteziat general opinia publică. Cum să poată o strategie de public relations să scoată din mintea oamenilor „asocierea PSD-ului cu ungurii” care, taman acum,  la Târgu Mureșul lui Cofariu (Jurnalul Național, 23 martie 2010 și Raportul Harghita Covasna al Parlamentului României, 1991) și-au găsit să dea în cap jandarmilor, aceeași jandarmi care i-au bătut la ordinele guvernului PSD-PNL pe țăranii de la Pungești? (pentru incidentele din 10 martie de la Târgu Mureș, vezi Evenimentul Zilei, aceeași dată)

Se poate geopolitică fără stat?

America a reacționat la povestea rusească trimițând niște tehnică: în aer și pe apă. În Marea Neagră a trimis un distrugător (o fi îndeajuns).
Să nu ne facem iluzii, apele pe care navighează distrugătorul american Truxtun în Marea Neagră sunt foarte puțin adânci (Jurnalul, 15 martie 2014) . Două din statele de mare importanță NATO de aici – România și Bulgaria, aproape că nu mai practică suveranitatea națională, element indispensabil oricărei geopolitici a rezistenței. Nu poți pune o flotă credibilă într-o chiuvetă: aceasta este întotdeauna partea proiecției puterii unui stat. Singurele ape care mai conferă flotabilitate (legitimitate) unor vase de război ca Truxtun este sentimentul de agresiune identitară pe care Rusia iar a reușit să-l declanșeze, în special în România, Polonia și țările baltice.
Statalitatea ucraineană aproape că nu există în istorie. Naționalism ucrainean însă da! Combinație cu adevărat explozivă, pentru că statul are și rolul de a standardiza aspirațiile naționale și a le face dezirabile pentru celelalte societăți. Fără cultura statului, naționalismul ucrainean poate intra oricând în derivă, ciocnindu-se cu diverse alte structuri, la fel de inflamabile, din regiune.

Prin reacțiile statului de a pune cu botul pe labe pisicile grase de pe Wall Street, am înțeles că SUA și Marea Britanie știu că economia se face cu și pentru popoare și deci nu au renunțat la ideea de dreptate economică, componentă a suveranității (BBC, 13 martie 2014). Eh, aici în România, dacă SUA vrea un partener geopolitic, și nu doar un portavion agricol la Marea Neagră, e cazul să încurajeze altă generație de politicieni, nu doar neplagiatoare, dar nici nedilematică, convinsă că spațiul românesc e o miză morală, națională.  Altfel, Truxtun ar putea eșua, cel puțin în zona românească a Mării Negre – dilemele nu au adâncime cognitivă din simplul motiv că nu gândesc strategic, în termenii suveranității.

Crimeea: o nouă ordine mondială (după Georgia)

„”Este cel mai complicat moment pe care regiunea noastră și Europa în ansamblu l-a avut în ultimii 45 de ani. Nu am mai avut un moment în care o mare putere, Federația Rusă, intră într-un conflict frontal cu o putere regională, Ucraina, într-o escaladare de tensiune și de retorică cu blocul occidental, european și nord-american”, a comentat senatorul PSD.” (Cotidianul, 16 mar. 2014)

Lumea este, într-adevăr, într-un punct de inflexiune, încă unul, într-un interval foarte scurt. Am aflat nu doar că lumea e condusă de stihia raționalizatoare a unora (nu mulți) care au pus stăpânire pe fluxurile financiare, că dezmățul lor trebuie suportat de noi (bail out-urile instituțiilor de credit din bani publici). Raționalizarea lumii propusă de americani e la cel mai jos nivel de credibilitate, iar visul american nu e departe de coșmar prin monetizarea și birocratizarea lumii. Europa, la rândul ei, a ieșit din găoacea protectoare a visului Europei Unite, gândită de de Gaulle și Adenauer, nu pentru a fi mai puternică, cât pentru a îmbătrâni prematur, în labirintul unei birocrații ateizante tot mai puternice, pierzând pe drum scopul existenței sale: protejarea națiunilor europene. Asta în postmodernitate.  Dar vine Rusia direct din epoca lui Petru cel Mare și arată lumii că ea vrea … pământ. Parcă n-ar avea destul. Pe de-o parte, etica capitalistă este la cel mai jos nivel din toate timpurile, pe de alta, statul de forță s-a trezit și nu consumă doar intimitate (ca în Vest – vezi obsesia supravegherii electronice), dar și granițe (Est). Între acestea două, ca o notă stridentă, dar periculoasă, jocurile Ungariei, veșnic în căutare drupă crupa vreunui armăsar geopolitic pe care să-l călărească, dacă se poate, fără știrea lui și a victimei, ca tăunele. Nu de alta dar poate avea succes. UDMR a fost aproape mereu la guvernare, chiar și atunci când se afla „în opoziție”, cu circa 2000 de experți în structurile administrației publice locale și centrale, la nivelul anului 2013. Nu e nici o problemă ca statul român să aibă un proiect de incluziune socială și de protejare a minorităților, e chiar obligatoriu pentru coerența securității societale. În același timp însă, numai cine gândește la nivel de găletușă cu nisip nu înțelege fenomenul cuceririi din interior al unui stat, mai ales acolo unde se constituie adevărate mașinării majoritare de tip economic, politic, cultural.   De data aceasta, spre norocul nostru, vectorul la care s-a atașat geopolitica maghiară, „factorul rusesc” nu se bucură de prea multă credibilitate.

Dincolo de toate acestea, gestul lui Putin este unul istoric. Este un prim pas în „schimbarea hărții Eurasiei”, recunosc americanii de la Carnegie. Nu trebuiau decât să-l ia în serios pe Dughin, care scria recent, negru pe alb: „1. Nu ne vom limita să anexăm Crimeea. Asta e sigur. Dacă ieri, reunificarea cu Crimeea a fost pentru noi o mare victorie, astăzi este un lucru infinit mai mic. Mizele cresc. Oamenii din Sud-Estul Ucrainei se trezesc treptat. Este exact acel „greu la înșeuat dar ușor la călărit” (vechi proverb rusesc).
2. Tot ceea ce e într-adevăr important de-abia urmează. Nu ne așteptăm la o victorie facilă. Pentru orice, trebuie să plătești prețul. Acum, suntem martorii nașterii unei noi realități politice, de aceea totul capătă o semnificație deosebită. Nu este o întreprindere tehnică, nu este un pariu. Aceasta este însăși istoria. Bătălia pentru Ucraina este o bătălie pentru reunificarea popoarelor slave …” (tex
tul în rusă aici: 
Rossia3.ru, nedatat; traducerea de față de la George Damian – comentarii – Geo).
Cine urmează: R. Moldova? Vreun stat din Asia Centrală? Lisabona! – doar e revoluție universală, vorba lui Dughin.

Materialism 3.0

Marxismul a însemnat prima epocă materialistă, implementată prin revoluția bolșevică, leninistă de după 1917. Cunoaștem, în special în Est, urmările. A urmat mitul eliberării omului prin „mai mult înseamnă mai bine” al societății de consum, care a ajuns pe culmi prin criza financiară ieșită la iveală în 2008 (totul înseamnă bani. Cu cât ai mai mulți, cu atât mai bine). Acum Rusia a prins puteri și readuce geografia în discuție. Îi trebuie spațiu, „mai mult spațiu rusesc”.

Ucraina este, iată, o falie geopolitică pe această trezire. Dar, după cum vedem, tensiunile de aici sunt, în esență, aspectele unor ispite materiale: rușii învinuiesc pe vestici că au monetizat aiurea planeta, noi spunem că nici ei nu ies din materialitate și din obsesia cuceririlor pe orizontala spațiului prin ispita geografiei, fie ea și spiritualizată prin panslavismul 2.0 de tip Dughin. Pentru a ieși din criză, omul are nevoie de recuperarea interiorității sale, nu de achiziții materiale, cu atât mai puțin de reinventarea unei identități imperiale. Aici e loc pentru toată lumea. Infinit.

Autor: Radu Baltasiu / Criza ucraineană din România



BBC, 13 mar. 2014, „Bank of England: Bankers may have to return bonuses”, http://www.bbc.com/news/business-26561878#
Dughin, Alexandr, „Orizonturi ale Revoluției noastre. Din Crimeea la Lisabona” [unele popoare nu mai prididesc cu invenții etc., intelectualitatea rusă a rămas blocată în proiectul revoluției universale], nedatat, http://rossia3.ru/politics/russia/gorizonty_revol 
Cotidianul, 16 mar. 2014, „Geoană: Anexarea Crimeii s-a produs deja”, http://www.cotidianul.ro/geoana-anexarea-crimeei-s-a-produs-deja-234048/ 
Encyclopaedia Britannica, 2014, „French Re
volution”. Regimul terorii din timpul Revoluției franceze a fost marcat de arestarea a peste 300 000 de persoane și de executarea a peste 17000, de multe ori fără nici o judecată. Toate acestea în mai puțin de un an (sept. 1793-iul. 1794)!

Evenimentul Zilei, 10 martie 2014, „Marș cu incidente al secuilor prin Târgu Mureș …”, http://www.evz.ro/detalii/stiri/peste-4000-de-manifestanti-secui-au-plecat-intr-un-mars-neutorizat-prin-targu-mures-imbr-1086314.html : „În acest an, Primăria Târgu Mureș, la propunerea Comisiei de avizare a evenimentelor publice, nu a mai dat autorizație pentru organizarea marșului, deoarece la mitingul din 2013 au participat membrii unor organizații din afara județului Mureș și din Ungaria, între aceștia numărându-se reprezentanți ai partidului de extremă dreapta Jobbik, ai Gărzii Maghiare și ai Organizației 64 de Comitate, care au promovat sloganuri xenofobe de genul ‘Opincari, plecați acasă!’, ‘Să piară Trianonul!’, ‘Ținutul Secuiesc nu e România!’, ‘În București toți sunt țigani!’ etc.”
Kissinger, Henry, „Opinions. How the Ukraine crisis ends”, în Washington Post, 6 martie 2014, http://www.washingtonpost.com/opinions/henry-kissinger-to-settle-the-ukraine-crisis-start-at-the-end/2014/03/05/46dad868-a496-11e3-8466-d34c451760b9_story.html?hpid=z2: „Russian history began in what was called Kievan-Rus. The Russian religion spread from there. Ukraine has been part of Russia for centuries, and their histories were intertwined before then. Some of the most important battles for Russian freedom, starting with the Battle of Poltava in 1709 , were fought on Ukrainian soil. The Black Sea Fleet — Russia’s means of projecting power in the Mediterranean — is based by long-term lease in Sevastopol, in Crimea. Even such famed dissidents as Aleksandr Solzhenitsyn and Joseph Brodsky insisted that Ukraine was an integral part of Russian history and, indeed, of Russia.”
Jurnalul Național, 23 martie 2010, „Mihăilă Cofariu, românul preschimbat în maghiar”, http://jurnalul.ro/special-jurnalul/mihaila-cofariu-romanul-preschimbat-in-maghiar-539335.html 
„Alături de maghiarii și românii angrenați în conflict, în Târgu-Mureș au existat și alți „participanți”, discreți, dar foarte eficienți: ziariștii străini. De parcă ar fi devenit brusc o Mecca a presei mondiale, orașul a fost invadat atunci de cameramani și jurnaliști ai unor agenții internaționale. Cum de au apărut ei acolo, chiar înainte de declanșarea ostilităților? Au fost anunțați că se va întâmpla ceva important? Nu am aflat niciodată.
Dar dacă au venit „la pont”, după cum se spune în lumea presei, înseamnă un singur lucru: evenimentele au fost planificate anterior, iar televiziunile străine au fost aduse special de cineva ca să răspândească niște imagini șocante. Iar una dintre aceste scene-simbol a fost cea în care un om, îmbrăcat cu un pulover verde, era atacat cu sălbăticie. Deja rănită grav, plină de sânge, victima era întinsă pe caldarâm.
Dar asta nu era deajuns: unul dintre agresori l-a mai lovit în cap cu o pancartă pe care scria ceva. Iar comentariile ziariștilor străini au fost de-a dreptul dramatice: iată un maghiar ucis cu sălbăticie de românii incitați de culoarea verde a puloverului care le-ar fi amintit de una dintre culorile drapelului magiar. A fost o imagine-șoc care a făcut înconjurul lumii, prezentându-i pe români ca pe o nație de criminali sălbatici.
Situația s-a lămurit în câteva zile: „maghiarul” era de fapt românul Mihăilă Cofariu, iar „românul” ucigaș era, în realitate, maghiarul Barabas Erno. Rănită grav, victima a scăpat totuși cu viață. Ba, mai mult, omul a fost tratat într-un spital din Germania, unde s-a refăcut aproape complet. Dar de atunci și până acum, Cofariu a rămas tot ungur, căci presa internațională nu a mai demontat niciodată diversiunea care i-a schimbat naționalitatea.”
Jurnalul Național, 15 martie 2014, „Distrugătorul american Truxtun va efectua exerciții suplimentare împreună cu nave aliate în Marea Neagră”, http://jurnalul.ro/stiri/externe/distrugatorul-american-truxtun-va-efectua-exercitii-suplimentare-impreuna-cu-nave-aliate-in-marea-neagra-663657.html
Parlamentul României, „Raportul Comisiei Parlamentare de audiere a persoanelor care, după 22 decembrie 1989, au fost nevoite să-și părăsească locul de muncă și domiciliile din județele Harghita și Covasna”, București, 1991, Cap. IV, Dosar 55, fila 8: „Dl. Wolfkory Lászlo ne spunea: „Încă nu ați plecat? Duceți-vă învârtindu-vă”. Când au fost arătate evenimentele de la Târgu Mureș, profesoara de franceză, Feyer Cornelia, în timp ce era bătut Cofariu, ne spunea: „Uitați-vă la românii voștri ce fac” – Dosar 55 f. 9.
Realitatea, 11 martie 2014, „Tokes compară ținutul secuiesc cu Crimeea”, http://www.realitatea.net/tokes-compara-tinutul-secuiesc-cu-crimeea_1397019.html 


Despre conexiunile dintre Ungaria și Rusia, în problema de acum, vezi:
Dan Tanasă Blog, 14 mar. 2014, „Sociologul Dan Dungaciu: În momentul acesta Ungaria este o problemă pentru regiune”, http://www.dantanasa.ro/2014/03/14/sociologul-dan-dungaciu-in-momentul-acesta-ungaria-este-o-problema-pentru-regiune/#more-16080 
Paul Ghițiu, „Ungaria-Rusia, o relație caldă, caldă, aproape fierbinte (I), în Estica, 15 martie 2014, http://www.estica.eu/article/ungaria-rusia-o-relatie-calda-calda-aproape-fierbinte/ 
SPQR, 1 martie 2014, „Germania și Rusia … prin Ucraina în România”,http://radubaltasiu.blogspot.ro/2014/03/germania-si-rusia-prin-ucraina-in.html 

Pentru o discuție pe marginea crizei din Ucraina, vezi și
Ilie Bădescu, „Quadratura ucraineană”, 5 martie 2014,
http://universitatea-emaus.ro/2014/03/05/ilie-badescu-quadratura-ucraineana/ 
George Damian, „Să terminăm cu ipocrizia”, 13 martie 2014, http://www.george-damian.ro/sa-terminam-cu-ipocrizia-putin-si-a-atins-scopul-5556.html
Aurel Rogojan, „La granițele României. Criza din Ucraina – consecința secolelor de arbitrariu geopolitic”, înZiariștiOnline, 3 martie 2014, http://www.ziaristionline.ro/2014/03/04/aurel-rogojan-la-granitele-romaniei-criza-din-ucraina-consecinta-secolelor-de-arbitrariu-geopolitic/

,

Uniunea Europeana, în cooperare cu Statele Unite, a decis în cele din urmă impunerea unor sancțiuni severe împotriva Rusiei. Pentru Putin, călcâiul lui Ahile, punctul vulnerabil al Moscovei, îl reprezintă sectorul energetic, unde Rusia este unul dintre marii producători mondiali de petrol și gaze naturale, se arată într-o analiză Huffington Post preluată de Independent.md

Astfel, sancțiunile occidentale pot avea un efect major asupra Rusiei, în cazul în care acestea vizează stoparea transferului de tehnologii sofisticate din Vest pentru forajul la mare adâncime, pentru explorarea arctică și pentru proiectele gazelor de șist.

Astfel de sancțiuni au potențialul de a submina serios regimul lui Putin pe termen mediu, dar ele trebuie să fie înăsprite și mai mult pentru a acoperi și contractele anterioare.

Rusia este în continuare printre cei mai mari producători mondiali de petrol și gaze naturale. Dar cum rezervele convenționale scad, iar producția devine mai scumpă, atunci Rusia are nevoie de mai multă tehnologie din Occident pentru a-și menține nivelul producției de petrol și de a-și controla costurile prin utilizarea tehnicilor moderne de foraj.

Deși la Moscova sunt proteste împotriva fracturării hidraulice în Europa, Rusia este deja a doua mare piață din afara Americii de Nord (prima fiind China).

Acest lucru se poate întâmpla în cazul în care sancțiunile se aplică, iar Occidentul împiedică transferul de tehnologie și blochează cooperarea cu Rusia, potrivit Huffington Post.

Hidrocarburile reprezintă încă mai mult de două treimi din exporturile Rusiei și aproximativ jumătate din veniturile bugetare. Putin are nevoie de prețuri ridicate ale petrolului și de o producție susținută pentru a echilibra bugetul Rusiei și a păstra nemulțumirile sociale departe.

UE și Statele Unite trebuie sa adopte sancțiuni extinse, mai bine definite și mai cuprinzătoare în domeniul tehnologiei energetice, în special în cazul în care Putin va invada estul Ucrainei, sub pretextul asisțentei umanitare.

,

În anul 1997 regizorul rus Alexei Balabanov a făcut un film despre bandiți. Filmul redă întocmai atmosfera violentă din Rusia anilor 90 și impune în mentalul colectiv rus eroul jucat de Serghei Bodrov jr. – un soldat rus demobilizat.El își folosește aptitudinile căpătate în războiul din Cecenia pentru a-i ucide pe dușmanii fratelui său. Actorul rus Victor Suhorukov, joacă rolul fratelui, un killer care îl folosește cu sânge rece pe fratele mai mic pentru a scăpa de răzbunarea unei bande rivale. De asta Balabanov și-a numit filmul – Brat, adică fratele.

Dintr-un actor semi necunoscut, brusc Serghei Bodrov jr. a devenit modelul de comportament pentru o întreagă generație de tineri ruși. Iar acest lucru s-a întâmplat în ciuda faptului că eroul jucat de el sfidează legea, împușcă bandiți și devine, fără să vrea o autoritate în lumea criminală.

Majoritatea basarabenilor au văzut acest film. Și au rămas fascinați de ușurința cu care eroul încalcă legile dar și de lejeritatea cu care acesta își ucide inamicii. Legea poate fi călcată în picioare, pare a fi mesajul ascuns al acestui film.

Miturile fondatoare rusești – războiul pentru apărarea patriei sovietice, construcția transsiberianului, epoca sovietică sunt prezente în filmele care se difuzează la televiziunile ruse care sunt recepționate pe teritoriul întregului stat moldovean. Transmise des, replicile eroilor din aceste producții cinematografice pot fi auzite în majoritatea discuțiilor purtate între basarabeni. Evident, inconștientele replici sunt în original – adică în rusă. Neobservata agresiune asupra spațiului informațional moldovenesc transmite obiceiuri și sterotipuri aflate la mii de kilometrii distanță. Pe nesimțite moldovenii sunt prinși în capcana unui spațiu cultural și mental cărora nu aparțin. Aici se află explicația comportamentul electoral al locuitorilor dintre Prut și Nistru.

Nu doar știrile manipulatoare transmise de televiziunile din Federația Rusă sunt periculoase pentru moldoveni – filmele pot face la fel de mult rău. Cele sovietice, transmit o nostalgie care îl programează într-un fel anume pe electorul în vârstă, filmele mai noi, vin să promoveze în rândul tinerilor ideea de nesupunere și negare a legilor.

Nu evocam cinematografia rusă dacă nu observam pe panourile din Chișinău sloganul electoral al domnului Usatâi: Puterea e în adevăr! Este replica dată de unul dintre eroi producției lui Balabanov care tocmai constata că a fost folosit într-un mod cinic de fratele său. Ostilitatea eroului față de autoritatea statului și starea de confruntare permanentă în care se afla îl făceau să spună aceste cuvinte.

La fel de ostil față de autoritatea statului moldovean, aflat într-o permanentă stare de confruntare, domnul Usatâi, vine să ne spună că puterea e în adevăr. Desigur. Cunoaște adevărul și el te va face liber, se spune în Evanghelia după Ioan. Modelul comportamental al domnului Usatâi pare însă a fi inspirat din filmul lui Balabanov. De asta întreb, nu e oare periculos atunci când un cetățean educat cu acest tip de filme încearcă să intre în politică? Ori poate asta dorește fratele mai mare?

Autor/Sursa: Nichitus Victor

Sergey Bodrov

PASSWORD RESET

LOG IN