ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "9 noiembrie 1938"

9 noiembrie 1938

,

 S-e comemoreză 77 de ani de la ´Noaptea de cristal´

În noaptea de 9 noiembrie 1938, în Germania nazistă au fost incendiate sinagogi, magazine și locuințe deținute de evrei. Sub ochii germanilor și întregii lumi, evrei au fost umiliți și supuși violențelor.

Îmi amintesc foarte bine de zorii zilei de 10 noiembrie„, afirmă W. Michael Blumenthal. „Tatăl meu abia fusese arestat. Profitând de agitația din casă, de neatenția mamei, am putut să ies pe stradă. Am văzut vitrine sparte pe artere principale ale Berlinului și sinagoga distrusă din Fasanenstrasse. Nu mai ardea, doar fumega„. Blumenthal era pe atunci un băiat în vârstă de 12 ani. La 76 de ani de atunci, el trăiește tot la Berlin, și ocupă funcția de director al Muzeului Evreiesc. Este american. Cândva a deținut cetățenia germană.

Umiliți și bătuți
În noaptea de 9 spre 10 noiembrie au avut loc în Germania și Austria anexată acțiuni violente împotriva evreilor. Sute de sinagogi și case de rugăciune au fost jefuite, distruse și incendiate. Oameni au fost batjocoriți, bătuți și, în unele cazuri, uciși, în plină stradă, doar fiindcă erau evrei. Poliția nu a intervenit iar pompierii au acționat doar pentru a împiedica extinderea incendiilor asupra clădirilor învecinate.

Dar, acesta nu a fost decât începutul. Pe 10 noiembrie au fost internați în lagărele de concentrare Dachau, Sachsenhausen și Buchenwald 30.000 de bărbați evrei. Între ei s-a numărat și tatăl lui W. Michael Blumenthal. „Îmi amintesc încă ce a spus mama când tata a fost luat de doi polițiști. A strigat: ce s-a întâmplat? Ce faceți cu el? Ce a făcut? Chiar dacă aveam doar 12 ani, am simțit teama care pusese stăpânire pe mama„, își amintește el.

De ce pe 9 noiembrie 1938?

La comemorarea a 75 de ani de la acest eveniment (noiembrie 2013), o expoziție organizată în capitala Germaniei, Berlin, au fost prezentate relatările, până în prezent necunoscute, ale diplomaților străini prezenți la Berlin în acea perioadă – dezvăluindu-ne cum aceste evenimente șocante nu au atras mai mult de o condamnare vagă din partea oficialilor.

Kristallnacht – 76 de ani de la Noaptea de Cristal

KristallnachtConsulul general britanic la Berlin, Robert Townsend Smallbones, este un astfel de caz. La momentul declanșării Kristallnacht, consulul văzuse deja o mare parte a lumii și petrecuse opt ani înGermania, în cadrul corpului diplomatic britanic. În pofida faptului că în Germania era la acel moment o dictatură nazistă, britanicul de 54 de ani avea o părere extrem de bună despre germani. Germanii “sunt, de obicei, blânzi cu animalele, copiii, persoanele în vârstă și infirmii. Nu mi s-a părut că felul lor de a fi există vreo cruzime”, nota diplomatul într-un raport către Ministerul de Externe de la Londra.

Dată fiind părerea sa despre germani, reprezentantul Imperiului Britanic a fost cu atât mai uimit de evenimentele de la începutul lunii noiembrie 1938. La Paris, Herschel Grünspan, un refugiat evreu de 17 de ani originar din Hanovra (nordul Germaniei), l-a împușcat pe diplomatul german Ernst vom Rath într-un act de protest împotriva politicilor lui Hitler privind evreii. Dacă la început naziștii au urmărit doar evreii din regiunea Hesse din jurul Frankfurtului, după moartea lui Rath, la 9 noiembrie, pogromurile s-au răspândit în întregul Reich, fiind incendiate sinagogi, sparte vitrinele magazinelor evreiești și mii de oameni duși în lagăre de concentrare și maltratați.

Pogromurile din noiembrie 1938 au durat mai multe zile, deși cărțile de istorie se referă adesea la eveniment ca la o singură “Noapte de cristal”, deoarece șeful propagandei naziste, Joseph Goebbels, a anunțat la radio, la data de 10 noiembrie, că excesele s-au încheiat. Experții estimează însă că până la 1.500 de oameni au murit în jurul zilei de 9 noiembrie în cel mai cumplit pogrom din Germania după Evul Mediu.

În anul 2013, în contextul comemorării a 75 de ani de la ceea ce istoricul Dan Diner numea “catastrofa de dinainte de catastrofă”, Ministerul de Externe german a luat decizia neobișnuită de a cere unui număr de 48 de țări care aveau misiuni diplomatice în Germania în 1938 să caute în arhive rapoarte diplomatice cu privire la pogromul din luna noiembrie.

Timp de mai multe luni de zile, Ministerul de Externe a primit copii ale unor documente istorice necunoscute anterior experților. Începând de lunea viitoare, Ministerul de Externe și Centrum Judaicum din Berlin vor expune o selecție a acestor documente la Sinagoga Nouă, de pe Oranienburger Strasse, într-o expoziție intitulată “De la interior la exterior: pogromurile din noiembrie 1938 în rapoartele diplomatice din Germania”

Demn de remarcat, de asemenea, cu privire la documente este, de fapt, ceea ce ele nu conțin, scrie Der Spiegel. Din această perspectivă, documentele vorbesc despre un eșec al comunității internaționale cu privire la Kristallnacht și despre consecințele sale profunde.

Diplomații au condamnat aproape în unanimitate crimele, actele de violență și distrugerile. Spre exemplu, britanicii au descris pogromul drept o “barbarie medievală”, brazilienii l-au numit “un spectacol dezgustător”, iar diplomații francezi au scris că “brutalitatea” acestuia a fost depășită doar de “masacrele comise asupra armenilor”. Cu toate acestea, nicio țară nu a rupt relațiile diplomatice cu Berlinul și nici nu a impus sancțiuni, cu excepția Washingtonului, care și-a a rechemat ambasadorul. Mai important, în cazul majorității țărilor, granițele au în mare parte închise pentru cei aproximativ 400.000 de evrei germani.

De asemenea, majoritatea diplomaților erau bine informați despre amploarea atrocităților, din relatările auzite de la oamenii disperați care și-au descris experiențele. În plus, ferestrele sparte și sediile firmelor evreiești jefuite erau în mod clar vizibile. Cu toate acestea, diplomații au fost nedumerit de ce naziștii acționează atât de violent, având în vedere prejudiciul creat pentru reputația lor internațională. Dacă reprezentanții Franței au crezut că este vorba de o luptă pentru putere în cadrul conducerii naziste, trimisul elvețian a presupus că represiunea a fost calea aleasă de Hitler pentru a-și demonstra puterea, iar consulul britanic a suspectat că izbucnirea de violență a fost declanșată de” perversitatea sexuală… foarte răspândită în Germania”.

Cu toate acesta, așa cum au descoperit istoricii după cel de-al Doilea Război Mondial, Hitler a profitat pur și simplu de oportunitate. Hitler se afla la Munchen în după-amiaza zilei de 9 noiembrie, atunci când a aflat de moartea lui Rath. În aceeași zi, conducerea nazistă s-a întâlnit, ca în fiecare an, pentru a comemora puciul eșuat din 1923.După ce s-a consultat cu Hitler, ministrul propagandei, Joseph Goebbels, i-a instigat pe ceilalți oficiali prezenți la ședință până când aceștia “s-au grăbit imediat spre telefoane”, după cum nota el în jurnalul său. Aceștia au dat instrucțiuni soldaților naziști, deja porniți împotriva evreilor.

El a ordonat de asemenea poliției să nu se amestece iar pompierilor să protejeze doar proprietățile „arienilor”. Goebbels a interzis cu aceeași ocazie jafurile.

În ciuda interdicției, pe 9 și 10 noiembrie au avut loc și jafuri. „Pe străzi am văzut bande de tineri ținând în mâini obiecte de cult israelite, furate din sinagogi„, relata în epocă un diplomat brazilian aflat la post în Germania. Ambasadorul leton relata în acele zile că bulevardul Kurfürstendamm din Berlin arăta ca după o bătălie iar omologul său finlandez nota într-o depeșă că populația germană este deosebit de critică față de acțiunile naziștilor. „Mă rușinez, în calitate de german – aceasta este o afirmație adesea auzită pe stradă„, afirma în document șeful legației scandinave.

Că naziștii vor avea în plan să-i ucidă pe toți evreii din lume, asta nu bănuia niciunul din diplomați la momentul respectiv. Un diplomat italian de exemplu, scria, referindu-se la numărul evreilor care trăiau la acea vreme în Reichul german: „Nu este (…) de închipuit că 500.000 de oameni vor fi puși într-o zi cu toții la zid sau vor fi împinși spre sinucidere sau internați în uriașe lagăre de concentrare„. O estimare greșită. Totuși, familia lui W. Michael Blumenthal a reușit în același an 1938 să se refugieze la Shanghai. Era singurul loc în lume unde, la acea vreme, refugiații erau încă primiți la țărm fără să li se ceară viză.

Germania nu uită ‘Noaptea de cristal’ (9 noiembrie 2013)

Cancelarul Angela Merkel a participat, alaturi de supravietuitorii pogromului antievreiesc din 1938, la o ceremonie organizata la sinagoga de pe Rykestrasse, din Berlin, cea mai mare din Germania si una dintre putinele care nu au fost distruse de nazisti in urma cu 70 de ani.

Charlotte Knobloch, presedinta Consiliului central al evreilor din Germania, si-a exprimat speranta ca amintirea pogromului, caruia i-a supravietuit, sa ajute la revigorarea tolerantei in aceasta tara. “Aceasta zi, importanta din punct de vedere simbolic, este ocazia de a arata ca Germania este o democratie deschisa diversitatii”, a declarat ea.

Noaptea de Cristal – unul dintre cele mai negre evenimente din istoria Germaniei – a fost, de asemenea, marcata si de muzicieni, de actori si de scriitori. Acestia ­s-au reunit ieri seara in Berlin pentru a-si aminti prin muzica de pogromul nazist care a provocat moartea a 91 evrei si a constituit semnalul declansarii Holocaustului.

Manifestari similare au avut loc si in alte orase ale lumii. Pogromul – prezentat de nazisti drept manifestare spontana a populatiei, care i-ar fi atacat pe evrei in toata Germania – a fost declansat de trupele lui Hitler in 9 noiembrie 1938 si a durat doua zile. Denumirea sub care a intrat in istorie vine din miile de vitrine sparte ale magazinelor evreiesti.

Aranjament editorial – Dorian Theodor / romaniabreakingnews.ro /   Surse: ziuaveche.ro , dw.de , 9am.ro prin  R.B.N. Press

Surse foto:  ziuaveche.ro , dw.de ,rfi.ro, ro.wikipedia.org9am.rostirileprotv.royadvashem.org,

*Parte din articol a fost publicat pe R.B.N. Press  în 11 noiembrie 2013 și republicat în 9 noiembrie 2014

PASSWORD RESET

LOG IN