ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "agent"

agent

,

Impostura lui Lech Walesa: cu 4 clase și o școală de meserii, electricianului din Gdansk i s-au decernat 35 de titluri „Doctor Honoris Causa” și un premiu Nobel

Lech Walesa a cultivat impostura și pe alt plan, nu doar pe cel al relațiilor extra–conjugale.

Născut la 29 septembrie 1943, în sătucul Popowo, la aproximativ 150 de kilometri de Varșovia, Lech Walesa nu și-a cunoscut niciodată tatăl. Îndată după nașterea fiului, Bolek Walesa, tâmplar, a fost internat într-un lagăr de muncă nazist, unde a decedat după 18 luni. Mama lui Lech Walesa – Feliksa – s-a recăsătorit cu Stanislaw Walesa, fratele mai mare al tatălui lui Lech și totodată unchiul său. O practică obișnuită atunci în Polonia.

Stanislaw a venit în căsătorie cu trei băieți. Inițial, verișori primari, ulterior frați vitregi ai lui Lech și a celor trei frați naturali ai lui.

LechWalesaTIME1980Lech Walesa și-a urât tatăl vitreg, cu toată intensitatea. Îl considera un „vânător de bani”, dar a trebuit să se adapteze condiției amare de copil din altă căsnicie. Condiția aceasta a dezvoltat în Lech, încă din copilărie, un stil duplicitar de comportament și de gândire, care nu l-a mai părăsit toată viața.

Fliksa era, în schimb, foarte religioasă. O catolică înfocată. Lech Walesa a mărturisit adesea: „Am supt religie de la sânul mamei mele.” În realitate, lucrurile n-au stat chiar așa.

Lech Walesa ura satul și obiceiurile sale de mic copil. Casa părintească era o cocioabă, cu acoperiș de lemn, crăpat, prin care ploaia și zăpada își făceau veacul. Aveau doar două cămăruțe, pentru doi adulți și șapte copii. De aceea Lech Walesa a simțit ca o adevărată eliberare politica Partidului Muncitoresc Unit Polonez de a trece la o industrializare în forță și crearea unei clase muncitoare prin depopularea masivă a satelor. Lech Walesa nu avea ce pierde. Așa că a părăsit Popowo fără regrete. Nu s-a mai întors niciodată acolo. A mers la Lipno, cel mai apropiat oraș.

Împreună cu Walesa, milioane de tineri polonezi părăseau pe atunci satele și se îndreptau spre oraș, unde doreau să se integreze odată cu marea industrializare socialistă a Poloniei. Erau numiți ironic „țăranii de la oraș.”

Lech Walesa nu a fost niciodată bun la carte. A terminat doar cele patru clase primare. Știa doar să scrie și să citească. Când a ajuns la Lipno, s-a înscris la o școală de meserii, care l-a calificat mai întâi ca mecanic, apoi ca electrician.

Lech Walesa nu a făcut liceul. Deci nu avea nici măcar cunoștințele de bază ale unei culturi generale, care se obține în liceu. Habar n-avea Lech Walesa de literatură, istorie, geografie. Ori de fizică, chimie, biologie sau matematică. Avea o inteligență nativă, dar nu se putea concentra și era leneș. Probabil că lenea poate explica de ce Lech Walesa nu a făcut liceul, rămânând cu școala primară și cea de meserii.

Este ciudat, știind că regimurile socialiste din Est au încurajat – chiar au „împins de la spate” – pe tinerii din mediul rural veniți la oraș, ca aceștia să se instruiască cât de cât. Creând în învățământ tot felul de facilități: învățământul „seral”, cel „fără frecvență”, cel prin „corespondență” etc.

Cu toate că nu avea decât cele patru clase primare și școala de meserii din Lipno, atunci când a devenit „liderul Opoziției anticomuniste din blocul sovietic”, Lech Walesa s-a pomenit „Doctor Honris Causa” la nu mai puțin de 35 de mari universități. Dând a doua oară dovadă de impostură, după cea din familie, Lech Walesa a acceptat titlurile cu o vizibilă satisfacție. Vina, desigur, era și a universităților care au decernat înaltul titlu de „Doctor Honris Causa” unui om semianalfabetizat, doar pe criterii de interes politic, dovedind un soi de „prostituție universitară.” Dar este și vina lui Lech Walesa care a acceptat acest joc politic, primind – plin de emfază – zecile de titluri „Doctor Honris Causa”, care l-au congratulat. Probabil că SB și KGB își frecau, în taină, mâinile după cacialmaua trasă Occidentului cu Lech Walesa, „luptătorul anticomunist din Est”, copleșit de titluri universitare, acordate unui om doar cu patru clase, din motive politice. Astfel, Lech Walesa a devenit câștigătorul a peste 30 de titluri „Doctor Honoris Causa” a următoarelor universități:

– Alliance College, Pennsylvania, 1981

– Columbia University, 1981

– Catholic University, Louvain, 1981

– MacMurray College, Illinois, 1982

– University of Notre Dame, 1982

– Providence College, 1981

– St. Senis University, Paris, 1982

– Seton Hall University, 1982

– L’Université de Paris, 1983

– Harvard University, 1983

– Fordham University, 1984

– University of Dundee, Scotland, 1984

– McMaster University, Hamilton, Ontario, Canada, 1989

– Simon Fraser University, Burnaby, Canada, 1989

– Gdansk University, 1990

– Copernicus University, Torun, Poland, 1990

– Connecticut State University, 1996

– Universidad Anahuac del Sur, Mexico City, 1996

– Universidad del San Salvador, Buenos Aires, 1997

– Universidad de Mendoza, Mendoza, 1997

– Korea University (hon. prof.)

– Seul, 1997

– Meiji University, Tokyo, 1997

– Westminster College, Fulton, Missouri, 1998

– Lynn University, Miami, 1998

– Gannon University, Erie, Pennsylvania, 1999

– University of Hawaii, Manoa/Honolulu, 1999

– Lewis and Clark College, Portland, Oregon

– Middlebury College, Vermont, 2000

– University of Oregon, Eugene, 2001

Pontificia Universidad Católica Madre y Maestra, Santiago         de los Caballeros, Dominican Republic, 2001

– Saint Ambrose University, Davenport, Iowa, 2001

– Ramapo College of New Jersey, Mahwah, NJ, 2001

– University of North Carolina at Charlotte, NC, 2002.

– Université du Québec à Trois–Rivières, Canada, 2005

Ca și cum decernarea titlului „Doctor Honoris Causa” nu ar fi fost suficientă, același Lech Walesa a primit și următoarele Ordine:

– Medalia de Merit la Congresul American, 1981

– Premiul Nobel

– Premiul Internațional pentru Democrație, 1982

– Premiul Justiției Sociale, 1983

– Medalia Prietenie Americană, 1983

– Medalia Umanității în Serviciul Public, 1984

– Medalia Pro Fide și Patria, Polonia, 1985

– Premiul Internațional pentru Integritate, 1986

– Medalia Libertății, 1989

– Premiul Țările din Europa pentru Drepturile Omului, 1989

– Medalia prezidențială pentru Libertate, 1989

– Premiul George Meany Drepturile Omului, 1989

– Ordinul I clasă a lui Francisco de Miranda, 1989

– Cavaler de onoare Marea Cruce a Ordinului Bath, 1991

– Marea Cruce a Legiunii de Onoare, 1991

– Marele Ordin pentru Merit, Italy, 1991

– Cetățean de Onoare al Londrei, 1991

– Marele Sash din Ordinul lui Leopold, 1991

– Ordinul lui H.H. Pius XII

– Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania

– Ordinul de Merit al Republicii Chile

– Ordinul Național al Crucii de Sud, Brazilia

– Marea Cruce a Ordinului Crucii de Terra Mariana de Estonia

– Medalia de independență a Republicii Turcă

– Military Order of St. James with Swords, Portugalia

– Ordinul Henry al Portugaliei

– Ordinul Coreea

– Odinul Leului din Țările de Jos, Țările de Jos

– Medalia Republicii Uruguay

– Medalia UNESCO

Marea Cruce Cavaler al Ordinului de Polonia Restitută, 1992

– Cavaler al Ordinului Vulturul Alb, Polonia, 1992

– Comandant al Marii Cruci al Ordinului Trandafirul Alb, Finlanda, 1993

– Cavaler al Ordinului suedez al lui Serafim, 1993

– Cavaler al Ordinului danez Ordinul Elefantului, 1993

– Marea Cruce a Ordinului de Merit, Ungaria, 1994

– Premiul pentru Pace, 1996

– Medalia Libertății pentru democrație, Washington, 1999

– Premiul Internațional pentru Libertate, Memphis, 1999

– Marea Cruce a Ordinului Leului Alb, Republica Cehă, 1999

– Premiul Pace in Terris, 2001

– Unul dintre cei 15 Campioni Mondiali în lupta pentru Democrație, 2008

– Legion of Liberty (IPEA)

– Universitatea Northeastern Illinois a construit un campus pe care l-a numit Lech Walesa Hall (2009).

În 1983 lui Lech Walesa i s-a decernat „Premiul Nobel pentru Pace”, electricianul din Gdansk fiind astfel consacrat – din aceleași motive – în elita politică și spirituală a lumii globalizate. Pe lângă „Premiul Nobel”, titlurile „Doctor Honorius Causa” și Ordinele primite, Lech Walesa a fost desemnat și „Omul Anului” de către „The Financial Times” (1980), „Time Magazine (1981), „The Observer” (1989) etc. „Stând strâmb și judecând drept”, tot acest șuvoi de titluri și ordine erau acordate, de fapt, SB-ului și KGB-ului. Pentru strategia influenței, Lech Walesa reprezenta o acțiune de infiltrare într-un „sindicat liber” de maxim succes.

Anii ‘90 vor aduce primele dovezi despre adevărata identitate a „electricianului” din Gdansk. Precum și a altor lideri ai „Solidarității” și KOR.

 

Lech Walesa, agentul acoperit „Bolek”

 

În culmea gloriei naționale și internaționale, Lech Walesa participă la „primele alegeri libere” din Polonia, după război, pe 10 decembrie 1990. Adversar este primul ministru Tadeusz Mazowiecki (P.A.X.), fostul consilier al „Solidarității” și al lui Lech Walesa.

Ca simbol al „luptei anticomuniste din blocul sovietic”, Lech Walesa câștigă cu brio alegerile, înregistrând 75% din voturi, și devenind astfel primul președinte al Poloniei post–comuniste.

Dar Războiul Rece se încheiase și arhivele secrete încep să se deschidă. Pentru Lech Walesa și alți lideri ai „Solidarității” încep bătăile de cap. Foarte repede, Lech Walesa va fi acuzat de impostură politică, după cea familială și cea academică.

Primul document care îl acuza direct pe Lech Walesa de a fi agent sub acoperire, infiltrat la conducerea „Solidarității” este cartea lui Michal Grocki – „Asasinii printre noi.” Cartea a stârnit un uriaș scandal în Polonia și pe plan internațional. Michal Grocki refăcea arhivele fostului Minister de Interne al Poloniei, despre care se credea că au fost distruse între 1990 și 1992. Nume cunoscute de „disidenți” polonezi ieșeau la iveală – ca agenți conspirați ai Securității poloneze (SB), iar unii ai KGB-ului – cu toate indicativele și pseudonimele lor.

Alte două cărți se ocupau de probleme similare și încercau să demonstreze același lucru: că mișcarea disidentă din Polonia, așa cum fusese „Solidaritatea”, se încadra în tipul de organizații așa–zis „anticomuniste, fabricate pe bandă rulantă din 1921 până în 1989, de CEKA/OGPU/NKVD/KGB. Modelul fiind organizația „antibolșevică” Trust (în rusă Trest), din anii ‘20, încadrată cu ofițeri sub acoperire ai CEKA/OGPU.

Cartea „Operațiunea Polonia”, scrisă de fostul ministru de Interne al lui Lech Walesa – Antoni Macierewicz și cea a lui Jaroslaw Kaczyński (viitor premier, frate geamăn al lui Lech Kaczyński, viitor președinte al Poloniei), „Lovitura de stânga din iunie”, demonstrau că Securitatea comunistă poloneză (SB – Sluzba Bezpieczenstwa) pregătise din timp acapararea vieții politice și economice din epoca post–comunistă, impunând oamenii selecționți de SB și legitimându-i, din timp, ca „disidenți.” O colaborare secretă scandaloasă între „disidenții” polonezi și SB ieșea acum la iveală. Lech Walesa apărea în cartea lui Grocki sub pseudonimul dat de Securitatea poloneză (SB), „Bolek.” Iar mulți dintre colaboratorii lui „Bolek” aveau indicative și pseudonime de agenți sub acoperire.

Sindicatul „Solidaritatea” – considerat până atunci, în mod unanim, drept „bastion” al muncitorilor liberi din Polonia – apărea în aceste cărți ca o concentrare de 8 milioane de membri. Dublu față de numărul membrilor Partidului Muncitoresc Unit Polonez (comunist).

Alt personaj deconspirat de cartea lui Michal Grocki este medievalistul Bronislaw Geremek. Membru al KOR, Geremek a purtat tratativele cu guvernul polonez din 1980, de la Gdansk, care au pus capăt grevelor. Același Geremek a fost negociatorul șef la tratativele cu guvernul polonez din 1989, prin care s-a oficializat „Solidaritatea” și a fost format primul guvern polonez „ne–comunist” din 1945 încoace, condus de celebrul Tadeusz Mazowiecki (P.A.X.). În perioada post–comunistă, Branislaw Geremek a devenit parlamentar, ministru de Externe (1997–2000). Apoi a intrat în Parlamentul European.

Conform cărții lui Grocki, Bronislaw Geremek a devenit agent acoperit al Securității poloneze (SB) încă din 1969 și a întreținut contacte multiple cu organizația teroristă „Armata Roșie” din R.F. Germania. Cam mulți pentru o organizație „clandestină”, ar zice unii. Dintre care, așa cum o dovedesc documente americane declasificate, 42 erau membri ai CC ai PUMR, dintr-un total de 200.

Nu cumva „disidența” poloneză era imaginea în oglindă a Partidului Muncitoresc Unit Polonez, pregătit să ia puterea în epoca post–comunistă?

Momentul adevărului pentru „Bolek”

Jaroslaw Kaczyński (viitorul premier al Poloniei) – cel care a descoperit Dosarul nr. 12535 al lui Walesa/Bolek – fusese multă vreme un colaborator apropiat al lui Lech Walesa. El a fost primul care a afirmat că Lech Walesa era agent plătit de SB (Securitatea poloneză).

Kaczyński susține că Lech Walesa a fost recrutat într-o perioadă când electricianul din Gdansk era șomer. După ce a citit dosarul președintelui Walesa, Kaczyński a fost ținta mai multor tentative de accident.

„La Lettre d’Information” publica, în acest timp, fișa de agent al SB a lui Krystof Jan Skubiszewski, ministrul de Externe al președintelui Lech Walesa. Pseudonimul lui Skubiszewski pentru Securitatea poloneză era „Kosk”, iar indicativul de agent pentru ministrul de Externe al Poloniei post–comuniste era 1.TW. Conform dosarului publicat de „La Lettre d’Information” – dosar având nr. F – 7974/1 – Skubiszewski fusese racolat de SB la 3 octombrie 1969, lucrând pentru „Departamentul III.” Dosarul Skubiszewski din „La Lettre d’Information” arată că întreg grupul din jurul lui Lech Walesa era format din „disidenți de carton.”

Jan Milewski, secretar de stat sub președinția lui Lech Walesa, avea numele de cod „Francizek.” Alți agenți acoperiți ai SB dezvăluiți în „La Lettre d’Information”: J. Ziolowski, secretar la Cancelaria lui Lech Walesa după 1990; alt secretar al Cancelariei, Lech Falamdysz, avea numele de cod „Viktor” și indicativul 2.TW de la data de 25 aprilie 1974. Un alt apropiat al lui Lech Walesa, F. Cybula – nume de cod „Frank” – s-a lansat ca informator la Gdansk. Chiar și șoferul lui Lech Walesa – Wachowski – era agent acoperit al SB și încă de 15 ani.

Un articol din „Washington Post”, publicat la 3 septembrie 1994 – referitor la numirea ca șef al Securității poloneze a lui Marian Zaharski, din 12 august 1994 – preciza că noul șef al Securității președintelui Lech Walesa era un spion al KGB. Care fusese condamnat pe viață în SUA, pentru că sustrăsese secrete militare americane și le „pasase” rușilor. Se dovedea – în opinia lui „Washington Post” – că „disidenții anticomuniști”, aduși la putere de Lech Walesa, aveau „rădăcini” adânci în cadrul SB.

Regimul polonez însă după modelul sovietic Alexandr Șelepin – Iuri Andropov, reușise să „legitimeze” perfect agenții proprii ca „disidenți” cu ajutorul „Solidarității”, ca și al mass–media occidentale. Pentru a-i propulsa ulterior, după căderea comunismului, la putere. Și astfel, cu ajutorul lor, să-și mențină puterea și influența.

În anii ‘90, Polonia a fost bântuită și de diverse „liste”, cu agenți acoperiți ai SB-ului din cadrul Securității și din Armată și din Biserică. Antoni Macierewicz, unul dintre fondatorii KOR și fost ministru adjunct al Apărării, a dat la iveală în 1992 o faimoasă „Listă” cu 64 de personalități, agenți acoperiți ai SB-ului, pe care o descoperise în arhivele secrete. Lech Walesa figura pe „Lista” lui Macierewicz ca un colaborator secret al SB-ului, sub numele de cod „Bolek.” Scandalul a fost atât de mare, încât a provocat căderea guvernului condus de Jan Olszewski (1991–1992).

În ianuarie 2005, fostul disident Bronislaw Wildstein (unul dintre redactorii–șefi ai cotidianului „Rzeczpaspolita” era concediat, după ce dăduse publicității o listă cu nu mai puțin de 240.000 de nume de foști agenți și informatori ai SB-ului. Listă sustrasă – cum a dovedit ulterior ancheta – din computerele „Institutului Memoriei Naționale”, organism de stat, creat pentru a investiga crimele nazismului și ale comunismului din Polonia.

„Societatea civilă” poloneză – tot mai scandalizată de amploarea dezvăluirilor – a protestat prin toate mijloacele contra „listei lui Wildstein” și a reușit să obțină concedierea acestuia. Însă publicarea listei l-a făcut pe Wildstein un personaj foarte popular în Polonia. Presiunile exercitate asupra lui l-au determinat ulterior să reducă lista la 162.617 nume. În același timp, au fost dezvăluite numele unor înalți clerici ai Bisericii Catolice poloneze, precum Reverendul Michal Czajkowski (nume de cod „Jankowski”).

„Dziennik” (tipărit de „Springer”) arăta, în numărul din 9 ianuarie 2007, că, în ianuarie 1978, SB-ul conta pe 12 episcopi ca informatori, pentru a influența populația în favoarea alegerii ca Prmat al Poloniei a Cardinalului Karol Wojtyla, favorizat de Securitatea poloneză, în locul lui Ștefan Wyszynski, muribund. Tot acest val de acuzații și contracuzații, aduse în ultimii 20 de ani, au măcinat unitatea polonezilor și au divizat profund societatea. Pe de altă parte, acuzațiile erau foarte grave. Dacă cei acuzați nu reușeau să se dezvinovățească, însemna automat că au încălcat „legea lustrației”, care funcționează în Polonia, și pot fi condamnați.

Pentru Lech Walesa toate aceste acuzații au avut un efect imediat. În 1995, Lech Walesa a pierdut alegerile prezidențiale în fața lui Alexander Kwasniewski, fostul șef al tineretului comunist polonez. Dovedit ulterior ca agentul acoperit „Alek”, la începutul anilor ‘80.

La alegerile prezidențiale din 2000, „Bolek” a recidivat. Rezultatul, un dezastru: Lech Walesa a obținut doar 1% din voturi. Războiul Rece se terminase de 10 ani. Nimeni nu mai avea nevoie de un Lech Walesa sau de un Mihail Gorbaciov. Era lecția amară a scrutinului din anul 2000.

Institutul Memoriei Naționale: „Serviciul Securității de Stat și Lech Walesa” – altă carte acuzatoare

Cu totul altfel stau lucrurile cu cartea „Serviciul Securității de Stat și Lech Walesa”, apărută în 2008. Cei doi autori – Slawomir Cenckiewicz și Piotr Gontarczyk – sunt istorici de meserie, angajați ai „Institutului Memoriei Naționale”, instituție finanțată de stat, care are drept scop cercetarea crimelor nazismului și al comunismului în Polonia și depistarea colaboratorilor.

„Serviciul Securității de Stat și Lech Walesa” are două teme majore.

Prima temă: Lech Walesa a fost informator al SB (Securitatea poloneză) între 1970 și 1976, sub numele de cod „Bolek.”

A doua: între 1990 și 1995, președintele Lech Walesa și-a „pieptănat” dosarul, atunci când l-a cerut din arhiva Ministerului de Interne, și l-a returnat, într-un târziu, cu sute de pagini lipsă.

Ulterior, cei doi istorici au depistat paginile lipsă cu ajutorul index-ului. Ancheta, extrem de bine documentată, prezintă, în cele 780 de pagini, documente ale SB-ului, greu de contestat, după cum consideră cei doi autori. Fișe de la SB, rapoarte și note primite de SB de la „Bolek” constituie, desigur, un material demn de toată atenția.

Analistul politic Olgierd Annusewicz rezuma însă astfel gravitatea situației pentru imaginea Poloniei: „Walesa încearcă să se apere nu doar pe el ca persoană, nu doar pe el ca politician, dar mai ales să apere mitul și reputația «Solidarității», mitul și reputația internațională a Poloniei, mitul Opoziției anticomuniste din Est, în sfârșit, mitul democrației în Polonia.”

Directoarea adjunctă a „Institutului Memoriei Naționale” (IMN), Maria Dmochowksa, consideră că apariția cărții „face parte dintr-o vânătoare de vrăjitoare” și și-a exprimat regretul că volumul a apărut sub egida „Institutului Memoriei Naționale” (IMN). „Alianța Democrată de Stânga” a mers mai departe și a solicitat închiderea „Institutului Memoriei Naționale” (IMN), înainte ca alte cărți, cu documente declasificate să fie publicate.

Slawomir Cenckiewicz, într-un interviu acordat pentru „Der Spiegel” din 23 iulie 2008, neagă acuzația conform căreia dosarele analizate în carte ar fi fost falsificate, pentru a-l denigra pe liderul „Solidarității” din Polonia și simbolul anticomunismului din Estul Europei. Aceste dosare au încă sigiliile originale și se poate dovedi, cu ușurință, că nu au fost deschise niciodată din 1970”, a declarat în interviu Slawomir Cenckiewicz. „Îl considerăm pe Lech Walesa un simbol național. El a condus «Solidaritatea» și rămâne un mit”, a declarat Cenckiewicz. „Dar, în același timp, el a lucrat pentru poliția secretă sub numele de cor Bolek. Adevărul nu este niciodată alb sau negru.”

Pe de altă parte, „gazeta Wyborcza” a publicat, pe 27 august 2009, o listă de persoane persecutate în Polonia de SB, furnizată de „Institutul Memoriei Naționale” (IMN), din care numele lui Lech Walesa lipsea. Lech Walesa a respins, începând din 1992, astfel de acuzații și le-a dat conotații politice.

Acum, după publicarea volumului de documente a celor doi istorici de la „Institutul Memoriei Naționale” (IMN), situația devenise mult mai gravă și risca să-i compromită reputația, ca om și politician. Liderul democrat al „Solidarității” și al luptei anticomuniste din Estul Europei, primul președinte al Poloniei democratizate era acuzat, cu documente, că a fost agentul acoperit „Bolek” al SB-ului (Securitatea comunistă).

Analistul Olgierd Annusewicz avea dreptate când arăta miza enormă pentru istoria Poloniei și a Europei de Est a acestei cauze: au fost oare „disidenții” anticomuniști agenți acoperiți ai politicii politice?

Lech Walesa și-a conceput o apărare pe mai multe fronturi. Mai întâi, Lech Walesa a prezentat luni, 20 octombrie 2008 – la câteva luni doar după apariția cărții „Serviciul Securității de Stat și Lech Walesa” – o nouă autobiografie intitulată „Drumul către Adevăr. O Autobiografie.” Apariția noii autobiografii coincidea cu împlinirea a 25 de ani de la primirea „Premiului Nobel pentru Pace” (1983) de către Lech Walesa. În noua autobiografie, Lech Walesa stăruie asupra momentului scurtei sale detenții din 1970, când SB-ul i-a făcut propunerea să-l pună în libertate, dacă semnează anumite hârtii.

Lech Walesa scrie: „Nu m-am gândit mult. Nici măcar nu le-am citit! Am semnat un număr de pagini la eliberare, fiindcă așa era procedura standard. Mi-amintesc că am semnat mai multe pagini, vreo cinci sau șapte, pe fiecare în parte, conform standardului.”

Organizațiile disidenților polonezi le cerea însă membrilor săi să nu semneze nici un document cu SB-ul.

Lech Walesa adaugă: „A fost o greșeală a mea că am semnat. Dar, vă repet încă o dată, că nu am semnat nici o declarație de colaborare și nu am promis că voi fi agent acoperit!”

În al doilea rând, Lech Walesa l-a acționat în justiție pentru calomnie, în noiembrie 2009, pe fratele geamăn al lui Jaroslaw Kaczyński – Lech Kaczyński – cel care, în 2008, în calitate de președinte al Poloniei, a apărut într-un interviu la TV și a confirmat că Lech Walesa a fost agentul acoperit „Bolek”, racolat de SB încă de la începutul anilor ‘70. Lech Walesa solicită prin acțiunea în instanță scuze din partea lui Lech Kaczyński și despăgubiri în valoare de 100.000 de zloți (aproximativ 37.000de dolari).

În al treilea rând, Lech Walesa a amenințat că va emigra din Polonia din cauza calomniilor proferate după 1990 la adresa lui. Și că va restitui „Premiul Nobel pentru Pace” și toate Ordinele, precum și titlurile de „Doctor Honris Causa” primite. Prin aceasta, Lech Walesa în dădea un șah mare actualului președinte Donald Tusk. Acesta s-a pronunțat pentru ca toate dosarele SB să fie puse pe Internet și la îndemâna oricui. Ceea ce ar face, în bună parte, inutil „Institutul Memoriei Naționale” (IMN).

Nota redacției:

Textul de mai sus face parte din volumul În pat cu domnul președinte, al domnului Vladimir Alexe, volum aflat în pregătire pentru tipar

…Chiar sa nu fi stiut Serviciile din Vest despre educatia si trecutul lui Lech Walesa!

Avem dubii!

PASSWORD RESET

LOG IN