ROMÂNIA BREAKING NEWS

Home Posts Tagged "1 decembrie 1918"

1 decembrie 1918

,

1 decembrie/ Chi­și­nău. Pen­tru a mar­ca cei 98 de ani de la Uni­rea din 1918, la Chi­și­nău a fost expus în stra­dă un tri­co­lor imens. Unii participanți la miting au vorbit despre indiferența autorităților dar și despre forțele care se opun reunificării cu Patria Mamă – România.

Video: Cine/ce îi dezbină pe românii-moldoveni? Ce spun unioniștii (Reporter de GARDA)

Alexandru consideră că e important să exprimăm public românismul nostru. „Românismul este un punct de la care pornește gândirea noastră europeană. Asta este esențial, asta e Ziua Unirii, asta e România pentru noi. Este o trăire sfântă pe care o manifestăm și pe 27 martie și pe 1 decembrie”, a declarat Alexandru Tighineanu, participant la acțiune.

„Autoritățile nici nu au dreptul să serbeze, pentru că ei, într-atâția ani, nici malurile Bâcului nu le-au putut uni, dar nu încă ale Prutului sau ale Nistrului”, susține Grigore Plămădeală, membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

,

Patria este sanctuarul național al prezenței noastre neîntrerupte pe aceste plaiuri care sunt ale noastre din veci și pentru de-a pururi. Dacă alte „neamuri“ au venit și s-au sălășluit în acest spațiu, în curs de secole, noi n-am venit: suntem de-aici!

Patria este o ființă vie, care are o istorie desfășurată pe pământul străbun. Sufletul acesteia este poporul căruia îi aparținem și care are certitudinea dăinuirii noastre neclintite la această răscruce de lumi. „Toți românii dintr-o fântână au izvorât și cură“, spunea Constantin Cantacuzino. Noi ne-am simțit una în toate, și legături neîntrerupte ne-au ținut în această unitate de conștiință românească.

Întreaga noastră istorie es­te străbătută ca un fir roșu de două carac­te­­ristici principale: con­tinuitatea de viețuire pe te­ri­­toriul fostei Dacii și unitatea de limbă, cultură, tradiții și cre­­dință. Deși despărțite vea­curi în șir prin hotare politice ne­fi­rești, cele trei țări ro­mâ­nești me­dievale au rămas într-o strân­să comuniune etnică și bi­se­ricească. Carpații n-au fost ni­ciodată zid despărțitor între frați, ci, precum spunea Octa­vi­an Goga, ei au fost „coloana ver­tebrală“ a pământului ro­mâ­nesc. Cele trei provincii, la ca­re se adaugă și Dobrogea, au fost u­nite printr-un șir ne­sfâr­șit de re­lații economice, po­li­ti­ce, cul­tu­­rale și mai ales bise­ri­cești.

Datorită acestor legături fră­țești, prima unire româ­neas­că înfăptuită de Mihai Viteazul a­pare ca un act întru totul fi­resc. Unind, la 1600, pentru scur­tă durată, pe români sub un singur sceptru, marele voie­vod se intitula „din mila lui Dum­nezeu, Domn al Țării Ro­mâ­nești, al Ardealului și a toa­tă Țara Moldovei“. Unirea rea­li­­zată de el a străbătut cu­ge­te­le tuturor românilor, veacuri de-a rândul, întărind conștiința o­ri­ginii comune. De acum îna­in­te, conștiința unității apare ca o adevărată doctrină poli­ti­că în scrierile marilor cronicari și istorici precum: Grigore Ure­che, Dimitrie Cantemir, Miron Cos­tin, Constantin Cantacu­zi­no, Samuil Micu, Gheorghe Șin­cai, Petru Maior, Ion Budai De­leanu, episcopul Chesarie al Râm­nicului și atâția alții.

De pildă, Dimitrie Cante­mir, învățatul domn mol­do­vean, în Hronicul său, scria, prin­tre altele, că românii care au fost „din descălecatul de la Tra­ian, de-atunci într-însa (în Da­cia) așezându-să, într-a­ce­eași și până acum necontenit lă­cuiesc“. Iar dacă vrem să ci­tăm un teolog care a ridicat a­ceas­tă problemă, gândul ni se îndreaptă spre vrednicul mitro­po­­lit Varlaam al Moldovei, care a dat la lumină Cazania sa în a­nul 1643, tipărită, precum el în­suși spune în a ei Prefață, pen­tru „toată seminția ro­mâ­neas­că“. Prin osârdia sfântului mi­tropolit Simion Ștefan al Băl­gradului a apărut, la Alba Iu­lia, în 1648, Noul Testament, în a­ cărui Predoslovie se pune pro­blema unității limbii și a poporului român.
Sosise timpul să se alcătuiască „o singură domnie“

Circulația cărților bisericești din­tr-o parte în cealaltă a Car­pa­ților, precum și circulația das­călilor, a zugravilor de bise­rici, a călugărilor, preoților și ie­rarhilor au contribuit, în e­ga­lă măsură, la întărirea con­ști­in­ței unității de neam. Miș­că­ri­le demografice interromânești, foar­te puternice, mai ales în vea­cul al XVIII-lea, când asu­pri­rea națională și confesională a atins punctul maxim, au fost un alt factor care a contribuit la întărirea acestei conștiințe.

În această epocă, s-a ajuns la înlocuirea termenilor de mol­do­vean, muntean, ardelean cu a­cela de român, la prefacerea trep­tată a termenilor de neam în națiune și a celor de Moldova și Țara Românească în cuvântul comun România. De aceea, Ion Budai Deleanu scria că „nea­mul românesc face în Da­cia o națiune de frunte“, fiind con­vins că a sosit timpul să se al­cătuiască „o singură domnie“ sub numele „România“.

Lupta întruchipată de Tu­dor Vladimirescu, care dorea „slo­bozenie din afară și din­lă­un­tru“, a fost continuată în 1848, când revoluționarii ro­mâni de pretutindeni aveau do­ruri identice de „unire a între­gu­lui neam românesc“ într-o „Ro­­mânie independentă“. Cei a­proximativ 40.000 de participanți la Marea Adunare de la Blaj se exprimau deschis: „Noi vrem să ne unim cu țara“, a­ceas­tă dorință devenind o nece­si­tate istorică pentru destinul poporului român.

Marile idealuri proclamate de revoluție au intrat de atunci și mai mult în conștiința mul­ți­mi­lor. La 24 ianuarie 1859 s-a fă­cut un prim pas spre rea­li­za­rea unității de stat, prin dubla a­legere a lui Alexandru Ioan Cu­za, care a dus la constituirea sta­tului independent România. De acum, calea spre împlinirile ul­terioare ale istoriei naționale era deschisă viguros și specta­cu­­los. Din acest moment, pri­vi­ri­le tuturor românilor din teri­to­­riile aflate sub dominația stră­i­nă se îndreaptă cu în­cre­de­re spre România, cu speranța re­alizării unității statale și po­li­tice depline.

„Existența unui popor nu se discută, ci se afirmă“

Această dorință de unitate sta­tală a românilor a fost do­ve­di­tă și mai convingător în 1877, prin proclamarea independen­ței de stat a României, consfin­ți­tă prin sacrificiile materiale ale românilor de pretutindeni și prin jertfele de sânge ale os­ta­șilor români. Cunoscutul „Me­­morandum“, înaintat de ro­mâ­nii transilvăneni Curții din Vie­na în 1892, a dezvăluit opi­niei publice europene modul de o­primare a românilor. El a con­stituit un nou prilej de ma­ni­­festare a solidarității ro­mâ­nești bazată pe convingerea că „e­xis­tența unui popor nu se dis­cu­­tă, ci se afirmă“, așa cum spu­nea me­morandistul Ioan Ra­țiu.

În august 1916, România a in­trat în Primul Război Mon­di­al nu cu gândul de a cuceri teri­to­rii străine, ci din dorința de în­tregire națională și statală. As­pirațiile poporului spre uni­ta­­te au fost exprimate în decla­ra­țiile politice ale vremii, în pre­să și în manifestații publice. La 18 octombrie 1918, un ro­mân citea în Parlamentul din Bu­­dapesta celebra declarație de autodeterminare, o ade­vă­ra­tă decizie prin care națiunea ro­­mână își asuma dreptul de a-și hotărî singură soarta. Timp de câteva săptămâni, Consiliul na­țional a exercitat guvernarea a­supra teritoriilor transil­vă­ne­ne locuite de români. În același timp, națiunea română și-a con­stituit propriile ei organe po­litico-administrative – consi­li­ile naționale locale.

Data de 1 decembrie 1918 a fost ziua de încheiere a unui pro­­ces îndelung dorit, a unor lup­­te îndelung purtate, a unor vo­­ințe hotărât exprimate, iz­vo­râ­­te din aceeași inimă ce fusese pâ­­nă atunci împărțită. Această ini­­mă românească s-a tot adu­nat și a mers spre țintă, până când, odată cu miile de transil­vă­­neni înarmați cu „creden­țio­na­le“ de la toți vecinii, a ajuns, la 1 decembrie 1918, la Alba Iu­lia. Ce dreptate avusese la 1542 car­dinalul Georg Marti­nuzzi, când îi scria episcopului de Callosa dâen Sarriŕ, Spania: „Din vechime se frământă tran­sil­vănenii cu gândul să se des­fa­că de acest regat al Un­ga­riei și să trăiască după exemplul Mol­dovei și Munteniei, și nu vor în­târzia să facă pasul a­ces­ta“! Iată că, la „plinirea vre­mii“, l-au fă­cut cu demnitate și eroism.
Unitatea națională – farul călăuzitor al neamului nostru

În această zi memorabilă, cei 1.228 de delegați oficiali au de­cre­tat solemn unirea ro­mâ­ni­lor din Transilvania și Banat cu Ro­mâ­nia. Cei peste 100.000 de par­ti­cipanți, adunați pe câmpul lui Ho­rea, au aprobat, în urale ne­sfâr­șite, ca într-un adevărat ple­biscit popular, istorica ho­tă­râ­re a­doptată atunci. La Alba Iu­lia s-a desăvârșit procesul regru­pă­rii într-o singură unitate, în­tr-o sin­gură ființă a ro­mâ­nilor din spa­țiul carpato-da­nu­bi­ano-pontic, spațiu din vremuri imemora­bi­­le al nostru, al c­e­lor născuți în el. Visul de aur al românilor era să­vârșit astfel prin lupta eroică a maselor largi populare.

„Unitatea României – precum a­rată Ioan Lupaș – nu este nici o­pe­ra unui om, nici a unei pro­vin­cii, nici a unei generații. Ea este re­zultatul luptelor sus­ți­nute vre­me de veacuri de cei mai buni fii ai poporului ro­mân. Unitatea noas­tră națio­na­lă a fost cimen­ta­­tă nu numai prin sângele sol­da­ților noștri, ci și prin jertfele gân­ditorilor și scri­itorilor care, mai ales din se­colul al XV-lea în­coa­c­e, au în­du­rat, pentru ideile lor, te­mn­i­ța și exilul. Ei au fost pro­motorii mișcărilor și luptelor ca­re au dus întru sfârșit la a­ceas­tă u­nitate atât de mult vi­sa­tă“. În­tr-adevăr, idealul unității na­­ționale a fost, de-a lungul vea­cu­rilor, farul călăuzitor al nea­mului nostru.

Acum, la împlinirea a 95 de ani de la Marea Unire, ne ple­căm frunțile în fața memoriei ce­lor care au clădit gândul și fap­ta u­nirii, aducându-le prino­sul nostru postum de recu­noș­tin­ță și ve­ne­rație. Ca urmași ai ma­rilor fă­u­ritori de țară, noi tre­buie să le ur­măm exemplul lu­minos, iubind acest pământ iz­băvit, cân­tân­­du-i farmecul și va­lori­fi­cân­du-i avuțiile prin mun­că înfră­ți­tă. Având convin­ge­­rea că viața și puterea noas­tră stau în unire, pu­tem fi con­tem­­porani cu cei ca­re au reali­zat acest act epocal din istoria Pa­triei. Astfel, cu fie­ca­re prilej, ca și la acest popas a­ni­versar, ne mărturisim voința ne­­șo­vă­iel­nică de a fi mereu una, ne­lăsându-ne dezbinați de nimeni și nimic, niciodată.

Unirea care obligă la demnitate

1 decembrie 1918 este o zi excepțională pentru poporul român, ce încununează un an de grație 1918, când Regatul României s-a unit cu Basarabia, Bucovina și Transilvania. A fost rânduiala Bunului Dumnezeu pentru jertfa tinerilor români de la Mărășești, Mărăști și Oituz, care au ținut în viață statul român ca anul 1918 să fie anul unirii tuturor românilor într-un singur stat național-unitar. România anului 1918 a fost dăruită de Dumnezeu cu oameni excepționali, care au știut să transforme înfrângerea Armatei Române din Primul Război Mondial într-o victorie în plan diplomatic și mai ales a exprimării libere a voinței naționale, ca românii să trăiască într-un singur stat unitar, avându-și coloana vertebrală în Arcul Carpatic.

Ca oameni ai Bisericii nu putem vedea în acest an de grație 1918 decât lucrarea Bunului Dumnezeu care, datorită credinței și iubirii de neam a acestui popor, a făcut posibil ca românii să se reunească într-o singură țară. Cu adevărat în anul 1918 românii au fost conform stemei de pe drapel, și anume vulturul cu crucea în plisc, și ca dintr-un singur piept 100.000 de oameni la Alba Iulia la 1 decembrie 1918 și-au strigat păsul de veacuri de a se uni cu țara.

Când te gândești la acești oameni și la dragostea lor față de neam cu adevărat, și acum, la 95 de ani de la acest eveniment, mulțumești Bunului Dumnezeu că te-ai născut și faci parte din binecuvântatul popor român și că trăiești pe aceste plaiuri binecuvântate, care sunt Grădina Maicii Domnului. Astăzi mai mult ca oricând trebuie să înțelegem că avem o datorie sfântă, lăsată de făuritorii României Mari, de a păstra vie candela credinței noastre strămoșești și de a fi demni ca vulturii, având conștiința că în Europa de astăzi aducem raza de lumină a valorilor noastre creștin-ortodoxe bimilenare și că suntem un popor născut creștin prin sârguința și lucrarea de propovăduire a celui Întâi chemat la Apostolat de Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Sfântul Apostol Andrei. Nu e nimic întâmplător atunci când ne gândim că sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei din 30 noiembrie este legată tocmai cu ziua de 1 decembrie, ziua cea mai importantă din istoria poporului român.

Nu se putea altfel pentru că datorită credinței creștine aduse pe meleagurile noastre de Sfântul Apostol Andrei neamul nostru a reușit, în pofida tuturor migrațiilor și a năvălirilor care au venit peste teritoriul țării noastre în decursul istoriei, să supraviețuiască ca popor de sorginte latină, dar cu credință creștin-ortodoxă. Este un miracol cum, într-o mare slavă și cu o ocupație de mai bine de 800 de ani a Transilvaniei, elementul românesc ortodox a rămas dominant, arătând că atunci când un neam nu-și uită credința și Îl cinstește așa cum se cuvine pe Dumnezeu după cum a moștenit de la moșii și strămoșii săi, atunci dăinuiește spre a slăvi pe Dumnezeu și spre a mărturisi prin fapte credința în Dumnezeu Cel Unul în Ființă și Întreit în Persoane, Tatăl și Fiul și Sfântul Duh.

De aceea, astăzi avem mai mult ca oricând nevoie de simboluri. Un astfel de simbol al unității neamului și al mărturisirii credinței înaintea lui Dumnezeu este Catedrala Mântuirii Neamului, care atunci când va fi gata îi va reprezenta pe toți românii din toate provinciile istorice și va fi un liant și un simbol al unității noastre naționale și al creștinismului ortodox apostolic de pe pământul României.

Surse: Irineu, Arhiepiscop al Alba IulieiPr. dr. Ciprian Apetrei

,

Anatol Șalaru – Ministrul Apărării din Republica Moldova, unul dintre cei mai proeminenți politicieni moldoveni, supranumit de partenerii americani „Shogunul” , a adresat azi 28 noiembrie a.c., pe contul său de facebook, un emoționant mesaj prin care amintește compatrioților săi, de ziua specială în care ne aflăm (Ziua Unirii Bucovinei cu România). O lecție a reamintirii istoriei și un prilej de sărbătoare pentru poporul român de pe ambele maluri ale Prutului cu doar câteva zile înainte de Marea Sărbătoare Națională de la 1 Decembrie, ziua când principalele provincii istorice românești au revenit la sânul Țării Mamă. Politicianul din RM a ținut să precizeze că va participa la Parada Militară de 1 decembrie de la București în calitate de invitat oficial al Președintelui României Klaus Iohannis, paradă la care va lua parte și un corp de armată din Republica Moldova.
Anatol Șalaru

Anatol Șalaru

„Stimati prieteni,
Astazi se implinesc 98 de ani de la proclamarea unirii Bucovinei cu Patria Mamă, Romania. In urmă cu aproape un secol, Adunarea Constituanta a Bucovinei, urmand exemplul Basarabiei, vota alipirea la România. Peste doar cateva zile, la 1 Decembrie 1918, Transilvania avea să incununeze reunirea tuturor romanilor intr-un singur stat, Romania Mare, Romania dodoloață, cum o numea Lucian Blaga.  Pe 1 Decembrie, la invitatia presedintelui Romaniei, Klaus Iohannis, voi participa la parada ce va avea loc in centrul Bucurestiului si unde, alaturi de soldatii din Romania si alte tari NATO, vor defila si bravii nostrii soldati din Republica Moldova. Invit toți basarabenii din Bucuresti si din Romania să participe la aceasta sarbatoare a tuturor romanilor” – a spus Anatol Șalaru.

unirea_bucovinei_klaus_iohannis_invitatie_pentru_anatol_salaru

Redacția Romania Breaking News amintește că în urmă cu cîteva zile domnul Anatol Șalaru a dat dovadă de un curaj rar întâlnit. Deși fusese amenițat ca va fi dat jos din funcție de proaspătul ales președinte – Igor Dodon (ales cu ajutorul agenturii ruse cum scriu unele ziare …), cu toate astea a decis ca absolut toate portretele aficialilor din unitățile militare ale Republicii Moldova să fie înlocuite cu portrete de domnitori, eroi național și figuri marcante ale culturii române. „Astăzi am transmis către toate unitățile Armatei Naționale dispoziția de a înlocui portretele oficialilor Republicii Moldova (președinte, ministru, șef al MSM etc…) cu portretele înaintașilor noștri, domnitori, eroi naționali sau figuri marcante ale culturii românești”, a spus Șalaru. A se vedea:  Dodon înfuriat la culme! Ministrul armatei R. Moldova: „În toate unitățile Armatei, portretele oficialilor RM să fie înlocuite cu cele ale eroilor naționali și ai culturii române”.

,

Consiliul Unirii se pregateste de Ziua Nationala a Romaniei
Membrii activi din Republica Moldova ai Consiliului Unirii s-au intrunit joi, 2 noiembrie, in sedinta traditionala, in care au discutat prioritatile din activitatea acestei platforme unioniste. Pe ordinea de zi s-a propus sa se examineze chestiunea marcarii zilei de 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei, pozitia CU fata de alegerile parlamentare din Romania, de la 9 decembrie, si pregatirea, dupa un an de activitate intense, a lansarii unui manifest al unionistilor, care se afla in curs de redactare.
Referitor la 1 Decembrie, o componenta a CU, Asociatia veteranilor de razboi, “Tiras-Tighina”, a depus o cerere la Primaria Chisinau, pentru o manifestare. Aceasta urmeaza sa fie examinata, avind in vedere ca mai figureaza pe site-ul Primariei rezervari ale unor importante spatii publice pe citiva ani inainte la cererea unui partid.
Dupa Marsul Unirii de la 21 octombrie, membrii CU si-au exprimat dorinta de a participa la programul de manifestari de Ziua Nationala a Romaniei de la Alba Iulia, Romania. S-a decis ca membrii si simpatizantii CU, care detin cetatenie romana si doresc sa participe, sa sune la sediul CU – 022 211818, 022 211677 si sa se inregistreze, pretul pentru drum fiind unul acceptabil.
De asemenea, Asociatia veteranilor de razboi “Tiras-Tighina”, in cooperare cu Platforma civica “Actiunea-2012” si cu structuri din Romania, intentioneaza sa desfasoare la Chisinau, pe un stadion inca neprecizat, o reprezentare teatrala simbolizind lupta dintre daci si romani, pe 2 decembrie, la care vor fi prezenti si membrii CU.
Pentru manifestarile indicate mai sus acum se cauta mijloace financiare sau logistice, in special pentru cazarea grupului CU care pleaca la Alba Iulia, pe 30 noiembrie spre 1 decembrie, si, respectiv, a grupului ce va oferi un spectacol impresionant la Chisinau, pe 2 decembrie.
Toti cei care pot da o mina de ajutor sunt solicitati sa telefoneze la numerele indicate mai sus, precum si la numerele de celular 069415551 (Nicolae), 069235927 (Ion).
In legatura cu alegerile parlamentare din Romania, membrii prezenti la sedinta au decis ca Platforma unionista “Consiliul Unirii” sa ii indemne pe membrii sai cu drept de vot sa-i sprijine pe acei candidati pentru colegiul din care face parte si Republica Moldova care sunt pentru Unirea celor doua state romanesti. CU nu nominalizeaza persoane, pentru ca din Platforma unionista fac parte membri cu diferite optiuni politice si scopul coordonatorilor este sa faca totul pentru a aduna membri cu diferite convingeri si optiuni, dar solidari pe obiectivul unionist.
Opinia publica va fi anuntata cind Consiliul Unirii va lansa Manifestul unionistilor.
Serviciul de presa al CU