ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "27 mai 1600"

27 mai 1600

,

La 27 mai 1600 Mihai Viteazul a fost intitulat într-un hristov în care scria că el este “Domn al Țării Românești, Ardealului și Moldovei”.

„O viață avem români… și-o cinste! Deșteptați-vă că am dormit destul!”

Mihai Viteazul

mihaiviteazul1

Mihai Viteazul a organizat campania sa la răsarit de Carpați.
La 4 mai 1600, grosul trupelor sale trecea Valea Trotusului; li se vor adauga, curand, oștile boieresti din Muntenia, împreuna cu care efectivele lui nu treceau de 17000 de oameni. La 10 mai, Bacaul fusese cucerit, dupa care, grupată pe 4 coloane, armata, care trecuse muntii se indrepta spre Suceava, de ale carei ziduri se izbisera, fara izbanda, multi asediatori. Cateva zile mai tarziu, la 16 mai, aparatorii predau cetatea fară luptă lui Mihai Viteazul.
Intre timp, Baba Novac a intrat in lasi, iar in sud cetatile Tighina; Cetatea Alba, Chilia si Ismail s-au alăturat lui Mihai. In numai trei saptamani, intreaga Moldova a fost luata în stăpânire, ostile sale dovedindu-se neputincioase doar in fata zidurilor Hotinului, vechea cetate de la Nistru, unde leremia Movila se refugiase împreună cu o parte a Curții sale.
Succesul campaniei din Moldova s-a datorat prin graba cu care ostasii Movilestilor au trecut de partea lui Mihai care, aflat aici, stia prea bine ca se afla pe „pamant romanesc”. In punctul cel mai înalt al destinului sau Mihai era intitulat, intr-un hrisov emis la 27 mai 1600, „Domn al Țarii Romanești, Ardealului și Moldovei” si tot atunci a fost realizat și binecunoscutul sigiliu pe care figureaza cele trei Țari Romane surori.

sigiliul_lui_Mihai_Viteazul

„De la 1600 nici un român n-a mai putut gîndi unirea fără uriașa lui personalitate, fără paloșul sau securea lui ridicată spre cerul dreptății, fără chipul lui de curată si desăvîrșită poezie tragică.” (N.Iorga).

Tarile_Romane_sub_Mihai_Voievod

Statul român la 1600 (Mihai Viteazul). Atlasul pentru istoria
României
, 1983

Mihai Viteazu, iunie-iulie 1600, în N. Iorga, „Documente”, I,http://www.unibuc.ro/CLASSICA/iorgastudii4/documente1.pdf

Radu Baltasiu

Acum 412 ani, în vara lui 1600, Mihai Viteazul înscria în genetica acestui spațiu celebra frază: „Și hotaru Ardealului. Pohta ce-am pohtit: Moldova, Țara Românească”. Din acest punct de vedere, trecerea în adormire a acestui „nerv” din memoria disponibilă a publicului este una dintre cele mai mari victorii ale Anticulturii începută de ocupația comunistă și reluată cu deosebită forță după 1990, mai cu seamă după 2004. Clasa socială care și-a luat drept ocupație de căpetenie imbecilizarea memoriei se numește intelectualitate.

Din acest punct de vedere Brucan avea dreptate, el însuși mare făptuitor al anticulturii (doar îi alerga pe țărăniști și pe marii universitari interbelici cu pistolul după 44): ne va trebui multă vreme să ne revenim. Cu o singură mențiune. Hibernarea civică a societății românești nu se datorează spiritului popular, așa cum credea el, ci intelectualității care „procesează cu deosebită grijă” spiritualitatea românească. Un antidot la îndemână, printre tot mai puținele, este cartea acad. Ioan Aurel Pop, Istoria, Adevărul și Miturile, Virtual 2011 (un scurt preview aici: http://books.corect.com/ro/books/preview/1487/pdf). E interesant de știut că Mihai a fost în penultima serie domnitori care au ținut la respect imperiile și care au înțeles că, pentru a trece cu românii prin istorie, este nevoie de modernizare prin unire. Încă o mențiune: câți dintre noi știu că statul lui Mihai era atât de întins în Maramureș și Bucovina încât ieșea efectiv de pe hartă? – cazul „Unirea țărilor române sub Mihai-vodă viteazul” – Atlas pentru istoria României, coord. Acad. Șt. Pascu, București, 1983.

Și mai era o idee. Toți marii domnitori, fără excepție, au înțeles că o societate modernă cu inițiativă în istorie se ține, cu inițiativă culturală, comercială, militară, geopolitică. Inițiativa în istorie ca și condiție a modernității este strălucit lămurită de Iorga în Bizanț după Bizanț, când Principatele au preluat ștafeta statului de cultură de la Imperiul Bizantin pentru mai bine de 300 de ani. Mi-ar fi plăcut, desigur, să pot adăuga și teorii mai recente. Cu câteva excepții, marile noastre gânduri au rămas încremenite instituțional în 1944 pentru a fi aproape definitiv îngropate în pușcăriile comuniste și la canal în primii 15 ani de dictatură. Ce răzbate azi pentru marea masă, atunci când o mai poate face, e ca lumina focului de sub poduri pentru cerșetori, pentru trecătorii democratizați de de-asupra.

SURSE:radubaltasiu.blogspot.ro, facebook.Neamul-Romanesc, prin romainbreakingnews.ro

*republicat din 28 Mai 2013