ROMÂNIA BREAKING NEWS

Decernarea Premiilor „Mile Cărpenișan” în cadrul manifestarii dedicate omagierii lui „Traian Popovici”

SHARE
, / 854 0

Institutul “Frații Golescu” pentru românii de pretutindeni, Asociatia Culturuala Pro Basarabia si Bucovina si Asociatia Europeana de Studii Geopolitice si Europene „Gh. i Bratianu” au organizat joi, 2 iunie 2016, orele 18.00, la Clubul Țăranului Român din cadrul Muzeului Țăranului Român, omagierea Dreptului între Popoare, românul Traian Popovici, fiu de preot, primar de Cernăuți în anul 1941 și salvator a circa 20.000 de evrei.

Evenimentul a cuprins la final și premierea ziariștilor Radio România Simona Lazăr și Valentin Țigău cu Premiul “Mile Cărpenișăn” de către Civic Media și Basarabia-Bucovina.Info. Ceremonia a fost oficiată de către reputatul jurnalist Corneliu Vlad împreună cu avocatul Mihai Nicolae, președintele Institutului “Frații Golescu”. Premiul, anunțat pe 3 mai, de Ziua Libertății Presei, este conferit In Memoriam Mile Cărpenișan și se acordă pentru al șaptelea an consecutiv.

Video: Decernarea Premiilor „Mile Carpenișan” in cadrul manifestarii dedicate lui „Traian Popovici” 

Decernarea_Premiilor_Mile_Carpenisan_2016 (1)

Decernarea_Premiilor_Mile_Carpenisan_2016 (3)

Decernarea_Premiilor_Mile_Carpenisan_2016 (4)

Decernarea_Premiilor_Mile_Carpenisan_2016 (5)

Decernarea_Premiilor_Mile_Carpenisan_2016 (6)

Decernarea_Premiilor_Mile_Carpenisan_2016 (7)

Decernarea_Premiilor_Mile_Carpenisan_2016 (8)

Modele și repere ale jurnalisticii românești

Cei doi ziariști profesioniști ai Radio România, interziși în Ucraina pentru reportajele lor despre românii din sudul Basarabiei, sunt prezenți zilnic atât pe undele Radio România Internațional și Antena Satelor cât și, în masura timpului disponibil, pe blogurile personale – Carnete și Valentinotes -, dar mai ales pe site-urile PresadeTurism și Vacanțierul.ro.

Jurnalista și scriitoarea sensibilă Simona Lazăr și experimentatul analist – dar și fotoreporter – Valentin Țigău, fost corespondent al Radio România la Chișinău în vremuri de prigoană pentru orice ziarist venit de la București, au aflat că sunt interziși în Ucraina în 2011, la graniță. Cei doi publiciști se întreptau într-o delegație oficială a statului român spre Ismail, pentru a participa la sfințirea Bisericii din Hagi-Curda, singura Biserică din Ucraina care ține de Patriarhia Română, refacută în anii din urmă, după ce a fost aruncată în aer de sovietici. Ei au fost declarați persona non grata pentru seria de materiale apărută în Jurnalul Național sub tiltul “Reporter în Basarabia de Sud”. Reportajele lor vibrante despre pământurile românești răpite de URSS, cu frumusețile lor nepieritoare, și despre frații români obidiți sub stăpâniri străine se găsesc și pe blogurile Românii de lângă noi și Basarabia – Celălalt Univers.

Simona Lazăr: “Binecuvântat riscul de a fi jurnalist!”

“Nu mă gândeam că voi simți la propriu cât de greu este să fii român în Ucraina”, declara Simona Lazăr la momentul interdicției. Simona Lazăr: “N-am crezut ca ciclul nostru de reportaje din comunitatile romanesti sud-basarabene vor provoca atat de tare autoritatile statului vecin (si prieten) incat sa ne puna interdictie pe teritoriul lor. Am scris atunci foarte mult despre viata simpla a romanului sud-basarabean, despre faptul ca limba romana, limba in care gandesc, este considerata “subversiva”, despre bisericile romanesti care au fost distruse in anii comunismului si despre cat de greu se revine astazi la ele. Am scris despre batranii din Oziornoe care traiau asteptand sa auda un glas “de acasa” si despre copiii din Erdec-Burnu, adunati pe furis (de teama autoritatilor) intr-o seara ca sa ne demonstreze ca si ei stiu sa danseze Calusarul. Am scris despre statuia decapitata a lui Eminescu, de la Odessa si despre Cetatea Alba, cu simbolurile voievodului Stefan cel Mare razuite de pe fatada. Am scris despre scolile in care invata copiii etnici romani (asa ar fi corect sa-i numim, cata vreme traiesc in alta tara), despre cartile tiparite in Romania a caror trecere peste granita e considerata infractiune, despre recensamintele facute cu creionul, pentru ca cuvantul “roman” sa fie inlocuit cu “moldovean”. Am scris despre toate aceste realitati, cu sentimentul ca ele intr-o zi vor putea fi indreptate. Am sperat chiar sa constat acest lucru, indreptandu-ma catre Ucraina, pentru a participa la prima sfintire – dupa 60 de ani! – a unei biserici romanesti, la Hagi-Curda, in sudul Basarabiei. Credeam chiar ca voi vedea schimbarea, caci evenimentul o promitea. Dar pentru mine bariera nu s-a mai ridicat. (…) Reflectand la acest moment, acum pot spune si eu: Binecuvântat riscul de a fi jurnalist!”

Autoare și de versuri și proza, o parte din scrierile literare ale Simonei Lazăr pot fi citite la Casa cu tamarisc și alte proze, Corabie spre Magonia, Iarba manuscriselor și Somnul grifonului.

Valentin Țigău: “Istoria noastră nu e nouă. Sute și mii de alți jurnaliști au suferit pentru că au spus adevărul”

La momentul respectiv, Valentin Țigău a declarat, cu modestie: „Ca jurnaliști profesioniști, n-aș miza, în totalitate, pe senzaționalul episodului Hagi-Curda. Tot ce s-a întâmplat acolo era previzibil; scenariul se putea scrie, aproape la fel, în multe țări est-europene cu deficit de democrație. Acolo, unde un cunoscut ziarist ucrainean de opoziție, Gheorghi Gongadze, a fost asasinat, în anul 2000, de serviciile speciale cu ordin de la conducere, de ce ne-am aștepta ca alt ziarist să însemne mai mult decât încă un individ periculos? În definitiv, aici se află răspunsul la întrebarea: «De ce ne-au refuzat ucrainenii intrarea în statul lor vecin și prieten?». Am publicat, în urmă cu doi ani, o serie de reportaje documentate în Basarabia de Sud. Școala, limba română, biserica, conștiința de neam – toate aceste valori aflate în pericolul de a se destrăma și asupra cărora ne aplecăm de mai multă vreme prin natura meseriei noastre. N-am trucat și n-am exagerat nimic. În general, s-a scris puțin despre Basarabia de Sud, și acele reportaje au marcat, poate, deschiderea unei noi ofensive pentru adevăr. Dar, cum știți, în anumite situații, adevărul doare mai mult ca o rană de glonț. Revedeți aceste articole, pentru a înțelege mai bine, la adresa http://romanii-de-langa-noi.blogspot.de/. Istoria noastră nu e nouă. Sute și mii de alți jurnaliști au suferit pentru că au spus adevărul. Unii au plătit cu viața, ca Gheorghi Gongadze. În ciuda acestor tragice întâmplări, jurnaliștii n-au încetat să caute adevărul pentru a-l spune oamenilor, având speranța că ar putea schimba lumea în care trăim. E ceea ce am făcut și noi. Credem că nu am greșit“. (inmemoriam-milecarpenisan.ro / ziaristionline.ro)

romaniabreakingnews.ro

Părerea ta contează

© Copyright 2012 - ROMÂNIA BREAKING NEWS - RBN Press