ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "analiza"

analiza

,

James A. Robinson

Profesorul James A. Robinson, autorul bestseller-ului „Why nations fail“ (n.r. – „De ce eșuează națiunile“), a explicat într-o conferință susținută la Cluj-Napoca în anul 2014, unde a greșit România, în dezvoltarea sa de-a lungul istoriei, și care sunt soluțiile pentru a ajunge să avem o țară de succes. Principalii vinovați: Imperiul Otoman, comunismul și în prezent, instituțiile statului și societatea civilă. Au trecut de atunci doi ani de zile și nimeni nu pare să fi luat în seamă nici la nivel politic, nici la nivelul societății civile, cele explicate de profesorul James A. Robinson.

James Robinson, specialist în economie și științe politice la Universitatea americană Harvard, le-a vorbi atunci, studenților și profesorilor despre provocările la care România trebuie să facă față ca să evolueze. Coautor al cărții „Why nations fail”, considerată un bestseller, în 2012, de către celebrele publicații străine „New York Times” și „Wall Street Journal”. „James Robinson a vorbit despre lucrarea sa în mai multe țări, cu președinți de state, prim-miniștri, dar și cu studenți, despre cum țările pot să prospere“, explică Don Lothrop, președintele Fundației americane „RomaniaOne”, cel care l-a adus pe Robinson la Cluj.

Mai săraci decât englezii. De ce?

Pe baza studiilor sale făcute pe numeroase state ale lumii, profesorul a reușit să explice, ieri, de ce unele țări au succes, iar alte sunt în declin. Pe scurt, spune universitarul, „regulile și instituțiile din viața economică și politică sunt cauzele. Motivul pentru care România e mai săracă decât Anglia nu are nicio legătură cu geografia, resursele naturale, valorile ori culturile, ci cu faptul că, din punct de vedere istoric, sunt două societăți diferite cu instituții și reguli diferite“.
Potrivit profesorului Robinson, societatea engleză s-a dezvoltat mult în epoca modernă și a creat instituții de tip incluziv, adică instituții care au susținut puternic investițiile și au creat oportunități pentru dezvoltare, fapt care a contribuit esențial la evoluția economică a țării.

Nu același lucru s-a întâmplat cu România. „Aici, lucrurile au stat altfel, pentru că țara s-a aflat sub influența Imperiului Otoman. Acesta a înființat instituții exclusive, care nu au creat oportunități de dezvoltare (n.r. – așa cum s-a întâmplat în Vest). O altă perioadă nefastă a fost cea comunistă. Motivul pentru care România e mai săracă decât Anglia sau SUA este moștenirea istorică diferită. Structura instituțiiilor din Anglia față de România a fost una diferită.

Ce ar trebui să facă România?

Să-și schimbe instituțiile publice, dacă vrea schimbarea!“, a spus Robinson (foto mai jos).

Soluția: societatea civilă și justiția

În opinia sa, sunt multe modele despre cum se pot schimba instituțiile statului, iar răspunul la acel „cum“ trebuie căutat în societatea civilă. „Rolul societății civile s-a văzut în 1989, la Revoluție, când Ceaușescu a fost dat jos. Asta a înseamnat o uriașă transformare pentru România. Dar transformările nu se fac dintr-un singur foc, ci e nevoie de timp. Asta s-a văzut și în istoria SUA, dar și în istoria Angliei“, afirmă Robinson .

Un alt aspect necesar schimbării, crede el, e justiția. Profesorul adaugă că, în ultimii ani, în România, au fost multe provocări legate de independența justiției. Totuși, a subliniat Robinson, după Revoluție, observatorii externi au văzut că țara noastră a progresat mult din punct de vedere economic, dar și al justiției: „Dacă te uiți în trecutul SUA sau al Angliei, vei vedea că mereu au fost lupte pentru a face justiția independentă de sistemul politic. Aici intervine societatea civilă, care joacă un rol important în susținerea independenței justiției. Dacă ne asigurăm că justiția e independentă, și nu e sub influența politicului, atunci avem un prim pas înainte“.

Marea problemă: cum facem politică?!

„(…) Statul român e folosit ca să organizeze puterea, în loc să asigure binele public…”

Problema fundamentală a statului român, mai zice specialistul britanic, e modul în care funcționează politica. „Statul român e folosit ca să organizeze puterea, în loc să asigure binele public. E folosit ca să acorde favoruri și servicii susținătorilor politici. Statul român trebuie fundamental transformat dintr-unul clientelistic într-unul non-clientelist. Dacă se face această transformare, atunci majoritatea lucrurilor se vor rezolva de la sine”, a spus James Robinson.
Specialistul în economie și științe politice ne spune și cum am putea să schimbă implicarea politicului în instituțiile statului: „Impui o serie de reguli privind modul în care se acordă contractele publice, modul în care sunt angajați oamenii din sistem, cum sunt ei promovați. Sunt sigur că sunt legi în acest sens, legi bune, dar problema e că nu sunt puse în practică”.
Și, totuși, cum am putea să ne schimbăm țara? „Nu te poți aștepta ca politicienii să schimbe asta, ar fi în defavoarea lor. E ceva ce societatea trebuie să schimbe, să forțeze politicienii să facă aceste schimbări referitoare la implicaea în instituțiile cetățenilor”.

În cartea sa, profesorul mai explică cum se face tranziția de la societățile în care funcționează clientelismul politic la cele de tip pragmatic. „Luăm tot exemplele Anglia și SUA, unde aceste tranziții s-au făcut în trecut. A fost vorba despre o mai mare implicare a societății civile“, consideră Robinson. Așa, spune el, au făcut și state din Africa – precum Botswana-, sau din America de Sud – Brazilia sau Columbia. Tot Robinson a dat exemple de state-model, ridicate prin implicarea cetățenilor: Japonia, Suedia și Germania.

„This week on DNA“

Don Lothrop, președintele Fundației RomaniaOne, crede, la rândul lui, că România trebuie să-și clădească o societate civilă puternică, care să devină o forță și să susțină independența justiției: „Când aud oamenii zicând că democrația a eșuat în România, le zic că nici n-a început încă. Ce e de făcut? Oamenii trebuie să vorbească cu reprezentanții lor în Parlament, să-i întrebe ce fac și ce soluții au. Câți români fac asta?“.
Și el, ca și Robinson, crede că salvarea vine din interiorul societății. Acesta a spus că, în ultimii ani, justiția de la noi a înregistrat progrese uriașe și că ar trebui organizată o emisiune televizată, intitulată „This week on DNA“ (n.r. – „Săptămâna aceasta, cu DNA”). „E un miracol că o țară poate avea un department de anticorupție cu un așa succes: 875 de condamnări au fost în România anul trecut. Nu s-a mai înregistrat nicăieri în lume așa ceva. E uimitor”, este de părere americanul.

Cine este James Robinson?

James A. Robinson este profesor la Universitatea Harvard și profesor asociat la două centre aparținând instituției: Institutul de Științe Sociale Cantitative și Centrul Weatherhead pentru Afaceri Internaționale. E specialist în economie și științe politice. A studiat economie la London School of Economics, Universitatea Warwick și Universitatea Yale, iar cercetările sale s-au orientat spre identificarea discrepanțelor politice ale statelor lumii și influența directă a acestora în dezvoltarea economică a fiecăruia.

Surse: scholar.harvard.edu/jrobinsonen.wikipedia.org/wiki/James_A._Robinson,  whynationsfail.comro.stiri.yahoo.com

romaniabreakingnews.ro

,

EU

Brexit este o înfrângere pentru Europa unită pe care mi-o doresc atât de mult. E un pas înapoi și un semnal foarte prost. Este, în același timp, o oportunitate pentru unioniștii europeni. Un proiect continental este mai fezabil și poate deveni mai coerent politic și economic decât o uniune între egali în care binomul franco-german trebuie mereu să ia în calcul sensibilitățile britanice generate de o economie city-centrica cu priorități mereu diferite. Uniunea Europeană este azi mai slabă, dar poate deveni mâine mai puternică decât ar fi fost mâine pentru că poate în sfârșit să se coaguleze și pentru că poate să învețe niște lecții pe care trebuia oricum să le știe până acuma.

brexit_grafica

În primul rând, brexitul ar trebui să zguduie viziunea axiomatică și complăcută pe care o avem despre democrație ca sistem politic. Aparent un triumf al expresiei voinței populare, referendumul britanic este, în realitate, o victorie a celui mai mare inamic modern al democrației, populismul politic. Obișnuim să ne gândim că tot felul de popoare de pe fața pământului nu au gena democrației în adn și de aia trăiesc sub papuc. Știți bine la cine mă refer: rușii care au nevoie de un tătuc ca să nu știu ce, arabii care au nevoie de dictatori ca să îi scape de jihadisti, orientalii care sunt altfel, africanii care nu-s în stare și așa mai departe, e plină cartea mitologiei politice de astfel de exemple. Eh, uite că nația cu cel mai impresionant cv democratic din era curentă tocmai a votat nesilită de nimeni o prostie cu tichie care nu are nici un sens economic, politic, militar, oricum ai lua-o. Mai ziceți ceva de ruși și de arabi dacă mai puteți, când însuși englezii s-au lăsat convinși de niște inși cu gura mare gen farage și boris trumpshon. Într-un fel destul de nefericit, englezii au restabilit egalitatea umanității în plan politic, dându-i astfel lui Schopenhauer o neașteptată reconfirmare: marea majoritate a oamenilor sunt proști și cu asta basta, deal with it.

Uniunea a greșit enorm ignorând decenii la rând campaniile defăimătoare și dovedit mincinoase ale tabloidelor europene.

A venit momentul ca tehnocrații noștri de la Bruxelles și București să înțeleagă în mod activ că politica este un sport al inimii, nu al creierului. Eficientă administrativă este irelevantă politic dacă nu este dublată de o eficientă în comunicare. Nu Uniunea este vinovată pentru brexit, votul fiecărui britanic atârnă asupra conștiinței lui, dar Uniunea a greșit enorm ignorând decenii la rând campaniile defăimătoare și dovedit mincinoase ale tabloidelor europene.

În politică, nu contează realitățile, contează percepțiile, așa că, să pierzi lupta de imagine înseamnă să pierzi războiul, indiferent de cât de eficace ești economic sau administrativ. Când nu ești nici măcar cine știe ce senzațional de bun guvernant, ci dimpotrivă, greșești bizantin cum face UE, devine crucial să lupți măcar pentru bunăvoința poporului. Birocrații europeni, la fel cu ai noștri, au devenit prea repede complezenți și au considerat ca fiind ireversibile niște chestii care s-au dovedit a fi foarte reversibile, ignorând dimensiunea comunicațională a întregii dezbateri, Și au pierdut lupta neașteptat, dar meritat. Democrația nu este o competiție în care câștigă cine are dreptate, în democrație câștigă cine convinge că are dreptate, iar asta e un adevăr știut până și de grecii vechi, ca să nu mai zic de ăia noi.

Susținătorii brexit nu cred în nimeni

A doua chestie care merită discutată e un sondaj postat de Marius Comper acum câteva zile care arata că susținătorii brexit nu cred în nimeni. Nu au încredere în politicienii proprii, nu au încredere în politicienii străini, nu au încredere în artiști, în sportivi, în academicieni, în media, în bankeri, în biserică, scorul net de încredere pe fiecare grup de influență în parte este negativ și mare. Fără excepție. Avem astfel un segment de câteva zeci de milioane de cetățeni ai unei țări cu cea mai respectată tradiție democratică ever care nu mai cred în nimeni, dar care îți răspund la orice întrebare cu parafraze din daily mail. Obișnuim, aci, în România, să explicăm alegerile sinucigașe politic ale majorităților noastre prin educația deficitară, lipsa de experiență democratică, inexistența tradiției societății civile, greaua moștenire a comunismului, sărăcia și așa mai departe. Uite că brexitul ne demonstrează că problemă are și cauze mai profunde decât astea. Trăim zilele astea o schimbare esențială de paradigmă a vieții publice de care profită din plin cei ce o intuiesc și pe care o suferă din greu cei ce nu o înțeleg.

Părerile Vs Autoritate

Azi nu mai există autoritate de opinie. Există doar păreri. Și părerile sunt de multe feluri și fiecare are dreptul la o părere și nici una nu e mai credibilă decât cealaltă pentru că, la urma urmelor, toate sunt niște vorbe aruncate de niște inși care au niște interese. Drama este universală și pan socială; efectele ei politice sunt doar un sindrom. Să ne amintim tânguielile lui Eco apropo de internet unde oricine poate să scrie orice. Legătură poate nu e evidentă, dar este fundamentală. Am ajuns să trăim într-o casă de sticlă în care nimeni nu mai este credibil pentru că păcatele fiecăruia dintre noi sunt publicate pe net. S-au dus vremurile când ne uitam în gura unui rege, a unui academician, a unui popă, a unui general ca să vedem adevărul cum li se scurge printre dinți. Astăzi suntem suficient de conectați și educați ca să înțelegem în detaliu sau măcar să presupunem perfect justificat motivațiile personale din spatele oricărei declarații publice. Personajele ce capturează scena publică s-au dovedit în ultimele decenii din nou și din nou a fi niște arghirofili fără rușine, niște pedofili, niște corupți ipocriți, niște inși cu o moralitate jalnică parte dintr-o breaslă căreia nu îi pasă de moralitate. Nu mai avem repere pentru că am ajuns, în sfârșit, să constatăm că nimeni nu e perfect, dar nu știm cum să procedăm în continuare.

Oamenii nu mai pot fi convinși să aleagă sacrificiul pe termen scurt pentru un bine pe termen lung pentru că nu mai au încredere în nimeni. Câștigă deci cei ce propun fie binele imediat și palpabil, fie o critică fără soluții alternative a celorlalți. E o paradigmă socială nouă ce are un efect devastator în politica și pe care marile partide nu par să o înțeleagă și utilizeze corect. Brexit-ul ar trebui să clarifice lucrurile, iar societățile democratice ar trebui să recunoască pericolul și să construiască noi forme de autoritate credibilă care sunt indispensabile unei democrații funcționale și care azi lipsesc aproape cu desăvârșire.

A treia chestie ce merită discutată e tweet-ul cu baba de 94 de ani care, oarbă și surdă, s-a trezit întrebând în cabina de vot în hahaielile audienței unde trebuie să voteze pentru ouț. Amuzantă doar în stilul umorului britanic, povestioara are o semnificație mai profundă pe care încă mă strădui să o deslușesc. Știm din sondajele de opinie de dinainte de referendum că grupul de votanți sub 35 de ani optează detașat pentru remain, grupul 35 – 55 e relativ echilibrat, în timp ce grupul peste 55 alege clar leave. Prezența la vot se corelează însă direct proporțional cu vârsta până la un prag rezonabil. Ne aflăm astfel în situația în care generația care a beneficiat cel mai mult de roadele construcțiilor economice și de securitate europene alege pentru copiii ei un viitor pe cont propriu ale cărui dezavantaje se vor întâmpla prea târziu pentru a afecta semnificativ votanții 55+.

Departe de mine tentația de a contesta fundamentul democrației: „un om, un vot”, mă și enervați că v-ați gândit că m-aș putea gândi la așa ceva. Vreau doar să subliniez că ne confruntăm din nou cu o provocare politică foarte cunoscută și răspândită, paraanalizata în State și în Europa avansată și supersuferită de Europa mai puțin avansată gen noi. Oamenii peste o anumită vârstă votează preponderent conservator, pentru a proteja un status quo împotriva unei evoluții în cam orice direcție. Opțiunile bătrânilor pun în prim plan stabilitatea situației curente pe termen scurt și minimizează potențialele riscuri sau oportunități aflate dincolo de un orizont de timp minimal. Nu e nimic greșit în asta și e, până la urmă, natural și echilibrat ca tinerii să viseze la deceniile următoare, în timp ce bătrânii vor să păstreze alimentara din colț fix cum era în vremea copilăriei lor măcar până mor ei. În sine, fenomenul ăsta e perfect ok. Treaba e că nu operează în sine, pentru că un al doilea factor multiplică efectul primului și îl transformă dintr-o forță constructivă într-o presiune insurmontabilă pentru status quo. Bătrânii votează mult mai conștiincios decât tinerii. Vin mai mulți la vot, votează mai disciplinat, sunt mai consistenți în urmărirea interesului lor politic. Ori asta generează o disproporție în reprezentarea socială a celor două curente ideologice complementare. Trăim de ceva vreme în lumea pe care o aleg pentru noi pensionarii noștri. E corect democratic, dar este greșit strategic și, din păcate, încă nu am găsit o soluție pentru această dilemă și până când o să găsim, o să mai vedem brexituri și pesedisme la tot pasul.

Niciodată în istoria ei Marea Britanie nu a fost atât de dependentă de deciziile UE cum este începând din dimineața asta înainte – partener extern cu o putere de negociere extrem de redusă și relativă

În final, vreau să atrag atenția asupra faptului că niciodată în istoria ei Marea Britanie nu a fost atât de dependentă de deciziile UE cum este începând din dimineața asta înainte. Până acum, britanicii erau parte din forul decizional și aveau un drept de veto, de acum înainte sunt un partener extern cu o putere de negociere extrem de redusă și relativă. Exemplele abundă în orice plan de analiză.

Locul lor în Consiliul de Securitate a devenit mai precar decât al rușilor pentru că nu e susținut nici de mărimea economiei, nici de bugetul militar.

Tarifele vamale se vor negocia între cele doua economii ale planetei și o țară care produce cât Canada și Coreea de Sud la un loc. Frankfurt va avea în sfârșit o șansă să înlocuiască Londra ca centru financiar al continentului. Toate companiile britanice se vor supune standardelor europene pentru a putea exporta pe piața comună, fără însă a avea un instrument politic pentru a influența aceste standarde. Ca să nu o mai lungim, supraviețuirea fiecărei industrii britanice în parte va depinde de bunăvoință pe care i-o va arăta Uniunea Europeană. Și acolo unde UE va dori să transmită un mesaj politic, acolo vor da faliment în bloc sectoare economice britanice.

Însăși supraviețuirea Marii Britanii în forma actuală de regat unit depinde de cât de seducătoare va fi oferta europeană pentru Scoția.

Nu zic că Europa s-ar răzbuna sau ar trebui să se răzbune pe Marea Britanie. Ce zic eu e că, plasându-se în afara uniunii, britanicii vor trebui să demonstreze punct cu punct de ce este în avantajul uniunii să primească ei o concesie pe care azi o pot forța fluturându-și dreptul de veto. Eu cred că cea mai potrivită reacție europeană la referendumul de ieri este un mesaj foarte clar și tranșant: if you want to go, just go. Go now, go fast, go far. Nu e ce ne-am dorit, dar este ceea ce trebuie să facem acum pentru a salva proiectul european. Și sunt convins că exact asta vom face.

Să nu ne amăgim singuri însă. Când rezultatele dezastruoase ale votului de azi vor lovi economia britanică și cetățenii regatului unit, alți Farage vor inventa alți țapi ispășitori prin care vor explica noi eșecuri datorate unor vechi orbiri. Așa merge lumea.

Autor: Radu GHELMEZ /  publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Probabil cea mai mare greșeală în interpretarea evenimentelor din Moldova e să fie puse într-o paradigmă simplă și exclusivă Rusia vs Occident. Ignorarea componenței gangsteristice cu specific local și a oligarhiei agnostice ideologic și geostrategic duce la concluzii complet aiurea,  scrie jurnalistul Teodor Tiță pe blogul incentru.ro preluat de romaniabreakingnews.ro

Sumă de argumente în analiza realizată de jurnalistul Teodor Tiță:

Da, Rusia vrea Republica Moldova în afara Occidentului dar asta nu e suficient. Trebuie să mai aibă și cu cine să vorbească. Și trebuie să ținem seama de un detaliu de interpretare: R. Moldova este deja în afara occidentului. Occidentul se cam termină oficial în estul județului Botoșani.

Misiunea Rusiei e mai ușoară decât a occidentalilor

Așa se face că misiunea Rusiei e mai ușoară decât a occidentalilor. Ea trebuie doar să mențină situația actuală, nu are nevoie de schimbări majore. Vestul, pe de altă parte, trebuie, așa obosit cum e, să câștige hearts and minds. Greu. Mai ales că între timp, nici occidentalii nu mai sunt așa siguri de rostul și rolul lor în lume (vezi toate alegerile din ultimii ani).

În „cea mai săracă țară a Europei” finețurile sunt pe cale să se consume sau sunt consumate deja. Statul e capturat de infractori, frustrările se acumulează, cetățenii mai întreprinzători pleacă, iar cei care nu pot să o facă vor capete tăiate.

La București avem tendința să interpretăm toate astea prin lupă identitară și grilă geostrategică.

Poate n-ar strica să ne gândim un pic și la factorul social.

O populație abrutizată de sărăcie, luată la mișto de politicieni și fără orizont pozitiv se va întoarce către cei care se joacă mai credibil cu ideea de dreptate. În cazul de față manelistul slav Usatîi cu figura lui de copil de care s-a făcut mișto în școală și Vlad Plahotniuc, prietenul premierului român.

RenatoUsatii

Renato Usatii

Vlad Filat, fostul premier moldovean, s-a dus la pușcărie pentru că avea dușmani mai puternici decât el, nu pentru că în teritoriul vecin funcționează statul de drept.

E important de observat că Vlad Filat, fostul premier al R. Moldova, s-a dus pușcărie pentru că avea dușmani mai puternici decât el, nu pentru că în teritoriul vecin funcționează statul de drept. Asta nu spune nimic despre vinovăția lui Filat (care, btw, e, probabil, ușor de dovedit). Mai important e că prea puțini moldoveni sunt dispuși să îi plângă de milă, fie și la nivel declarativ.

Habar nu am dacă R. Moldova va scăpa întreagă din shitstorm-ul în care a intrat, dar succesiunea de evenimente de zilele astea era perfect previzibilă. Și probabil nu s-a încheiat.

Faptul că partenerii Republcii Moldova (inclusiv Bucureștiul) au tolerat în numele progresului și căii europene furturile de la Chișinău, produce efecte azi.

Dacă ar fi să fac o comparație la alt nivel, e ceea ce s-a întâmplat cu România în UE. Azi e necontestată ideea că România și Bulgaria au intrat prea devreme. Iar discuțiile tot mai vizibile despre Europa în mai multe viteze au și explicația asta.

La fel ca în România și Bulgaria, Occidentul va interveni pe cât îl vor ține puterile și cât îi va da voie contextul. Care e mult mai rău în cazul Republcii Moldova.

România e la marginea hărții Europei. R. Moldova se mai ține cu două degete iar pe noi, la București, trebuie să ne intereseze R. Moldova absolut pragmatic. R. Moldova e un soi de Somaliland în coasta Europei. Dincolo de ea sunt dragoni. Acum ies la suprafață. Nu îi vrem în coasta noastră.

Vreau să fiu bine înțeles, nu cred că vestul poartă vina pentru dezastrul din R. Moldova. Spun doar că poate nu e bine să tratezi o țară doar cu speranța că va înțelege ce e mai bine pentru ea și să bănuiești că politicienii ei chiar controlează dinamica socială de acolo. Sau că le pasă în vreun fel.

Poate că ar fi fost mai bine ca occidentul să vorbească mai puțin de pericolul rusesc și mai mult despre bunăstare și dreptate. Sărăcia nu e o chestiune identitară sau ideologică. E doar mizerabilă. Și asta se poate scrie și cu caractere latine și cu litere chirilice.

Teodor TițaJurnalistul Teodor Tiță este în prezent Content Manager la Digi24, a fost Editor Șef Știrle TVR / TVR Romania, Contributor la Dilema/Dilema Veche, Editor la Hotnews.ro Contributors.ro, Project Manager la Romanian Academic Society, Contributor VoxPublica, Realitatea-Catavencu, Publications Editor la Romanian Center for European Policies, Editor Șef Realitatea FM /Realitatea-Catavencu, Contributor la Cotidianul, Senior Editor Business Standard,  Producer/Editor la BBC World Service -Romanian Service, Editor Europa FM, Reporter la Curierul National.

Publicat de romaniabreakingnews.ro

,

Republica Moldova, la început de catastrofă umanitară’, scrie Deutsche Welle într-o analiză a situației cu care se confruntă în prezent populația de peste Prut ca urmare a instabilității politice de la Chișinău.

Potrivit sursei citate, multe spitale din Republica Moldova nu mai primesc pacienți întrucât nu mai au bani pentru medicamente, în același timp au apărut restanțe la plata salariilor unor bugetari, iar printr-o rectificare bugetară, operată de parlament, au fost oprite lucrările de construcție la gazoductul Iași-Ungheni-Chișinău, ce avea ca scop reducerea dependenței energetice a Moldovei de Rusia.

Legislativul de la Chișinău a rectificat Legea bugetului de stat pentru anul 2015 (prin reducerea cheltuielilor cu 1,6 miliarde de lei moldovenești) după ce președintele României, Klaus Iohannis, a refuzat să promulge legea pentru ratificarea acordului privind creditul de 150 milioane de euro pentru Republica Moldova, din cauza crizei politice de la Chișinău. Banii urmau să fie utilizați pentru finanțarea deficitului bugetar și refinanțarea datoriei de stat. Moldovenii au început să simtă criza economică după ce din sistemul bancar al statului a fost furat un miliard de dolari. Întrucât ancheta în acest caz are loc în condiții dubioase, dar și pentru că autoritățile se opun în mod suspect reformării sistemului bancar, principalii creditori externi — FMI, Banca Mondială și UE — au înghețat orice suport bugetar pentru Republica Moldova. Mai mult, s-a redus cu aproape 40% și valoarea remitențelor de la moldovenii care muncesc în străinătate, scrie în continuare Deutsche Welle.

Potrivit ministrului finanțelor în exercițiu, Anatol Arapu, datoria față de spitale se ridică la aproape jumătate de miliard de lei moldovenești, iar bani la buget nu sunt. La rândul său, Ministerul Sănătății a anunțat că, din cele 40 de spitale din Republica Moldova, doar 11 mai au resurse financiare, restul aflându-se în situația de a nu mai avea niciun ban până la sfârșitul anului.

Din cauza scandalurilor de corupție și a tentației partidelor de a se anihila reciproc pentru a controla fluxurile financiare și instituțiile statului, Republica Moldova a rămas fără guvern la sfârșitul lunii octombrie 2015. De atunci, economia țării se degradează în ritm alarmant, iar taberele politice din parlament, care ar fi trebuit să învestească rapid un nou guvern, nu au reușit să se așeze la masa negocierilor, mai scrie Deutsche Welle.

Președintele interimar al liberal-democraților, Valeriu Streleț, a anunțat că Uniunea Europeană urmează să trimită un mediator la negocierile între partidele care vor discuta crearea majorității parlamentare pentru învestirea noului executiv. Deocamdată nu se știe despre cine anume este vorba, dar se știe că acest mediator urmează să ajungă la Chișinău săptămâna aceasta. Liberal-democrații au înaintat trei precondiții pentru demararea discuțiilor cu partidele pretins proeuropene din parlament: viitorul prim-ministru să fie neafiliat politic și să-și aleagă singur miniștrii; actualul șef al legislativului, democratul Andrian Candu, să-și prezinte demisia sau să fie demis; instituțiile de drept și justiția să fie scoase de sub influența partinică și oligarhică. Liderii democrați au calificat aceste precondiții ale PLDM ca fiind ”ridicole”.

Fostul premier Valeriu Streleț a subliniat că PLDM nu va mai accepta ca situația să rămână la fel ca și până acum, accentuând că, dacă sistemul actual va fi menținut, situația în țară se va degrada iremediabil. Potrivit lui Streleț, există câțiva candidați apolitici la funcția de premier și depinde de președinte pe care îl va alege. Valeriu Streleț a reafirmat că PLDM va accepta negocierile doar dacă ”viitorul premier va avea mâinile dezlegate”.

Directorul Teatrului ‘Satiricus’, regizorul Sandu Grecu, unul din liderii de opinie de la Chișinău, consideră că venirea unui mediator european în Republica Moldova este ”o naivitate”. ”Pastilele europene și fardurile cu iz de tizic demagogic prelungesc durerea, dezastrul din Republica Moldova. Efectul final e zero. Doar o intervenție politică chirurgicală, o resetare totală a clasei politice ne poate arăta o lumină la capătul tunelului”, a afirmat Sandu Grecu.

Presa străină scrie că situația din Republica Moldova va fi luată în discuție la următoarea sesiune plenară a Parlamentului European, acest punct fiind introdus pe agenda dezbaterilor la inițiativa președintei grupului Stânga Unită Europeană/Stânga Verde Nordică (European United Left/Nordic Green Left; GUE/NGL), Gabi Zimmer. ”Am solicitat această dezbatere pentru că suntem profund îngrijorați de evoluțiile recente din Moldova, unde un miliard de euro din sistemul bancar al țării a dispărut prin conturi off-shore și unde protestele au dus la căderea guvernului pe 29 octombrie”, a explicat președinta grupului europarlamentar menționat. ”Partidele din coaliția distrusă au folosit termenul de ‘proeuropean’ ca pe o frunză de smochin pentru dominația oligarhică a țării. Moldova este profund tulburată de această elită coruptă care domină sistemul politic, mass-media și economia țării”, a mai semnalat Gabi Zimmer.

Publicat de romaniabreakingnews.ro / sursa: Agerpres

,

Neînțelegerile dintre PDM și PLDM în privința reconstrucției unei majorități politice alături de PL și PPEM, care să asigure continuitate și determinare în continuarea parcursului pro-european al Republicii Moldova, riscă să îndepărteze tot mai mult Chișinăul de Bruxelles, pentru a-i face jocurile oligarhului Vlad Plahotniuc.

Instabilitatea politică și adâncirea crizei economice în lipsa unui nou acord de împrumut cu oficialii FMI sunt elemente secundare pentru Plahotniuc care dorește o majoritate a PDM cu PCRM alături de PL și PPEM cu care să își rezolve propriile interese strategice din Republica Moldova (alegerea unui nou șef de stat în primăvară care să fie din subordonații săi politici) și totodată în plan extern să dea aparența de continuitate a reformelor cerute de oficialii UE. Momentul ales de Plahotniuc și de partenerul său Marian Lupu ( președintele PDM) pentru a pune în scenă căderea guvernului Ștreleț la moțiunea de cenzură, a fost atent ales întrucât problemele majore cu care se confruntă oficialii UE determinate de criza refugiaților sirieni și de problema teroriștilor SIL, lasă Republica Moldova în plan secund pradă jocurilor politice interne din tabăra PDM și a forțelor pro-putiniste. În momentul de față, în rândul forțelor pro-europene care au alcătuit alianța AIE nu există un lider providențial capabil să îl scoată din scenă pe oligarhul Vlad Plahotniuc și să contureze o majoritate clară pro-europeană. Pe de altă parte, oficialii UE se mărginesc doar să transmită mesaje de încurajare pentru politicienii de la Chișinău să continue reformele convenite prin Acordul de Asociere întrucât miza este criza siriană și lichidarea SIL și nu problemele din Est ( războiul din Donbass și problema transnistreană). În acest sens, președintele Parlamentului moldav, Andrian Candu a declarat, la finalul vizitei de lucru de la Bruxelles că Republica Moldova a rămas în atenția instituțiilor europene, existând un angajament ferm al oficialilor europeni de a susține țara în toate începuturile ei.

„Mesajul de bază al oficialilor europeni e să depășim criza politică și să creăm o majoritate parlamentară confortabilă care să susțină ferm un Guvern în implementarea reformelor. Ei înțeleg situația și ne recomandă să căutăm majoritatea parlamentară în toată clasa politică. Ei au transmis mesajul că totul este în mâinile noastre. Consider că trebuie să depășim emoțiile și să ne așezăm la masa de negocieri”, a declarat președintele Parlamentului,potrivit IPN.

În momentul de față, UE și România au condiționat depășirea crizei politice de la Chișinău prin sistarea finanțărilor însă acest lucru pare să nu fie o problemă pentru liderii PLDM și PDM întrucât războiul dintre Vlad Filat și Vlad Plahotniuc este departe de a se încheia în contextul în care primul este arestat și umilit public prin difuzarea unei filmări porno în care acesta „juca rolul principal”, iar al doilea este încă la „butoanele puterii statului”. Singurul care a căutat să medieze această „râcă” dintre PLDM și PDM a fost președintele Nicolae Timofti însă fără rezultat întrucât prin constituția Republicii Moldova nu poate să fie” un președinte jucător”.. La rândul său, liderul PLDM, Valeriu Streleț a declarat într-un interviu acordat portalului Deschide.md că pentru resetarea alianței AIE 3 democrat-liberalii solicită demiterea președintelui Parlamentului, Andrian Candu și depolitizarea instituțiilor cheie(BEM, CNA).

„Noi am spus că Parlamentul trebuie să contribuie la soluționarea problemelor, dar nu la crearea lor. Deocamdată, în această sesiune parlamentară, Parlamentul mai mult a creat probleme decât a soluționat și este absolut evident că, pornind de la principiul echilibrului și condițiilor egale în procesul unei noi resetări a Guvernării, toate părțile trebuie să fie în condiții egale. De aceea, pornind chiar de la această premisă, ar fi firesc și poate demult era cazul ca domnul speaker Candu să-și dea însuși demisia. Dar vreau să vă mai spun un lucru: noi nu vom proceda ca democrații. Noi nu vom vota cu socialiștii sau cu altcineva o eventuală demitere a lui Candu, dar vom reitera public această solicitare că dumnealui trebuie să-și dea demisia, în primul rând, pentru a crea condiții egale de formare a unei majorități și, în al doilea rând, pentru că el este asociat direct cu persoana care este astăzi cea mai mediatizată în RM – cel care a creat sistemul statului captiv. Este și rudă prin alianță cu această persoană și, cel mai probabil, au și tangențe în anumite afaceri”.

Deși democrații s-au mărginit a spune că declarațiile lui Streleț sunt o perdea de fum iar Candu nu a exclus posibilitatea de a demisiona de la șefia Parlamentului, liderii PLDM par dispuși la comanda lui Filat să meargă în banca opoziției cu riscul alegerilor anticipate. În fapt, acest război este determinat de interese personale și geopolitice și aduc în prim plan forțele pro-putiniste de la Chișinău.

“Considerăm declarația de astăzi a liderului interimar al PLDM ca fiind o perdea de fum care să acopere atitudinea iresponsabilă a acestui partid și vina directă pentru blocajul în care se află țara din cauza neparticipării la negocieri. PLDM a avut oricând posibilitatea să vină în aceste săptămâni și să-și spună doleanțele în cadrul unor întâlniri politice, acolo ar fi aflat opinia noastră și a colegilor din celelalte partide pro europene, dar nu a făcut-o, a preferat să se limiteze la atacuri prin intermediul presei. PDM și-a manifestat în mod repetat deschiderea de a se întâlni oricând și în orice format cu partidele pro europene, singurul care a refuzat orice fel de discuție fiind PLDM. ‎Noi am considerat însă că este nevoie să le acordăm suficient timp să treacă valul de emoții și să se ajunga la o atitudine responsabilă. Astăzi suntem în situația să constatăm că PLDM se menține pe aceeași poziție de a refuza dialogul” se arată în textul comunicatului de presă emis de PDM, potrivit Interlic.md.

În acest sens, președintele PSRM, Igor Dodon a declarat într-un interviu pentru portalul Europa Liberă.org că soluția crizei politice o reprezintă din multitudinea de scenarii alegerile anticipate.

„Sunt două scenarii. Sau va fi „rață mută-2” de frica alegerilor anticipate, să găsească pe cineva care doar să ocupe locul și să nu se vâre prea adânc în treburile statului, sau se va aventura cineva din liderii politici, persoane serioase și atunci va fi o luptă foarte dură, va fi foarte greu. Pentru că se vor teme partenerii de coaliții posibile, pe care vor încerca ei să le facă, dacă vor ajunge la aceasta, se vor teme să nu întărească prea mult poziția altuia. De aceea sau va fi o „rață mută-2”, sau nu va fi nimeni. Noi vom face tot posibilul să nu fie nimeni, pentru a fi alegeri parlamentare anticipate și pentru a reîntoarce cetățenilor dreptul de a alege prin vot direct președintele țării, sau vor fi alegeri parlamentare anticipate”, a declarat Igor Dodon.

În momentul de față, situația politică de la Chișinău pare să incline spre anticipate unde favorite sunt partidele pro-putiniste (PSRM, Partidul Nostru) să alcătuiască o majoritate de stânga care să incline balanța de forțe către Kremlin. Pe de altă parte, încă mai există șanse ca alianța AIE 3 să se reseteze dacă Plahotniuc va fi mărinimos cu doleanțele rivalului său politic și de afaceri Vlad Filat ca PLDM să se alăture din nou la masa cu PDM . Întrebarea legitimă este următoarea: Cine l-ar putea determina pe Plahotniuc? Bucureștiul, Bruxellesul sau Justiția moldavă…..!!!! Răspunsul cred că l-ar putea oferi Justiția din Republica Moldova dacă este într-adevăr liberă!!!

Pentru România Breaking NewsSebastian Rusu / publicat și pe blog-Adevarul

,

Dizolvarea alianței pro-europene de la Chișinău, ca urmare a jocurilor de culise făcute de liderul PDM, Marian Lupu împreună cu oligarhul Vlad Plahoniuc  (finanțatorul democraților moldoveni), la moțiunea de cenzură care a dus la prăbușirea cabinetului condus de Valeriu Streleț, a readus în prim plan PCRM în negocierile pentru constituirea unei noi alianțe pro-europene.

Criza politică de la Chișinău l-a recalibrat electoral pe liderul PCRM, Vladimir Voronin care intrase în ultimele luni într-un con de umbră, în timp ce rivalii săi de pe frontul pro-putinist: Igor Dodon(PSRM) și Renato Usatâi (Partidul Nostru) păreau că îl trecuseră pe linie moartă în fața electoratului cu opțiuni  pro ruse.

Vladimir Voronin - PCRM

Vladimir Voronin – PCRM

Voronin ultima carte înainte de a fi trimis la pensie de pe scena politică din RM

Astfel, că Voronin își joacă politic ultima carte înainte de a fi trimis la pensie de pe scena politică moldavă, printr-o alianță de conjuctură alături de PDM, PL și PPEM care să îl aducă la guvernare într-o perioadă dificilă pentru Republica Moldova, când drumul european pare să fie o opțiune geo-politică prea îndepărtată pentru clasa politică moldavă. Vopsit în pro-european, Vladimir Voronin își joacă liniștit rolul în timp ce lideri din formațiunea sa au transmis public mesaje către PDM, pentru alcătuirea unei alianțe de guvernare, pentru a se evita alegerile anticipate. În fața unei asemenea opțiuni, președintele Republicii Moldova, Nicolae Timofti nu are contrapondere întrucât disoluția PLDM și incapaciatea de acțiune a lui Valeriu Streleț a blocat vectorul pro-european.

„Ei vor să le spună europenilor că nu vor cu comuniștii, dar situația îi impune. Eu vreau însă să le amintesc câte am făcut noi, comuniștii, încă din 2002, pentru modernizare europeană. Noi multe lucruri am făcut, iar ei nimic nu fac. De când s-a semnat Acordul de Asociere niciun capitol nu a fost îndeplinit. Să nu-și bată ei capul de comuniști, comuniștii o să fie întotdeauna pentru reforme și modernizare”, a declarat președintele PCRM.

Deși a lăsat să se înțeleagă că nu ar dori să negocieze cu  PDM, Vladimir Voronin condiționează o asemenea oportunitate, lansând ipoteza alegerilor anticipate unde partidele pro-europene din cadrul defunctei AIE 3  nu ar obține rezultate satisfăcătoare în urma crizei din actul de guvernare și a scandalului de corupție din cadrul sistemului bancar moldav(dispariția miliardului de lei de la BEM).

„Acei care au condus, care vor să creeze alianțe, care au adus țara în această criză și sărăcie să se gândească ce vor face mai departe. Dacă trebuie anticipate, nicio problemă. Comuniștii niciodată nu s-au temut de alegeri parlamentare”, a adăugat Vladimir Voronin, precizând totuși că anticipatele ar trebui evitate în pragul iernii, potrivit independent.md.

De dragul Europei, PCRM așteaptă să guverneze țara! La rândul său, analistul politic, Ghenadie Vaculovschi, susține într-o analiză publicată în paginile portalului pro-putinist Sputnik, că Vladimir Voronin, liderul PCRM este pregătit să facă parte dintr-un cabinet pro-european iar divergențele cu Iurie Leancă și Mihai Ghimpu sunt o chestiune minoră de timp.

“Așa dar, lăsând la o parte titulatura de comunist și unele nuanțe mai mult cosmetice ale discursului „geopolitic” al lui Voronin, analizând la rece fondul în totalitatea lui, înțelegem că partidele conduse de Vladimir Voronin, Marian Lupu, Mihai Ghimpu și Iurie Leancă, dincolo de realizări și abuzuri, au mult mai multe în comun și prea puține aspecte îi divizează la modul practic. Aceste formațiuni politice, orice s-ar spune, sunt proeuropene. Mai mult, Voronin pledează, în aceste clipe grele pentru țară, pentru un guvern de unitate națională și cu asta îi devansează pe toți ceilalți lideri politici din Parlament la capitolul patriotism pur moldovenesc (atașament față de interesul național al Republicii Moldova). Comunistul Vladimir Voronin susține și modernizarea țării după modelul european, la fel ca Lupu, Leancă și Ghimpu”, scrie analistul politic Ghenadie Vaculovschi.

Varianta cooptării PCRM alături de PDM-PL- PPEM într-o nouă alianță pro-europeană de guvernare ar putea fi o soluție credibilă și totodată păguboasă pentru imaginea externă a Republicii Moldova în contextul în care liderii PLDM nu revin la negocieri alături de PDM, PL și PPEM. În acest sens, Iurie Leancă a declarat pentru Tribuna.md că, situația politică nu s-a schimbat.

„Deocamdată PLDM nu a dat curs invitației, nu și-a schimbat abordarea. Fără PLDM nu poate exista o majoritate funcțională, Guvern cu o agendă de reforme foarte bine pus la punct, cu instituții depolitizate. Vom aștepta să vină colegii de la PLDM. Între timp vom lucra și noi asupra proiectului viitoarei alianțe de guvernare, doar că de la distanță, plecăm într-o deplasare în Germania”, a adăugat liderul PPEM.

La rândul său, președintele PL, Mihai Ghimpu a afirmat că l-a sunat pe Valeriu Streleț (liderul interimar al PLDM).

„L-am sunat, am vorbit și vom vorbi și mîine. Am vorbit de viitor, avem nevoie de majoritate parlamentară. E clar că PLDM încă nu e gata să vină, dar eu am visat astă noapte, că totul va fi bine. Eu sincer cred că sunt șanse, nu este alternativă. Vom veni și noi cu propuneri asupra acordului viitoarei alianțe”, a conchis președintele PL.

Dacă liderii PLDM nu vor fi aduși la masa negocirilor, Marian Lupu se va orienta către o alianță firească cu fostul său mentor politic, Vladimir Voronin și va sacrifica drumul european al Moldovei întrucât este greu de crezut că liderii europeni vor înghiți varianta PCRM. Un prim semnal l-a transmis președintele României, Klaus Iohannis,care a respins, luni, acordul de finanțare în urma căruia Moldova urma să primească 150 de milioane de euro. Într-un mesaj postat pe o rețea de socializare, Iohannis a anunțat  că solicitarea sa nu înseamnă renunțarea la ajutorul pe care ni-l oferă, ci, mai degrabă, reținerea banilor până când va exista o clarificare a evoluțiilor la Chișinău. Astfel că, șeful statului român a scris că “cererea de reexaminare asupra Legii pentru ratificarea Acordului privind asistența financiară rambursabilă între România și Republica Moldova nu înseamnă o ușă închisă și nici renunțarea la ajutorul pe care îl dăm românilor de peste Prut”. În momentul de față, politicienii moldoveni din cadrul formațiunilor care se declară pro-europene sunt incapabili să ajungă la un consens pentru salvarea viitorului european al Republicii Moldova după o guvernare marcată de lupte interne pentru putere și corupție iar singurul care poate înclina balanța nu este șeful statului, Nicolae Timofti ci oligarhul Vlad Plahotniuc.

Pentru Romania Breaking News – RBN Press, autor Sebastian Rusu – romaniabreakingnews.ro

Articol publicat și pe Adevărul.ro

,

O țară falsă plină de fals…

…mi-a mai rămas o ultimă speranță – UNIREA

Mă bucur nespus, că am aterizat pe pământul natal, încă purtând numele de  Republica Moldova, dar indată ce am făcut contact cu viața socială, de toate zilele a scumpului plai mioritic, s-au spulberat toate bucuriile.

Iacob Cazacu Istrati citind „Literatura și Arta” de la Chișinău

Dacă m-a bucurat aspectul Chișinăului: străzile îngrijite, cutiile speciale pentru deșeuri, stațiile noi de oprire, apoi m-au uimit oamenii, mai cu seamă acei, care au datoria, menirea profesională de menținere a ordinii, care nici pe departe nu corespunde realității am observat foarte mulți polițiști, care mergând pe stradă și fumând, mai înjurau, meditând în glas, dumnezeu știe despre ce și aruncând „chiștoacele” de la țigări „cu zvârlă” în plină stradă, sub picioarele trecătorilor…

Asta e cultura Basarabiei de azi. Culegem roadele cele sădite de anii sovietizării… și după 20 de ani de „mare independență” împărțită în trei mișcări sociale, trei categorii: unioniști, stataliști și proruși. Și, dacă în Miorița străveche erau trei ciobănei: unul moldovan, unul ungurean și unul muntean, apoi în noua „Mioriță” unu-i moldovan, unu-i român și unu-i rus… Spre rușinea noastră aceasta este greșeala conducerii așa numite RM, fiindcă nu avem nimic național în afară de limbă și alfabet.

În rest e fals totul: și drapel, și stemă și imn… ca și „republicile” create de Kremlin: republica moldova; republica transnistreană; republica găgăuz yeri… restul este internaționalism, mai puternic leninist…

Păi, cum să nu-ți faci o astfel de impresie (dar oare numai impresie?) când limba de stat o întâlnești numai… în aeroport (de ochii lumii?). În rest e limba rusă… Cu toate că dl. Dorin Chirtoacă le-a ordonat taxatorilor în troleibuze să vorbească în limbă de stat, în marea majoritate vorbesc ursulește… nemaivorbind de Piața Centrală… unde unii din principiu nu vor să vorbească în limbă de stat…

Piața Marii Adunări Naționale este plină de corturi ale” dodoniștilor renatiști”, puțini de ai Platformei DA: toți marionete… De ce în PMAN?!

Sfânta Piață a Marii Adunări Naționale e pentru a petrece adunări NAȚIONALE!!! NAȚIONALE!!!

Ce caută acolo alte naționalități vrăjmașe nouă, ridicate, îndreptate spre a da o lovitură statului, să răstoarne Guvernul și Parlamentul? Numai poporul nostru român basarabean are dreptul de a se aduna în majoritate în PMAN și a hotăra probleme de importanță strategică majoră națională!

Da, românul moldovean, care are o răbdare colosală a tăcut până acum: 200 de ani a tăcut sub imperiul ruso-sovietic, care l-au umilit, l-au furat, l-au hărțuit și împărțit cum au dorit-o ei, dar și 25 de ani și mai strașnici, că duc în spate jugul lor propriu, pe care l-au născut și crescut, l-au ales cu mintea lor… cea de pe urmă!

Ceea ce se petrece astăzi în Piață nu e începutul… Începutul este de atunci de când s-a terminat cu primul Parlament, de pe când Roșca era maimuță și…, dar am mai spus-o nu o dată: acesta este un scenariu bine gândit, perfectat la 2009 și încă de pe atunci am atenționat că spre asta mergem, că la aceasta vom ajunge, dacă nu facem Unire cu Țara, fiindcă după mine acestea acțiuni sunt parte a aceluiași plan – scenăriu – strategic de lungă durată a foștilor conducători de stat „unioniști sovietici” Lucinschi-Voronin, ca pe orice căi și cu toate mijloacele posibile să reconstruiască statul nou unional în hotarele vechi… Așa face azi și Putin, dar… lumea e alta, e târziu. Dacă nu erau deschise porțile frontierelor de către M.Gorbaciov atunci, în 1990, poate și era de acum reconstruit un nou stat neosovieticus, dar așa libertatea dăruită de Gorbaciov a înnebunit pe oamenii din fostele republici sovietice și au umplut continentele lumii libere… și gata. N-au mai dorit să fie vasalii cuiva nici până astăzi.

Dar… ei, elita neocomunistă de azi au urmat cursul acestui scenariu, zic, pregătit demult și nu fără participarea directă a unor conducători de ieri și azi, ca Lupu, Diacov, Voronin, Dodon, Filat s-au indirectă a lui Ghimpu…

S-a jucat cu spiritele cetățenilor deosebit de frumos, cu a toată populația, și unioniști, și stataliști și kremliniști… Totul a decurs ca în filme. Poftim, acum avem toată populația Moldovei basarabene nemultulțumită de guvernare, toate păturile sociale. Acum depinde care-i acela, liderul după care va porni cârdul… – Unirea cu Ro… sau cu Ru… Totuși, sunt puternici, au fost instruiți în școli comuniste, comsomoliste, dar sunt marionete și ei în mâinile cuiva… E mult și greu de lămurit oamenilor despre adevăratele scopuri ale oligarhilor mondiali, grupării mondiale de conducere… despre lupta de a crea cele patru centre mondiale, regiuni unionale, apoi din patru-două… și… în sfârșit Dominația Mondială care deține tot sistemul bancar al lumii. Dominația Luciferului. Pentru aceasta e necesar de a duce lumea la haos, la dezbinare, ca mai apoi să fie supusă ușor. Noi nu trebuie să permitem acest lucru, ci să ne unim cu Patria romană și cu celelalte teritorii acaparate de streini în urma Pactului Ribbentrop-Molotov și să facem un zid în calea experimentelor mondiale, în cazul de față în calea construcției unei lumi noi, Noii Ordine Mondiale, Nou Comunism utopic Mondial!

Ce e de făcut azi?

Urgent:

1. De reîntors în Aparatul Guvernului la locurile lor pe acele două persoane profesioniste, care au fost umilite, înjosite și demisionate forțat V. Marinuță și Maia Sandu.

2. Director al Băncii Naționale de ales (numit) de către Parlament (Președinte) Dr. Vasile Șoimaru

3. În fruntea Guvernului să fie numit Dorin Chirtoacă și a începe reformele radicale în toate direcțiile și domeniile: economic, social, politic, cultural…

Altfel putem pierde absolut totul… și să rămânem la covata spartă… dacă vor avea loc alegeri anticipate.

Pentru romaniabreakingnews.ro Iacob Cazacu-Istrati

,

Eșecul de a soluționa criza din Grecia ar putea determina Atena să se retragă din NATO sau să nu mai susțină sancțiunile internaționale impuse Rusiei, existând, totodată, riscul unei creșteri a fluxului de refugiați în Europa, au afirmat analiști citați de Bloomberg.

„Intrarea Greciei în haos ar însemna o problemă strategică semnificativă pentru Europa și, prin urmare, pentru Statele Unite”, a declarat amiralul american în rezervă James Stavridis, un fost comandant suprem al aliaților din NATO. „Această criză înseamnă mai mult decât bani și piețe financiare”, a adăugat el.

Dacă Grecia este exclusă din zona euro din cauză că intră în incapacitate de plată, ar putea încerca să se răzbune retrăgându-se din NATO, blocând sancțiunile Uniunii Europene asupra Rusiei sau evacuând forțele americane de la baza din Creta, a apreciat Stavridis.

„O Grecie care se simte neapreciată și împinsă afară este puțin probabil să fie de ajutor” Statelor Unite și Europei, a adăugat el.

O îngrijorare majoră este fluxul de refugiați din Libia și Siria, dintre care unii ar putea fi teroriști sau riscă să se radicalizeze. Autoritățile elene ar putea fi incapabile să mai controleze granițele, permițându-le imigranților să intre liber în Europa, care se confruntă deja cu o criză a refugiaților, a declarat Heather Conley, vicepreședinte senior pentru Europa și Eurasia la Centrul de Studii Strategice și Internaționale din Washington.

Intrarea în incapacitate de plată ar putea determina Grecia să caute aliați economici în afara UE.

„Grecia va căuta peste tot să obțină bani”, inclusiv în China, care ar putea profita pentru a „controla o parte din ce se întâmplă în Europa”, a apreciat Andrea Montanino, director de afaceri globale și programe economice la Atlantic Council, în Washington.

Pericolul mai mare este natura impredictibilă a partidului de guvernământ Syriza, care a preluat puterea opunându-se măsurilor de austeritate cerute de FMI, a declarat Thomas Niles, fost ambasador american în Grecia din perioada președintelui Bill Clinton. „Sunt oameni care nu au absolut nicio experiență politică”, a adăugat el.

Coaliția de guvernare din Grecia, care include membri ai Partidului Comunist, ar putea fi înclinată să ceară sprijin economic de la Rusia, a afirmat Douglas Elliott, de la Brookings Institution din Washington.

Prăbușirea Greciei, care este membru NATO, ridică de asemenea probleme de securitate pentru SUA și Europa, potrivit analiștilor.

Localizarea sa în Marea Mediterană, la granița dintre Europa, Orientul Mijlociu și Africa de Nord, arată câte sunt în joc dacă țara devine instabilă, apreciază Conley.

Statele Unite gestionează o mică bază navală în golful Souda, pe insula Creta, care ar putea fi pusă în pericol dacă relațiile cu Grecia se deteriorează, a subliniat Stavridis.

Editor Gabriel Negru – RBN Press / Sursa: mediafax.ro prin romaniabreakingnews.ro

,

În ultimele două săptămâni am văzut o revenire în forță a mișcărilor unioniste la Chișinău. Nu mai e vorba despre câțiva nostalgici care își apără idealurile unioniste, nu mai e vorba nici despre reacția de contracarare a unei propagande ruse, la 200 de ani de la raptul Basarabiei, nici măcar despre câțiva rătăciți folosiți pentru a menține prezent spectrul amenințării românești, care să anime mișcările rusofone sau pro-ruse, se relatează într-o analiză de presă pe Evenimentul Zilei, citată de portalul de presă MesajMD și preluat de romaniabreakingnews.ro

Deja vorbim despre manifestări substanțiale, cu mii de oameni în stradă, cu alte zeci de mii de susținători tăcuți sau inactivi. O situație care reclamă reflecție serioasă și la București. Dar ce a făcut oare ca acest curent să explodeze și să ajungă în prim planul agendei? Ce l-a transformat pe anonimul George Simion, dintr-un nume comun într-un actor relevant la Chișinău – suficient încât să fie expulzat? Nu discutăm aici despre efectul contrar al unei asemenea mișcări, nici măcar despre faptul că la București nu mitingul din fața ambasadei Republicii Moldova a fost subiectul sau idealurile unionistului Simion, ci expulzarea unui cetățean român de către autoritățile de la Chișinău, cu sau fără temei.

Nemulțumirea pro-europenilor e mare. S-au văzut, după 5 ani de guvernare, umiliți de către conducătorii partidelor pro-europene, de către oligarhii asociați acestora, de către opozanții din alte partide, pe motivul asocierii unor partide pro-europene cu corupția, cu furtul, cu malversațiuni chiar dacă încă neprobate pe deplin. Și o asemenea situație i-a împins către unica soluție pe care o parte dintre ei o mai consideră viabilă, trecerea Prutului de către DNA, eventual o conducere mai serioasă a statului care urmează să fie asigurată de către București, într-o ipotetică unire.

Să ne înțelegem: idealul unionist poate fi un bun obiectiv și scop în viață, o viziune futuristă de dezvoltare a relațiilor Republicii Moldova cu România. Poți să-l porți în suflet, fără să faci paradă de el, fără neapărat să-l evoci sau să-i fluturi steagurile cu ostentație. Pentru că și în acest caz, una e credința și aspirațiile, și alta realitatea și modul practic, pragmatic, de atingere a unor asemenea idealuri, chiar și pentru cei care-și doresc acest deznodământ.

În cazul Republicii Moldova de azi, în plină campanie electorală pentru alegerile locale, exhibiționismul unionist a avut două efecte perverse: a îndepărtat susținătorii și pe cei care-și vedeau idealul aici, dar îl țineau în suflet și-l protejau pentru a nu fi întinat – în primul rând prin expunerea nepotrivită și ostentativă în piață; în al doilea rând pentru pasivii adversari, rusofoni, pro-ruși sau moldoveniști, preocupați în actualele alegeri nu de a îl sprijini pe Igor Dodon și socialiștii săi pro-ruși, sau pe Zinaida Greceanâi, zâmbitoare din afișe, în care arată cu 15 ani mai tânără, ca primar de Chișinău, ci de gospodărirea orașului.

Ei bine, astăzi toată această grupare a fost mobilizată de tema parazit a unionismului la Chișinău și se pregătește să voteze împotriva acestei mișcări, care i-ar transforma în minoritate în România din majoritate sau etnie dominantă, privilegiată în fostul imperiu sovietic. Iar rezultatul, Doamne ferește, ar putea fi, dacă nu victoria la Primăria Chișinău, oricum blocarea capacității primarului Chirtoacă de a avea și un Consiliu Local partener pentru proiectele orașului.

Nici măcar dorința de a scăpa de bătaia de cap, de costuri și reforme nu e de înțeles. Indiferent de calea aleasă, România este stat membru în UE și NATO, iar pentru a face integrarea reală după o eventuală ipotetică unire, calea reformelor e inevitabilă. Deci, drumul pentru îndeplinirea angajamentelor din Acordurile de Asociere și Acordurile de liber schimb e fără întoarcere și acest lucru trebuie spus clar la Chișinău. În rest, deși resping orice interpretare ipotetică, pentru frumoșii visători idealiști, e bine să se gândească, dincolo de acceptul partenerilor și aliaților pentru ipotetica unire, dacă românii ar vota vreodată pentru unire, dacă acest lucru ar înseamna ieșirea din UE și renunțarea la garanțiile de securitate oferite astăzi de NATO.

Surse: Evenimentul Zilei / MesajMD prin romaniabreakingnews.ro

,

România a semnat, la 25 aprilie 2005, la Luxemburg, Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, la 10 ani de la prezentarea cererii oficiale de aderare.

„Procesul de aderare la UE, în cadrul căruia semnarea Tratatului de aderare, pe care o aniversăm astăzi (sâmbătă – n.r.), a fost un reper major, reprezintă cel mai important obiectiv național din ultimii 25 de ani care, alături de aderarea la NATO, a antrenat transformări ireversibile în ceea ce privește modernizarea societății românești, prin racordarea sa deplină la setul de valori și principii europene și euro-atlantice. Reușita acestui proiect a avut la bază consensul întregii societăți și al clasei politice din România”, a declarat, cu acest prilej, ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, citat într-un comunicat MAE.

Și președintele Klaus Iohannis a salutat momentul, subliniind că semnarea Tratatului de aderare a venit „după un proces dificil de negocieri care a marcat transformări profunde în multe domenii ale vieții economico-sociale”.

„Acest moment a însemnat recunoașterea faptului că România era pregătită să devină membră a Uniunii Europene, să se alăture unui spațiu de valori definit de democrație, stat de drept, economie de piață, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului”, se arată în mesajul prezidențial.

Dincolo însă de meritele României și ale Bulgariei – ambele semnând Tratatul de aderare la 25 aprilie 2005 – acest moment dar și cel al aderării, care avea să survină doi ani mai târziu, pe 1 ianuarie 2007, ilustrează și voința politică a UE de a include în spațiul comunitar fostele țări din Pactul de la Varșovia.

Față de celelalte țări din fostul bloc estic care, fie au depus cererea de aderare cu un an mai devreme, fie în același an, sau chiar un an mai târziu (Cehia și Slovenia), și au reușit să adere în 2004, România și Bulgaria au avut nevoie de încă trei ani pentru fi primite în UE.

România a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană în 1995, iar în 1999, Consiliul European de la Helsinki a hotărât deschiderea negocierilor cu o parte dintre statele care depuseseră cererea de aderare, între care și România. Negocierile au fost deschise în prima jumătate a anului 2000 și s-au derulat până la sfârșitul anului 2004, când Consiliul European a marcat încheierea negocierilor.

În 1997, Consiliul a stabilit o procedură de derulare a negocierilor de aderare a statelor care doresc să devină membre UE.

Conform acestei proceduri, Comisia Europeană propune poziții comune de negociere pentru UE, la fiecare capitol cu privire la temele de competență comunitară.

Pozițiile de negociere sunt aprobate în unanimitate de către Consiliu și sunt prezentate de către președinția Consiliului de Miniștri. Ritmul negocierilor este dictat de gradul de pregătire a statului candidat și de complexitatea subiectului, astfel că este imposibil de apreciat durata procesului de negociere pentru fiecare stat candidat.

Rezultatele negocierilor sunt încorporate în proiectul Tratatului de aderare, care este supus spre aprobare Consiliului și apoi Parlamentului European. După semnare, Tratatul de aderare este supus spre ratificare statelor membre și statului candidat.

Cele 31 de capitole de negociere au rezultat ca urmare a divizării (din rațiuni metodologice) a acquis-ului comunitar, care reprezintă ansamblul de drepturi și obligații comune ce unesc statele membre în cadrul Uniunii Europene. Capitolele constituie cadrul de negociere dintre statele candidate și Uniunea Europeană și în momentul în care se ajunge la o poziție comună între statul candidat și Uniunea Europeană, capitolul respectiv se consideră închis provizoriu.

Închiderea provizorie a capitolului de negociere reprezintă o confirmare a faptului că angajamentele asumate de statul candidat cu privire la aproximarea legislației din domeniul respectiv sunt considerate realizabile. Niciun capitol nu este închis definitiv înainte de încheierea negocierilor cu statul respectiv.

Unul dintre cele mai importante capitole este cel cu nr. 24: Justiția și afacerile interne.

Potrivit informațiilor de pe site-ul Comisiei Europene, scopul politicilor comunitare în domeniul Justiției și al afacerilor interne este păstrarea și extinderea zonei de libertate, securitate și justiție care este Uniunea Europeană.

Politicile comunitare legate de justiție și afaceri interne ating câteva dintre cele mai sensibile aspecte pentru opinia publică, motiv pentru care negocierile aferente capitolului Justiție și afaceri interne nu vizează perioade de tranziție. Mai degrabă este necesară găsirea unui mod de a stimula încrederea statelor membre în capacitatea țărilor candidate de a implementa acquis-ul comunitar.

În probleme precum controlul la frontieră, imigrația ilegală, traficul cu droguri și spălarea banilor, crima organizată, cooperarea în domeniul polițienesc și judiciar, protecția datelor și recunoașterea reciprocă a sentințelor judiciare, țările candidate trebuie să confirme ca au dotarea necesara atingerii unor standarde adecvate și acceptabile în implementare.

Este important ca, până la data aderării, capacitatea administrativă a țărilor candidate să atingă aceste standarde. De asemenea, înființarea unor structuri judiciare și polițienești independente, corecte și eficiente are o importanță mare.

Tocmai la acest capitol „s-au împotmolit” România și Bulgaria, iar liderii europeni au fost nevoiți să găsească o soluție pentru a le putea integra în Uniune. Așa a fost creat celebrul Mecanism de Cooperare și Verificare (MCV) pentru a monitoriza progresele înregistrate după aderare în cadrul reformei sistemului judiciar și în lupta împotriva corupției și a criminalității organizate, domenii în care cele două țări înregistrau încă probleme la momentul semnării Tratatului și al aderării.

Liderii guvernamentali de la București și Sofia consideră că și-au făcut treaba în acest sens, astfel că au semnat, vineri, la Craiova, o Declarație comună privind realizarea unui schimb de opinii și bune practici vizând obiectivele din cadrul Mecanismului de Cooperare și Verificare în perspectiva închiderii acestuia. Bruxelles-ul recunoaște progresele, dar consideră în continuare că mecanismul este folositor pentru România și Bulgaria în procesul de reformă.

După cum recunoștea și președintele Klaus Iohahnis în mesajul său, România mai are încă procese de integrare nefinalizate: aderarea la Spațiul Schengen și adoptarea monedei unice, autoritățile române renunțând, în cazul ambelor, să mai avanseze termene clare.

Dincolo de sistemul judiciar, pentru care România a început să fie dată drept exemplu, nici Bucureștiul, nici Sofia nu reușesc să urce din coada clasamentului european fie că este vorba de educație, sănătate, protejarea mediului sau infrastructură.

Diversele statistici Eurostat plasează, de obicei, cele două țări pe ultimele locuri în UE, inclusiv în ceea ce privește standardul de viață, astfel că numeroși români și bulgari, mai ales după liberalizarea completă a pieței muncii, pleacă în alte state europene pentru un trai mai bun, iar sondajele din ultimii ani arată că în special tinerii sunt determinați să plece în străinătate.

Sursa:mediafax.ro prin romaniabreakingnews.ro