ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "Adevăr istoric contra mitologie națională"

Adevăr istoric contra mitologie națională

,

Un articol publicat in data de 14 aprilie a.c. de Revista 22, editata de Grupul pentru Dialog Social, face propaganda in favoarea revizionismului maghiar. Articolul intitulat ”Adevar istoric contra mitologie nationala”, semnat de un anume Dini G. Jónas, vorbeste despre mitul Marii Uniri si despre injustul Tratat de la Trianon prin care Ungariei i-au fost rapite” sirul de trei orase din apropiere de frontiera”. Delirul revizionist maghiar, gazduit de paginile Revistei 22 si deci sustinut de intelectualii Grupului pentru Dialog Social, nu se opreste aici. Autorul textului concluzioneaza chiar faptul ca romanii din Transilvania au fost fortati sa se uneasca cu Romania. Potrivit acestuia, romanii din Transilvania ar fi fost mai interesati sa ramana in Ungaria, ”cu o larga autonomie”.

Lecturand articolul din Revista 22 am impresia ca-l citesc pe Laszlo Tokes sau ca-l ascult pe Csibi Barna. Imi este foarte greu, daca nu imposibil, sa vad care sunt diferentele dintre acest articol asumat de Revista 22 si actiunile si discursurile liderilor UDMR, PCM, PPMT sau ale altor organizatii maghiare care militeaza pentru separatism pe criterii etnice si anularea Tratatului de la Trianon. (de Dan Tănasa)
 *

Cum arată imfamia? (vedeți mai jos)

Adevăr istoric contra mitologie națională

de Dini G. Jónas 1502 afisari | 12 comentarii

Unul dintre miturile cele mai înrădăcinate ale românilor, ridicat până și la nivel de sărbătoare națională, este cel al Unirii de la 1 decembrie 1918. Aceasta ar fi fost un act entuziast al întregului popor ardelean.

Care este însă adevărul istoric? Ni-l spune chiar reputatul istoric român, domnul profesor Lucian Boia, în cartea sa Primul război mondial, apărută anul trecut la Editura Humanitas.

Cu obiectivitate și moderație, eminentul istoric arată cum un grup de intelectuali români, întruniți la Alba Iulia, au decis unirea, fără să țină seama de celelalte naționalități ardelene. Care ar fi fost însă dorința lor reală? Probabil, influențați de cultura maghiară, care înregistrase în ultimii ani progrese repezi printre ei, ar fi preferat să rămână în granițele Ungariei, cu o largă autonomie, la egalitate cu celelalte naționalități conlocuitoare (sârbi, croați, slovaci etc.). De altfel, acești intelectuali nu reprezentau, conform obiectivului recensământ maghiar din 1910, decât aproximativ o treime din populația orașelor. Ceilalți români, care trăiau la țară, nici nu se gândeau la unire.

Autorul stabilește apoi o serie de adevăruri istorice. El arată cum imperialistul Brătianu a cerut, pentru a intra în război, teritoriul până la Tisa. Apoi, cum catastrofala armată română a intrat repede (probabil în câteva zile) în derută, în contrast cu puternica armată austro-ungară, în care multiplele nationalități au arătat atâta entuziasm. În sfârșit, cum injustul Tratat de la Trianon a răpit Ungariei șirul de trei orașe din apropiere de frontieră, ca, de exemplu, cel denumit de localnici Sătmar, în maghiară Szatmar (nu denumirea oficială românească actuală de Satu Mare). Ce importanță avea că zona înconjurătoare era pur românească, dacă orașul principal era majoritar maghiar.

Lucrarea domnului Boia ar trebui cât mai repede tradusă în limbile de circulație internațională, ca și în maghiară.

Dini G. Jónas
8 aprilie 2015

Reacții la  TICĂLOȘIA din pagina Revistei 22  …Cu drumul spre gunoi

Ion Scorobete publicat pe  ioncoja.ro
Sunt stupefiat nu de faptul că un individ isi descrie cosmarurile, este dreptul sau, ci ca o revista din Romania i le face publice. Ca omul delireaza e limpede. Iata: „un grup de intelectuali romani, intruniti la Alba Iulia, au decis unirea[…] Ceilalti romani, care traiau la tara, nici nu se gandeau la unire.
La 1 Decembrie 1918, pe Platoul Romanilor din Alba Iulia au fost prezenti peste 100.000 de delegati ai tuturor localitatilor din Transilvania. Aici nu a fost o adunare spontana, un „miting”, asa cum fusese cea de pe Campia Libertatii de la Blaj in 3/15 Mai 1848, ci un For, o Mare Adunare Nationala constituita din reprezentantii alesi ai tuturor romanilor din Transilvania, delegati abilitati sa ia hotarari in numele acestora. Era in realitate un Parlament ad hoc. Fiecare delegat avea asupra sa un „credentional”, o lista cu numele si prenumele locuitorilor din localitatea pe care el o reprezenta, in numele carora era autorizat sa decida.
Iar acum nu ma refer la omul de rand care nu este foarte la curent cu ce s-a intamplat acolo, ci ii am in vedere pe istoricii profesionisti. Toti pomenesc cu un prilej sau cu altul de 1 Decembrie, dar nu stiu cati dintre ei au avut in mana un „credentional” in original.
Ei bine, eu am avut nu unul, sute. Am studiat nume cu nume insirate acolo. Rubrica ultima din dreapta se intitula „Semnatura”. Aceasta era cea care ma emotiona pana la lacrima (pentru cinicii carora asemenea formulari le provoaca o grimasa incarcata de tot dispretul fac precizarea ca unii oameni, printre care ma prenumar, au si lacrimi ale sufletului). Rar aparea si cate o semnatura, a preotului, a dascalului, a vreunui taran mai rasarit. De regula, se insirau de sus pana jos cruci apasate cu degetul, amprenta dupa amprenta.
Dovada elocventa a nivelului cultural ce le era harazit romanilor din luminatul Imperiu. Degetele acelor romani „care traiau la tara” si care după Revista 22, „nici nu se gandeau la unire” erau manjite cu pamant si cu gunoi de grajd, erau tocite de manerul toporului, de coada sapei si de darjala coasei, dar ei tineau din toata fiinta sa-si pecetluiasca pe coala de harte care-i intimida vointa vietii lor. Pe acele cruci s-a rastignit intreg Ardealul pentru ca sa poata invia La Alba Iulia.
Poetul patimirii noastre a spus:
Avem un vis neimplinit,
Copil al suferintii,
De jalea lui ne-au raposat
Si mosii, si parintii…

Cei a caror febra s-a cronicizat nu au decat sa-si debiteze aiurelile in cadru privat sau in casele de sanatate. Nu le vom ingadui sa-si bata joc de mosii si parintii nostri care nu numai au raposat de jalea unui vis, ci au facut si ca acel vis, providentialul vis al Unirii, sa fie infaptuit.

*

Alte reacții la articol pe pagina Revistei 22

25.04.2015 | Dinu G. Ionescu a scris:
Pseudoistoricul Boia nu merită nici măcar osteneala de a-l combate. Este o rușine a facultății de istorie
25.04.2015 | Simina Lazar a scris:
V-am ascultat la conferinta de la Casa Română, ba chiar v-am si cumparat o carte. Regret profund. Nu pot sa Înteleg cum puteti face asemenea informatii absolut false. Bunicul meu, taran de la Sarmas a fost la Adunarea de la Alba Iulia. Faceti jocul extremistilor unguri. Regret profund ca v-am cumparat cartea.
26.04.2015 | Dr Serban Mihaileanu a scris:
Citesc asa zisul editorial, semnat de Domnul Dini G. JĂłnas, impresar improvizat al marelui istoric român contemporan Lucian Boia – gazduit, cu delicioasa dezinvoltura, de redactia Revistei 22. Sa fim pozitivi : marele nostru istoric, i-a deschis ochii tumultosului sau impresar, fiind azi asigurat de cel putin un admirator. Simtindu-se inca intemnitat de tratatul de la Trianon si de  imperialismul lui Bratianu . Daca redactia i-ar fi alocat mai mult spatiu, tanarul nostru european, ne-ar fi vorbit poate si de Horty. Vesteda nostalgie a imperiului apus, il face pe liricul interpret al istoriei sa afirme ca  ceilalti romani, care traiau la tara, nici nu se gandeau la unire. Este adevarat, imperiul a facut totul ca taranii sa nu se gandeasca la unire dar sa se gandeasca zi si noapte la ce li se va intampla daca nu vor fi supusi, saraci si cuminti. Il invit pe tanarul gazduit de Revista 22 sa re-citeasca anumite capitole din istorie, nu cele scrise de marele nostru istoric Lucian Boia, dar cele scrise cu sangele romanilor de Imparateasa Maria Tereza prin bratul armat al generalului von Bukow sau mai recent de asasinatele salbatece comise de ungurii hortisti dupa dictatul de la Viena. Mult stimata redactie, cunoasteti vechiul adagiu : cine nu cunoaste istoria este condamnat sa o retraisca, asta doriti ? In patria nostra, multae silvae sunt, quae bestiis abundantâs et multae codae secures
27.04.2015 | Dan Culcer a scris:
Rugam redactia revistei sa produca o nota privitoare la activitatea stiintifica, deci privitoare la competenta minimala a semnatarului acestei opinii, Dini G.JĂłnas. Ca sa putem aprecia argumentele lui JĂłnas, trebuie ss stim putina istorie ca sa le incadram acolo unde isi au locul, in ideologia revansarda a iredentismului maghiar care are un repertoriu bine structurat din 1919. Argumentul orasului locuit de maghiri si inconjurat de sate romanesti este insa contra-productiv, de vreme ce demonstreaza contrariul, prezenta majoritatii demografice romanesti in numele careia s-a facut Unirea. Redactia ar trebui sa caute un redactor competent pentru a evita publicarea unor astfel de opinii orientate sau pentru a le putea comenta echilibrat. Lucian Boia va fi tradus in maghiara si sustinut de presa maghiara tocmai fiindca canta in struna acestui iredentism. Ca Lucian Boia scrie ce scrie, cu argumente istorice alese ca sa demonstreze tezele preconcepute ale revizionismului istoric practicat de el, asta se poate discuta in cadrul presei de specialitate mai bine decat prin astfel de note de pripas. Dan Culcer
29.04.2015 | Marian Clenciu a scris:
Adevăƒr istoric contra mitologie națională ?.€ Cred cムeste o mică problemă cu titlul. Nimerit ar fi fost €Mitologia revanșardムcontra Adevăƒr Istoric.€ Că sunteți destul bine intenț›ionați€ nu-i o noutate, doar e democraț›ie.  Deplorabil…

Despre ce fel de viata au avut romanii din Transilvania sub dominatia grofilor maghiari a vorbit, cu documente, istoricul dr. Vasile Lechințan

Replica istoricului Vasile Lechințan la afirmațiile REVOLTĂTOARE ale viceprimarului UDMR din Arad. LISTA martirilor români din Hodac uciși de unguri în 1848 DOCUMENTE (Dan Tănasa Blog)

Președintele UDMR Arad, Bognar Levente, viceprimar al municipiului Arad, a opinat în cadrul unei conferințe de presă faptul că afirmația că în 1848-1849 armatele maghiare ar fi ucis 40.000 de români este o minciună a „extremiștilor”, care „otrăvesc” buna conviețuire, istoricii stabilind că „cifra nu este cea reală” (detalii aici). 

 –
Despre ”eminentul” istoric Lucian Boia a vorbit foarte clar prof. univ. dr. Ioan Scurtu aici. Fata de articolul stupefiant gazduit de paginile Revistei 22 a reactionat, pe blogul sau, scriitorul Dan Culcer:

Se desfășoară o amplă campanie mediatică, prin care se acreditează ideea că românii nu au capacitatea de a se conduce prin ei înșiși, nu au realizat nimic viabil de-a lungul timpului, istoria lor este o succesiune de mituri, de care trebuie să se debaraseze. Câțiva intelectuali, autoproclamați exponenți ai societății civile, au acaparat mass-media (presă scrisă, TV, edituri, radio), desfășurând o campanie intensă și sistematică de denigrare a poporului român. Unul dintre aceștia, H.-R. Patapievici, scria: “În toată istoria, mereu peste noi a urinat cine a vrut”. Cu alte cuvinte, românii au fost pe post de closet public. Ca urmare, să-i scoatem din conștiința națională pe Decebal, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, pe Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza. Cine îndrăznește să-i evoce este un naționalist, demn de disprețul Europei și al “societății civile”. România însăși este prezentată ca o țară demnă de scârbă și dispreț. Să nu se mai spună că avem o țară frumoasă, cu imense bogății, care merită să fie cunoscută și prețuită (așa cum făcuse Papa Ioan Paul al II-lea, care a numit-o “Grădina Maicii Domnului”). Foarte activ și mediatizat este Lucian Boia, care și-a modificat radical discursul de dinainte de 1989, apreciind că istoria românilor nu este decât o succesiune de mituri. În opinia sa, românii nu au fost decât niște anexe ale marilor imperii, incapabili să-și construiască o istorie reală. Nici vorbă de vechime, continuitate, unitate, luptă pentru independență și de alte asemenea “mituri”. Cei care susțin contrariul – A.D. Xenopol, Dimitrie Onciul, N. Iorga, Constantin C. Giurescu etc. etc. – sunt niște naționaliști, demni de tot disprețul europenilor. Obiectivul lui Boia și al susținătorilor săi este clar: “Marile decizii pe care trebuie să le ia astăzi societatea românească reprezintă o ruptură față de trecut, față de orice trecut”. Cu alte cuvinte, românii să nu se inspire din faptele de demnitate națională ale unui Ion I.C. Brătianu sau Nicolae Titulescu, ci să accepte tot ce li se cere. Poporul român are un trecut incert, a venit de nicăieri și se îndreaptă spre niciunde. Doar duși de mână, ca orbeții, românii ar putea ieși la liman și, ca urmare, ei trebuie să acepte cu recunoștință tot ce li se cere din afară. Guvernanții au acționat în acest spirit. Au înstrăinat principalele bogății naturale, au încheiat contracte dezastruoase, au pus în operă privatizări scandaloase în favoarea străinilor. Românii au fost practic eliminați de guvernanții de după 1989 din reconstrucția economiei naționale.

Una dintre direcțiile de ștergere a memoriei românești este abandonarea monumentelor istorice. Au românii vocația distrugerii a tot ce-i leagă de trecut?

Asistăm la punerea în operă a unui program vizând ștergerea identității naționale a poporului român. În 2013, am participat la lansarea cărții „Palate din București”, de Ion Narcis Dorin, prilej cu care am aflat că, în cei 25 ani de după 1989, s-au demolat mai multe monumente istorice și de artă decât în 45 de ani de comunism. Guvernanții, prin așa-zisa “restitutio in integrum”, au deschis calea unor uriașe abuzuri, la care s-a asociat din plin și justiția. Au fost restituite clădiri istorice – care făceau parte din patrimoniul național – pe care proprietarii (mulți dintre ei obținând decizii judecătorești pe baza unor acte false) le-au demolat, pentru a face loc unor clădiri “moderne”, din beton și sticlă. Evident că asemenea acte au avut loc cu implicarea Ministerului Culturii – care, culmea, se mai numește și al Patrimoniului -, care are obligația de a păstra monumentele istorice și de artă, precum și cu ajutorul primăriilor, care au dat avize de demolare. După 1989, s-a mai înregistrat un fenomen curios, girat de guvernanții de la București: renovarea pe banii statului a unor clădiri monumente istorice și apoi restituirea lor către proprietari, reali sau fictivi. Tratatul de la Trianon, din 4 iunie 1920, prevedea că bunurile care până la acea dată au aparțiunut statului maghiar treceau de drept în proprietatea statului român. Nesocotind acest Tratat, guvernele și justiția română au restituit multe clădiri unor etnici maghiari, după ce, prin grija miniștrilor Culturii (lideri ai UDMR), acestea au fost refăcute și renovate cu bani grei de la bugetul statului român. Toate acestea, în timp ce numeroase castele, cazinouri, palate, cule românești au fost lăsate în paragină. Nici măcar în “Anul Brâncoveanu” (2014) nu s-au acordat fondurile necesare pentru refacerea unor biserici și palate construite de marele domnitor.

„Realizarea unui grup statuar, care să fie dezvelit la Alba Iulia, cu prilejul centenarului Marii Uniri, ar trebui să constituie un obiectiv esențial al guvernanților”

Majoritatea orașelor din Transilvania nu au statui, busturi și alte monumente construite în ultimii 25 de ani. Dacă n-ar fi cele ridicate în perioada interbelică și chiar în anii comunismului, piețele ar fi dominate doar de eroii altora. Nu au găsit autoritățile postdecembriste figuri eroice în istoria românilor?

Pe întreg teritoriul Transilvaniei s-au instalat zeci de busturi și alte monumente prin care sunt omagiați diverși lideri maghiari. Între aceștia, și un criminal de război, ucigaș de români, Albert Wass, omagiat la Odorheiul Secuiesc. De altfel, liderii UDMR nu s-au disociat niciodată de politica horthystă, nici de liderii lor comuniști. Cu complicitatea guvernanților români, în județele Harghita și Covasna s-a constituit “de facto” un “ținut secuiesc”, în care aplicarea legilor României este facultativă. În ultimii ani se acționează intens pentru legalizarea acestuia și constituirea unei enclave teritoriale pe criterii etnice. Confruntându-se cu această realitate, prefectul de Harghita a contestat în instanță mai multe hotărâri ale consiliilor locale din județ, privind autonomia “ținutului secuiesc”, deoarece încălcau Constituția, care prevede că România este stat național unitar. Guvernul Ponta nu numai că nu a acționat pentru impunerea legalității, ci l-a destituit, în august 2014, pe prefectul român, înlocuindu-l cu un prefect maghiar, susținut de UDMR. Am fost recent în cele două județe și am avut senzația că mă aflu în Ungaria. Presa, televiziunea, radioul, carțile din librării, toate făceau propagangă revizionistă ungurească. Nu numai în magazine, dar și la chioșcurile de pe trotuar, se vând hărți, vase, tricouri cu Ungaria Mare, în care Transilvania este parte a acesteia. Românii de aici sunt tratați ca străini și presați să plece cât mai repede și cât mai departe. În acest timp, oficialitățile de la București dau asigurări românilor că totul este în regulă, să nu se îngrijoreze, deoarece totul nu este decât o propagandă a “extremiștilor români”.   Integral pe ioanscurtu.ro

Publicat de România Breaking News – R.B.N. Press / romaniabreakingnews.ro

Surse: glasul.info,  ioanscurtu.ro, dantanasa.roioncoja.ro prin romaniabreakingnews.ro