ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "agent KGB"

agent KGB

,

Chisinau_R-Moldova_PMAN_Miting

Lungul drum spre regăsire, libertate și independență (3)  Lista KGB-ului pentru Republica Moldova 

Pe 27 mai 1988 se va desfășura Adunarea Generală a scriitorilor din RSSM care va considera ca fiind incompetentă și nereprezentativă delegația din partea PCM la Conferința a XIX-a de la Moscova și îi va cere lui Mihail S. Gorbaciov „să reprezinte interesele intelectualității de creație moldovenești și ale tuturor forțelor din republică ce aderă la restructurare”.

kgbUniunea Scriitorilor din RSSM își manifesta disponibilitatea de „a se alinia în frontul democratic unic alături de revoluționarul PCUS – partidul restructurării” și cerea să fie invitați la Conferință „scriitorii comuniști moldoveni I. Hadârcă și D. Matcovschi”. Totodată, Adunarea Generală a Uniunii Scriitorilor din RSSM va decide crearea unei Mișcări Democratice din Moldova în susținerea Restructurării (MD) ceea ce va genera constituirea ad-hoc a unui grup de inițiativă care urma să pregătească o adunare a intelectualilor de creație și din sfera științei care urmau să elaboreze programul de activitate al MD. Pe 3 iunie 1988, în prezența reprezentanților CC al PCM, s-a desfășurat ședința de constituire a MD-ului, alegerea organelor de conducere și s-a dat publicității un Apel către Conferința a XIX-a a PCUS. În jurul apariției și activității acestei Mișcări Democratice din Moldova în susținerea Restructurării există numeroase controverse, mai ales în perspectiva creării Frontului Popular din Moldova la sugestia Grupului de inițiativă al MD-ului și a evoluțiilor acestuia pe scena politică de la Chișinău, care confirmă teoria istoricului Françoise Thom că, în fond, perestroika a fost mai curând o lovitură de stat în interiorul conducerii politice a URSS, desfășurată cu încetinitorul și care se va manifesta vizibil din ce în ce mai des în anii 1990-1991, pentru a culmina cu puciul din 19 august 1991.

Moscova plănuia dizovarea Republcii Socialiste Sovietice Moldovenești

Istoricul Anatol Moraru susține că evoluția evenimentelor din RSSM a provocat nemulțumire și îngrijorare la Moscova, ceea ce a determinat sosirea în RSSM, în aprilie 1988, a lui Viktor M. Cebrikov, fost președinte al KGB în perioada 1982-1988, care îndeplinea în acele momente funcția de secretar al CC al PCUS și responsabil în fața Biroului Politic al CC al PCUS de activitatea KGB, Ministerului de Interne și Ministerului Apărării al URSS. Foarte probabil că istoricul Anton Moraru se referă, în fapt, la vizita din februarie 1989 de la Chișinău a ex-președintelui KGB.

„La întâlnirea cu dumnealui m-a impresionat mai mult calmul cu care explica situațiile nedorite, apărute ca derivate ale restructurării, pe de o parte, și convingerea în necesitatea promovării în continuare a restructurării, pe de alta. Poate că cineva dintre ai noștri aștepta indicații de a lua măsuri dure pentru a face ordine. V. Cebrikov însă ne sfătuia să utilizăm metode politice în soluționarea nedumeririlor, să ne întâlnim mai des cu reprezentanții organelor de informare în masă și ai uniunilor de creație, să îmbunătățim munca ideologică cu masele, foarte atent să tratăm relațiile interetnice”, mărturisea fostul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur.

Secretarul CC al PCUS, Viktor M. Cebrikov, va cere activului de partid și de stat de la Chișinău să rezolve problemele legate de limba moldovenească, menționând faptul că „«Centrul» nici într-un fel nu constrânge organele republicane în această privință” astfel încât „«Limba națională trebuie dezvoltată», – a specificat dumnealui (Viktor M. Cebrikov – n. n.), – «iar limba rusă trebuie învățată»”. Istoricul Anton Moraru este de părere că după evaluarea situației din RSSM, Viktor M. Cebrikov a propus CC al PCUS, printr-un raport special secret, în ceea ce privește viitorul RSSM, să se revină la „Planul X”, elaborat de către Leonid I. Brejnev încă din anii 1950-1952, care prevedea menținerea sub control total a raioanelor din stânga Nistrului, prin intermediul forțelor armate sau a celor paramilitare, cu scopul de a controla, astfel, 2/3 din potențialul economic al RSSM în cazul unei apropieri tot mai accentuate de România, chiar posibil o unire politică în condițiile unei dezintegrări a URSS. În timpul lucrărilor Congresului Deputaților Poporului al URSS, din 21-24 decembrie 1989, delegația RSSM a avut o întâlnire, în prezența președintelui URSS, Mihail S. Gorbaciov, cu Anatoli I. Lukianov, președintele Sovietului Suprem al URSS, care a comunicat că RSSM va putea deveni independentă, însă cu cinci regiuni autonome: găgăuză, nistreană, rusă, ucraineană și românească. Capitala va fi la Chișinău și nu va avea frontieră comună cu România. În 1990, presa sovietică a publicat un proiect de federalizare a RSSM, ceea ce a fost o primă recunoaștere a faptului că liderii politici de la Kremlin doreau fărămițarea și dizolvarea RSSM. Totodată, Viktor M. Cebrikov va avea și o serie de întâlniri cu unii „neformali”, după cum susține istoricul Anton Moraru.

Crearea Fronturilor Naționale

„Înțelesesem că, singure, republicile baltice nu ar fi creat niciodată această breșă: deci exista încuviințarea de sus și acest fapt ne-a hotărât. Speranța că vom profita de breșă a pus stăpânire pe noi”– Hikmet Hadjizadeh unul din inițiatorii Frontului Popular din Azerbaidjan

Referindu-se la rolul și locul acestor „neformali” în contextul evoluțiilor evenimentelor din URSS, istoricul american Charles King consemna: „Mișcările neoficiale considerau și ele politica lui Gorbaciov – glasnosti și perestroika – un instrument împotriva conservatorilor locali. Adresându-se direct Moscovei și înfățișându-se drept avangardă locală a reformei, conducătorii acestor mișcări sperau să evite contactele cu conducerea de partid a republicii și să pună bazele renașterii culturii naționale în cadrul restructurării politice și economice”. Apariția Fronturilor Populare a fost generată ca urmare a întrunirii, într-o vilă de la periferia Moscovei, în martie 1988, unui mic grup de experți și de responsabili ai PCUS care vor încerca să pună la punct o politică națională coerentă. Pe 6 martie 1988, juristul Boris Kurașvili, un apropiat al lui Alexandr N. Iakovlev, va publica în Nouvelles de Moscou un articol intitulat „Trebuie să formăm fronturi naționale?”. Unul dintre inițiatorii Frontului Popular din Azerbaidjan, Hikmet Hadjizadeh, avea să mărturisească: „Înțelesesem că, singure, republicile baltice nu ar fi creat niciodată această breșă: deci exista încuviințarea de sus și acest fapt ne-a hotărât. Speranța că vom profita de breșă a pus stăpânire pe noi”.

În aprilie 1988, Uniunea Scriitorilor din Estonia a formulat în plenul Adunării sale generale platforma viitorului Front Popular Estonian, iar pe 1-2 iunie 1988 se va lansa Mișcarea de Emancipare Națională din Letonia, urmată de constituirea în aceeași lună a Mișcării Naționale Lituaniene Sajudis. Între 11-12 iunie 1988, la Lvov, reprezentanți ai mișcărilor naționale democratice din Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Armenia și Georgia au format un Comitet de coordonare al Mișcărilor Naționale ale popoarelor din URSS. Pe 7 iulie 1988 s-a întemeiat Frontul Democratic pentru Perestroika (RUH) în Ucraina. Alexandr N. Iakovlev va efectua o călătorie la Riga și Vilnius, în perioada 2 – 14 august 1988, în cursul căreia Moscova va da undă verde Fronturilor Populare. În pofida faptului că se născuseră cu acceptul și sub oblăduirea PCUS și al KGB, totuși, curând, Fronturile Populare vor scăpa repede de sub influența PCUS, elaborându-și propriile strategii și devenind sursa unor veritabile partide politice.

Nașterea mișcărilor „neformale” în spațiul RSSM reprezintă un subiect extrem de delicat și generator de mari semne de întrebare în condițiile apariției articolului lui Nicolae Dabija în săptămânalul Literatura și Arta din 15 aprilie 2004, respectiv Killerii redeșteptării naționale. Articolul a fost inspirat de descoperirea unui document în Arhiva Organizațiilor Social-Politice a Republicii Moldova (4-bo, nr. 2309, 15.08.1988, Fondul 51, inv. 73, D. 210, f. 5 – 6.) referitor la cele petrecute la Chișinău cu ocazia vizitei maiorului Alexandr Șevciuk din KGB. În august 1988, maiorul Alexandr Șevciuk, ofițer al KGB-ului din Moscova, specializat în problema Mișcărilor Naționale din republici, va sosi la Chișinău cu misiunea de a investiga MD-ul, și, totodată, de-a realiza „o pătrundere mai adîncă în structurile organizatorice ale acestor mișcări – opinează istoricul Anton Moraru, monitorizarea liderilor și controlul asupra lor, iar în caz de necesitate și compromiterea lor sau neutralizarea lor politică”. Referindu-se la MD din RSSM, istoricul Hélène Carrère d’Encausse consemnează: „La început Mișcarea democratică pentru perestroika, fondată la 3 iunie 1988, pare să se înscrie în rândul mișcărilor încurajate, dacă nu chiar inspirate de putere”.

O bomba pentru Republica Moldova, chiar și azi  …2016

kgbÎn Arhiva Organizațiilor Social-Politice a Republicii Moldova s-a descoperit o listă propusă CC al PCM, pe 15 august 1988, de către maiorul KGB Alexandr Șevciuk, cu sprijinul filialei locale a KGB-ului în care sunt nominalizate o serie de persoane demne de încredere și care ar trebui să se afle în conducerea MD-ului, cu acordul CC al PCM. Lista a fost prezentată CC al PCM cu mențiunea (Совершенно секретно Особая папка Экземпляр Nr. 2/Strict secret. Mapa specială. Exemplarul nr. 2), documentul fiind elaborat doar în două exemplare. Pe listă figurează următoarele persoane:

1) Balmuș Pavel – angajat al „Goscomizdat” al RSSM;

2) Braga Fiodor Ivanovici – colaborator al Muzeului de arte al RSSM;

3) Brodschi Aleksandr Markovici – corector al revistei „Steluța”, membru al conducerii Uniunii Scriitorilor din RSSM;

4) Bulimaga Leonid Efimovici – colaborator științific superior al Institutului de Limbă și Literatură al AȘ RSSM;

5) Burcă Serghei Fiodorovici – colaborator al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”;

6) Grozavu Piotr Nicolaevici – redactor-șef al postului național de radio din cadrul Companiei de Stat Teleradio a RSSM;

7) Dediu Ivan Ilici – profesor la catedra de zoologie din cadrul Universității de Stat din Chișinău „V. I. Lenin”, membru al PCUS;

8) Deordița Ion Fedoseevici – membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM, membru al PCUS;

9) Efremov Valeri Gheorghievici – adjunctul redactorului-șef al Enciclopediei Sovietice Moldovenești;

10) Zagaevschi Virgiliu Valentinovici – student al anului IV al Facultății de Jurnalistică din cadrul Universității de Stat din Chișinău „V. I. Lenin”;

11) Chicot Mihail Eremeievici – adjunctul șefului Departamentului Financiar-Agricol al Procuraturii RSSM, membru al PCUS;

12) Kosarev Valeri Dimitrievici – șef de Departament în cadrul revistei „Kommunist Moldoaviy”, membru al PCUS, adjunctul secretarului organizației de partid pe probleme de ideologie;

13) Malarciuc Gheorghii Pavlovici – corespondentul săptămânalului „Literaturnaya Gazeta” în RSSM, membru al PCUS;

14) Marian Boris Tihonovici – scriitor, membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM;

15) Mândâcanu Alla Vladimirovna – corectorul revistei „Scânteia Leninistă”;

16) Nastas Vasili Andreevici – șef de departament la ziarul „Tinerimea Moldovei”;

17) Reider Vladislav Moiseevici – corespondentul ziarului „Știința” al AȘ a RSSM;

18) Rotaru Piotr Ignatievici – colaborator științific superior al redacției Enciclopediei Sovietice Moldovenești, membru al PCUS, secretarul organizației de partid;

19) Roșca Iuri Ivanovici – colaborator științific al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”;

20) Fusu Mihail Dmitrievici – actor la teatrul „Luceafărul”;

21) Tănase Constantin Mihailovici – colaborator științific superior al Institutului de Limbă și Literatură al AȘ a RSSM, membru al PCUS;

22) Țurcan Ivan Afanasievici – colaboratorul Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”, membru al PCUS;

23) Țurcanu Andrei Afanasievici – colaborator științific al Institutului de Limbă și Literatură al AȘ a RSSM (mențiunea membru al PCUS este tăiată cu pixul);

24) Cernenco Fiodor Constantinovici – juristul direcției „Moldliftomontaj”, membru al PCUS;

25) Ciobanu Ion Iacovlevici – șeful catedrei Limbi străine din cadrul Conservatorului de Stat, membru al PCUS.

În dosarul din  se mai află un document, nesecret, privind componența activului MD-ului, respectiv:

1) Mihail Dinu Fiodorovici – corespondentul ziarului „Literatura și Arta”;

2) Sandulachi Piotr Aurelovici – colaborator științific superior al Institutului de Istorie „I. Grosul” al AȘ a RSSM;

3) Brodschi Aleksandr Markovici – corectorul revistei „Steluța”, membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM;

4) Bulimaga Leonid Efimovici – colaborator științific superior al Institutului de Istorie al AȘ a RSSM;

5) Burca Serghei Fiodorovici – șef de Departament în cadrul Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”;

6) Grozavu Piotr Nicolaevici – șeful Departamentului Radio din cadrul Companiei de Stat Teleradio a RSSM;

7) Dediu Ivan Ilici – profesor la Catedra de Zoologie din cadrul Universității de Stat din Chișinău „V. I. Lenin”;

8) Efremov Valeri Gheorghievici – adjunctul redactorului-șef al Enciclopediei Sovietice Moldovenești;

9) Zagaevschi Virgiliu Valentinovici – student al anului V al Facultății de Jurnalistică din cadrul Universității de Stat din Chișinău „V. I. Lenin”;

10) Chicot Mihail Eremeievici – adjunctul șefului Departamentului Financiar-Agricol al Procuraturii RSSM;

11) Kosarev Valeri Dimitrievici – șef de Departament în cadrul revistei „Kommunist Moldoaviy”, adjunctul secretarului organizației de partid pe probleme de ideologie;

12) Malarciuc Gheorghii Pavlovici – corespondentul săptămânalului „Literaturnaya Gazeta” în RSSM;

13) Marian Boris Tihonovici – scriitor, membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM;

14) Gheorghița Ion Teodoseevici – membru al conducerii Uniunii Scriitorilor a RSSM, activitate de creație;

15) Mândâcanu Alla Vladimirovna – corespondentul revistei „Scânteia Leninistă”;

16) Nastas Vasili Andreevici – șef de Departament la ziarul „Tinerimea Moldovei”;

17) Reider Vladislav Moiseevici – corespondentul ziarului „Știința” al AȘ a RSSM;

18) Rotaru Piotr Ignatievici – colaborator științific superior al redacției Enciclopediei Sovietice Moldovenești, secretarul organizației de partid;

19) Roșca Iuri Ivanovici – colaborator științific superior al Muzeului Republican de Literatură „D. Cantemir”;

20) Fusu Mihail Dmitrievici – actor la teatrul „Luceafărul”;

21) Tanas Constantin Mihailovici – colaborator științific superior al Institutului de Limbă și Literatură al AȘ a RSSM;

22) Țurcanu Andrei Afanasievici – colaborator științific al Institutului de limbă și literatură al AȘ a RSSM;

23) Cernenco Fiodor Constantinovici – juristul direcției „Moldliftomontaj”;

24) Ciobanu Ion Iacovlevici – șeful catedrei Limbi străine din cadrul Conservatorului de Stat;

25) Ghimpu Mihail Fiodorovici – consultantul juridic al trustului „Spețstroimehanizația”.

Prezența acestor cetățeni ai RSSM pe listele întocmite de către KGB-ul de la Moscova, în acord cu cel de la Chișinău, și CC al PCM nu relevă faptul, în mod automat, că aceștia erau agenți secreți sau informatori ai KGB, însă se bucurau de o încredere aparte. În numele acestei „încrederi” se miza pe ei, de către CC al PCM și KGB, pentru a conduce și influența acțiunile MD-ului. Menționez faptul că cele două liste aflate în Arhiva Organizațiilor Social-Politice a Republicii Moldova au fost publicate integral de către jurnalistul Petru Poiată în articolul intitulat Lustrația, sperietoare pentru oamenii rușilor din cotidianul FLUX (30 iunie 2006). În volumul realizat de către PPCD-ul lui Iurie Roșca (Documente și materiale.1988-1994, vol. 1, Chișinău, 2008, p. 28-29) se află publicată o Lista de persoane din Sfatul Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării, propusă la 3 iunie 1988 (Grupul de inițiativă). Pe listă se aflau:

1) Grigore Vieru, poet;

2) Andrei Țurcanu, poet, critic literar;

3) Dumitru Matcovschi, poet, redactor-șef al revistei „Nistru”;

4) Mihai Grecu, pictor;

5) Alexandr Brodschi, poet, traducător;

6) Dumitru Tanasoglu, scriitor;

7) Ion Hadârcă, poet;

8) Sergiu Burcă, șef de secție la Muzeul „D. Cantemir”;

9) Iurie Roșca, colaborator la Muzeul „D. Cantemir”;

10) Vasile Năstase, jurnalist;

11) Ion Țurcanu, candidat în științe istorice, redactor-șef la editura „Cartea moldovenească”;

12) Ion Dediu, doctor, profesor, șeful catedrei de ecologie (Universitatea de Stat);

13) Leonida Lari, poetă;

14) Virgil Zagaievschi, jurnalist;

15) Nicolae Dabija, poet;

16) Valeri Kosarev, jurnalist, șef de secție la revista „Comunistul Moldovei”.

Pe lista maiorului KGB Alexandr Șevciuk nu se aflau Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Mihai Grecu, Ion Hadârcă, Leonida Lari și Nicolae Dabija. KGB-ul din Moscova nu dorea ca aceștia să mai facă parte din conducerea Mișcării de Renaștere Națională. Rezultatul final al operațiunii maiorului KGB Alexandr Șevciuk rămâne, totuși, învăluit în mister…iar pe 20 mai 1989, în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor își va deschide lucrările Con­gresul de constituire a Frontului Popular din Moldova (FPM), convocat de Grupul de Inițiativă al MD-ului. Congre­sul a adoptat în unanimitate Hotărârea privind crearea Frontului Popular din Moldova, Programul și Statutul FPM și a ales un Consiliu al FPM, format din 82 de persoane. În Comitetul Executiv al FPM au intrat Gheorghe Ghimpu, Mihai Ghimpu, P. Gusac, Nicolae Costin, A. Plugaru, Iurie Roșca, Ion Ha­dârcă, A. Țurcanu, A. Șalaru.

(Va urma)

Citiți și

Lungul drum spre regăsire, libertate și independență. Cazul Republicii Moldova (2)

R. Moldova. Lungul drum spre libertate, regăsire și independență (1)

Publicat de Constantin Corneanuromaniabreakingnews.ro / publicat și pe AESGS

,

Un fost spion KGB, născut în Germania de Est, a fost prins de americani după 20 de ani în care a trăit sub o identitate falsă, în Statele Unite.

Într-o dimineață, Jack Barksy conducea către New York, când, imediat după ce a trecut de un pod, un polițist i-a făcut semn să oprească. Un bărbat îmbrăcat în civil i-a apărut la fereastră și i-a spus: „FBI. Domnule Barsky, trebuie să vorbim”. „Sunt arestat? De ce v-a luat așa de mult?”, a întrebat, calm, germanul. Așa s-au încheiat cele două decenii în care germanul Jack Barsky a dus o viață dublă, ca spion al KGB, notează publicația Der Spiegel.

Deconspirarea spionului – cea mai grea misiune pentru FBI

Jack Barsky, cu numele real Albrecht Dittrich, a fost deconspirat în mai 1997, la vârsta de 47 de ani. Urmărirea spionului a început după ce, în 1992, un fost arhivist KGB, Vasili Mitrokhin, a făcut publice identitățile a mii de agenți KGB din lume.

De atunci, timp de trei ani, FBI l-a urmărit îndeaproape pe Barsky. Agenții l-au supravegheat cu binocluri și au cumpărat chiar și casa de lângă locuința lui, în care au intrat prin efracție.

Agentul FBI Joe Reilly a fost cel care s-a ocupat de cazul agentului KGB. Reilly a putut să îl aresteze pe Barsky după câteva luni de supraveghere. Atunci, în timpul unei certe în familie, germanul i-a spus soției lui că este spion.

„Până la urmă, toți (spionii KGB – n.r.) sunt arestați, împușcați sau se sinucid”, a explicat Reilly, pentru Der Spiegel. Însă, acesta nu a fost și cazul germanului, care era util pentru FBI. Spionul a fost eliberat după doar un weekend de detenție, ca să intre în serviciul FBI-ului.

În cele două zile de arest, în care a fost interogat de Reilly, Barsky și-a recunoscut identitatea și a dezvăluit tehnicile pe care le-a folosit ca să le transmită mesaje către. După deconspirare, spionul german și agentul FBI au devenit prieteni apropiați.

Cum a devenit spion germanul Albrecht Dittrich

În anii 1970, Albrecht Dittrich era un chimist inteligent, proaspăt absolvent, care își dorea să iasă în evidență. Atunci când KGB-ul a încercat să îl racoleze, tânărul nu a stat pe gânduri.

„Aș putea să văd lumea și nu aș fi obligat să respect regulile obișnuite – Aș fi deasupra legii”, își amintește Jack.

Dittrich a urmat un prim antrenament la Berlin, care a fost urmat de unul în Moscova. Tânărul a învățat limba engleză repede, memorând sute de cuvinte zilnic.

În 8 octombrie 1978, Albrecht Dittrich, în vârstă de 29 de ani, a ajuns în Chicago, cu 6.000 de dolari în portofel și cu un certificat de naștere cu numele unui băiat care murise în anul 1955, la vârsta de 10 ani, Jack Barsky.

Copia certificatului a fost obținută de un angajat de la ambasada sovietică din Washington, care a găsit numele pe un mormânt.

Prima misiune, primul eșec

Misiunea pe care a primit-o Dittrich de la KGB era să obțină un pașaport american și să înceapă o viață de om de afaceri, cu cât mai multe conexiuni cu politicieni și membri influenți ai societății.  În plus, sovieticii doreau ca germanul să îi câștige încrederea consilierului de securitate al președintelui Jimmy Carter, Zbigniew Brzezinski.  Însă, Dittrich a eșuat de la bun început, pentru că nu a reușit să obțină pașaportul.

Cu toate acestea, germanul nu a renunțat și s-a angajat drept curier biciclist în New York. După un timp, a primit un număr de asigurare socială, primul pas pentru obținerea cetățeniei americane.

Între timp, a studiat informatică și s-a angajat ca programator într-o companie de asigurări. De fiecare dată când cineva îl întreba de unde este, spunea că s-a născut în New Jersey, iar când venea vorba despre accentul nemțesc, spunea că mama lui este din Germania.

Cel mai mare succes al lui Dittrich în activitatea de spion a fost să fure coduri de programare, care erau importante pentru Uniunea Sovietică în plan economic. În final, a devenit spion economic, dar nu a ajuns  niciodată lângă ținta lui inițială,  Brzezinski.

Un om, două identități, două familii

Dittrich a avut două mariaje simultane, unul în Germania și altul în America.

În 1980, s-a căsătorit în Germania cu Gerlinde și a avut un fiu, Matthias. Spionul se întorcea în Berlinul de Est o dată la doi ani, pentru o vacanță de trei săptămâni, iar soția lui îl aștepta de fiecare dată. La fiecare întoarcere, germanul aducea cadouri scumpe.

Însă, la un moment dat, în Statele Unite, a cunoscut o imigrantă din Guyana, Penelope, cu care s-a căsătorit în anul 1986 și cu care a avut doi copii, Chelsea și Jessie.

„Am făcut o treabă bună cu separarea celor doi. Barsky nu avea de-a face cu Dittrich și Dittrich nu era răspunzător pentru Barsky”, le-a explicat germanul jurnaliștilor de la Der Spiegel.

Spionul a reușit să jongleze cu cele două vieți până în anul 1986, când i-a vizitat pe Gerlinde și Matthias pentru ultima dată. Familia a petrecut o vacanță pe Coasta Baltică. La sfârșitul escapadei, Dittrich a fost trimis la Moscova, unde a primit mai multe misiuni, pentru care a călătorit cu pașapoarte false în Belgrad, Viena, Roma, apoi în Mexic și, în cele din urmă, înapoi în New York.

În scurt timp, KGB i-a dat ordin să se întoarcă în Germania de Est. Barsky urma să primească un pașaport și o sumă de bani, pe care trebuia să le găsească într-o sticlă de ulei, pe un traseu de drumeție. Spionul a spus că nu a găsit niciodată sticla. Atunci, KGB-ul l-a condamnat la moarte pentru insubordonare.

O familie se destramă

Familia și prietenii germani ai spionului au crezut că Dittrich lucra ca om de știință la cosmodromul Baikonur din Kazahstan. Când familia l-a dat dispărut, mama lui a contactat ambasada germană din Moscova și a convins postul public să difuzeze un anunț despre dispariția lui. În plus, femeia i-a scris liderului sovietic Mihail Gorbaciov.

Abia în 1996 femeia a aflat că fiul ei nu mai lucra în Baikonur din 1978. La scurt timp după aceea, mama spionului s-a îmbolnăvit de Parkinson și a murit cu ideea că fiul ei a mințit-o.

Singura persoană care a știut că Dittrich este agent secret a fost soția lui, Gerlinde. Totuși, femeia nu s-a putut împăca cu dispariția lui și a divorțat.

După 20 de ani de la ultima întâlnire, fiul spionului, Matthias, și-a vizitat tatăl în America, în anul 2005, după ce a corespondat cu sora lui vitregă, Chelsea, care știa despre dubla identitate a tatălui ei.

Pace între Mr. Barsky și Herr Dittrich

În 2015, spionul s-a întors în Berlin, după 28 de ani de absență, ca să le ceară scuze rudelor și cunoștințelor pentru minciunile pe care le-a spus. Cu cât a încercat mai mult să își uite trecutul, cu atât mai mult l-a bântuit.

Barsky, în vârstă de 65 de ani, s-a întâlnit cu rude și prieteni de la școală și de la facultate și a vizitat casa în care au locuit părinții lui. Singura persoană cu care nu s-a întâlnit a fost Gerlinde, fosta lui soție.

Deși a vrut să își întâlnească din nou fiul pe care l-a abandonat, Matthias, acum un farmacist în vârstă de 33 de ani, tânărul l-a refuzat.

Nici a doua căsătorie a spionului nu a rezistat. Penelope i-a cerut divorțul. Cei doi încă se mai luptă în instanță pentru bani.

În 2014, la 36 de ani de când a ajuns pentru prima dată în Statele Unite, spionul a devenit cetățean american, cu ajutorul ofițerului FBI, Joe Reilly.

În prezent, Barsky trăiește în New York, într-o casă de lemn de lângă un lac, pe malul căruia se joacă o fetiță de patru ani, copilul spionului cu cea de-a treia lui soție. Shawna este o creștină din Jamaica, despre care Barsky spune că l-a ajutat să îl găsească pe Dumnezeu. Spionul s-a alăturat bisericii locale și le spune adesea celorlalți că regretă că a trăit în minciună.

Sursa: RL prin romanibreakingnews.ro

,

avigdor-lieberman

Avigdor  Lieberman

Nu  credeam  ca  voi  apuca  sa  public  acest articol  inainte  de  2014 …. Era  un  august  fierbinte  in  2010  la Bucuresti  si  un  amic  ma  cheam  in  oras  la  o  intalnire  . La  un  suc  rece  imi  spune  o  poveste  incredibila  :  a  avut  niste  prieteni  care  au  lucrat  inainte  de 1989  la  celebra  UM  0110. Aceasta  era  principala  unitate  anti  – KGB  infiintata  in  Romania  in  1969,dupa  invadarea   Cehoslovaciei  de  catre  trupele  sovietice . In  realitate, spunea  amicul  meu se  infiintasera  doua  unitati  speciale  :  UM  0110  care  se  ” ocupa ” exclusiv  de  agentii  KGB  din  Romania   si  UM  0109  ale  carei  structuri  incercau  sa  contracareze  activitatea  agenti lor din  celelate  ” tari  socialiste  “  care  aveau  inca  trupe  de  ocupatie  sovietice  pe  teritorile  lor  si  care  operau  pe  teritoriul  Romaniei  sub  directa  coordonare  a  Moscovei. O  parte  din  fostii ofiteri  ai  respectivelor  structuri  speciale  anti – KGB  fusesera  scosi  la  pensie  inca  din  1990 , dupa  ce  cele  doua  unitati  speciale  au  fost  primele  desfiintate  in  decembrie  1989  la  ” ordinul  special  “  al  lui  Ion  Iliescu , care  considera ca  cele  doua  unitati  speciale  devenisera  ” inutile ” . O  alta  parte  dintre  ofiteri  se  transferasera  in  multitudinea  de  servicii  speciale ale  Romaniei  postdecembriste,  dar  nici  unul  nu  se angajase  la  SRI .  Acesti  ofiteri  au  reusit  sa  se  adapteze  noilor  ” realitati  “  si  sa  supravietuiasca  in  ciuda  sicanelor  la  care  îi  supunea  noul  regim  iliescian  și  in  ciuda  hărțuielilor  necontenite  venite  din  partea  lui Virgil  Măgureanu care  dorea  să  afle  de  la  foștii  lucrători  ” unde  se  afla  ascunsa  israel -KGBarhiva  celor  doua  unitati  speciale  ” . Virgil  Magureanu  devenise  la  propunerea  lui  Ion  Iliescu  noul  Director  al  SRI . Era  o  ” veche  cunostinta  “  a  organelor  de  Contraspionaj  romanesc , identificat  drept  un  ” vechi  colaborator  al  KGB  si  un   apropiat  al  grupului  de  agenti  sovietici  Iliescu – Militaru – Brucan – Roman ” . Personal  Virgil  Magureanu  condusese  in  perioada  1990 – 1992  mai  multe  anchete  si  investigatii  , participase  la  ” scotocirea  mai  multor  vile “   –  in  care  existasera  sedii ” acoperite “  ,  unde  ordonase  inclusiv  distrugerea  ” tavanurilor  false ”  in  scopul  descoperirii  arhivelor  de microfilme   ce  apartinusera  celor  doua  unitati  speciale , dar  fara  prea  mare  succes .  Vremurile  se  schimbasera  ,  Iliescu si  Magureanu  disparusera  in  ” negurile  istoriei ” … Cativa  dintre  prietenii  amicului  meu  , veterani ai  fostelor  unitati  speciale  anti – KGB , reusisera  sa   ” reziste  “  si  activau  si  azi  ” pe  frontul  anti – FSB “  in  interiorul  altor  servicii  speciale  ale  Romaniei  de  azi . De  cateva  saptamani  , prietenii  amicului  meu  reusisera  “  sa  puna  mana  pe  un fragment  important  din  dosarul  lui  Avigdor  Lieberman  ” . Amicul  stia  ca  sunt  implicat  ” in  mai  multe  demersuri  jurnalistice  in  favoarea  romanilor  din  Basarabia  si  din  celelate  provincii  istorice  romanesti  ,  precum  si  in  promovarea  romanismului  “  si  dorea  sa-mi  faca  un  mic  ” cadou  ” neasteptat . Ma  arat  interesat  si  spun  ca  vreau  sa  vad  dosarul . Nu  se  poate , in  fond  sunt  doar  un  “  biet  jurnalist ” , iar  amicul  meu  insusi  nu  reusise  nici  el  sa  vada  dosarul . De  fapt  ,  sunt  asigurat  ca  as  vedea  degeaba  dosarul , totul  este  redactat  doar  in  limba  rusa  iar  eu  nu  inteleg  nici  o  ” buche ” din  limba  asta  .  Dosarul  se  afla  la  tradus  in  romana , franceza , germana  si  engleza  , apoi  cate  o copie  tradusa  va  lua  calea  Vestului , va  ajunge  la  Paris , la  Berlin , la  Bruxelles   si  la  Washington  , adica  la  principalii  parteneri  occidentali  ai  Romaniei . Dar  cine  este  de  fapt  acest  Avigdor  Lieberman  ?  Amicul  imi  face  semn sa   ma  asez  comod  si  sa  am  rabdare  . Aprind  o  tigara  si  ma  pregatesc  ca  pentru  o  poveste  lunga  . Amicul  incepe  sa  relateze  : ” In  prezent  Avigdor  Lieberman  este  ministru  de  Externe  al  Israelului  si  membru  marcant  al  cabinetului  israelian . Dar  povestea  sa  incepe  cu  mult  inainte  de  1989  cand  se  naste  la  Chisinau  intr-o  familie  de  evrei – rusi . De  fapt   A L   a  declarat  in  repetate  randuri  in  fata  autoritatilor  sovietice  ca  ” limba  sa  materna  este  rusa  “.  In  perioada  sovietica  A L devine  student  la  Chisinau  la  Facultatea  de  Agronomie , unde  ca  student  devine  unul  dintre  ” fanaticii  informatori  ai  KGB  ” . Sarcina  sa  ?  Tanarul  student  evreu- rus  trebuia  sa  informeze  KGB -ul  despre  ” colegii  sai  de  facultate , despre  discutiile  dintre  studentii  moldoveni , despre  ” nationalistii  moldoveni ” , preocuparile  acestora , daca  acesti  ” nationalisti  moldoveni  ” citesc  carti  romanesti  cu  grafie  latina  si  de  unde  le  procura , daca  asculta  ” posturi  de  radio  subversive  care  emit  din  Republica  Socialista  Romania ” , daca  au  ” rude  in  Republica  Socialista  Romania , daca  tin  legatura  cu  rudele  din  Romania  si  daca  aceste  rude  lucreaza  in  Armata  si  Securitate  care  pot  incerca  sa-i  influenteze ” , daca  ” exista  studenti  moldoveni  care  vor  sa  se  organizeze  impotriva  URSS  si  daca  nu  cumva  acestia  sunt  ” alimentati  cu  sarcini  pe  linie  nationalista  si  anti – sovietica  chiar  din  Romania ” , etc , etc . Multe  si  numeroase  sarcini  avea  de  rezolvat  inainte  de  1989   mai  ales  KGB -ul de  la  Chisinau  , alertat  de  la  Moscova  despre  ” recrudescenta  nationalismului  din  Republica  Sovietica  Socialista  Moldoveneasca  ” . Studentul  Lieberman  devenise  un  ” vigilent  ” observator  al  ” nationalismului  moldovenesc  “   si  un  ” devotat  aparator  al  URSS  si  al  valorilor  comuniste  “  dupa  cum  singur  scria  in  rapoartele  sale  catre  KGB .  Usor – usor , studentul  Avigdor  Lieberman  devine  ” un  informator  de  baza  in  mijlocul  studentilor  moldovani  “  cum  arata  rezolutia  pusa  de  un  ofiter  superior  al  KGB  pe  una  din   ” notele  “  din  studentie  ale  lui  Lieberman . Dar  studentul  Lieberman  nu- i  ” toarna  degeaba  “  pe  ceilati  studenti  moldoveni  . Este  rasplatit  periodic  cu  mici  sume  in  ruble , iar  ofiterii  – controlori  il  apreciaza  drept  ” foarte  bun  “  in  notarile  de  serviciu .  Dar  ” recompensa  cea  mare  “  vine  abia  in  1979  !  KGB -ul  îi  propune lui  Lieberman  ” sa-l  scoata  cu  sarcina  din  URSS  “  impreuna  cu  parintii  sai  care  nu  ridicau  nici  un  fel  de  probleme  :  mama  sa   era  o  evreica – bolsevica  , iar  tatal  sau  era  un  evreu –
rus ” vechi  colaborator  al  KGB “  .  Evident  tanarul  Lieberman  accepta  si  emigreaza  cu  familia  in  Israel .  Aici  incepe  o  viata  noua  , prieteni  noi  , o  lume  noua  … Este  vizitat  de  ” ofiterii  controlori  sovietici  ‘  care  îi  sugereaza  sa  intre  in  politica . Nu  trebuie  sa- si  faca  nici  un  fel  de  griji  , va  fi  ajutat  deplin  de  alti  ” tovarasi  de  incredere  ” , adica  alti  evrei – rusi  ” scosi  cu  diferite  sarcini din  URSS  “  si  ” repatriati  “  in Israel .  Anii  trec  iar  Lieberman  urca  treptele  ierarhiei  politice  spre  deplina  satisfactie  a   stapanilor  sai de  la  Moscova  . Apoi  la  conducerea  R . Moldova  ajunge  chiar   ” unealta  cea  mai  devotata  a  Rusiei  respectiv  Vladimir  Voronin ” . Este  momentul  in  care  politicianul  Lieberman  lasa  precautiile  la  o  partte  si – si  viziteaza  locurile  natale , are  intalniri  ” de  taina  “  cu Voronin  dar  pune  si  de  un  mic  ” gheseft “  prin  care  ” spala  niste  bani  “  prin  intermediul  unor  ” suveici “  de  firme  infiintate  in  R . Moldova  si  Bulgaria  – sau  ” cea  de-a  16 – a republica  sovietica  ” cum  era  denumita  ironic  Bulgaria  inainte  de  1989 .  ” Baiat  destept ” Lieberman  asta  si  gata  sa  “  profite  “  la  maximum  si  din  politica  dar  si  din  afaceri  facute  la  adapostul  ” umbrelei  politice ” .  Multumesc  amicului  meu pentru informatile  stupefiante  pe  care mi le-a  dat  si  pe  care  spun  ca  as  vrea  sa  le  public . Amicul  zice  sa  am  rabdare  , sa  vedem  intai  ” reactia  Vestului , ca  macar  europenii  ar  trebui  sa  miste  ceva  … ” . Ne  despartim  . Vreme  de  un  an  si  ceva  nu  am  mai  auzit  nimic  despre  Lieberman . Apoi  in  decembrie  2012 au  loc  alegeri in  Federatia  Rusa  , alegeri  evident  ” furate  si  trucate  “  de  regimul  Putin  . Desi  este  frig  in  decembrie  2012 ,  zeci  de   mii  de  manifestanti  se  aduna  la  Moscova  sa  protesteze  impotriva  regimului  opresiv  al  lui  Putin.  Mass  – media  americana  si europeana  denunta  zi  si  noapte  la  unison  ” fraudele  uriase  ” facute  la  alegerile  din 2012  din  Rusia  de  catre  ” regimul  dictatorial  al  lui  Putin ” . Reactiile  presei occidentale  sunt  extrem  de  vehemente , acuzatiile  ating  praguri  nemaintalnite  in  ultimii  ani  .  Presedintele  Putin  si  aparatorii  sai  intra  “  intr o mica  vrie ” si  sunt  obligati  sa – si  regandeasca  strategiile . Brusc , administratia  de  la  Kremlin  isi  scoate  ” marele  as  “  din  maneca  … Lovitura  de  teatru  !  In  ciuda  protestelor  repetate  nu  doar  ale mas- mediei , dar  si  ale  cancelariilor  occidentale si  ale Secretarului  de  Stat  american  insusi ,  brusc  apare  la  Moscova  insusi  ministrul  de  Externe  al  Israelului  Avigdor  Lieberman . Acesta  apare  degajat  si  zambitor  langa  Vladimir  Putin  si  explica  la  posturile  TV  rusesti  dar  si  occidentale  ca  de  fapt  ” ultimile  alegeri  au  fost  cele  mai  corecte  si mai  democratice  din  toata  Istoria  Rusiei  ” . Declaratile  lui  Avigdor  Lieberman  declanseaza  ” reactii  furibunde  “  in  SUA  si  Europa  de  Vest , atat  din  partea  mass – mediei cat  si  a  politicienilor . Lucrurile  continua  si  se  amplifica  in  ianuarie  2013  cand  mai  multe  cercuri  de  dreapta  , formate  din  evrei – ame

ricani  dar  si  din  evrei – francezi  incep  sa- l  acuze  pe  Lieberman  ca  este  ” omul  Moscovei ” . Tot  in  ianuarie  2012  Parchetul  General  din  Tel  Aviv  anunta  public  la  tv  ca  ” au  fost  deschise  mai  multe  dosare  penale  pe  numele  lui  Avigdor  Lieberman  pentru  spalare  de  bani , frauda  si  abuz  de  incredere ” .  Prietenii  mei  ziceau  : ” Vedeti – va  de  treaba , dosarele astea  sunt  deschise  asa de  ochii  lumii , cum  or  sa  vrea  autoritatile  israeliene  sa- l  aresteze  pe  Lieberman  ? Corb  la  corb  sa-si  scoata  ochii ?   Nu  se  va  intampla  nimic  !  Asa  cum  au  fost  deschise  dosarele  astea  , tot  asa  se  vor  inchide  , dupa  ce  se  mai  linistesc  apele  un  pic , dupa  ce  mai  uita  lumea  de  ele  … ” . Dar  iata  ca  toate  calculele  pesimiste  , desigur  inspirate  din  lungile  noastre  experiente  negative , nu  s-au  mai  adeverit de  dat  asta  .  Inainte  de  Sfintele  Sarbatori  ale  Craciunului  din  2012  , toate  posturile  TV  din  Europa  de  Vest  si  inclusiv  din  Romania  au  anuntat  cu  emotie  : ” Ministrul  de  Externe  al  Israelului  Avigdor Lieberman  a  fost  obligat  sa  demisioneze  din  toate  functiile  de  partid  si  de  stat . Parchetul  General  din  Tel  Aviv  a  anuntat  deja  ca  fostul  ministru  este  ” inculpat  pentru  mai  multe  capete  de  acuzare  si  ca  va  fi  prezentat  instantei  de  judecata  cu  propunerea  de  arestare  preventiva  … Lieberman  declara  ca  nu  va  mai  reveni  in  viata  politica  ” .  Ascult  de  mai  multe  ori  jurnalele  de  stiri  si nu – mi  vine  sa  cred  ca  este  adevarat .  Da  , Dumnezeu  si  Istoria  nu  au  mai  avut rabdare  ” cu  cel  rău … ” . Este  adevarat  ca  pana  la  urma , probabil  in  urma  unei”  intelegeri  la  nivel inalt  ” , Lieberman  nu  a  mai  fost  inculpat  pentru ” crima  de  spionaj ” ci  doar  pentru  ” infractiuni  de  drept  comun ” , dar  este  important  ca  s-a  dat  ” un  semnal  pozitiv  ” : vechiul  colaborator  al  KGB   a  fost  ” eliberat  din  toate  functiile  “  si  a  fost  adus  in  fata  Justitiei  . Am  vorbit  cu  niste  prieteni din  R. Moldova  care  auzind  ” noutatile  ” de  la  Tel  Aviv  au  rasuflat  usurati  si  au  exclamat  : ” S-a  facut  dreptate  ! ” . Unii  îl  cunoșteau  bine  pe  ” inculpatul  Lieberman  ” .  Îl  sun pe  amicul  meu , care  îmi  povestise  toata  istoria  de  la  bun  început  și  îl  întreb  dacă  pot  să  public  . Amicul zice  ca  da  pentru  ca  finalmente  ” Lieberman  a  fost  adus  in  fata  instantei  , nici  nu  mai  conteaza  pentru  ce  . Asa  s-a  convenit . Mai  departe  nu  mai  este  treaba  noastra , mai  departe  este  treaba  instantelor de  judecata ” .  Mai  primisem  un  urias  cadou  de  Craciun : in Ucraina , in  Regiunea  Transcarpatia  ( fostul  Maramures  Istoric ) , prin  votul celor  din  Consiliul  Regional  , limba  romana  tocmai  devenise  limba  regionala  de  stat  !  Dupa  zeci  de  ani  de  suferinte , Dumnezeu  incepea  sa- si  intoarca  iar  fata  spre  Romani  !

Bunica  materna  fusese  deportata  intre  1949 – 1954  in  Baragan  fara  nici o  vina  si  fara  nici  o  acuzatie  concreta   alaturi  de  alti  peste  40 . 000 de  romani  din  Mehedinti , Caras – Severin si  Timis  sub  fantomatica  acuzatie  ca  erau  ” titoiști ” adica  ” un  fel  de  simpatizanti  de-ai  lui  Tito ” ceea  ce  era  cu  totul  fals , dar  trebuia  gasit  un pretext  pentru  a  deporta  pe  cei  mai  avuti  romani  din  Vestul  Romaniei .  De  altfel  au  fost dusi  in  lagar  si  apoi  eliberati  cei care  au  supravietuit  fara  ca  macar  unul  din  cei  peste  40 . 000 sa  fie  trimis  in  judecata  ! Au  fost  deportati  si  apoi  eliberati  fara  nici  un  proces  !  Azi  trebuie  sa  avem  mare  grija  si  sa  strangem  multe  probe  ca  sa  aducem  in  fata  instantelor  dusmanii  democratiilor  occidentale , dar  pe  vremea  bunicii  mele  materne  nu  era  asa . Bunica  a  murit in  1987  la  90  de  ani  si  in  vacantele de  vara petrecute  la  tara  ne  povestea  noua  , nepotilor : ” A  dat  ordin  Stalin  in  1949 si  au  venit  cu  armata  si  cu  jandarmii  si  ne-au  luat  ca  din  oala  . Ne-au  suit  in  trenuri  si dusi  am  fost  . Noua  ne  era  frica  sa  nu  ne   duca  in  Siberia, cum  dusesera  deja  si  pe  romani  dar  si  pe  sașii  din  Transilvania .  Și  între  noi  erau  cațiva  șvabi  din  Banat  și  de  Siberia  ne  temeam  cel  mai rău . Dar  am  avut  noroc , ne- au  deportat  în  Bărăgan  . Mama -ta  era  tînara , era  studenta  la  Bucuresti  si  a  sarit  pe  geam  cand  au  cautat – o si  s-a  ascuns  la  un  var  de -al  nostru  din  Bucuresti  unde  a  stat  ascunsa  un  an  … Din  sat  m-au  luat  pe mine  si  pe  Silvia  – sora  mai  mare  a  mamei tale care  era  deja  maritata  si  cu  un  copil  mic  de  gat . Au  luat – o  pe  Silvia  si  cu  barbat  si  cu  copil . Dupa  ce  am  plecat  ne-au  furat  de  la  conac  si  salbele  de  aur  si  toate  cartile  frantuzesti  legate  in  piele  de  vițel … Ce – or  fi  făcând  cu  ele  ? se  mira  bunica  . Că  doar  comuniștii  abia  știau  să  se  semneze , dar  nu  toți ” povestea  ea  .  ” In  lagăr  ne-au separat  unii  de  altii , dupa satele  de  unde  proveneam . Ne -au  pus  sa  construim  alte  sate  cu mainile  goale  . Ne-am  construit  case  de  chirpici , ce  era  sa  facem  . Apoi  ne – au  pus  sa  ne  sapam  singuri  fantani , ca  sa  avem  apa  .  Pentru  noi  era  greu , eu  nu  puteam  sa  muncesc , eram  bolnava  , Silvia  alăpta , muncea  doar  Dinu , ginerele  meu . Taica-tu  mare  , Dumitru , a  murit  la  Stalingrad  iar  pe  singurul  fecior  Virgil , mi  l-au  luat  prizonier  la  Cotul  Donului  .  S- a  intors  unul  singur  din  prizonierii  din  comuna  noastra  in  1958  dar  si  acela  era  pe  jumatate  nebun . Dar  stia  de  Virgil , fusese  cu  el  in  lagar  in  Siberia  si  murise  prin  1953  sau  1954  , nu  mai  stia   precis . Deci  in  Baragan  eu  si  cu  altii  am  infiintat  satul  Olaru  Nou . Dupa  eliberarea  noastra , satul  a  fost ras cu  buldozerele  ca  si  celelalte  sate din  Baragan , construite  de  deportati  , regimul  comunist  nu  dorea  sa  ramana  nici  o  proba  materiala la  acel  genocid . Nu  aveam  decat  extrem  de  putina  apa  si  extrem  de  putina  hrana .  Zilnic eram  anchetati  de  ofiteri  de  Securitate  care  voiau  sa  marturisim  crime  pe  care  nu  le  comisesem  . Aproape  toti  ofiterii  de  Securitate  erau evrei – rusi . Vorbeau  prost  romaneste , in  schimb  bateau  cu  bestialitate batrani , femei , copii  , nu  conta  ! “  povestea  bunica  in  timp  ce  isi  stergea  o  lacrima  in  coltul  ochiului  . ” Sa  nu  uitați  niciodata , maică , ce  ne-au  făcut  nouă   rușii  dar  și  ajutoarele  lor  cele  mai  de  nădejde , evreimea –  rusă bolșevizată  ” .  Dupa  Crăciun , am  fost  la  cimitir , am  curațat  puțin  mormântul  bunicii  , am  vărsat  câteva  lacrimi  și  am  spus  tare  ” Să  știi  că  n-am  uitat  nimic  bunică  , din  tot ce  ne-ai  spus  !  “

*Avigdor  Lieberman nu a batut-o pe bunca mea, dar in schimb prin informarile sale catre KGB, a distrus vietile si destinele a zeci si zeci de studenti basarabeni, care au luat drumul Siberiilor inghetate, de unde majoritatea nu s-au mai intors…

 

Un   articol  de  Dacian  Dumitrescu

( articolul  poate  fi  preluat  de  toate  publicatiile  romanesti  din  tara  si  de  peste  hotare cu conditia precizarii sursei )

 

,

Fost agent al KGB in Romania, implicat activ si documentat in acest sens, in evenimentele din decembrie 1989 de la Bucuresti, actual agent de influenta al Moscovei, subordonat SVR-ului rus (serviciul de informatii externe rus), președintele de onoare al Partidului Democrat din Moldova, Dumitru Diacov, iese din adormire si confunda statul democratic Republica Moldova cu satelitul Moscovei, Belarus, declarand ca dreptul constitutional la libera exprimare ar trebui suprimat.

Punand in aceeasi balanta pe manifestantii de tip Gandhi, adica pasnici, cu lichelele violente platite de Rusia sa arunce cu pietre si sa agreseze presa si politistii, Diacov demonstreaza ca aplica in continuare directivele principale ale dezinformarii invatate in timpul stagiilor in serviciile rusesti. 
A amesteca graul cu neghina, minciuna cu adevarul, manifestantii pasnici cu brutele violente si a creea confuzie generala este specific aparatului de propaganda sovietic si rusesc. Diacov il aplica acum la Chisinau crezand ca are de-a face (uneori chiar are!) cu imbecili care ii inghit mesajul manipulator, devenind cutii de rezonanta ale agentului rus acoperit ca politician in capitala celui de-al doilea stat romanesc.

Dumitru Diacov - Președintele de onoare al Partidului Democrat din R.Moldova

Dumitru Diacov – Președintele de onoare al Partidului Democrat din R.Moldova

„Autoritățile trebuie să intervină imediat și să interzică ambele manifestații. Ele nu fac decât să adâncească prăpastia care s-a format în societate. Este un proces pe care nu-l vom putea opri dacă nu acționăm acum. Ei sunt extremiști care nu au nimic în comun cu interesul țării. Nu știm de cine sunt sprijiniți, de cine sunt puși la cale. Dacă vrem să ne manifestăm ca partide care sunt înregistrate în Moldova, care își fac griji pentru această țară, acum e momentul”, a declarat agentul de influenta rus Diacov într-o intervenție pentru UNIMEDIA.

Confundand un stat democratic cu o dictatura de tip Belarus, agentul rus arata cat de primitiv si sovietic a ramas in adancul convingerilor sale si mai demonstreaza cat de periculos ar fi pentru un stat democratic ca un asemnea individ sa ajunga sa conduca institutii ale puterii.

Cunostinte vechi de la Bucuresti ale lui Diacov, care doresc sa-si pastreze anonimatul, contactate de Romanian Global News, îi reamintesc acestuia de momentul petrecut la sediul televiziunii române in decembrie 1989, atunci cand “corespondentul de presa” Diacov a fost oprit cu teava unui pistol mitraliera in burta la intrarea din strada Pangratti a cladirii televiziunii. Era insotit de mai multi “corespondenti” si voiau sa “transmita” din interiorul cladirii “momentele fierbinti ale Revolutiei”. Ceva mai devreme fusesera vazuti in preajma cladirii Consulatului rus de unde se tragea asupra Televiziunii pe timpul noptii… Cunostintele de la Bucuresti ii transmit “tovarasului” Diacov ca dacă chiar par uitate, unele fapte nu se iarta mai ales atunci cand ele sunt aduse in actualitate.
“Ii reamintim “tovarasului” Diacov ca urmare a tirurilor nocturne din cladirea Consulatului rus, tineri romani au murit fiind loviti de gloante” a tinut sa declare una din cunostintele lui Diacov de la Bucuresti.

Contactati de Romanian Global News, lideri ai Platformei Civice “Actiunea 2012” au declarat ca spera ca reprezentantii SIS, ai Politiei, ai Procuraturii si jurista Primariei din Chisinau nu se afla sub influenta unui individ ca Diacov. Pentru ca la discutiile de miercuri 5 septembrie asa pareau.

Platforma Civica se intreaba daca cumva parerile exprimate de jurista Primariei, apropiate declaratiilor lui Diacov, sunt cele transmise de Primarul general Dorin Chirtoaca. Ar fi grav ca un urmas al lui Gheorghe Ghimpu sa transmita astfel de mesaje!

In orice conditii reprezentantii Platformei civice au declarat ca asteapta ca autoritatile sa-si faca datoria si sa asigure desfasurarea in deplina siguranta a marsului pasnic din 16 septembrie de la Chisinau, izoland si retinand eventualele grupuri violente care ar putea agresa manifestantii pasnici, mass-media si fortele de ordine, asa cum s-a intamplat la Balti.

Redactia R.B.N.Press

PASSWORD RESET

LOG IN