ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "9 mai 1945"

9 mai 1945

,

razboi_de_NIstru2 Martie 1992 vs. 9 Mai 1945
Am urmărit cu multă atenție reacțiile și comentariile oamenilor pe rețelel de socializare în legatură cu tragica zi de 2 martie 1992.

Pentru cei ce știu doar de Mall, kebab și beții cu „prietenii”, vreau să le reamintesc că în data de 2 martie 1992 a început agresiunea rusească în Republica Moldova. Rusia susținând și coordonând la modul cel mai activ separatiștii de la Tiraspol, ajutați de tot felul de prăpădiți de cazaci beți, veniți de peste tot. Cam același scenariu, ce a fost aplicat recent și în Ucraina (Donbas și Crimea), doar că Rusia pe atunci nu se masca atât de tare cum o face acum. Tratatul de pace fiind semnat la Moscova, de către reprezentanții Republicii Moldova și a Federatiei Ruse (!).

Dar, să revenim la ideea principală a acestui articol. Urmărind reacțiile oamenilor, atât vorbitorilor de limba româna cât și a celor de limbă rusă, am oservat o mare paradigmă din partea rusofonilor și multă prostie din partea moldovenilor noștri, și anume:

Marea majoritate a societății noastre a cam ignorant data de 2 Martie 1992. Nu și-au manifestat nici solidaritatea, nici respectul față de polițiștii, militarii și voluntarii noștri ce au luptat în acel război. Aceasta dată este cumva umbrită atât de mass-media, cât și de o bună parte a societății.

Pe rețelele de socializare, și-au manifestat deschis solidaritatea față de acele evenimente tragice, oamenii care într-o masura sau alta au trait acele clipe de groazan – fie ei personal, fie cineva din rude sau cunoscuți ai acestora.

Pe de alta parte, vorbitorii de limba rusă au ignorant aproape în totalitate acesta data marcanta a istoriei noastre recente. Rarele reacții din partea celor mai aprigi susținători ai „independenței și suveranității Republicii Moldova și a moldovenilor ca neam”, s-au cam rezumat la termeni de genul „Haideți să nu mai rascolim istoria”, „Lasați acele timpuri tulburi în pace”, „În acest conflict nu aveau dreptate nici unii nici altii”, „a fost un joc geopolitic în care am fost implicați”, și acestea sunt doar cele mai pașnice și neutre cometarii pe care le putem urmări pe mediul online a acelora ce locuiesc alaturi de noi prin Chișinău, Bălți, Orhei etc.

Mulți rusofoni, cărora li se adaugă o grămadă de moldoveni manipulați și fară pic de cultura generală, cred cu tărie că „Războiul l-au pornit moldovenii si conducatorii de pe atunci pro-români”,  sau „Așa le și trebuia, daca au vrut sa fie anti-Rusia și cu România”, sau „Este dreptul transnistrenilor la independență”, sau așa „O generație de unioniști au primit peste bot în 1992 de la Moscova, acum a crescut înca o generație de unionisti care ar trebui sa primeasca peste bot ca să nu se mai agite atâta” etc.

Nu mă afectează deloc faptul că rușii din Republica Moldova ne disprețuiesc și apără poziția Moscovei și a separatiștilor aceteia. Ei sunt printer noi, ne-am obișnuit cu ei, și puțin probabil ei să înceapă în masa se evadeze de sub propaganda mass-mediei rusești, care este în proproție de 60% din toată mass-media din Republica Moldova.

Mă deranjeaza în schimb moldovenii noștri, care nu pot lega două evenimente între ele, și asculta în continuare pe fel de fel de dodoni crezând ca nouă trebuie să ne fie rușine pentru războiul din Transnistria, și trebuie să vorbim despre acest subiect în semi-șoaptă ca să nu supărăm ”fratele” rus sau minoritățile acestuia din statul nostru.

De asemenea, mă deranjează faptul că moldovenii noștri, mulți dintre ei, cu mare fast serbează ziua de 9 Mai, privesc în dimineața zilei parada de la Moscova, posteaza comentarii pe retelele de socializare despre „Ziua marii victorii”, agață pe ei sau mașinile sale panglica ruseasca Sf. Gheorghe (nici măcar nu este de pe timpurile celui de-al doilea război mondial, ci a fost introdusă în circulație în 2005 de autoritățile moscovite), și privesc câteva filme sovietice despre război în decursul zilei, după care seara baga în ei cel puțin 50 grame de vodka cu lozinca „în memoria celor căzuți pentru apărarea patriei”, și ascultă „Smugleanka Moldovanca”.

În timp ce pe 2 martie rusofonii, nostalgicii și moldovenii fără cultură, ne inspiră la greu ideea că acest eveniment tragic din 1992 nu trebuie afișat, că trebuie să ne fie rușine pentru tot ce s-a întâmplat și cel mai bine să dăm uitarii acel război.

Și uite că pe 9 mai toată lumea iese cu veșnicile lor lozinci „Multumesc bunelului pentru victorie!”, „Tinem minte si ne mândrim” etc. Cu alte cuvinte, ce s-a întâmplat acum 70 de ani în urmă îi interesează mult mai mult pe rusofoni și moldovenii prostiți, decât evenimentele tragice de acum 24 de ani. Întrebarea firească este totuși – unde dragii mei rusofoni vă este solidaritatea față de cei ce au croit independența statului pe care acum cel putin declarativ î-l apărați de „unioniști, fasciști și români” ?!

(,,,) fiii și fiicele celor care au adus moartea în casele moldovenilor în 92 se plimbă cu Porche Cayenne prin Chisinău…

Este evident că se vrea uitarea conflictului din Transnistria, uitarea călăilor ce au adus moartea în casele moldovenilor, uitarea acelor ce au fost implicați în acest conflict armat împotriva Republicii Moldova, iar acum fiii și fiicele acestora se plimbă cu Porche Cayenne prin Chisinău. Nu este actual războiul din transnistria nici pentru clasa politică din Republica Moldova. Vă dați seama, marea lor majoritate nici măcar nu era implicate în acest conflict – bine că buneiii lor au fost implicați în cel de-al doilea război mondial și trebuie să-i cinsteasca cu flori de 9 mai, nu ?!

Așa că dragii mei moldoveni, nu vă așteptați la minuni și la trezire de conștiință din partea celor, al căror conștiință doarme adânc și visează paradele de la Moscova cu oacazia zilei de 9 mai. În Republica Moldova, ipocrizia este la cote maxime. Rusofonii o sa joace în continuare rolul de „stataliști” si „iubitori ai Republicii Moldova”, dar în adâncul sufletului vor urâ pe cei ce au ieșit în față și au apărat moldovenii din Transnistria și întreaga țară împotriva agresiunii „fratelui” de la Moscova.

Unica noastră șansă, este să fim uniți, să ne cunoaștem istoria, să ne respectăm eroii și să facem ceea ce considerăm că trebuie făcut. Astazi, mâine, poimâine, până nu vom reuși.

Noi suntem obligați să fim puternici, să fim cât mai buni.

Să citim cât mai mult, să facem sport, să ne preocupăm de tinerii ce vin în spate, ca viața lor să nu se mai rezume doar la alcool, fumat, TV și plimbatul prin Mall cu un kebab în mână.

Faceți sport ! Formați familii trainice ! Creșteți copii ! Ajutații pe cei de lângă voi, ce sunt din aceiași seminție și au aceleași viziuni ca și voi.

Și, nu vă dați manipulați la propaganda moscovită.

LUPTA CONTINUĂ !

FAPTĂ NU VORBĂ !

P.S. Curând vine și ziua de 9 mai …

Publicat de romaniabreakingnews.ro/Sursa: 2 Martie 1992 vs. 9 Mai 1945

Sursa primară (autor) faptanuvorba.net

Despre „Faptă nu Vorbă”

„Faptă nu Vorbă” este un grup de tineri cu atitudine civică și național-patriotică, cărora le este silă de actuala stare a lucrurilor în care s-a pomenit societatea. Acțiunile îndreptate spre deznaționalizare și rusificare, promisiunile false și trădarea din partea întregii clase politice, lipsa valorilor naționale și creștine în societate, indiferența unor conaționali de-ai noștri față de situația dramatică în care ne aflăm, sunt principalele motive care ne-au determinat să punem bazele grupului Faptă nu Vorbă. Spațiul unde ne găsești este atât în  licee și universități, cât și în stradă și pe stadioane. La noi nu vei auzi declarații de dragoste sau vorbe, dar vei vedea fapte si acțiuni reale.
FaptaNUVorba
Scurt istoric
Ceea ce ne-a unit a fost interesul comun față de trecutul glorios, care de multe ori a fost denaturat și adevărul  istoric aflat în continuare sub presiunea minciunilor ideologice bolșevico-comuniste. Primele noastre acțiuni au început încă în 2008  prin promovarea valorilor naționale, iar ceea ce ne-a marcat și ne-a fortificat ca grup au fost evenimentele de la 7 aprilie 2009. Atunci ne-am propus să schimbăm lucrurile care mergeau prost și, din lipsa de modele corespunzătoare vremii, să devenim noi un exemplu pentru noi înșine. Începutul anului 2011 marchează apariția numelui și a formatului actual al grupului „Faptă nu Vorbă”.

Milităm pentru:

  1. Apărarea valorilor naționale (trecutul istoric, limba română, grafia latină, tradițiile strămoșești, tricolorul). Ne împotrivim deznaționalizării care ia mai multe forme: rusificare, globalizare sau  moldovenismul primitiv.
  2. Unirea celor două state românești într-un singur stat. Credem cu fermitate că generația noastră nu va fi doar martorul reîntregirii naționale, ci, ba chiar, va participa activ la realizarea ei.
  3. Creștinism. El este unul din factorii esențiali ai coeziunii noastre naționale, mai ales pentru că poporul nostru s-a născut creștin. Totodată, vrem să evidențiem că învațătura fundamentală a creștinismului este subordonarea interesului personal la binele comun.
  4. Modul de viață sănătos.  Suntem adepții unei vieți active din punct de vedere fizic. Respingem drogurile, alcoolul și fumatul. Totodată, înafară de starea fiziologică este necesar de întărit și starea psihico-emoțională. O națiune sănătoasă este alcătuită din oameni sănătoși.
  5. Muncă. Doar prin muncă se poate de zidit Patria noastră. Doar prin efortul zilnic poți realiza oricare scop propus.
  6. Atitudine. Dacă nu ești mulțumit cu ceia ce vezi în jur, nu aștepta să facă cineva ceva pentru tine. Ia și acționează.

Vino cu noi. 
Dacă te regăsești în acțiunile și obiectivele noastre, ești așteptat să întărești rândurile noastre.
Puteți completa adeziunea sau să ne contactați pe Facebook .

,

KATYN - Afișul filmului regizat de Andrzeja Wajdy (Andrei Vaida)

KATYN – Afișul filmului regizat de Andrzeja Wajdy (Andrei Vaida)

Scriu aceste rânduri sub impresia filmului atât de cutremurător a lui Andrzej Wajda – Pădurea Katyn – despre masacrarea prizonierilor polonezi de către sovietici, în apropiere de Smolensk. Sunt cărți, filme, emisiuni tv etc. care dau corp unor gânduri sau sentimente aflate într-o stare difuză în conștiință. Lucruri la care te-ai gândit îndelung, capătă dintr-odată o limpezire, un riguros contur ideatic, sub impactul unei stări de moment. Așa ceva s-a întâmplat și cu mine, după ce am văzut la televizor filmul regizorului polonez.
De mult timp, ca istoric îmi dădusem seama că al doilea război mondial continuă să fie văzut prin ochelarii învingătorilor. Am scris și am spus la diverse dezbateri despre războiul dintre 1939-1945, că suntem prizonierii viziunii biruitorilor, care au depus toate eforturile pentru a se prezenta – reluând formula lui Herodot despre geți – drept „cei mai viteji și cei mai drepți”. Strania alianță dintre cele două mari democrații occidentale – Marea Britanie și SUA – și Uniunea Sovietică, strânsa colaborare dintre Churchill, Roosevelt și Stalin pun sub semnul întrebării atașamentul primilor doi față de principiile Cartei Atlanticului, în numele cărora susțineau că duc războiul. Voiau, într-adevăr, Churchill și Roosevelt ca popoarele să fie libere în a-și decide soarta? Cum se împăca o astfel

Rămășițele soldaților polonezi masacarați de sovietici la Katyn

Rămășițele soldaților polonezi masacarați de sovietici la Katyn

de afirmație cu alianța care-i făcea partenerii unui regim – cel sovietic – la fel de odios ca și cel nazist?
Churchill și Roosevelt au sfârșit prin a ceda în fața exigențelor lui Stalin, hotărât să creeze un mare brâu protector al frontierelor sovietice. Acordul de procentaj Churchill-Stalin, din octombrie 1944, a fost o înțelegere care nu se deosebea, în esența ei cinică, de Pactul Molotov-Ribbentrop.

Armata Sovietică

Armata Sovietică

Cel de-al doilea război mondial nu a însemnat – așa cum se pretinde – o bătălie între bine și rău, o confruntare între libertate și opresiune, ci competiția dintre două bande de răufăcători. În august 1941, Goebbels scria în jurnalul său personal: „O investigație la ambasadele sovietice din Paris și Berlin a scos la iveală surprinzătoare arme de teroare. Aceste ambasade sovietice sunt, în fapt, refugii de criminali. Este inevitabil. Dacă o bandă de criminali ajunge la putere, ea va folosi mijloace criminale pentru a-și desfășura politica. Este bine că se termină cu bolșevismul, odată pentru totdeauna, prin campania noastră din Est. La urma urmei, pe termen lung, nu era loc pentru noi doi în Europa” (David Irving, Hitler’s War, New York, The Viking Press, 1977, p 210). Liderul nazist, prin formularea sa, exprima, cu sau fără voie, realitatea marelui conflict: lupta între două bande de criminali, una condusă de Hitler, alta de Stalin. Un Stalin, ale cărui crime erau acoperite de cei doi complici ai săi, Churchill și Roosevelt. Nu cred că victoria bandei sovieto-anglo-americane trebuie celebrată. Pentru țările baltice și cele din Europa de Est ea a adus o robie de peste patru decenii. Este momentul să ne întrebăm: victoria cui o sărbătorim la 9 mai 1945? Personal, cred că nu este nimic de sărbătorit.

armata-rosie-in-romania2

 

 

 

 

 

 

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

SURSA-http://www.romaniacarnavalului.com/2010/10/9-may-1945-nothing-to-celebrate-for-us.html

PASSWORD RESET