ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "1919"

1919

,

1918

Republica Bănățeană
Banater Republik
Banatska republika
(Банатска република)
Bánáti Köztársaság

– Stat nerecunoscut !

Material republicat din 27 august 2013 /10:52 /Managing Editor -Cristian Manoilescu/ romaniabreakingnews.ro

Primul “strămoș “al județului Timiș,  Comitatul Timiș, a fost pentru prima oară menționat documentar în 1175, iar zona Banatului, cu nenumăratele delimitări teritoriale de-alungul secolului, a avut un rol importat în zonă din punct de vedere social, dar și militar.

Actuala zonă de vest a țării a fost, în ultimul mileniu, o zonă tampon în care s-au ciocnit, la propriu și la figurat, două mari civilizații: cea occidentală și cea otomană.

Numele regiunii Banat vine de la perioada în care Coroana Maghiară și-a dat în grijă teritoriile de graniță unor bani, Banul de Severin, Banul de Belgrad sau Banul de Sabăț ținând piept, în secolul al XIII-lea, asalturilor turcilor și a altor invadatori.

Banatul de Severin a suferit ulterior modificări teritoriale și administrative, devenind Banatul de Lugoj-Caransebeș, apoi Banatul de Timișoara.

Localizare a {{{nume_genitiv}}}

            

În secolul al XVI-lea, zona a fost anexată de Imperiul Otoman, pentru aproximativ 200 de ani, iar la începutul secolului al XVIII-lea a intrat în Imperiul Austro-Ungar. Toate aceste modificări de-a lungul secolelor au contribuit la diversitatea etnică și culturală cu care bănățenii se lăudau la un moment dat. Nu toți coloniștii care au ajuns aici au venit de bună voie.

Ca și Australia pentru Marea Britanie, Banatul era o zonă limitrofă a unui imperiu și servea aceluiași scop. “Prostituatele și tâlharii din Imperiu erau urcați în căruțe și trimiși la marginea imperiului, ca pedeapsă. Mulți dintre ei au ajuns în Banat, unde de multe ori erau lăsați în câmp, să se descurce”, spunea  istoricul Ioan Hațegan.

Republica bănățeană

Capitala : Timisoara

Forma de guvernare: Republica

Presedinte (1918): Otto Roth

 Proclamata:31 octombrie  1918

Republica bănățeană  a fost un stat proclamat la Timișoara  odată cu destrămarea Imperiului Austro-Ungar. Durata sa de viață a fost foarte scurtă, Republica încetând să mai existe pe 15 noiembrie 1918, cand   forțele armate sârbe  au intrat în Banat.

Istoric

La negocierile dintre Aliați, Banatul nu era prevăzut să fie acordat Serbiei …

 … ci României. Cu toate acestea, Serbia a ocupat întregul Banat, revendicându-l.

La vremea respectivă proportia sârbilor reprezenta in totalul populatiei Banatului 17,97%, fiind al treilea grup etnic, după români și germani.

Sfârșitul primului război mondial a gasit populatia regiunii intr-o stare extrem de tensionată.

La 31 octombrie 1918, are loc o mare demonstrație de stradă la Timișoara si in aceeași zi, în sala cazarmei militare, are loc o întrunire a celor mai importante personalități politice și militare locale,  înființindu-se  un Consiliu Național al Banatului, cu reprezentanți ai celor mai importante etnii din Banat: români, germani, sârbi și unguri.

Cu o zi înainte, dr. Otto Roth, membru în conducerea Partidului Social Democrat din Ungaria și locotenentul colonel Albert Bartha, șeful Statului Major al Comandamentului Militar Timișoara, au participat, în Budapesta  la întrunirea liderilor politici maghiari.

Întorși la Timișoara, au au avut  convorbiri  în seara de 30 octombrie cu fruntașii maghiari locali și decid ca la adunarea populară din ziua următoare, care încheia demonstrația de stradă, să proclame Republica Autonomă Bănățeană, în cadrul Ungariei și să înființeze Sfatul Poporului din Banat, subordonat guvernului din Budapesta.

Lider avea să fie dr. Otto Roth, iar comandant al armatei Albert Bartha. La adunarea din 31 octombrie, dr. Otto Roth proclamă Republica Bănățeană și declară că va rămâne atașat noului guvern maghiar.

Manevra însă nu  a fost deloc agreeată de români, care o vedeau ca pe o încercare de a împiedica unirea Banatului cu Regatul României .

Fruntașii românilor părăsesc consfătuirea și, într-o întrunire separată, alcătuiesc Consiliul Militar Național Român, având ca președinte pe dr. Aurel Cosma .

 Acesta a răspuns deciziilor lui Otto Roth astfel: “Noi, românii, nu putem primi propunerea domnului Otto Roth. Aspirațiile neamului nostru ne îndeamnă să urmăm altă cale. Vom constitui Consiliul nostru național.”

Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit Sfatul Național Militar al Șvabilor din Banat, având ca lider pe locotenentul-colonelul Albert Fuchs.

În seara de 31 octombrie, mii de români din Timișoara și din satele învecinate, participă la o impresionantă adunare națională în Piața Libertății, in care probă cu ovații cuvintele rostite de dr. Aurel Cosma: „De astăzi înainte s-au rupt pentru totdeauna lanțurile robiei națiunii române.”

Consiliul Militar Național Român se impune încă din primele zile cu o importantă forță politică, iar prin Comitetul Executiv va susține interesele locuitorilor români și va acționa cu hotărâre pentru Unirea Banatului cu România, avand  o contribuție majoră in impulsionarea procesului de instaurare a conducerii politico-administrative în localitățile bănățene.

 Într-un comunicat adresat populației, Consiliul Militar Național Român din Timisoara arată că s-a atașat Consiliului Național Român Central de la Arad și ca va recunoaște numai dispozițiile acestuia. Era o declarație fermă prin care respingea ideea autonomiei Banatului sub forma Republicii Bănățene și totodată o exprimare limpede a voinței de Unire cu România.

La mijlocul lunii noiembrie, situația din Timișoara se complică și mai mult. În baza unei Convenții Militare semnate la Belgrad, armata maghiară trebuia retrasă la nord de râul Mureș.

Teritoriul evacuat trebuia ocupat de forțele aliate. Pe acest temei, unitățile militare sârbe intră în Banat și la 14 noiembrie  1918 ,ocupă Timișoara.

Comandamentul sârb preia administrația militară, dizolvă Gărzile naționale, iar mai târziu preia și administrația civilă.

Unirea Banatului cu Romania

Unirea Banatului cu România fusese  proclamată la Marea Adunare de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, însă preluarea administrației Banatului de către autoritățile românești s-a desfășurat cu întârziere și cu multe obstacole, datorită ocupației sârbe și franceze. Administrația românească s-a instalat abia în vara anului 1919, unirea fiind consfințită prin intrarea armatei române în Timișoara la 3 august 1919.

Intrarea Armatei Române în Timișoara, 3 august 1919 

174___harta_judet_timistorontal

Județul Timiș-Torontal, trasat în 1919, anul în care Banatul a fost împărțit între România, Ungaria și Serbia, cuprindea părți din fostele comitate Timiș și Torontal și avea o suprafață notabil mai mare decât actuala, cuprinzând inclusiv localități ca Vinga și Lipova, aflate acum în Arad.

 Revendicat în granițele sale naturale, până la Tisa și până la Dunăre, Banatul a sfârșit prin a fi împărțit între România și Regatul sârbilor, croaților și slovenilor, în proporție de circa 2/3 României și 1/3 Regatului sârb.La  28 iulie 1919 administrația română s-a instalat în Banat, iar  Gheorghe Dobrin a fost numit prefect pentru județul Caraș-Severin cu sediul la Lugoj, iar Aurel Cosma la Timișoara, pentru județul Timiș-Torontal, cu sediul la Timișoara.

Fișier:Impartirea Banatului.png

Mai târziu, o ultimă încercare de independență vine din partea germanilor din Banat, care în data de 16 aprilie  1920 trimit o petiție la Conferința de Pace de la Paris, cerând reinstituirea republicii, care ar fi inclus nu doar Banatul dar și regiunea vecină Bačka. Noua republică urma, după planurile germanilor, să fie împărțită în cantoane care să fie administrate de grupurile etnice majoritare din fiecare canton.

 Conferința de Pace de la Paris a respins  însă această propunere.

Populația

Populația Republicii Bănățene era de 1.582.133, dintre care 592.049 români ,(37,42%), 387.545 germani, (24,50%), 284.329 sârbi(,17,97%), 242.152 unguri(,15,31%), precum și comunități de slovaci , croați(carașoveni) și ruși. Componența religioasă era după cum urmează: 855.852 ortodocși (54,10%), 591.447 romano-catolici (37,38%), precum și grupuri mai puțin numeroase de calviniști, luterani, greco-catolici, evrei.etc

 

Fișier:Aurel Cosma.jpg

Dr.Aurel Cosma a  fost primul prefect român al județului Timiș-Torontal , după alipirea Banatului la România în 3 august 1919.

Aurel Traian Cosma (n. 13/26 septembrie 1867, Beregsău Mare – † 31 iulie 1931, Timișoara),a fost un avocat și om politic, luptător pentru drepturile românilor din Banat, președinte al Partidului Național Român din Banat, artizan al unirii Banatului cu România și președintele delegației bănățene la Alba Iulia, deputat în mai multe legislaturi și ministru al Lucrărilor Publice.

În 28 iulie 1919, ultimii militari sârbi au părăsit teritoriul revenit statului român, iar în ziua următoare, generalul francez  De Tournadre l-a instalat pe dr. Aurel Cosma în fruntea județului nou constituit Timiș-Torontal, ca primul prefect român.

Aurel Cosma a avut o contribuție majoră la impulsionarea procesului de instaurare a conducerii politico-administrative române, în localitățile bănățene și a vegheat la bunăstarea și la respectarea drepturilor locuitorilor județului. 

Impartirea administrativ-teritoriala in BANAT, motiv de polemici si rivalitati de-a lungul timpului

harta banatului

Primul “strămoș” al județului Timiș,  Comitatul Timiș, a fost pentru prima oară menționat documentar în 1175, iar zona Banatului, cu nenumăratele delimitări teritoriale de-alungul secolului, a avut un rol importat în zonă din punct de vedere social, dar și militar.

Pentru o perioadă scurtă, între 1938 și 1940, “Timiș” a fost numele unui ținut care cuprindea județele Arad, Caraș, Hunedoara, Severin și Timiș-Torontal.

În 1950, conducerea Republicii Populare Române a purces la o nouă împărțire administral-teritorială, iar județele au fost desființate. Așa a apărut Regiunea Timișoara, inițial cu o suprafață aproape identică cu cea a județului de de azi.

w

În 1952, în Regiunea Timișoara au intrat mai multe teritorii, printre care și Regiunea Severin, în întregime. În 1956 Timișoara a preluat și partea de sud a județului Arad, și se spune că rivalitatea dintre cele două orașe a început atunci, diviziunea administrativ-teritorială având reședința la Timișoara.

Până atunci, Aradul conducea propria regiune, iar schimbarea nu le-a căzut bine conducătorilor locali. Situația nu a durat mult, pentru că în urmă cu 47 de ani s-a trecut la organizarea actuală, pe județe, însă rivalitatea dintre orașe a rămas și, de-a lungul anilor, concurența de obicei amicală a căpătat și aspecte mai crâncene, mai ales în ceea ce privește suporterii echipelor de fotbal.

reg

Regiunea s-a numit Banat începând cu 1960, moment în care cuprindea inclusiv orașele Arad, Caransebeș, Lipova, Moldova Nouă, Orșova sau Reșița. Județul Timiș a ajuns la forma actuală în 1968 și este județul cu cea mai mare suprafață din țară după acea ultimă împărțire administrativ-teritorială.

Surse:  cersipamantromanesc.wordpress.com, Wikipedia -Enciclopedia libera., Drago Njegovan, Prisajedinjenje Vojvodine Srbiji, Novi Sad, 2004., Milojko Brusin, Naša razgraničenja sa susedima 1919-1920, Novi Sad, 1998., I. Munteanu, R. Munteanu, Timișoara. Monografie, Editura Mirton, 2002., V. Dudaș, Aurel Cosma, Edit. Mirton, 1998., Unirea Română, Timișoara, II, 1932, nr. 385, din 26 septembrie, p. 4., Românul, Arad, VII, 1918, nr. 18, din 17/30 noiembrie, p. 4., Adevarul.ro / Publicat pe romaniabreakingnews.ro

,

Azi, 4 august, se împlinesc 95 de ani de când glorioasa Armată Română în frunte cu generalul Gheorghe Mărdărescu a intrat triumfal în Budapesta, eliberând capitala Ungariei de sub jugul regimului bolșevic condus de Bela Kun.

Anterior intrării oficiale în capitala Ungariei, Budapesta a fost ocupată efectiv cu o zi înainte, în după-amiaza de 3 august, de către 400 soldați din trupele de cavalerie și două mitraliere conduse de generalul Rusescu. Au mărșăluit drept prin centrul orașului și au ocupat cazarma Franz Josef, așteptând contra-atacul. În cazarma de peste drum erau 2.000 de militari unguri iar în tot orașul erau în total circa 6.000 de soldați, plus 2.000 de volutari bolșevici înarmați. Această forță nu a cutezat însă să-i atace pe cei 400 de cavaleriști români. Deci în acel moment în Budapesta erau practic  8000 de soldati unguri contra 400 soldați români!

patrula-romana-in-budapeste-1919Mândrii soldați români mărșăluind pe străzile din Budapesta – 1919

Conflictul dintre România și Ungaria comunistă începe după terminarea Primului Război Mondial, în noaptea de 15-16 aprilie 1919 cu atacuri ale armatei maghiare, sprijinite de gărzile roșii sau secuiești, asupra unor posturi românești din Transilvania. Scopul acțiunilor militare a fost acela de prevenire a unirii românilor ardeleni cu frații de sânge de dincolo de Carpați. Contra-ofensiva armatei române a fost năpraznică, terminându-se cu intrarea în Budapesta în 4 august. La câteva zile după aceea, a căzut și Republica Sovietică Ungară, care dacă ar fi rezistat ar fi devenit un cap de pod pentru propagarea comunismului în Europa centrală și de est.

gheorghe-mardarascu-budapesta-1919 Generalul Gheorghe Mărdărescu pe terasa hotelului Ghelert din Budapesta, august 1919

Trebuie menționat ca această admirabilă pagină de glorie și mândrie militară a poporului român a fost realizată fără acordul Puterilor Aliate, ba chiar mai mult s-au facut presiuni ca armata română în avansul ei să se oprească cu mult înapoi chiar de orașele Oradea, Satu Mare, Sighetul Marmației. (N.R.)

Puțini știu că reușita ocupării Budapestei a avut în spate geniul și strategia capitanului Ion Antonescu.

Războiul pentru Unitatea Națională început în 15 august 1916 îl surprinde pe căpitanul Ion Antonescu în Biroul de Operații al Corpului 4 Armată, unde fusese mutat încă de la 1 aprilie 1915. Generalul Constantin Prezan, comandantul Corpului 4 Armată, îl remarcă imediat pe Ion Antonescu. Acesta îi va purta lui Prezan o prețuire nedezmințită, iar colaborarea deosebit de fructuoasă Prezan-Antonescu va asigura armatelor românești victorii istorice. La 16 august 1916, când generalul Prezan devine comandantul Frontului de Nord, el îl promovează pe căpitanul Ion Antonescu șef al Biroului de Operații al acestei armate.

Maresal Ion AntonescuO reușită a lui Antonescu: ocuparea Budapestei

Toată istoria ofensivei și ocupării Budapestei de către trupele române a fost lăsată voit în obscuritate. În centru acestei istorii se află Ion Antonescu; interese internaționale au impus ca despre această acțiune militară și politică să se vorbească cât mai puțin. Nici astăzi povestea nu e pe deplin clarificată. Magherescu o schițează cam așa:

„Locotenent-colonelul Antonescu, chemat la șefia Secției a III-a, în
cadrul comandamentului încredințat generalului Prezan, întocmește
planul de campanie, iar trupele române înaintează victorioase până la
poalele Apusenilor. Acolo românii sunt siliți să facă față ofensivei
trupelor maghiare, pe care le înfrâng după lupte grele, silindu-le să se
retragă și să părăsească întreaga Transilvanie. Armata română
eliberează tot teritoriul românesc dintre Carpați și Tisa, depășește
Oradea, Aradul, trece frontiera, pătrunde în Ungaria, trece Tisa pe un
pod de vase și înaintează spre Budapesta. Comisia Aliată de la Paris,
înspăimântată de această incredibilă desfășurare de forțe ale unei
armate care fusese considerată distrusă și dezonorată, prin faptul că
încheiase pace separată cu germanii, intervine și, prin trimiși speciali,
oprește coloanele române pe linia unde ajunseseră, la circa o sută de
kilometri de Budapesta. Dar brigada de cavalerie a generalului
Rusescu nu se oprește. Nesocotind ordinul primit de la Marele Cartier,
brigada se pune într-un marș forțat și intră cu două zile în avans în
Budapesta, ocupând-o cu două regimente de cavalerie. Budapesta a
răsuflat ușurată, sub adumbrirea tricolorului românesc, desfășurat în
Piața Andrassy, scăpând de sub teroarea lui bela Kuhn, care începuse
să instaureze în Ungaria comunismul, model sovietic. După două zile,
o brigadă de Vânători de Munte, intră și ea falnic în Budapesta. Și
astfel războiul românesc se termină printr-o victorie care are ca
rezultat întregirea neamului”.

Nemediatizată suficient, ocuparea Budapestei nu va fi înregistrată între reușitele lui Ion Antonescu. Doar câteva propozițiuni a permis acesta să se scrie despre episodul maghiar, atunci când a devenit Conducătorul Statului:

”Printr-o acțiune rapidă, bolșevismul este zdrobit și Ungaria este salvată din ghearele comunismului. Atunci, ca și azi, mareșalul Ion Antonescu a fost în cruciada sfântă și acțiunea sa a binemeritat nu numai de la Patria sa, ci și de la întreaga lume civilizată. 

Atunci s-a tăiat hotărât calea invaziei comuniste în Europa. Cel ce va scrie istoria civilizației europene de astăzi nu va putea trece cu vederea rolul în istoria universală îndeplinit în 1919 de mica, dar brava Armată Română.” 

Pentru a treia oară, Ion Antonescu se găsește în fața regelui Ferdinand, care îl distinge “proprio motu” cu ordinul Mihai Viteazul, cel mai înalt Ordin de război, adresându-i următoarele cuvinte:

„Antonescu, regele mai mult ca oricare altul din această țară știe cât îți datorează România Mare. Meritai de mult această recunoaștere publică. Am scăpat însă ocaziile. Sunt fericit însă că acum această ocazie a venit”.

9-parlamentul-ungariei-1919-armata-romana-la-budapestaBudapesta ocupată de Armata Română / foto: Ziaristionline.ro

Ceva mai târziu, întrebat de ziaristul german Harold Laeuen, dacă a fost pentru sau contra campaniei împotriva ungurilor și ocuparea de către trupele românești a Budapestei și dacă a intrat el personal în capitala Ungariei, Antonescu va răspunde:

„ Proiectul de operațiuni în cazul reintrării în război contra Ungariei a fost făcut de lt. colonelul Ion Antonescu. Aceasta s-a întâmplat în 1918, chemat fiind de regele Ferdinand, de pe Nistru, unde se găsea în acoperire în calitate de comandant de Divizion de Cavalerie. În continuare, a fost nelipsit de la toate întrunirile cu caracter strategic pe care le-a avut mareșalul Prezan cu mareșalul Franchet d’Esperey și generalul Berthelot ( la București, Giurgiu etc.). Operațiunile s-au desfășurat conform planului inițial, însă, deoarece nu se prevăzuse o pătrundere atât de adâncă, dată fiind situația politică internațională din acel moment, planul inițial a fost completat și îmbunătățit pe măsura desfășurării evenimentelor. Din documentele existente, rezultă că în operațiunile contra Ungariei, lt. colonelul Ion Antonescu, ca șef al Operațiunilor din Marele Cartier General, a avut un rol preponderent. Antonescu a fost permanent în spatele trupelor române și, mai ales, acolo unde nevoile operative îl solicitau. Nu a intrat, așadar, în Budapesta, după cum nu a intrat nici în Odessa, în 1941″.

Nu a intrat în Budapesta, dar în pofida presiunilor de tot soiul, a împins trupele române spre inima Ungariei, lichidând bolșevismul maghiar și dând anexioniștilor unguri o lecție pe care aceștia nu o vor uita! În conotație cu aceste evenimente se situează câteva fapte mai puțin știute despre concepția politică și militară a lui Ion Antonescu în ultimul an al primului război mondial: a fost unul din puținii europeni care a văzut cu claritate imensul pericol al bolșevismului rus. El n-a încetat să-și avertizeze superiorii, în special pe generalul Prezan, asupra acestui pericol, cerând înăbușirea revoluției bolșevice cât era încă în fașă, cel puțin pe teritoriul românesc.

Epopeea vizuală a Armatei Române spre Budapesta

 Armata-Romana-la-Budapesta-1Primirea Suveranilor Ferdinand și Maria la Bekes-Csaba

Armata-Romana-la-Budapesta-2Primarul din Bekes-Csaba oferind pâine și sare regelui Ferdinand

Armata-Romana-la-Budapesta-3Regele Ferdinand discutând cu generalii Prezan, Mărdărescu și Panaitescu
la Brkes-Csaba și cu Iuliu Maniu

Armata-Romana-la-Budapesta-4Regele Ferdinand în așteptarea defilării trupelor române
la Bekes-Csaba

Armata-Romana-la-Budapesta-5Regele Ferdinand decorează soldați în piața cetrală Bekes-Csaba

Armata-Romana-la-Budapesta-7Regele Ferdinand întâmpinat de prelații catolici la Careii Mari

Armata-Romana-la-Budapesta-8Regele Ferdinand primește raportul generalului train Moșoiu
în gara Careii Mari

Armata-Romana-la-Budapesta-9Regele Ferdinand Decorează soldați din Divizia a 2-a Vânători

Armata-Romana-la-Budapesta-10Regele Ferdinand și generalul Traian Moșoiu trec în revistă
garda de onoare pe peronul gării Careii Mari

Armata-Romana-la-Budapesta-11Regele Ferdinand decorează pe generalul Dabija,
comandantul Diviziei a 2-a Vânători

Armata-Romana-la-Budapesta-12Regele Ferdinand și Regina Maria înainte de plecarea din Careii Mari

Armata-Romana-la-Budapesta-13Primirea Regelui Ferdinand la Oradea Mare

Armata-Romana-la-Budapesta-14Regele Ferdinand și Regina Maria în fața gării din Oradea
în dreapta Iuliu Maniu

Armata-Romana-la-Budapesta-15Suveranii Ferdinand și Maria ajungând la Mitropolia din Oradea

Armata-Romana-la-Budapesta-16Suveranii Ferdinand și Maria plecând de la Mitropolia Oradea

Armata-Romana-la-Budapesta-17Regele Ferdinand decorează pe locotenentul Ghica
din regimentul 14 Artilerie

Armata-Romana-la-Budapesta-19Regele Ferdinand trece în revistă garda de onoare la Oradea

Armata-Romana-la-Budapesta-18Suveranii Ferdinand și Maria trec în revistă
trupele Diviziei a 2-a Vânători

Armata-Romana-la-Budapesta-20Regele Ferdinand decorează ostașii distinși pentru eliberarea
Transilvaniei

Armata-Romana-la-Budapesta-22Regele Ferdinand și generalul Gheorghe Mărdărescu trec în fața militarilor români

Armata-Romana-la-Budapesta-23

Suveranii Ferdinand și Maria primesc defilarea trupelor din garnizoana Oradea

Armata-Romana-la-Budapesta-24Ceremonia decorării generalului Gheoghe Mărdărescu
de către Regele Ferdinand

Armata-Romana-la-Budapesta-25Suveranii Ferdinand și Maria la tribuna din Oradea

Armata-Romana-la-Budapesta-26Țăranii bihoreni trec prin fața suveranilor Ferdinand și Maria

Armata-Romana-la-Budapesta-28Suveranii Ferdinand și Maria decorează ostași în centrul orașului Oradea

Armata-Romana-la-Budapesta-27Suveranii Ferdinand și Maria primesc defilarea
trupelor române la Oradea

Armata-Romana-la-Budapesta-32Solii unguri care au cerut la Syolnoc încetarea ostilităților

Armata-Romana-la-Budapesta-34Regiment român de infanterie prin centrul Budapestei

Armata-Romana-la-Budapesta-33Regiment român de vânători la Coloana Mileniului din Budapesta

Armata-Romana-la-Budapesta-36Gorniștii români anunțând plecarea armatei române din Budapesta

 

Arcul-de-triumf-Budapesta

Budapesta… repusă la locul cuvenit în caseta din interiorul Arcului de Triumf de către o echipă de români patrioți (București 2014)

Andrei Rădescu

Redactor Șef Adj.

R.B.N. Press

Surse de documentare: Daniel Siegfriedsohn / România Breaking News – R.B.N. Press, Buciumul, VladiMirrosulescu-istorie.blogspot.ro

PASSWORD RESET

LOG IN